Tribuna, noiembrie 1904 (Anul 8, nr. 207-226)

1904-11-23 / nr. 221

Nr 221, german şi face cor comun cu acele rămă­şiţe ale aristocraţiei române, cari au fost crescute în tradiţiile nemţeşti, protivnice spi­ritului de care mulţimea, poporul nostru cre­dincios întreg a fost şi este stăpânit. Mai voiţi să înşirăm urme de influenţe maghiare asupra generaţiei de astăzi . Ve­­deţî spiritul îngust cu care se judecă ches­tiunile mari şi ne judecăm chiar noi între noi; cercetaţ! moravurile publice şi particu­lare în viaţa noastră bisericească şi cea fa­miliară ; urmăriţi puţin caracterele şi cultura fruntaşilor tineri şi chiar mai bătrîniori de astăzi, cetiţi limba românească scrisă de ti­neri i eşiţi din şcoalele de la Pesta şi Cluj şi ascultaţi vorbirile lor ce le vor ţinea în cu­­rind către popor ! Nu sunt laudatores temporis acti, ve­dem stările în culori absolut reale, şi amin­­tindu-ne de un Ioan Maiorescu, care la 1848 trata la Francfurt în numele ţării româneşti şi a tuturor românilor cu înalta diplomaţie, de un Cipariu, Bărnuţiu, Bariţiu, cari au determinat curente culturale şi politice şi de alte mari personalităţi ardelene, nu vom in­tona ieremiade comparându-l cu cel de as­tăzi, mici şi puţin promiţători urmaşi al lor. Deplângem însă soarta ce ne-a îngenunchiat sub jugul culturei celei mai detestabile pen­tru noi. Aici e pericolul cel mare. Aici trebue să se deie lupta cea decisivă, în contra vi­­olenţei culturei maghiare şi pentru restabilirea stărei de mai nainte. SITUAŢIA POLITICA. Meeting în Mureş-Oşorheiu. — Programul Ma­­jestării Sale. — Situaţia guvernului. Contele Tisza István, înainte de deschi­derea parlamentului, probabil va mai lua parte în provinţă la vre­un meeting şi anume Dumineca viitoare la Murăş-Oşorheiu, care oraş e represemat prin doi deputaţi, ambii opozi­ţionali, se coborî, şi într'o mică curte situată în dosul casei, se descoperi pe pavaj corpul bătrîneî doamne ; gâtul îî era retezat atât de adânc, în­cât când voiră să o rădice, capul rămase atâr­nat. Corpul ca şi capul erau acop­erite de vână­tă­, că nu se mai descoperea nici o trăsătură de faţă omenească“. Acelaşi ziar dete în ziua următoare noi a­­mănunte: Afacerea din strada Morgel. „Un mare număr de indivizi au fost intero­gaţi în privinţa acestui asasinat pe cât de extra­ordinar pe atât de spăimântător, dar nu s’a des­coperit nimic care să lumineze întunerecul. Vom raporta unele din depoziţiunile ce s’au făcut. „—, Paulina Dubourg, spălătoreasă. Cu­noaşte de trei ani amândouă victimele, fiind în­sărcinată în acest timp cu spălatul rufelor lor. Bătrîna doamnă şi fiica sa păreau a trăi în foarte bună înţelegere, şi chiar a se iubi mult. Erau nişte clienţi foarte exacţi. Martora nu ştie nimic despre situaţia averei lor nici despre felul lor de traiu; ea crede, că doamna Lespanaye dădee­ consultaţiunî de somnambulă. Ea trecea, că are oare­care economii. Martora n’a văzut nici­odată pe nimeni la aceste femei când venia să iee sau să aducă rufele ; era sigură că n’aveau servitori; credea că numai odăile din catul al patrulea e­­rau mobilate. (Va urma). Trad. Iosif Popescu. „T R I B U N A1' ---------------------------------------------------------------------­ Se vesteşte, că Maiestatea Sa, va primi zi­lele acestea în audienţă pe ministrul său a la­tere, contele Khuen-Hedervary, care va înnainta Maiestăţii o nouă listă