Tribuna, 1981 (Anul 25, nr. 1-53)

1981-01-15 / nr. 3

TRIBUNA 8 CRONICA IDEILOR M­­arxismul in perioada postbelică 3. o anumită greutate în discuția privind starea teo­riei în marxism are și referința la tendința pragmatică, ce ar fi luat locul raportării la principii. Ea aduce în discuție relația dintre teorie și practică și atinge o si­tuație ce și-a făcut loc la un moment dat in marxism, cind această relație a fost înțeleasă simplificat, extin­­zind cerințele acțiunii imediate la celelalte activități, inclusiv la cercetarea teoretică. Cerința disciplinării e­­forturilor a fost aplicată la problemele de formare a conștiinței, care au fost reduse la probleme de pre­lucrare propagandistică, și, în continuare, la probleme teoretice, care au fost reduse la însușirea cvasimecanică a unor teze, și ele rupte din contextul genezei lor, în condițiile absenței unei cercetări veritabile. Cum s-a spus, in relația dintre teorie și practică s-a ajuns la sa­crificarea specificului diferitelor componente: teoria a fost sacrificată în favoarea strategiei, aceasta in favoarea tacticii, iar tactica în favoarea unor interese de moment. Consecințele au fost, se știe, multiple și au afectat teoria. Astăzi critica acestei situații are deja o istorie; totodată, situația aceasta este împinsă tot mai mult in domeniul trecutului, incit invocarea ei drept indiciu al crizei marxismului este o prea ușoară trecere sub tă­cere a unui prezent cel puțin complex, marcat de o preo­cupare nouă în ceea ce privește înțelegerea relației din­tre teorie și practică. Dacă tendința diversificării în marxismul de astăzi este firească, dacă este deja pusă în mișcare o tendin­ță de a urca de la indicații de metodă la elaborarea teoriei și dacă se manifestă tendința unei înțelegeri ne­­distorsionante a relației dintre teorie și practică, își pierde fundamentul discuția privind starea teoriei mar­xiste? Cîtuși de puțin. Desigur că această stare este complexă, în ea se manifestă tendințe și inițiative varia­te, cu realizări diferite. A o cuprinde sub conceptul de criză Înseamnă a face o inducție defectuoasă, care lasă in afară cazuri revelatoare. A o scoate din discuție înseamnă a trece sub tăcere faptul că este vorba de tendințe ce pot să invingă abia prin acțiuni și realizări teoretice, străine de orice spirit conservator. Aceasta presupune, ca un prim pas, deschiderea fără rețineri a teoriei spre problemele sociale și umane pe care noile experiențe ale epocii le pun. Tradiția marxistă majoră s-a constituit in legătură cu abordarea problemelor socio-umane. Concepte cum sunt înstrăinarea, exploatarea și, mai recent, manipularea da­torează marxismului încetățenirea lor în limbajul teoriei societății. Abia ulterior ele au fost preluate de alte ori­entări. Cu circumscrierea fenomenelor pe care aceste concepte le exprimă începe însăși istoria marxismului. El se înțelegea pe sine ca teorie care cercetează fenomenul înstrăinării, în diferitele sale forme, în vederea ac­țiunii pentru depășirea înstrăinării în general; teoria se concepea pe sine ca moment clarificator și catalizator al acțiunii sociale pentru depășirea înstrăinării. Alături de această tradiție și-a făcut loc, cu timpul și cu o pondere care variază, o tendință naturalistă. Interpre­tarea care o reprezintă tinde să scoată rezolvarea pro­blemelor socio-umane de sub incidența acțiunii luminate și să o plaseze pe una din treptele evoluției sociale care s-ar produce pe baza acelorași mecanisme ca și evo­luția naturală. In cadrul acestei interpretări, teoria mar­xistă tinde să devină ceea ce ea a contestat de la în­ceput că trebuie să fie teoria: o simplă înțelegere a ceea ce este, fără o critică teoretică, care să lumineze critica practică a ceea ce este. Această tendință nu a dispărut nici astăzi, chiar dacă în ultimele decenii