Tribuna, februarie 1898 (Anul 15, nr. 24-46)

1898-02-14 / nr. 34

Pag. 134 pazei. La Întrebarea, cum se afli Austria, noi răspundem: nici germană, nici slavă, ci drept și justă, ca o mamă, cătră toate po­poarele ei. (Aplause generale). Activitatea clubului român. In vederea, că in curând parlamentul central se va redeschide, oratorul ține să schițeze activitatea de până acum a clubului român. Constituirea clubului român parlamentar, zice, a fost o necesitate politică pentru noi. (Aplause). Deși regretabilele evenimente par­lamentare nu au îngiduit o recoltă mai bo­gată de resultate, totuși clubul român nu s'a reîntors cu mâna goală din Viena. A isbiftit a asigura rea­sarea unei vechi şi ferbinte do­­rinţi a naţiunei noastre. La toamnă se va des­chide prima clasă paralelă română la gimnasiul superior din Cernăuţi (Aplause frenetice şi sgomotoase, strigăte de bravo) şi astfel vom avea în capitală o contrabalancă ju­stă faţă de gimnasiul rutean înfiinţat deja de mai Înainte. Nu avem a ne întrece in laude, pentru­ că ni­ s’au acordat in fine aceste clase paralele. Noi nu am obţinut decât bunul no­stru drept. (Aplause). Şi din acesta numai o mică, o foarte mică cuptă. Dar’ e remarcabil, că abia concentraţi ni micul, dar’ naţionalul club român, deputaţii noştri au reuşit, au obţinut aceea, ce nu celebrul şi importantul club Hohenwart in nici un chip n’au putut dobândi. Clubul român a intervenit de repeţite­­ori şi pentru crearea unei direcţii la Cernăuţi a căilor ferate şi pentru neîntârziata lucrare a liniei Câmpulung-Domna. Peste curând vom avea direcţia la Cernăuţi şi vom fi făcut astfel un pas Înainte in emanciparea noastră de sub epitropia Galiţiei. (Aplause). Rămâne numai, ca la activarea nouei instituţiuni să accentuăm ci se realizam postulatele noastre naţionale, ca direcţia să nu fie un cuib de în­străinare. Vorbitorul aminteşte apoi de propune­rile presentate de d-sa in ultima sesiune a parlamentului (clasele paralele române la pe­­dagogiuk şi curtea de apel din Cernăuţi) şi promite a le repeta şi a le susţină şi in se­siunea viitoare. Învăţământul nostru nu va avă roade bune, până­ ce nu vor primi Învă­ţătorii instrucţia in limba, în care d­­au a o preda. Cine a Învăţat a cânta din scripcă, nu poate da concerte din fluier. (Aplauze). Arată apoi modul, cum şcoala de lem­­nărit din Câmpulung poate fi îndrumată spre calea unui progres, arată stadiul în care se află chestia salariilor preoţeşti şi discută în mijlocul unei atenţii Încordate proiectul de lege pentru asociaţiun­e ţărăneşti. Raportează despre adunarea ţăranilor din Viena, promite, că va representa ţărănimea bucovineană şi la consfătuirile ce se vor ţine in Martie la Viena in chestia tranzacţiei cu Ungaria şi a refor­mei birului, numai roagă ţărănimea română din Bucovina să rămână credincioasă partidu­lui naţional şi numai sub acest stindard să lupte pentru interesele ei de clasă. (Aplause). Programul agrar plugăresc va fi un punct principal in credeul partidului nostru. Mo­mentan sânt două mari probleme la ordinea zilei. Chestiunea năimirei moşiilor fondului religionar şi băncile după sistemul Raiffei­sen. Interesele ţărei cer, ca fondul, primul moşier in ţeară, să-’şi năimească moşiile nu un chip, care­ e favorabil intereselor stărei ţără­neşti. (Aprobări). Azi sânt caşuri, in cari un speculant arondează falcea cu 18—20 fl. şi o Bubarândează apoi unui gospodar cu 70 fl. Oratorul a primit sute de plâageri şi de ru­­gări