Tribuna, iulie 1911 (Anul 15, nr. 142-167)
1911-07-08 / nr. 148
21 Iulie n. 1911 ____________„TRIBUNA“ întru întimpinarea viteazului. In timp ce trenul se oprise lumea aclama de pe peron pe cuceritorul Portului Arthur. De la fereastra vagonului generalul văzu în mulţime doi copilaşi, cari îşi fluturau în vânt pălăriile albe strigându-i să trăiască. Acest fapt l-a mişcat mult pe el, căruia poporul i-a încredinţat acum îndrumarea şi luminarea tinerelor generaţii. Coborî din vagon străbătu prin mulţime până la copilaşii cari îl aclamau într’una, se opri în faţa lor şi le strînse mâna plin de recunoştinţă. * Generalul Noghi iubeşte de altfel foarte mult Copiii. Manifestările lor de dragoste pentru dânsul îl înduioşară şi după scenele lui cu copiii se povestesc multe anecdote. Această dragoste pentru cei mici şi nevinovaţi l-a făcut pe el, care a fost martorul şi conducătorul atâtor vărsări de sânge, să primească drept răsplată din partea poporului său funcţiunea de dascăl într’o şcoală primară. Fireşte, când cel mai mare general descinge sabia spre a urca catedra şi a lua în mână creta şi buretele spre a învăţa pe copilaşi să scrie, trebuie să ne dăm seama pe ce mâni este încredinţat învăţământul acolo, în ţeara unde ne-a fost dat să vedem răsărind ca din pământ eroii. Şi vom înţelege împrejurările, cari au făcut să se nască atâţi eroi. Şi ar fi bine să învăţăm ceva de la acest fel de oameni. Pentru că, vedeţi, acolo luptătorii vin pe catedre ca să formeze caractere. La noi se părăsesc catedrele spre a se da tineretului pilde de cel mai destrăbălat limbaj, de cele mai grosolane pornografii. Pe semne o cere asta solidaritatea naţională, care piere în cazul când cei cari condamnă uşurinţa nu vor fi făcuţi „copii tîmpiţi din părinţi beţivi”. Cel puţin cam acestea sunt dovezile ce ni le dau anumiţi domni în Ardeal. Şi e trist, este nespus de trist. Coresp. Ştiri din Bucovina. Chestia bisericească. — Poezia poprală. — Un arheolog român. — Dr. Florea Lupu. — O Centrală pentru vânzarea vitelor. — Inundaţii. Cernăuţi, în 17 iulie. Astăzi la 3 ore s-a ţinut în sala societăţii filarmonice din Cernăuţi un mare meeting al tuturor claselor româneşti din ţeară în chestia despărţirii diecezei bucovinene în una română şi alta rutenă. Rutenii car mai nainte ca şi acum atentează la caracterul tradiţional românesc al diecezei, cereau o dieceză proprie, acum însă după ce au intrat şi ei în număr egal în consistorul bisericesc, nu mai voiesc să se desfacă de Români, ci pretind ca după trecerea la cele eterne a actualului mitropolit român, să vie în scaun un mitropolit rutean. E regretabil faptul că deputaţii români din parlamentul vienez nu sunt de acord cu consistorul bisericesc în chestia despărţirii diecezei. Nepotrivită a fost şi ziua aleasă pentru convocarea acestei adunări naţionale bisericeşti, căci tot astăzi s’a deschis şi parlamentul, iar deputaţii şi cu mitropolitul au trebuit să plece la Viena. Acest important meeting a fost convocat de un comitet ad hoc, pentru care iscălesc dnii Teodor Stefanelli, consilier aulic şi membru al Academiei Române, Modest cavaler de Grigorcea, proprietar mare şi patron bisericesc precum şi Magnificenţa Sa di rector al Universităţii din Cernăuţi Dr. Ştefan Saghin. Adunarea la care alergaseră mii de oameni a fost prezidată de domnul Baron Alexandru Hurmuzachi. Deputatul preoţesc păr. Dr. I. Tarnovschi a făcut o propunere ca să se trimită un memorandum M. S. împăratului, în care să se povestească motivele convocării meetingului, apoi o scurtă privire istorică a desvoltării bisericei noastre din Bucovina, amintindu-se totodată că Românii în ultimele decenii au jertfit prea multe Rutenilor pe terenul naţional şi bisericesc. Ei sunt gata să le dea Rutenilor un episcopat propriu cu salarizare din fondul religionar; acest episcopat va fi în cele canonice supus mitropoliei noastre, iar în cele administrative îşi va păstra independenţa sa. Dacă cumva