Tribuna, iulie 1911 (Anul 15, nr. 142-167)

1911-07-08 / nr. 148

21 Iulie n. 1911 ____________„TRIBUNA“ întru întimpinarea viteazului. In timp ce trenul se oprise lumea aclama de pe peron pe cucerito­rul Portului Arthur. De la fereastra vagonului generalul văzu în mulţime doi copilaşi, cari îşi fluturau în vânt pălăriile albe strigându-i să trăiască. Acest fapt l-a mişcat mult pe el, căruia poporul i-a încredinţat acum îndrumarea şi lumi­narea tinerelor generaţii. Coborî din vagon străbătu prin mulţime până la copilaşii cari îl aclamau într’una, se opri în faţa lor şi le strînse mâna plin de recunoştinţă. * Generalul Noghi iubeşte de altfel foarte mult Copiii. Manifestările lor de dragoste pentru dân­sul îl înduioşară şi după scenele lui cu copiii se povestesc multe anecdote. Această dragoste pentru cei mici şi nevinovaţi l-a făcut pe el, care a fost martorul şi conducătorul atâtor vărsări de sânge, să primească drept răsplată din partea poporului său funcţiunea de dascăl într’o şcoală primară. Fireşte, când cel mai mare general descinge sa­bia spre a urca catedra şi a lua în mână creta şi buretele spre a învăţa pe copilaşi să scrie, trebuie să ne dăm seama pe ce mâni este încredinţat în­văţământul acolo, în ţeara unde ne-a fost dat să vedem răsărind ca din pământ eroii. Şi vom în­ţelege împrejurările, cari au făcut să se nască atâţi eroi. Şi ar fi bine să învăţăm ceva de la acest fel de oameni. Pentru că, vedeţi, acolo luptătorii vin pe catedre ca să formeze caractere. La noi se pă­răsesc catedrele spre a se da tineretului pilde de cel mai destrăbălat limbaj, de cele mai grosolane pornografii. Pe semne o cere asta solidaritatea naţională, care piere în cazul când cei cari con­damnă uşurinţa nu vor fi făcuţi „copii tîmpiţi din părinţi beţivi”. Cel puţin cam acestea sunt dovezile ce ni­ le dau anumiţi domni în Ardeal. Şi e trist, este nespus de trist. Coresp. Ştiri din Bucovina. Chestia bisericească. — Poezia poprală. — Un arheolog român. —­­ Dr. Florea Lupu. — O Cen­trală pentru vânzarea vitelor. — Inundaţii. Cernăuţi, în 17 iulie. Astăzi la 3 ore s-a ţinut în sala societăţii fil­armonice din Cernăuţi un mare meeting al tutu­ror claselor româneşti din ţeară în chestia des­părţirii diecezei bucovinene în una română şi alta rutenă. Rutenii car­ mai nainte ca şi acum atentează la caracterul tradiţional românesc al diecezei, cereau o dieceză proprie, acum însă după ce au intrat şi ei în număr egal în consistorul bisericesc, nu mai voiesc să se desfacă de Români, ci pretind ca după trecerea la cele eterne a actua­lului mitropolit român, să vie în scaun un mitro­polit rutean. E regretabil faptul că deputaţii ro­mâni din parlamentul vienez nu sunt de acord cu consistorul bisericesc în chestia despărţirii diece­zei. Nepotrivită a fost şi ziua aleasă pentru con­vocarea acestei adunări naţionale bisericeşti, căci tot astăzi s’a deschis şi parlamentul, iar deputaţii şi cu mitropolitul au trebuit să plece la Viena. Acest important meeting a fost convocat de un comitet ad hoc, pentru care iscălesc dnii Teodor Stefanelli, consilier aulic şi membru al Acade­miei Române, Modest cavaler de Grigorcea, pro­prietar mare şi patron bisericesc precum şi Mag­nificenţa Sa di rector al Universităţii din Cer­năuţi Dr. Ştefan Saghin. Adunarea la care alergaseră mii de oameni a fost prezidată de domnul Baron Alexandru Hurmuzachi. Deputatul preoţesc păr. Dr. I. Tar­­novschi a făcut o propunere ca să se trimită un memorandum M. S. împăratului, în care să se po­vestească motivele convocării meetingului, apoi o scurtă privire istorică­ a desvoltării bisericei noastre din Bucovina, amintindu-se totodată că Românii în ultimele decenii au jertfit prea multe Rutenilor pe terenul naţional şi bisericesc. Ei sunt gata să le dea Rutenilor un epis­copat propriu cu salarizare din fondul re­­ligionar; acest episcopat va fi în cele canonice supus mitropoliei noastre, iar în cele administra­tive îşi va păstra independenţa sa. Dacă cumva s’ar