pon­derea ei s-a restrins. La orice îngroșare a ei însă, ade­rența teoriei la problemele socio-umane slăbește; este atunci la îndemînă acuzarea unei crize a marxismului. Este vorba, în fapt, de caducitatea unei interpretări ce operează cu premisa eronată, cu urmări funeste, con­form căreia problemele socio-umane ar putea fi rezol­vate altfel decît prin acțiunea luminată a oamenilor în­­șiși. O premisă, cel puțin, a interpretării naturaliste re­vine în interpretarea scientistă, a cărei manifestare, va­riabilă, de asemenea, ca pondere, poate genera con­fuzii în imaginea privind starea teoriei marxiste. Aceas­tă premisă este cea după care problemele de dezvoltare ar putea fi rezolvate cu mijloace pur tehnice, fără a recurge la o dezvoltare socială, care să angajeze lărgirea participării oamenilor la decizii. Este evident că în tradiția marxistă majoră analiza critică a raporturilor sociale este fundamentală. Marxis­mul este o teorie de tip emancipativ, o teorie, în con­secință critică. De el se leagă un concept impunător, a cărui eficacitate cognitivă nu a scăzut­ potențialul în ceea ce privește asigurarea dezvoltării, propriu unui sis­tem de raporturi sociale. Marxismul implică critica ra­porturilor sociale din perspectiva valorificării unei noi trepte de dezvoltare socială și umană. Interpretarea scien­tistă caută să satisfacă imperativul real al progresului în ceea ce privește stăpînirea naturii și a complexi­tății vieții sociale cu prețul desamorsării necesității dezvoltării raporturilor sociale. Ea trece sub tăcere o teoremă a marxismului inițial, care își păstrează și ea eficacitatea cognitivă: acțiunea de stăpînire a naturii și a complexității vieții sociale se lovește de limite interioare cît timp nu au loc dezvoltări în sfera rapor­turilor sociale. Ea uită că marxismul este un demers pentru a identifica condițiile lărgirii democrației, că pro­blema sa este cea a valorificării resurselor cuprinse în dezvoltarea socială și umană. Și în acest caz, însă, chiar dacă manifestarea unei interpretări scientiste nu este de neglijat din punct de vedere teoretic, am da o imagine parțială considerînd că ea a ajuns dătătoare de ton în marxism. Sînt teore­ticieni atrași de această interpretare, dar nu sînt în scă­dere, dacă avem în vedere situația la scară generală, criticii ei. ANDREI MARGA GALERIILE „TRIBUNA" Expoziția nr. 92 Laurențiu Pintea Pe linia preocupărilor sistematice ale „Tribunei“ de a mijloci afirmarea celor mai diversificate modalități de expresie — in domeniul plastic — s-a înscris și expoziția pictorului Laurențiu Pintea. Cele zece imagini care au alcătuit selecția expozițională de­ acum reprezintă, cre­dem, încercări de particularizare a viziunii dincolo de Programul obligațiilor didactice, expozantul fiind în­că student, anul IV, la Institutul „Ion Andreescu“ din Cluj-Napoca. „Exercițiile“ lui Laurențiu Pintea gravitează în spa­țiul unei problematici de o acuzată modernitate. Pornind de la structura accentuat geometrizată a unor elemen­te aparținînd realității imediate (forme de relief, măr­turii arhitectonice) pictorul operează o amplă deschi­dere către nemărginirea unui univers populat de sem­­ne-simbol, riguros ritmate, trădind o admirabilă voință de ordine. Imaginea s-a desăvîrșit sub efectul unui vizi­bil impuls cerebral care rezumă și structurează tec­tonica tabloului, întotdeauna întemeiată pe o viguroa­să osatură de conture ferme ce condensează formele, dirijîndu-le către o sugestivă impresie de statică monu­mentală. Fire apolinică, pictorul își repudiază evaziu­nile, vibrațiile lirice, subordonînd expresia unui elan constructiv care sintetizează esențializînd (Element 1—5, Supraelement 1, 2, Supraelement pentru mitul depărtării, Supraelement în rotație inversă). l­eductivă ca arie a reprezentării (realizînd o unita­te ce