Tribuna, octombrie 1909 (Anul 13, nr. 212-236)

1909-10-29 / nr. 234

11 Noemvre 1909 »T R Î B ü N &« mare importanţă din punct de vedere al istoriei primitive a creştinătăţei. — In şirul victimelor dispărute. Clubul parlamentar croat a hotărât sistarea organului său »Hlavatska«, ne mai putând suporta vecinicele prigoniri şi nesfârşitele pedepse dictate în nu­mele statului constituţional de procurori cari aşa de mult sânt preocupaţi de bunăstarea naţiona­lităţilor. — Un furt de 41.000 lei. Vineri noaptea s’a săvârşit un furt în birourile societăţei »Româno- Americană« din Ploieşti şi că autorul furtului Ştefan Nicolescu, om de serviciu la acea socie­tate, a dispărut cu suma de 41.000 lei. Agentul direcţiunei poliţiei şi siguranţei din ministerul de interne, care să află la Giurgiu, a reuşit să prindă şi să aresteze Sâmbătă în portul­ Ramadan­ pe autorul furtului, în momentul când se pregătea să plece cu vaporul spre Corabia. Ştefan Niculescu luase şi bilet de vapor, dar fiind recunoscut de abilul agent, a fost pe loc arestat. La perchiziţiunea ce i­ s’a făcut, s’a găsit asupra lui suma aproape complectă, în pachete de hârtii de bancă, bine sigilate. El nu cheltuise decât vre­o sută de ei.­­ »Calendarul Naţional« pe 1910 ni­ s’a trimis şi cu plăcere vestim pe cititorii noştri despre apariţia acestui bine îngrijit calendar. E aievea naţional, cum îi e şi numele. Atât clipu­rile, cât şi poeziile şi schiţele istorice ce aduce, îl fac vrednie a întră în casa tuturor bunilor ro­mâni! Citiţi anunţul lui între inserţiunile foii. — Cupa e plină. Căpitanul Brouner, profe­sor la şcoala militară din Viena, a întrat ieri seara în sala unui restaurant şi a comandat o oca de vin. Vorbea cu personalul foarte indiferent, pe urmă şi-a dăruit tabachera unui chelnăr. Băuse deja două pahare de vin, a mai comandat o ju­mătate chil de must. Intr’un moment neobservat de nime şi-a vărsat în păhar clancal, pe urmă­­ a golit. Peste câteva mir­ute şi a plecat capul pe masă şi nu s’a mai mişcat. Patronul crezând că doarme a vrut să-l trezească dar căpitanul mu­rise. A chemat de grabă un medic, dar orice în­cercări erau zadarnice. — Necrolog. Primim următorul anunţ fu­­nebral: Inconsolabilii: Nicolae Gherdan, ca soţ, Valeria măr, căpitan Cioban, ca fiică căpitan Cioban ca ginere, au durerea a anunţa în­cetarea din viaţă a scumpei lor soţie, mame şi soacre. Maria Ludmilla Gherdan, născ. Cerneţiu, care a încetat din viaţă as­tăzi la 8 Noemvrie a. r., orele p. m. după lungi şi grele suferinţe, în etate de 59 ani, împărtăşită fiind cu sfintele Taine. Rămăşiţe pământeşti ale scumpei decedate se vor aşeza spre vecinica odihnă Mereuri, la 10 Noemvrie la 2 ore d. a. a. c., în cimiteriul bisericei gr.-or. române din Timişoara-Fabric, Timişoara, la 8 Noemvrie 1909. Nicolae Gherdan, ca soţ. Valeria Căpitan Cioban, ca fiică. Căpitan Mihail Cioban, ca ginere. Fie­­ memoria în veci neuitată. gf. Mihai Radu croitor pentru bărbaţi, Cluj, str. Jókai 2. Stofă englezească veritabilă, croi elegant, pre­ţuri solide, încît m’a căutat zile întregi supt alt nume. A con­fundat numele meu cu acela al străzii. (Mare ila­ritate). Depoziţia acestei mărturii încă este favorabilă pen­tru acuzata Haverda Mariska. Ea arată, că bătrîna eră o femeie insuportabilă de-o zgîrcenie şi de-o stricteţă ne­mai­pomenită şi îşi ura pe propria ei fică fără nici un motiv. Depoziţia experţilor. Se trece apoi la depoziţia experţilor şi se ascultă un medic legist şi un expert. Declaraţiile medicului expert Dr. Bartha Antal asu­pra stărei psihologice a lui Jánosi concordează cu acelea ale medicului legist. Expertul spune, că deşi Jánosi dispune de forţele sale mentale totuşi e foarte mărginit în voinţa sa şi cu atît e mai lipsit de voinţă cu cît stă în faţa unui lucru mai greu. Este slab de constituţie şi are un sistem nervos cu desăvîrşire ruinat. In familia lui au fost pînă în pre­zent două cazuri de sinucideri. Părerea expertului este, că Jánosi nu dispunea de voinţa sa, în momentul comiterei crimei. Dr. Vályi Dezső medicul legist întăreşte declaraţiile colegului său şi adaugă, că constituţia lui Jánosi a fost totdeauna debilă. Nu dispune de nici o cultură şi a dus numai o viaţă de boem