împlini dorinţa Rutenilor, atunci Românii își văd periclitat caracterul românesc al biseri­cei. Câte un exemplar din memorand li­ se va tri­mite ministrului preşedinte Gautsch, mitropoli­tului Repta şi preş. ţării Bleyleben. * „Neues Wiener Journal” din 11 iulie a. c. scrie un articol detailat despre poezia poporală a Românilor bucovineni, servindu-i drept bază dis­cursul inaugural al fostului rector universitar la Cernăuţi d. prof. Dr. M. Friedwagner, care a fost însărcinat din partea ministeriului de culte din Viena cu strîngerea poeziilor şi melodiilor poporale române din Bucovina. Din cele 10.000 de texte şi 15.000 de melodii poporale majorita­tea covîrşitoare o formează cele româneşti cari se disting prin frumuseţa şi variaţia lor. Se dau în traducere germană câteva poezii de toată fru­museţa. „Un popor care iubeşte aşa de profund şi fierbinte, n’are­ loc în inimă şi pentru ură”, scrie „Neues Wiener Journal”, care prin artico­lul său a făcut un real serviciu neamului nostru ponegrit de toţi străinii ce ne urăsc. * Arheologi români sunt puţini, iar noi buco­vinenii n’am avut până acum nici unul, căci d. D. Olinescu, acum funcţionar la arhivele statului din Bucureşti, a fost numai un diletant, cu toate că are unele merite indiscutabile pentru înfiin­ţarea fostei societăţi arheologice române din Cer­năuţi, a cărei avere şi colecţii au trecut în mod ilegal în posesiunea muzeului arheologic buco­vinean, înainte de vreo câţiva ani ministerul de culte i-a acordat din fondul religionar bucovinean o bursă tînărului prof. român dlui Dr. Teofil Sau­­ciuc, ca să facă studii arheologice pe insula An­dros din Marea Egeică. In vederea acestui scop d. Sauciuc a petrecut pe acea insulă mai mult timp, a intreprins număroase călătorii în toată Italia şi prin Grecia, iar o parte din vreme a lucrat în institutul arheologic austriac din Atena, scriind câteva articole interesante în cele mai de frunte publicaţii arheologice germane ca „Athe­nische Mitteilungen” şi „Römische Mitteilungen”. Specialitatea dlui Sauciuc este epigrafia clasică, iar despre lucrarea dsale de căpetenie „Zur Ge­schichte der Insel Andros” însoţită de vreo 25 inscripţii nouă, care va apărea în cu­rsul anului acestuia, credem că-i va netezi calea pentru o ca­tedră universitară, pe care o merită. « Dr. Florea Lupu deputat dietat român, preş­ al băncii ţării şi al Centralei caselor rurale ro­mâne, făcuse la ultimele alegeri pentru parla­ment legătură de sprijin reciproc cu Rutenii şi sprijinise din răsputeri într’un cerc mixt cu ma­joritatea alegătorilor români, pe candidatul ru­tean Spenul în contra inimosului român Mun­­tencu. Prin faptul acesta precum şi în urma al­tor multe jertfe naţionale de felul celei amintite, Florea Lupu în urma unui grav morb naţional s’a stîns din viaţă... pentru Români şi a intrat în rîndul drepţilor: Burdia, Coco Vasilco, Mari­­gra, Moldovan Ghergheli şi a altor mucenici ce au sângerat pentru neamul românesc, care plin de întristare le spune tuturor acestor mai sus pomei­­niţi martiri: „Fie-le ţărîna uşoară... ca piatra de moară! Amin!” In Bucovina ca şi în alte ţări cu o cultură care lasă încă mult de dorit, ţărănimea-i înşelată de intermediarii jidovi şi armeni, cari vând pro­dusele poporului de jos de-a dreptul pe pieţele cele mari, alegându-se din aceste­­ întreprinderi cu un câştig considerabil. Pentru asanarea, în parte, acestui rău, s’a proiectat înfiinţarea unei soc­ităţi centrale pe acţii pentru vânzarea directă a vitelor pe pieţele cele mari. Societatea e pusă sub epitropia comitetului cultural al ţării şi pri­meşte 40.000 cor. ajutor anual din subvenţia ce a votat-o pentru acest scop parlamentul trecut. Comitetul administrativ precum şi ceilalţi mem­bri fac parte din toate naţionalităţile din ţ­ară, iar preşedintele cu un salar de 700 cor. lunar pare că va fi un neamţ silezian din Troppau, de profesie locotenent scăpătat care n’are ideie de chestiunile economice din ţara noastră. Locţii­torul lui va