pentru distincţii. De­o­­dată se va fixa şi programul pentru mai departe petrecere­a M. Sale în Gödöllö. Se crede că Maiestatea Sa, cu finea săptămânii va părăsi Gödöllö-ul. * Un membru influent din partidul libe­ral a făcut era unul jurnalist următoarele mărturisiri : Situaţia guvernului e solidă şi orice s ar întâmpla pe urma agitaţiunilor din ţeară, guvernul rămâne îa putere până la alegeri, respective până dup alegeri. Dacă nu va putea exopera indemnitate, va dizolva Dieta fără indemnitate. Guvernul speră, să se reîn­toarcă cu o mai mare majoritate decât cea actuală din alegeri. Încrederea aceasta în forţele sale, a dobândit o guvernul în urma audienţei de erî la Palat. DIN ROMANIA. Doliul României. Sub titlul: „Principele Fri­­deric de Hohenzollern“ „Voinţa Naţională“ scrie: „Un doliu greu a lovit Familia noastră Regală, şi do­liul resuită şi în inima noastră a tuturor; căci ne doare, când ştim că Maiestatea Sa Regele şi întreaga Familie Regală suferă de groaznicul gol ce moartea Principelui Frederic de Hohenzollern- Sigmaringen a fas­t în inimile tuturor. Rec­unoşti,de ce ţeara întreagă are către Maestatea Sa­v­ele, pentru înţelepciunea cu care ne-a condus în timp de pace şi în timp de răsboiu. Învingând toate greutăţile ce nu putea să nu întimpine, — în opera cea mare a înte­­meierei unui stat modern la gurile Dunărei, — ne face să luăm parte la durerea ce înnalta-i inima simte, când moartea stins din numărul ce­lor vii pe fratele său iubit. Grija şi dragostea cu care şi acuma urmă­reşte lucrarea de consolidare a României mo­derne, II va face să învingă jalea firească de care e cuprins şi să se mângâie cu încredere că nu şi-a închinat o viaţă ,de muncă unui popor nerecunoscător. Principele Frideric-Eugeniu-Ioan de Ho­­henzollern-Sigm­aringen a murit er. 19 Novembrie (2 Decembre), la ceasurile 2 după amiază, la Newwitelsbach. Născut la Itzighofen, lângă Sigmaringen, la 25 Iunie 1843, ca al patrulea fiu al '^Principelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, se că­sătorise, la Ratisbona, la 21 Iunie 1879, cu prin­­cipesa Luisa de Thurn și Taxis, născută la 1 iunie 1859. Era general de cavalerie prusiană, „à la suite“, în al 2-lea reg. de dragoni al gar­dei și în regimentul de ulani (din Westphalia) Nr. 5, cavaler al ordinului Vulturului negru St. Huber etc.* — Un bust lui C. T. Grigorescu. Consiliul comunal al oraşului Ploeşti a votat în unanimi­tate, după propunerea d-luî primar, suma de 2000 lei, ca prim fond pentru a se ridica un bust lui C. T. Grigorescu, fost deputat în divanul ad-hoc, precum şi în diferite rânduri deputat şi primar al oraşului. Din Bihor. — Respins — E dureros lucru, că la noi mulţi nechemaţi îşi iau condeiul în mână închipuind-şî în acel moment ca mântuitorul stărilor noastre triste şi apoi în aceasta închipuire îngânfată, fără să se mai cugete încep a critiza, folosesc fraze goale, brutele — de care de multe ori trebue să te re­­voltezî şi să te scârbeşti de astfel de critici. Cri­tică ceartă, acasă, fără ca sâ-şî de samă că în ăst mod îşi vor ajunge scopul, sau vor strica şi mai mult cauzei. Pag. 2, îndemnat de cele zise mai sus, nu pot ca să nu reflectez pe scurt la articolul „Din Bihor“, publicat în numărul 218 al acestui ziar. Innainte de toate trebue să observ că dacă ar cunoaşte domnul B.... împrejurările şi stă­rile din Orade, nu ar putea să scrie: „In