de a interveni. Partidul român trebue să fee această chestie in mână. (Aplause fre­netice). Un alt lucru de o importanţă eminentă sânt cassele Raiffeisen. Când Înainte de trei ani au lansat „tinerii” primele idei in ţeară in această privinţă, au fost intimpinaţi cu scepticism. Cu toate acestea ei n’au per­­dut speranţa, au preparat toate materialele trebuincioase, cam­ zilele trecute au fost puse la disposiţia comitetului ţărei. Mişcarea pen­tru băncile Raiffeisen a aflat un sprijin ne­aşteptat, dar a foarte binevenit din partea unor patrioţi din comuna Crasna, cari in frunte cu mult zelosul lor preot au făcut primul pas concret pentru intemeiarea băncilor Raiffeisen. Apelează apoi la toţi factorii normativi din comune, ca să înfiinţeze cât de curând aceste bănci, cari vor ridica starea deplorabilă eco­nomică a ţărănimei. (Aşa el aşa el promi­tem că vom Înfiinţai) Vorbeşte apoi despre importanţa cabi­netelor de lectură din punctul de vedere cultural şi cere înfiinţarea lor în fiecare co­mună. Cabinetele sânt vetre de unde să re­varsă căldura şi lumina asupra poporului no­stru. Ocârmuirea trebue să dorească prospe­­rarea acestor cabinete, pentru­ că ele aduc prosperarea poporului. Oratorul atinge apoi organizaţia par­tidului. O societate politică in Cernăuţi nu ajunge. Districtele trebue si se organiseze fi tie politiceşte. * Starea actuală e Încă foarte îngrijitoare. In privinţa şcolară stăm foarte prost. Sânt comune, cam­ de ani Întregi se luptă, ca să se inveţe in şcoala lor limba ro­mână. Aceste stări de lucruri nu mai sânt de suferit şi noi trebue să protestăm in con­tra lor cu toată puterea. (Aplauze şi apro­bări). Tot aşa stăm cu autonomia noastră comunală, cu libertatea alegerilor şi a Întru­nirilor. (Aşa e, aşa e!) Din toate părţile sânt presiuni. Vai de constituţionalismul nostru. Cu toate acestea noi nu desnădăjduim. (Nul nul) Speranţele noastre sânt tn noi rnşi­ne! Cine ştie a-­şi ajuta, aceluia ii va ajuta şi Dumnezeu. (Aplause). Dar’ un lucru îmbucurător tot s’a În­tâmplat. Este numirea noului president Bour­­gu-­gnon. Venit din o ţeară, unde constituţio­nalismul e păzit cu sfinţenie, unde nu se te­­rorisează la alegeri şi la Întrunirile cabine­telor de lectură (aplause frenetice), baronul Bourguignon de bună-seamă nu va schimba nici aici principiile sale. (Trăească!) Un băr­bat care ca diregător a fost atât de stimat, a fost atât de drept și luminat, nici ca pre­sident nu poate fi altfel. (Trăească ! trăească !) Și noi nu cerem decât dreptate. (Aplause sgo­motoase, prelungite şi repeţite). Sibiiu, Sâmbătă, Nu prea merge­m cu maghiarisarea! Din statistica oficioasă a maghiarisărei la 1897, publicată zilele acestea de marele „patriot“ Telkes Simon, presidenta societăţei centrale de maghiarisarea numelor, resultă faptul foarte falnic pentru „ideia de stat*, că pe lângă toată brutalitatea măsurilor guver­nului, — fabricei de maghiarisare ii umblă, zău, nu prea... excelent! Iată un extras al datelor acestei sta­tistice : In 1897 s’au Înaintat ministrului de in­terne 1841 petiţiuni pentru maghiarisarea nu­melor, adecă abia cu 252 mai multe ca in 1896. In raport cu anii 1867—68, când la decurs de 22 de luni­­şi-au maghiarizat nu­mele numai 522 de indivizi, se arată, nu-’i vorbă, o creştere. Această creştere ruse nu-’i satisface de loc pe „patrioţi“ in faţa faptului, că dein 1867 până la finea anului 1897, abia ’şi-au maghiarisat numele 18608 indivizi, ceea­ ce dă cam 6oo la an. Dar’ şi dintre aceştia mulţi au luat nume neungureşti, car’ alţii, având nume ungureşti, le-au schimbat cu altele tot ungureşti, ba au fost unii, cari nu­mele ungureşti ’şi­ le-au schimbat cu nume nemţeşti, ca d. ex. Gábor, care s’a făcut Reinchard etc. Contingentul cel mai mare al renegaţilor de nume il dă Budapesta, acolo fiind mai mulţi Jidani. Astfel dintre 1019, câţi au cerut in semestrul al doilea al anului trecut maghiari­­rea numelui, 367 (36.0l°lt) au fost din Bu­dapesta. Maghiarizări in masse s’au făcut la bi­roul central statistic r. u. şi la direcţiunea de poşte şi telegraf din Budapesta, apoi la sticlăria dela Gurghiu şi tncă In vre-o 2 co­mune din comitatul Borsod. După ocupaţiune, numărul celor­ ce ’şi-au maghiarisat numele in cursul anului trecut se împarte astfel: 97 funcţionari de poştă, 49 funcţionari la căile ferate, 95 funcţionari de stat, 34 funcţionari administrativi, 13 silvi­cultori, 101 funcţionari privaţi, 59 învăţători, 16 profesori, 5 preoţi, 1 călugăriţă, 28 me­dici, 17 ingineri, 5 advocaţi, 8 ziarişti, 5 teatralişti, 6 pictori, 5 architect, 4 farmacişti, 55 gendarmi, 7 poliţişti, 13 funcţionari la finanţe, 26 ostaşi. Adecă , mai toţi oameni lipsiţi de independenţă, cari­­şi-au maghiarizat numele la poruncă. Comercianţi (Jidani) şi industriaşi au fost 413, dar’ şi intre aceştia cei mai mulţi sânt Învăţăcei şi calfe, cari asemenea ’şi-au maghiarisat numele de silă, la porunca stăpânilor; mai sânt apoi 93 de servitori privaţi şi de cancelarii, 27 zileri şi muncitori, 12 diregctori la moşii. Foarte interesantă e clasarea după reli­gie a maghiarizărilor. Dintre 1841, 990 sânt jidani (= 53,77%); 663 romano-ca­­tolici; 70 greco-catolici; 8 greco orientali; 82 ev. augustini; 53 reformaţi şi 5 unitari. Considerând, că Intre greco-catolici sânt număraţi şi Rutenii cei perduţi, care Intre greco-orientali şi Sârbii — putem cu multa bucurie constata, că între renegaţii de nume din 1997 nu se găseşte mai nici un Român ! Ungaria - stat poliţienesc! Vorba n’o spunem noi — pentru cari e deja prea banală! — ci consulul american din Budapesta! Ceea­ ce ’l-a indemnat pe American la această vorbă hotărâtă, e un nou caz de brutalitate, comis din partea poliţiei pe­­stane. Lucrul s’a Întâmplat aşa, că episcopul de Calocea Csoseka György a predat zilele acestea căpitanului suprem al poliţiei din Bu­dapesta o scrisoare anonimă, prin care o fe­meie ii cerea bani, la cas contrar il ameninţa cu desvelirea unor scandaloase aventuri, de­spre cari ar fi ştiind şi contele Teleki Árpád, fost deputat in cameră. Imediat a fost în­sărcinat cu cercetarea căpitanul poliţienesc Bérczy, faimos pentru brutalităţile sale „din oficiul. Bérczy a presupus de autoare a scri­­soarei pe amanta contelui Teleki, o damă americană, fiică de milionar, care de trei ani trăeşte cu Teleki in Budapesta. Prinzând acesia, când Teleki lipsia din Budapesta, căpitanul de poliţie a trimis doi detectivi la dama americană, cu porunca de a o aduce imediat la sine. Detectivii au aflat pe damă un pat, zăcând bolnavă. Totuşi au silit-o să se îmbrace în faţa lor şi să-­i urmeze, sub ameninţarea, că altfel o excer­­tează. La poliţie, comisarul a ţinut pe biata femeie de dimineaţa până seara la cinci, in­­terogându-o în chipul cel mai dur şi tra­­tându-o cu cea mai ordinară brutalitate. Şi cu toate­ că sălbaticul poliţain n’a putut des­coperi nimic suspect, totuşi a concediat pe nefericita damă cu observarea, că „numai din