Tribuna, 1977 (Anul 21, nr. 1-52)

1977-11-24 / nr. 47

TRIBUNA 8 ORIZONT ȘTIINȚIFIC Discurs peste ani Ambiția cea mai sortită ne­­împlinirii este astăzi încercarea de a scrie sau rosti un discurs despre biografia planetei, a exis­tenței umane pe Terra, a bine­lui și a răului. Se poate imagina o privire spre pământ de pe un satelit artificial și nu se mai miră nimeni că de acolo, de sus, cu tehnica actuală, se poate foto­grafia urma pe zăpadă a unei mingi de ping-pong. Se vede și așa ceva, ca și faptul că pe Ter­ra sunt peste 4 miliarde de oa­meni, există apă, mai există pă­duri, este clorofilă, natura are un grad foarte ridicat de trans­formare artificială prin forța creativ-demiurgică a omului, în multe locuri derutează smogul, și cile nu se mai văd. Dar nu se vede durerea, suferința, nedrepta­tea, angoasa multor oameni și cîte altele nu se văd. Sunt sigur că peste ani se va scrie și bio­grafia existenței și condiției u­­mane a deceniului al VIII-lea al secolului nostru. Acest discurs rostit peste ani se va inspira din cifre, date, statistici și, pentru a învedera starea de spirit din pre­sa și ziarele vremii, din memoria eternă a umanității, scrisă dato­rită geniului lui Gutenberg. In primul moment autorul dis­cursului probabil că va fi satis­făcut. Oamenii știau că societatea este un sistem care funcționează după principii cibernetice, depu­neau eforturi stăruitoare pentru a face ca sistemul definit prin ei,prin inter-relațiile lor și me­diul ambiant, să aibă o entropie cît mai mică, o negentropie cît mai mare. Apogeul performan­țelor tehnice ale capacității de a materializa știința se exprimă prin cucerirea spațiului cosmic. Aveau o cultură într-o devenire, care, fără teama de a greși, se poate evalua că era și altitudi­nea unei existențe și a unei reali­tăți demne. Oamenii deceniului al VIII-lea și-au ales, corect, în rezonanță cu realitatea, cristalul drept simbolul timpului pe care l-au trăit; era vremea începutu­lui creării inteligenței artificiale. S-au înșelat însă. Calculatoa­rele vor aduce omul în starea „le­nei intelectuale“? Chiar au scris că în devenirea timpului, a te lăuda că „gîndești“ cu capul și nu cu calculatorul este tot una cu a zice că ești „posesorul unei ba­tiste tivite cu mîna“. Va rosti, în vremi, autorul biografiei zilelor noastre: ce naivitate! Dar ne va ierta. Va constata că nu s-a adeverit paradigma noastră, căci fizica, precum și alte ramuri ale cunoaș­terii, este o știință epuizată. Va fi surprins că multe proble­me sînt comune. Enumerăm doar două: și în deceniul al VIII-lea, ca și în următoarele, timpul pier­dut nu se poate recupera; s-au scris și se vor scrie cuvinte de aur cu penițe din pană de gîscă și cuvinte de gîscă cu penițe de aur. Mai presus de toate îl va emo­ționa sincer faptul că oamenii scriau și, sigur, acționau refuzînd spiritul demiurgic, pentru egali­tate, dreptate, forța dreptului, fe­ricirea, creșterea calității vieții, noua ordine politică și economică mondială. Luptau, cu deosebire, pentru toate aceste drepte aspira­ții umane oamenii din lumea și țările socialiste. Apoi autorul dis­cursului se va întrista pentru că s-a lăsat influențat de cifrele și statisticele medii, fără să vadă că dincolo de ele este și mizerie, chin, durere și nedreptate. Acesta este deceniul în care fiecare al doilea nou născut din țările slab dezvoltate are speranța de viață de numai 15 ani, foamea și sub­nutriția afectează cca. 700 mili­oane de oameni, la fiecare 8 se­cunde moare de foame o ființă umană. Omului mediu al Terrei îi revine pe an de peste 65 de ori mai mare cantitate de poten­țial distructiv nuclear decît ce­reale. Aproape un miliard de oa­meni trăiesc în 25 de țări, unde venitul național pe locuitor este de aproximativ 