pierdut prin cafe­nele. — A fost totdeauna persecutat de gînduri ma­teriale şi în mijlocul acestei mizerii l-a înlănţuit dra­gostea cătră Mariska. Pentru a se scăpa de lanţurile acestei persecuţii,­­ ale amorului deoparte şi ale mi­zeriei de alta, s’a decis să pună capăt zilelor aceleia, pe care o judeca de complice la nenorocirea lui. Părerea medicului legist încă este, că Jánosi în mo­mentul crimei era lipsit de voinţă. — Spune apoi, la întrebările preşedintelui că mintea lui nu este atăcată, în orice caz însă întreagă nu o are. Depune în urmă Dr. Hajos al doilea expert, în felul celorlalţi medici. Cronica judiciară. Omorul din Szabadka. Ziua a noua. Încheierea ascultărei martorilor. Depoziţia experţilor. Procesul din Szabadka se apropie de sfârşit. Mâne sau poimâne se va da sentinţa definitivă. Dealtcum desbaterile aceste îndelungate au amor­ţit de mult interesul publicului şi pacienţa jura­ţilor, cam­ după cum am amintit în raportul no­stru recent încep să caşte şi să adoarmă. In şedinţa de astăzi s’a discutat înainte de a se trece la desbateri — cazul juratului, care visa în decursul şedinţei. Unul dintre juraţi, căruia gazetele îi atribuiau lipsa de interes în cauze atît de grave, s’a desvinovăţit, numind pe somnorosul cel adevărat. Pe urmă se ia interogatorul celui din urmă martor a fetei din casă a ucisei. Aceasta începe să-şi bată joc de poliţie, spunînd, că nu-şi face datoria în mod conştienţios. — De mult ar fi trebuit să mi­ se ia interogatorul — spune martora — dar poliţia a fost atît de cuminte Şedinţa de după amiazi. Desbaterile de după amiazi au format discuţia asu­pra stării mentale a inculpatei Haverda Mariska. Publicul a purtat mult interes acestei şedinţe, de­oa­rece sala a fost archiplină, mai ales de reprezentan­tele sexului său. In­ mai multe rînduri s’au produs neînţelegeri între senat şi apărare din cauza limbuţiei unuia dintre juzi, care voia să de dovadă de slabele sale cunoştinţe în materie de medicină legală. Întrebările rătăcite ale acestui jude — merită să-l amintim cu numele Balogh — au silit pe însuşi pre­şedintele să-i adreseze observaţii şi în urmă să-l o­­prească de a mai chestiona. Declaraţiile medicilor experţi şi legişti încă n’au purtat timbrul unei adinei cunoştinţe a materiei, ştiin­ţifice, asupra căreia veniau să dea acum probe. Expuneri, ca acestea de pildă, e anemică, n’are cultură: părinţii la etatea de 15 ani au lăsat-o să umble pustie; a avut curtezani de tînără, s’a măritat din interes şi a trebuit să se divorţeze şi multe de felul acesta n’au absolut nici o legătură cu adevărata misiune a unui medic expert sau legist, a căror atri­buţie ar fi să se declare asupra stărei psichologice a inculpatei, iar nu să se amestece fără nici un scrupul în relaţiile ei intime familiare. Dar aceasta e me­dicina ungară, sistem Apáthy de la Cluj. Pentru a spune totul asupra acestei chestiuni cre­dem că nu ne-am achitat de datoria ce ni­ se impunea, zicînd că medicii au fost de acord în declaraţiile lor, susţinînd, că Mariska era lipsită de voinţă, un sistem, ce e drept prea uzat în acest proces. Afacerea lui Winkler. Se dă în urmă citire raportului­­ procuraturei gene­rale referitor la instrucţia în afacerea de scandal a procurorului Winkler. Acesta neagă, că ar fi fost noaptea singur în celula acuzaţilor. Jánosi îl dezminte. Deasemenea Mariska spune, că procurorul a fost noaptea în diferite rînduri la ea singur şi a stat pînă cînd îl făcea atent, că se face ziuă. S’a trecut apoi la examinare depoziţiei experţilor şi după cîteva discuţii aceste declaraţii au fost legalizate, In urmă s’au formulat întrebările juraţilor: Faţă de Jánosi, omor cu premeditaţie, faţă de Ma­riska şi Voitha instigare premeditată. Dacă vorbirile de apărare nu vor dura mult mîne seară sau cel mult poimîne dimineaţă acest senzaţio­nal proces îşi va lua sfîrşitul. Anularea procesului. budapesta, 10 Noenvre. (De la corespondentul nostru). In ultimul mo­ment primim din partea corespondentului nostru din Budapesta ştirea, că la cererea apărătorilor procesul omorului din Szabadka va fi anulat şi se va începe din nou. Cauza a fost neregularităţile juridice de care s’a făcut vinovată atât instrucţia în acest proces, cât