s’ar împlini dorinţa Rutenilor, atunci Românii își văd periclitat caracterul românesc al bisericei. Câte un exemplar din memorand li se va trimite ministrului preşedinte Gautsch, mitropolitului Repta şi preş. ţării Bleyleben. * „Neues Wiener Journal” din 11 iulie a. c. scrie un articol detailat despre poezia poporală a Românilor bucovineni, servindu-i drept bază discursul inaugural al fostului rector universitar la Cernăuţi d. prof. Dr. M. Friedwagner, care a fost însărcinat din partea ministeriului de culte din Viena cu strîngerea poeziilor şi melodiilor poporale române din Bucovina. Din cele 10.000 de texte şi 15.000 de melodii poporale majoritatea covîrşitoare o formează cele româneşti cari se disting prin frumuseţa şi variaţia lor. Se dau în traducere germană câteva poezii de toată frumuseţa. „Un popor care iubeşte aşa de profund şi fierbinte, n’are loc în inimă şi pentru ură”, scrie „Neues Wiener Journal”, care prin articolul său a făcut un real serviciu neamului nostru ponegrit de toţi străinii ce ne urăsc. * Arheologi români sunt puţini, iar noi bucovinenii n’am avut până acum nici unul, căci d. D. Olinescu, acum funcţionar la arhivele statului din Bucureşti, a fost numai un diletant, cu toate că are unele merite indiscutabile pentru înfiinţarea fostei societăţi arheologice române din Cernăuţi, a cărei avere şi colecţii au trecut în mod ilegal în posesiunea muzeului arheologic bucovinean, înainte de vreo câţiva ani ministerul de culte i-a acordat din fondul religionar bucovinean o bursă tînărului prof. român dlui Dr. Teofil Sauciuc, ca să facă studii arheologice pe insula Andros din Marea Egeică. In vederea acestui scop d. Sauciuc a petrecut pe acea insulă mai mult timp, a intreprins număroase călătorii în toată Italia şi prin Grecia, iar o parte din vreme a lucrat în institutul arheologic austriac din Atena, scriind câteva articole interesante în cele mai de frunte publicaţii arheologice germane ca „Athenische Mitteilungen” şi „Römische Mitteilungen”. Specialitatea dlui Sauciuc este epigrafia clasică, iar despre lucrarea dsale de căpetenie „Zur Geschichte der Insel Andros” însoţită de vreo 25 inscripţii nouă, care va apărea în cursul anului acestuia, credem că-i va netezi calea pentru o catedră universitară, pe care o merită. « Dr. Florea Lupu deputat dietat român, preş al băncii ţării şi al Centralei caselor rurale române, făcuse la ultimele alegeri pentru parlament legătură de sprijin reciproc cu Rutenii şi sprijinise din răsputeri într’un cerc mixt cu majoritatea alegătorilor români, pe candidatul rutean Spenul în contra inimosului român Muntencu. Prin faptul acesta precum şi în urma altor multe jertfe naţionale de felul celei amintite, Florea Lupu în urma unui grav morb naţional s’a stîns din viaţă... pentru Români şi a intrat în rîndul drepţilor: Burdia, Coco Vasilco, Marigra, Moldovan Ghergheli şi a altor mucenici ce au sângerat pentru neamul românesc, care plin de întristare le spune tuturor acestor mai sus pomeiniţi martiri: „Fie-le ţărîna uşoară... ca piatra de moară! Amin!” In Bucovina ca şi în alte ţări cu o cultură care lasă încă mult de dorit, ţărănimea-i înşelată de intermediarii jidovi şi armeni, cari vând produsele poporului de jos de-a dreptul pe pieţele cele mari, alegându-se din aceste întreprinderi cu un câştig considerabil. Pentru asanarea, în parte, acestui rău, s’a proiectat înfiinţarea unei socităţi centrale pe acţii pentru vânzarea directă a vitelor pe pieţele cele mari. Societatea e pusă sub epitropia comitetului cultural al ţării şi primeşte 40.000 cor. ajutor anual din subvenţia ce a votat-o pentru acest scop parlamentul trecut. Comitetul administrativ precum şi ceilalţi membri fac parte din toate naţionalităţile din ţară, iar preşedintele cu un salar de 700 cor. lunar pare că va fi un neamţ silezian din Troppau, de profesie locotenent scăpătat care n’are ideie de chestiunile economice din ţara noastră. Locţiitorul lui