75 de dolari, mai puțin decît media cheltuielilor anuale pe locuitor pentru înar­mare. Ce absurdități incredibile. Au­torul discursului va constata în­să, în continuare, că nu sînt uni­ce. S-au încremenit titlurile unor articole și relatări din presă: la umbra zgîrie-norilor, un iad al deznădejdii. Harlemul este raiul tuturor viciilor care macină un mare oraș al Terrei. Se plimbă liberi pe străzile unor urbe indi­vizi care poartă arborate lozinci ce incită la genocid. Intr-o țară care își zice a tuturor libertăților, emblema progra­mului unui partid este: „să trecem imediat la acțiune, să ne debarasăm de maimuțele negre, de rasele impure“. Și aceasta este țara în care trâmbițele pentru drepturile omului sunt deseori a­­surzite sau înecate în sînge, pen­tru că circa două sute de mili­oane de guri de foc se află în posesia persoanelor particulare. Acest deceniu este măcinat de problemele și lupta a milioane de șomeri, de oameni pentru care alternativa existenței nu este alta decît cerșitul și mila semenilor. Este deceniul în care în unele țări oamenii sînt maltratați, in­clusiv fizicește, pentru că nu gîn­­desc precum guvernanții, care la reuniuni politice nu roșesc cînd spun că societatea lor este a tu­turor libertăților, a libertății ab­solute. Este deceniul în care con­diția umană este îndoliată de consumul alarmant de droguri, de „creații“ care fac să musteas­că în indivizi scelerați in­stincte primare. Și se va în­treba autorul discursului, dar au uitat contemporanii acestui deceniu că înaintea erei noastre Aristotel, elaborînd concepția ca­­tarsisului, vorbea despre funcția purificatoare a artei, despre fap­tul că ea trebuie să facă omul mai bun și mai drept, nu să-l excite. Autorul viitorului discurs va rămîne contrariat și nu va în­țelege la început semantica cu­vântului trădare, care în limbajul deceniului al VIII-lea s-a folosit destul de mult. După chinuri in­telectuale va înțelege și va zice: acesta este un cuvânt sec și scurt, implacabil precum moartea de acum și totdeauna: este un mor­mânt hidos în care se îngroapă, volens-nolens, umanul din tră­dător; este un cuvînt de o greu­tate incomensurabilă, ucigător pentru omul adevărat; este mai mult decît o disperare. Autorul viitorului discurs, știind că su­ferința și durerea îți dau infinit mai multă înțelepciune decît plă­cere, va înțelege că a fost în vo­cabularul nostru cuvîntul trădare pentru că am avut și noi trădă­tori, dar nici odată, este imposi­bil, nu va ști cu cî­tă ură și tris­tețe a fost rostit de către noi a­­cest substantiv. Da! Avem și noi trădători, nu mulți, dar avem. Indivizi, pentru că nu sunt oa­meni, care au renunțat pentru jalnice avantaje la cel mai tul­burător atribut al personalității umane: paternitatea națională. Care și-au schimbat mama pen­tru că nu le-a oferit toaletă cu celulă fotoelectrică. Aceste ade­văruri, jalnice adevăruri despre cîțiva, vor mâhni pe omul și oa­menii adevărați care vor scrie peste ani biografia deceniului nostru. Pe noi ne revoltă și le rostim pentru acele cercuri, care nu încremenesc atunci cînd ros­tesc, drept efigie a zilelor noas­tre, libertățile omului, uitând însă că acestea înseamnă înainte de toate cel puțin pseudoegalitatea parametrilor cantitativi și calita­tivi care definesc calitatea vieții. Dacă eu aș fi autorul viitorului discurs despre biografia deceniu­lui al VIII-lea, cuvintele și idei­le enunțate le-aș zice sau le-aș scrie sincer, bucuros și trist, ală­turi de multe altele care ar soli­cita un travaliu intelectual și o informație care azi și acum re­gret enorm că nu le posed. ION AUREL STOICA Expoziția Semproniu Sclozan Ofrandă izvorâtă dintr-o mare bogăție lăuntrică a unui neobosit căutător de înțelesuri, creația lui Semproniu Sclozan