şi senatul de acuză. Probabil, că se va de­stina o altă curte cu juraţi pentru judecarea lui. Pag. 7 PARTEA LITERARĂ. Scrisorile lui V. Alexandri. VII. Lui N. Bălcescu. Paris, 25 Oct. 1851. Iubite Bălcescu, ţi-am trimis mai dăunăzi o scrisoare pe care trebuie s’o fi primit acum. Acel autograf este cea mai puternică apărare a mea în potriva firii tale. Să trecem dar fără întârziere la alte lucruri mai interesante. Am vorbit cu prie­tena noastră despre nedumerirea ta, în privirea surorei tale şi am hotărît că cel mai înţelept este să nu depărtezi pe sora ta. Oricum să se găsească maică-ta, trebuie mai înainte de toate s-o fereşti de griji supărătoare. Inchipueşte-ţi dar neliniştea ce ar cuprinde-o, când te-ar şti pe tine bolnav şi singur în străină­tate. Inima sa de mumă ar fi necontenit tulburată la ideia singurătăţii tale, căci de este ceva crud pe lume pentru un om bolnav, este de a se ve­dea pe mâna străinilor. Aşa­dar să nu cum­va să faci greşala de a sili pe sora­ ta să întreprinză un voiaj vătămător sănătăţii sale, cât şi a stărei în care tu te afli acum. Sora­ ta e gingaşă, de­licată şi cred că ea însăş are trebuinţă de o climă priincioasă şi de linişte. Asemenea tu ai nevoie de îngrijiri frăţeşti. Ţine-o dar lângă tine, până’n primăvară şi fii încredinţat că maică-ta va rămâ­nea mulţămită, prin urmare va fi liniştită. Prietena noastră va pleca din Paris îndată ce-i vor sosi banii din ţară. Cred că pe la 15 De­cembre (cel mai târziu) va sosi la tine. Te în­demn, iubite Bălcescule, să o sileşti ca să se caute cu tot diadinsul, pentru că şi ea-i de natura acelor care-şi bat joc de sănătate. Trebuie să-i dai tu însuş pildă de bunăvoinţă întru redobân­direa sănătăţei, să o sfătueşti frăţeşte ca să pro­­fiteze de şederea la Iera, căci prin chipul acesta veţi contribui împreună la restatornicirea puteri­lor noastre. Eu mă încred în tine şi aştept de la prietina ta împlinirea dorinţelor meie. Mă întrebi când mă pornesc din Paris? Peste zece zile. Mă duc să încep jurnalul acel mult do­rito­ care va cuprinde atâtea frumoase compuneri a celor mai însemnaţi genii ai României. Scrie dlar şi trimite-mi scrierile tale ca să le dau pas­­port pentru hotarăle nemurirei. Îndată ce voi sosi la Moldova, voi căuta balada lui Mihai Viteazul şi ţi-oi trimite-o întreagă sau în parte, pe cum mi-a pica în mână. De nu cumva voi descope­­ri-o, ţi-oi fabrica eu una care te-a minuna şi tu îi trece-o de baladă populară... cu chipul între­buinţat pentru compunerea călugărului A (lecu) Russu. Adio, dragul meu Monsiu, ţi-oi scrie lung de la Moldova. Cată de-mi răspunde regulat la cele ce te-oi întreba. — V. Alexandri. Iancu (Alexandri) a cerut pe demoase la Noemi şi la Mai viitor se însoară. Prin urmare ei vin la primăvară la Paris. Să­ te găsească sănătos. VIII. Lui N. Bălcescu. Iaşi, Aprilie 1852. Iubite Bălcescule. Nu-ţi pot spune bucuria ce m’a cuprins, când am primit scrisoarea ta şi am cetit bunele ştiri ce-mi dai despre scumpa ta să­nătate. Greu ţi-am purtat grija în toată iarna aceasta şi multă frică am tras despre tine, dragul meu Bălcescule. Acea necontenită nelinişte a fost singura pricină a tacerei mele. Crede-mă că ade­seori am voit să-ţi scriu şi m-am oprit, temân­­du-mă să nu te tulbur prin tristeţa gândurilor mele. Dar acum eşti bine. Noroc bun să deie Dumnezeu! Mă simt fericit de această ştire, pare­ că aş fi cumpărat o lume întreagă, căci te iubesc ca pe un dulce frate şi aş voi să împart cu tine zilele şi sănătatea ce-mi sânt hotărite de soartă. Totul acum e să te cauţi, să te îngrijeşti tu însu­ţi de tine, dacă vrei să ne dai nouă, prietenilor cari te iubim, cea mai bună dovadă de dragostea ce ne-o porţi. Ai trăit destul pentru tine, de capul tău, mai trăeşte şi pentru noi, de capul nostru. Auzi ? Este adevărat că nenorocitul meu jurnal a fost desfiinţat până a nu se naşte macar, şi aceasta din mai multe pricini, unele mai dobitoceşti de­cât altele. Una din rezoanele pentru cari mi-a în­chis gazeta a fost articolul tău Răsvan-Vodă, carele, fiindcă a fost scris de tine, s’a socotit de către domnul Ştirbey ca un pamflet împotriva ■) Era vorba să­ se înfiinţeze "România Literară", care însă n’a apărut decât la 1855.

Next