Orade, unde elementele române în ultimele decenii au scăzut foarte mult“ etc. — Cum înţelege Dl B.... că au scăzut ? Dacă e vorba de clasa inteligentă, el însuşi se contrazice deoarece mai târziu re­cunoaşte că sunt advocaţi o grâmăduţă, cler, ofi­cianţi etc. In decenile trecute de abia erau câ­teva familii române, acesta e adevârul, acum însă cu încetul tot se înmulţesc — şi acesta a fost îmbucurător. — In cât priveşte limba de con­versaţie, e tocmai aşa, precum în oraşe cu caracter nemţesc vorbesc şi în limba germană aşa şi pe aici limba maghiară. Dar să punem întrebarea, că oare harnica tinerime studioasă cum vorbeşte mai mult şi mai cu predilecţiune ? Ia să-ni răspundă fratele B.... El între el cum conversează? Câţi dintre ei ştiu vorbi cum se cade româneşte ? Câţi dintre ei cu­nosc mai de aproape pe Eminescu, Alexandri, Odobescu, Creangă, Coşbuc, Caragiale etc. Şi acum urmează lauda: Decis-a tinerimea studioasă — dar aceia nu o poate spune câtă vreme a trebuit până a decis. — Ideea tinerimii a fost foarte bună şi lăudabilă. Da ! da ! Dar fără nici un căpătâiu. Căci durere, o tinerime de peste 40, în decurs de 2—3 luni nu a fost în stare să se pregătească cu nimic. Pentru ce ar şi face tinerimea ceva la care să atragă publicul românesc, pentru ce s’ar şi îndeletnici cu ceva producţiuni, la care şi prin care într’adevăr ar putea atrage publicul român. E destul că e înscrisă la academie şi la prele­geri nu umblă. Aş putea zice mai multe, dar mai bine le refac. Şi apoi da. Familiile trebue să umble după tinerimea studioasă să îl cunoască. Familiile ro­mâne din Orade trebue să facă vizite tinerilor studioşi şi familiile trebue să se simte fericite că pot vorbi cu un jurist. Tinerimea română studioasă a avut sala de cunoştinţă. Dar să nu răspundă dl B. .. . cine a ştiut de ea ? Pe cine a invitat tinerimea stu­dioasă la sala de cunoştinţă a lor ? I­a să-mi răspundă dl B ... câţi tineri au căutat a face cunoştinţa familiilor române din Orade? Tinerimea ca atare, dat-a cinstea cuve­nită ilustrului episcop, de la care însă aşteaptă sprijinul şi moral şi material ? Şi tot aşteaptă tinerimea ca să fie sprijinită, când, de abia cu câte­va zile înnainte de petre­cere emite invitările şi şi atunci după ce le-a ex­­pedat a şi răspândit vestea că revoacă invitările respective amână convenirea. Mult trebuie să te miri, că dintre o tinerime de 40 de abia poţi afla câţi­va cari ar face ceva, dar neavând sprijinul tuturora, nu pot face nimic Aş putea spune mai multe în această cauză, dar cred că cei ce vor vrea să înţeleagă, m'au înţeles. Cu privire la alegerile de membrii în con­gregaţia comitatenză atâta pot zice, că e rodul pasivităţii. V. Babi. Din străinătate. Din Serbia. Crisa ministerială. Din Belgrad se tele­­grafează, ca skupstina a denegat extrădarea deputatului Ili­s pentru agitaţie în contra ar­matei. In urma acestei decisiuni întreg gu­vernul şi-a dat demisiunea. * N Din Rusia. Simptome favorabile. Războiul din Ex­tremul Orient a deşteptat un puternic ecou în Rusia europeană. Colo sub zidurile Port- Arthurului şi pe malul rîului Şa­mii se ucid fiecare pentru un ideal, ici un popor subjugat, ţinut în robie se deşteaptă mereu şi cere libertate. Nouă vieaţă răsare din ce­nuşa eroilor, dare amărăciunea produce fer­­bere printre cei apăsaţi, silindu-i la luptă pentru drepturile omeneşti. Ca şi când în

Next