tot un neamţ, acesta însă din Buco­vina, aşa că Românii cu toate că-s cei mai numă­­roşi în ţeară şi interesaţi în primul rînd, sunt aproape bagatelizaţi. Ori­cum însă întreprinde­rea aceasta va ridica întru câtva comerciul ţării. O plagă grea a lovit anul acesta ţara noastră. S’au deschis stavilele şi a plouat cumplit zile de-a rîndul, iar rîurile umflându-se în matca lor au inundat holdele, au dărîmat case întregi şi au înecat oameni şi dobitoace de era o jelanie întoc­mai ca cea din anul trecut în Bănat. Multe fa­milii au rămas fără adăpost, circulaţia trenurilor fusese întreruptă din cauza podurilor luate de şuvoaie. M. S. împăratul a dăruit celor nenoro­ciţi 20.000 cor.,consiliul comunal al capitalei ţărei vreo 10.000 cor., comitetul ţării a sărit în ajutor cu 30.000 cor., iar ministerul de interne a trimis 6000 cor. ajutor. Se fac colecte în toată Buco­vina; e posibil că se vor face şi în monarhia în­treagă. Dela cei din Regat loviţi şi ei de nenorocire nu putem aştepta nici un ajutor. Coresp. Pag. 3 întrunirea secţiilor dela Asociaţie. — Dare de seamă. — Vineri în 14 Iulie n. 1911 s’au întrunit în Sibiiu secţiile ştiinţifice-literare ale Asociaţiunii. Şedinţa plenară s’a deschis la orele 10, în sala Muzeului, prin câteva cuvinte rostite de vice­preşedintele Asociaţiei, d. A. Bârseanu, sub a cărui prezidenţie s’au ţinut şedinţele. Au fost de faţă 18 membrii ordinari şi mai mulţi membri corespondenţi. La propunerea preşedintelui, membrii şedinţei îşi exprimă prin sculare regretele pentru pierde­rea membrilor Iosif Sterca Şuluţiu din secţia is­torică şi Aurel Bratu din secţia ştiinţifică. Secretarul literar, d. O. Goga, ceteşte rapor­tul anual. Din acest raport reţinem următoarele: Se relevează mai întâi pierderea suferită de Asociaţiune în anul din urmă prin răposarea membrilor Iosif Sterca Şuluţiu, preşedintele secţiei istorice şi Aurel Bratu, membru cores­pondent în secţia ştiinţifică. Raportul apreciază în cuvinte potrivite lucrarea acestor doi membrii dintre cei mai activi şi stăruie cu privire la cel din urmă, ca Asociaţia să tipărească pe soco­teala sa scrierile rămase pe urma lui. Lucrarea comemorativă, menită a înfăţişa is­toricul aşezământului nostru din prilejul ani­versării de 50 de ani de la înfiinţare, va apărea la sfârşitul lui August în numărul festiv al Tran­silvaniei şi va cuprinde mai multe capitole, unde se vor arăta năzuinţele cari au călăuzit Asocia­­ţiunea în timp de o jumătate de veac, iar o mo­nografie a instituţiunii o va pregăti în timpul apropiat de Andrei Bârseanu. La premiul Andrei Mureşianu s’au prezentat următoarele lucrări: Informaţii literare şi cul­­turare, 1903—-1910, de O. C. Tăslăuanu; Ziaris­tica bisericească la Români, studiu istoric de O. Ghibu; La călăriile vieţii şi Seri albastre, po­vestiri de L. Bolcaş. Pentru completarea sumei trebuincioase, cu scop de a se ridica câte un bust lui Mihai Emi­­nescu şi George Bariţ, raportul cere ca înaintea adunării generale din acest an să se lanseze un apel iscălit de toţi membrii secţiilor, solicitând ajutorul oamenilor de bine pentru înfăptuirea unui proiect, îmbrăţişat de altfel cu multă căl­dură de publicul românesc. Privitor la reorganizarea secţiilor, despre care a mai fost vorba şi în anul trecut, se face propunrea de a nu se mai susţinea actuala împăr­ţire pe baza diferitelor ramuri de ştiinţă şi litera­tură, ci soţile să se împartă după profesiuni, şi anume: 1. Secţia preoţilor, 2. Secţia învăţătorilor, 3. Secţia advocaţilor, 4. Secţia profesorilor, 5. Secţia medicilor, şi 6. Secţia funcţionarilor de bancă şi a agri­cultorilor. Raportorul crede, că organizarea nouă a sec­­ţilor va avea numeroase avantagii pentru Aso­ciaţie. In legătură cu acest plan ar fi apoi să se reorganizeze şi revista Transilvania. Pe seama ţărănimii noastre să cere să se în­fiinţeze (mai exact: să se reînfiinţeze) o revistă culturală săptămânală, şi se face propunerea, ca Asociația să editeze din partea sa o astfel de re­vistă.

Next