afirmă constanța unei căutări) pictura lui Laurențiu Pintea face dovada unei netăgăduite sensibilități co­­loristice. Suprafața pictată se organizează în jurul cî­­torva dominante, de maximă sobrietate a registrului cromatic și cu preferință pentru tonurile glaciale. Dar CENACLUL ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR Joi 8 ianuarie 1981, a avut loc prima ședință a ce­naclului Asociației Scriitorilor Cluj din acest an, au citit Carol I. Hârșan, Rached Elias Daoud și Sorin Grecu (poezie). Carol I. Hârșan se află într-o con­tinuă evoluție a sa, conturînd o poezie de viziune. „Un ciclu poetic modern, parabolic, foarte bine scris“ (Ma­rius Lazăr). „O poezie interesantă care folosește o anu­me retorică (Teodor Vidam). „Creează o stare poetică; Realia este un univers foarte puternic, o lume, e însăși realitatea". (Macarie Hedeșiu). „Carol I. Hârșan se află în fața primului său volum de versuri“. (Călin Can­­drea). O evoluție constantă prezintă și Rached Elias Daoud, student la Facultatea de medicină din Cluj-Napoca, li­banez de origine, care scrie în limba română. Două e­­lemente edifică poezia lui Rached Daoud: o intrusiune a noilor simboluri ale științei în poezie și mitologia orientală, reactualizată politic. „Daoud scrie o poezie a faptului de cultură, a înțelepciunii studiate, o poezie livrescă“. (Teodor Vidam). Partea a doua a serii de cenaclu a fost completată de cuplul actoricesc Călin Nemeș și Dorin Andone care au actualizat într-o interpretare liberă, structurată pe un colaj interesant. Scrisorile lui Mihai Eminescu. FLORIN ȚENE­ RA. Incepînd cu acest număr vă pre­zentăm partidele disputate în fina­la candidaților pentru titlul mon­dial. PARTIDA 1 Hübner—Korcinoi 1. e4 c6. 2. d4 d5. 3. Cc3 de. 4. C:e4 Nf5. 5. Cg3 Ng6. 6. h4 h6. 7. Cf3 Cd7. 8. h5 Nh7. 9. Nd3 N:d3. 10. D:d3 Dc7. 11. Nd2 Cgf6. 12. 0—0—0 e6. 13. Ce4 Ne7. (13..., 0—0—0. 14. g3 C:e4. 15. D:e4 Cf6. 16. De2 Nd6). 14. Rbl c5?! (14..., 0—0—0). 15. C:f6+ C:f6. 16. de N: c5. 17. De2 0—0?. 18. Ce5! Tfd8. 19. Í4 Tac8. 20. g4 Nb6? (20..., Ne7). 21. Ncl Cd7. 22. C:d7 T:d7. 23. g5! T: dl 24. T:dl Dc4. 25. Td3! hg. 26. fg e5. 27. g6! fg [27.,., e4. 28. Tc3 De6 (28..., D:e2. 29. T:c8+). 29. T:c8-1- D:c8. 30. D:e4j. 28. hg Tc6 (28 ..., s4. 29. Tc3). 29. Dg2 e4. 30. Tg3 TÍ6. 31. Tg4 De6. 32. T:e4 T: g6. 33. De2 Dh3. Dc4+ Rf8. 35. b3! Tc6. 36. Na3+. 1—0. * La scorul de 4>/2—3V2 în favoa­rea lui Korcinoi, Hübner a aban­donat. Partida de șah dintre cititori și colectivul de redacție continuă cu mutările: 26... Nd6. c7. 27. Nc8: a6 (N. Boariu-Lugoj); 26... Ng7- f8. 27. Nf4-g5 (N. Ștefănescu-Cluj- Napoca); 28... Ta8-al+. 29. Rgl­­g2 (C. Mirzescu-Aghireș); 29 ... Nd3-b5. 30. h4-h5 (G. Oltean-Șeu­­lia de Mureș)­­ 27... Cf5-d6. 28. Dc8-g4-1­ (L. Husar-Gurghiu); 27... Ng7-e5. 28. Ng2-h3 (C. Drăganu- Cluj-Napoca); 30... h6-h5. 31. Nb7- a6 (H. Vissa-Bușteni); 27 .. .1­4. g3. 28. h2. g3 (V. Peia-București); 22. 12-13 (E. Lungu-București) — aban­donează­ EUGEN HANG chiar și-n aceste condiții asocierile zonale sînt întotdea­una inspirat și discret interferate, realizînd armonizări de o plăcută muzicalitate. Ne rezumăm a aminti acea compoziție finalizată numai în tonalități de albastru ce pendulează între intensitățile grave al cobaltului și vibrația unor transparențe acvatice. NEGOIȚA LĂPTOIU SPORT Fotbalul și cartea Printre răvașele de Anul Nou, un­­ foarte bun prieten de la Radio Cluj-Napoca îmi dăruiește, cu simulată candoare și zimbet ascuns sub mustață, o cupură din „România liberă­“, un petic de hîrtie conținînd o știre care m-a pus pe gînduri. Se spune acolo că Cesar Luis Menotti — care nu este critic literar, ci antrenor al formației naționale de fotbal a Argentinei — a determinat formarea unor comisii ce se ocupă de diferite aspecte ale vieții sociale a mem­brilor formației naționale. Cea