se impune prin seriozitate, prin seriozitatea dezbaterii de idei și sentimente impli­cate, prin solemnitatea, gravitatea și frumusețea imaginii plastice. Preajma, istoria, oamenii îl atrag, îl neliniștesc, îl fascinează pe creator; imaginile se încheagă din elemente obișnuite ale realului, dar pictorul stă­pânește taina subtilă a semnificărilor multiple. O­­biecte și oameni apar plasați intr-un orizont ne­așteptat, grav, adeseori fantastic care are timpul drept coordonată. In compoziții elementele se înlănțuie într-o ori­ginală armonie, a gîndului pictorului, se statorni­cesc astfel leitmotive, se constituie o autentică mi­tologie plastică. Căci S. Solozan crede în forța de comunicare a imaginii plastice în puterea artistului — așa cum spera Breton — „de a anula prin crea­ție cele două stări aparent așa de contradictorii a visului și realității, în unificarea lor într-o reali­tate absolută“. Intr-o asemenea viziune pînă și portretele ies din limitele albumului de familie, devin semnifica­ții, verigi poetice desprinse parcă din lanțul vre­mii. In țesătura imaginilor lui Sorozan există și o anu­mită obsesie a lucrurilor făcute pentru eternitate dar manifestă totodată și atracția adevăratului ma­estru ca prin materia picturală să dea sentimentul duratei și acolo unde nu am fi înclinați să-l obser­văm: în luciul stins al unei draperii, în unda stră­vezie a unui deal, în strălucirea metalică a unei armuri. Reacțiile sale la acțiunea devoratoare a timpului se convertesc integral în imagine plastică, impu­­nîndu-i o atitudine de brav luptător — de a opune dezordinei — armonia, decrepitudinei — vitalita­tea formei, deznădejdii clipei ce trece — puterea culorii. Investită cu forțe nebănuite de exprimare de că­tre mîna neșovăitoare a pictorului, culoarea edifi­că formele, devine pledoarie pentru frumusețe și armonie. Acordurile de mare rafinament cromatic sunt augmentate de frumusețea pastei în sine, fie prețioasă și vibrantă, fie strălucitoare sau străvezie. Unitară, recenta expoziție de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca relevă autenticitatea unei viziuni plastice, maturitatea unei creații, datorate unui pic­tor ce se respectă pe sine și pe cei cărora le-o adre­sează. ALEXANDRA RUS SPORT Love, Love and ... Love In sîmbăta care s-a situat cu exact 24 de ore înainte de Dumi­nica Neagră a fotbalului nostru — l-am văzut pe Pelé în meciul sau de adio. Pelé a debutat la echipa Santos și a încheiat fabuloasa-i cariera in echipa Cosmos. Nimic nu este întîmplător pe lume. Sunt doua decenii de cînd Pelé a debutat la mondialele de fotbal și încă de atunci s-a spus că este unul dintre cei mai mari jucători de fotbal cunoscuți vreodată. Mai apoi formula s-a limpezit. Pelé a fost proclamat cel mai mare jucător de fotbal al tuturor timpurilor In legătură cu această problemă, Pelé afirmă că „nu este tocmai așa“. țot, pentru a-și­ argumenta opinia, Pelé mai citează, fără a face pe concesivul, încă două-trei nume de fotbaliști exemplari. Deși „rege al fotbalului“, Pelé nu a dorit niciodată să fie căpitan de echipă. Și din cîte știu, nu a fost. Atitudinea aceasta mi se pare magnifică. Adică, poți să fii cel mai bun, cel mai mare, cel mai desăvîrșit și fara sa stai în rîndul prim și pe scaunul prim al tribunei. Ce a fă­cut ca perfecțiunea profesională atinsă de Pelé să se îmbine cu mo­destia exemplară? Răspunsul ni l-a dat, în cuvinte simple și de o tulburătoare emoție profund umană, Pelé însuși în citeva fraze ros­­tite la meciul său de adio. Lăsînd de-o parte figurile de stil ce pot fi găsite ușor în clasicele manuale de retorică, Pelé afirmă că în tot ceea ce a făcut și-a pus inima. Că s-a străduit să dăruiască tot ceea ce avea mai bun publicului. Cuvintele pe care