va tot un neamţ, acesta însă din Bucovina, aşa că Românii cu toate că-s cei mai număroşi în ţeară şi interesaţi în primul rînd, sunt aproape bagatelizaţi. Oricum însă întreprinderea aceasta va ridica întru câtva comerciul ţării. O plagă grea a lovit anul acesta ţara noastră. S’au deschis stavilele şi a plouat cumplit zile de-a rîndul, iar rîurile umflându-se în matca lor au inundat holdele, au dărîmat case întregi şi au înecat oameni şi dobitoace de era o jelanie întocmai ca cea din anul trecut în Bănat. Multe familii au rămas fără adăpost, circulaţia trenurilor fusese întreruptă din cauza podurilor luate de şuvoaie. M. S. împăratul a dăruit celor nenorociţi 20.000 cor.,consiliul comunal al capitalei ţărei vreo 10.000 cor., comitetul ţării a sărit în ajutor cu 30.000 cor., iar ministerul de interne a trimis 6000 cor. ajutor. Se fac colecte în toată Bucovina; e posibil că se vor face şi în monarhia întreagă. Dela cei din Regat loviţi şi ei de nenorocire nu putem aştepta nici un ajutor. Coresp. Pag. 3 întrunirea secţiilor dela Asociaţie. — Dare de seamă. — Vineri în 14 Iulie n. 1911 s’au întrunit în Sibiiu secţiile ştiinţifice-literare ale Asociaţiunii. Şedinţa plenară s’a deschis la orele 10, în sala Muzeului, prin câteva cuvinte rostite de vicepreşedintele Asociaţiei, d. A. Bârseanu, sub a cărui prezidenţie s’au ţinut şedinţele. Au fost de faţă 18 membrii ordinari şi mai mulţi membri corespondenţi. La propunerea preşedintelui, membrii şedinţei îşi exprimă prin sculare regretele pentru pierderea membrilor Iosif Sterca Şuluţiu din secţia istorică şi Aurel Bratu din secţia ştiinţifică. Secretarul literar, d. O. Goga, ceteşte raportul anual. Din acest raport reţinem următoarele: Se relevează mai întâi pierderea suferită de Asociaţiune în anul din urmă prin răposarea membrilor Iosif Sterca Şuluţiu, preşedintele secţiei istorice şi Aurel Bratu, membru corespondent în secţia ştiinţifică. Raportul apreciază în cuvinte potrivite lucrarea acestor doi membrii dintre cei mai activi şi stăruie cu privire la cel din urmă, ca Asociaţia să tipărească pe socoteala sa scrierile rămase pe urma lui. Lucrarea comemorativă, menită a înfăţişa istoricul aşezământului nostru din prilejul aniversării de 50 de ani de la înfiinţare, va apărea la sfârşitul lui August în numărul festiv al Transilvaniei şi va cuprinde mai multe capitole, unde se vor arăta năzuinţele cari au călăuzit Asociaţiunea în timp de o jumătate de veac, iar o monografie a instituţiunii o va pregăti în timpul apropiat de Andrei Bârseanu. La premiul Andrei Mureşianu s’au prezentat următoarele lucrări: Informaţii literare şi culturare, 1903—-1910, de O. C. Tăslăuanu; Ziaristica bisericească la Români, studiu istoric de O. Ghibu; La călăriile vieţii şi Seri albastre, povestiri de L. Bolcaş. Pentru completarea sumei trebuincioase, cu scop de a se ridica câte un bust lui Mihai Eminescu şi George Bariţ, raportul cere ca înaintea adunării generale din acest an să se lanseze un apel iscălit de toţi membrii secţiilor, solicitând ajutorul oamenilor de bine pentru înfăptuirea unui proiect, îmbrăţişat de altfel cu multă căldură de publicul românesc. Privitor la reorganizarea secţiilor, despre care a mai fost vorba şi în anul trecut, se face propunrea de a nu se mai susţinea actuala împărţire pe baza diferitelor ramuri de ştiinţă şi literatură, ci soţile să se împartă după profesiuni, şi anume: 1. Secţia preoţilor, 2. Secţia învăţătorilor, 3. Secţia advocaţilor, 4. Secţia profesorilor, 5. Secţia medicilor, şi 6. Secţia funcţionarilor de bancă şi a agricultorilor. Raportorul crede, că organizarea nouă a secţilor va avea numeroase avantagii pentru Asociaţie. In legătură cu acest plan ar fi apoi să se reorganizeze şi revista Transilvania. Pe seama ţărănimii noastre să cere să se înfiinţeze (mai exact: să se reînfiinţeze) o revistă culturală săptămânală, şi se face propunerea, ca Asociația să editeze din partea sa o astfel de revistă.