mai activă dintre aceste co­misii, rezultată din spusele lui Menotti, este comisia cul­turală condusă de fundașul sting Tarantini. Respectiva co­misie a propus lecturi în grup și a obligat pe fiecare selec­­ționabil să cumpere lunar cel puțin o carte. O asemenea decizie mă face să devin visător­ optimist și, mai mult decît atît, să purced la calcule cu implicații foarte con­crete. Măsura amintită se pare că a fost luată plecînd de la faptul că fotbalul contemporan nu mărturisește respect față de public, dat fiind că el este lipsit de­­ „bucurie, imaginație și inventivitate“. Asta, pentru că el nu este legat îndeajuns de cultură. Cred că antreno­rul argentinian are dreptate dat fiind că încă de la gre­cii antici întrecerea sportivă nu era considerată ca un scop în sine, ci ca încă o posibilitate — legată de al­tele specifice — pentru armonioasa realizare a tipu­lui uman. Redescoperirea, fie și mijlocită, a unor mari adevăruri antice — are și un dublu aspect. La urma ur­mei, de ce ar fi obligați numai selecționabilii unei na­ționale de fotbal să cumpere lunar câte o carte? Cred că măsura ar trebui să aibe și o cerință inversă — adică fiecare dintre spectatorii care doresc să-i vadă pe se­­lecționabili să cumpere și ei, cel puțin lunar, cîte o TRIBUNA — TOP 10 — RTV CLUJ SECȚIA ROMANA 1. Discomania — Rodion G.A. 2. Nufăr alb — Roșu și Negru 3. Joc de focuri — Conti­nental 4. Ce șoptești — Dinamic 5. Dor de Bacovia — Folk Grup Urbis 6. Poveste — Accent 7. Ploaie de flori — Dida Drăgan 8. Lumină și culori — Sfinx 9. Povară — Academica. 10. Portretul luminii — Aurelian Andre­escu, carte. Vă imaginați ce bucurie ar fi pentru spiritul u­­man dacă, pe întreg pămîntul, sutele de milioane de spectatori care merg la stadion, să-și vadă idolii anga­jați în bătălia cu balonul umplut cu aer, ar fi în mină cu un volum nou de versuri sau cu cel mai proaspăt ro­man apărut în limba natală? Mi-e și greu să-mi imagi­nez, acum, cind se desfășoară calificările pentru finala mondială din 19S2 a fotbalului, cîte cărți s-ar putea vin­de, dacă fiecare om din tribune ar fi obligat ca, pe lân­gă­ biletul ce-i asigură locul, să arate și volumul nou cu care și-a îmbogățit biblioteca! In asemenea situație, cred că nu ar mai exista, pe întreg globul, scriitor de ta­lent care să sufere privațiuni materiale. Am spus scri­itor de talent. Pentru că, așa cum mergem să-i vedem, la fotbal, pe cei mai buni, și în ceea ce-i privește pe autori ar urma, în spiritul deplinei echități,­ să-i avem cu noi pe cei ce scriu cel mai bine. Ar fi și aceasta o formulă modernă de testare a nivelului unei literaturi și, pe lângă toate, ar elimina aranjamentele de grup în ceea ce privește reclamele ce se fac prin cronici lite­rare scrise din „afecțiune“ sau milă. Evident, în această situație, literatura polițistă ar primi o serioasă lovitură, pentru că ar fi jenant să te prezinți la stadion, ținînd în mină ca pe un trofeu, o broșură semnată de simpaticul San Antonio... Cum tot are Federația noastră de fotbal slăbiciune pentru turneele sud-americane, ar fi bine să gîndească și asupra ideii lui Menotti. Și, ca să pun punct rînduri­­lor de față, aș propune colegilor de la Sportul ca, pe lingă anchetele necesare privind care sunt cei mai buni sportivi ai anului să facă și o anchetă cu întrebarea: ce carte au citit, anul acesta, specialiștii din cadrul Federa­ției noastre de fotbal? Oare fac o propunere nepriete­nească și fără sens? AL. CAPRARIU SECȚIA INTERNAȚIONALA 1. Just Like Starring Over — John Lennon 2. Woman In Love — Barbara Streisand 3. In Dreams — Bernie Paul 4. Super Trou­per _ Abba 5. Stay Another Nights — Waterloo & Ro­binson 6. Andante — Abba 7. Pas pleurer — Saragossa Band 8. My number ons — Luv 9. The Tide is High — Blondie 10. Keep on Looking — Cliff Richard. CUPON Nr. 396

Next