le-a rostit Pelé la meciul său de adio constituie unul dintre cele mai vibrante me­saje de umanitate din cîte am auzit de mulți ani încoace. De ce are nevoie lumea, care este sentimentul suprem? Pelé răspunde simplu­­„Dragoste, dragoste și... dragoste“. La meciul său de adio, Pelé avea ochii plini de lacrimi. La me­ciul de adio al lui Pelé cred că milioane de spectatori au avut ochii plini de lacrimi. Erau lacrimile pline de puritate pe care le merita o mare despărțire. Dar, în același timp, cred că erau și lacrimile pline de puritate ale unei mari regăsiri. Pentru că toți cei care am văzut acele lacrimi, care am plîns acele lacrimi — am regăsit ceea ce este mai bun, mai omenesc în noi. Și cît timp oamenii pot să plîngă ase­menea lacrimi — lumea rămîne încă a speranței celei mai nobile și a omeniei celei mai curate. Al. CAPRARIU Concurs de dezlegări ALB: Rd3, Tb4, Th6 (3 piese). NEGRU: Re5, Pp. b5, f5, h7, (4 piese). ALBUL MUTA ȘI DA­MAT ÎN 4 MUTĂRI. PROBLEMA Nr. 40 ALB: Rd1, Dg4, Tf3, Th3 (4 piese). NEGRU: Rg2, Ng3, Cel, Ce2, Pp. h4 (5 piese). ALBUL MUTA ȘI DA­MAT IN 4 MUTĂRI. Soluțiile problemelor publicate în numărul 40 al revistei. PROBLE­MA Nr. 27: W. SPERMAN (SCHWALBE, 1960, PR. I). Rc7/Ra6. Mat în 4 mutări­ (6 puncte). 1. Db3.e6, Ng4. 2. Da2 + , Ta4. 3. Dg8, b4. 4. Dc4 mat sau 1... b4. 2. D­e2+, c4. 3. Da2+, Rb5. 4. Da5 mat. PROBLEMA Nr. 28. 1. VENDA (GLOS PRATZI, 1955, PR. I). Rg8/Rh1. Mat în 4 mutări (7 puncte). 1. Tf3—f2, urmat de 2. Dc6, Cg6. 3. D:g2 + , T:g2. 4. Tfl mat: 1... Cg6. 2. N:g2 + , T:g2. 3. Tf1+, Tgl 4. Dc6 mat: 1 ...f5. 2. T:g2, T:g2+, 3. Dg7, Cg6. 4. Dai mat. Aceste probleme sunt primele din concursul organizat pe trimestrul IV și au fost rezolvate corect de următorii: Frunză L., Burduja M., Groza Șt., Alexei Th., Tudosie L, Lența H., Vioreanu V., Sperdea A., Moca E., Albișoru C., Tancău M., Rădulescu M., Cheie Gh., Cernel C., Davidescu L., Banea H., Noei L., Hărăbor P., Munteanu T. și Rațiu T. Termenul limită de trimitere a soluțiilor este 8 decembrie a.c. (data poștei). EUGEN HANG CUPON ȘAH Nr. 20 UMOR Meniu (orice asemănare cu persoane reale este întîmplătoare) MINUTURI: Bulete de coșco­­vel, ochi la copac, ficat la navă, rinichi de vată, cîrmaci de porc, motive de berbec CIORBE. Supă, cioban afumat cu manele, supă de cui cu pă­trundea MINCARURI CALDE: Colet de purcel la babă, mitici cu hram, mocăniță de mămăligă, biftee­tă-GARNITURI: Cartofi, pai, sfe­clă de mahăr, orez babe SALATE: Salată de telon, cas­traveți în oțel, gugumănele, an­drei crași BUFET RECE: Salamandră de Sibiu, brânză scopită, caș­ca­val, ridici de mumă BĂUTURI: Bătături fine, liche­le superioare. Vinurile castel din renumitele noastre potlogării: Va­lea în Dungă, Feștească, Pinot Griș, Șampon Zarea, Vin spăimos APE: Borșsec, Căciulită, Șar­mul Domei DESERT, Sirop de momîie, tort cu frică, Cleosparta, tort de pă­șuni, catastife, pișcături Țigări interne și internaționale din mari țări producătoare de filtru, me­lodii de ieri și de pretutindeni, solizi îndrăciți CORNEL UDREA TRIBUNA — TOP 10 — RTV CLUJ SECȚIA ROMANA: 1. Sunt eu omul — Mondial 2. Păsările — Aurelian Andreescu 3. Decebal — Azur 4. Floare de colț — Dida Drăgan 5. Floarea vieții — Cornel Constantiniu 6. Cîntec pentru om — Benedict Popescu 7. Drumu­ i drum — Cromatic 8. Inscripție pe un tablou — Angela Similea 9. Sunt fiul țării mele — Roșu și Negru 10. Cheamă lumina — Romanticii. SECȚIA INTERNAȚIONALA: 1. Uomo macchina — Adriano Ce­­lentano 2. Lovemaker — Mandy B. Jones 3. Bye, bye — Micky 4. Oxigéné — Jean Michel Jarre 5. Best of My Love — Emotion 6. I Gotta Keep Dancin’ — Carrie 7. Magic Fly — Space 8. Let the Music Play — Giorgio 9. I Fell Love — Donna Summer 10. Rock me — Brendon. CUPON Nr. 240

Next