condescendenţă n'o arestează /* Dar’ cei doi detectivi au însoţit-o până la locuinţa ei şi aici au răscolit şi răsturnat totul, ba au scotoro­­cit chiar In scrisorile contelui, sub pretext, că — fac perchisiție ! Desnădăjduitâ, dama americană a aler­gat, bolnavă cum era și zdrobită de chinurile ce îndurase, la consulul american, să ceară seat. Acesta m­oe, a îndrumat-o la un advocat, Dr. Pollák Illés, spunând, că el nu poate face nimic, de­oare­ce „în Budapesta sânt stări, ca­ şi­ când ţeara ar fi un stat poli­ţienesc !“ Advocatul Pullăk a denunţat caşul la ministrul de interne. Totodată contele Teleki, reîntors la Budapesta, s-a plâns foarte indignat la căpi­tanul suprem al poliţiei. Afacerea poate da anse chiar la un con­flict diplomatic, de­oare­ce consulul american a comunicat caşul cu ambasadorul american din Viena, care va cere satisfacţie pe seama damei brutan­sate. La Abonament lunar pentru Martie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA* TRIBUNA Procesul Zola. In sfîrşit ! Procesul, care pentru un singur individ a alarmat şi a ţinut în­­tr’o agitaţie atât de îndelungată întreaga lume cultă — s’a sfîrşit... S’a sfîrşit cu osândirea cea mai se­veră a vinovaţilor, ca desăvârşitul fiasco al sindicatului jidovesc! Cu bună vreme înainte de a se în­cepe şedinţa, interesul publicului îşi ajunsese culmea. Străzile din jurul palatului justiţiei nu mai încăpeau miile de oameni. Mulţime de gardişti ţineau ordinea. Labori ’şi-a continuat pledoarul cu ace­laşi strălucit succes oratoric, dar’ şi cu aceeaşi patentă lipsă de dovezi. Puţinii dreyfasişti d­­eclamau mereu, dar’ majoritatea covârşi­­toare a publicului detuna cu întreruperile ostile şi cu strigătele de „Trăească Francia „Trăească armata !* Când Labert s’a Încercat să apere pe colonelul Picquart, lăudându-’l, publicat a erupt tntr’o formidabilă indignare, strigând mereu oratorului „Destul­“ ,,Cată odată ! „Jos cu el!“ De trei­ ori a amenințat prezidentul cu evacuarea zalei. După Labori a vorbit advocatul Clemen­­ceau, apărătorul redactorului Jeap, Perreux de la Aurore şi directorul acestui ziar. El se m­emieşte a convinge pe­­juraţi, că achitând pe Zola nu declară nevinovat pe Dreyfus, ci numai recunosc ilegalitatea osânditei acestuia. O voce (din public) strigă: Panama ! (Se ştie anume, că şi Clemenceau a fost amestecat in scandalul Panama). După o scurtă dat’ viguroasă replică a procurorului Van Cassel, Labori vrea să mai vorbească, dar’ protestările zgomotoasa ale publicului il fie să termine iute. Sânt z­ere seara, când juraţii se retrag să aducă verdictul. Consfătuirea lor a durat V­ oră. In sală domnia o ferbere de nedescris. Revenind juraţii, cel mai bătrân dintre ei anunţă in numele poporului verdictul, că 14/26 Februarie 1898 Zola şi redactorul Perreux sunt vi­novaţi. Publicul a primit verdictul cu un entu­ziasm colosal Nu mai incetau strigătele de „Trăească armata!* „Trăeasca Franciul „Tră­ească juraţii!“ „Moarte lui Zola­* Zola a spus cu voce tare: „Dar’ aceştia sânt adevăraţi canibalii După verdict, presidentul a provocat pe procuror să se exprime privitor la măsura osândei. Procurorul a cerut maximul, neluân­­du se în seamă circumstanţe atenuante. Tribunalul a şi decis In acest înţeles: Zola fu osândit la un an temniţă şi 3000 fr. amendă; redactorul Per­reux la 4 luni temniţă şi 3000 fr. amendă. Publicul a erupt de nou tntr’un entu­­siasm sguduitor. Amicii lui Zola­­l-au tmbră­­ţoşat pe acesta. Afară s’au întâmplat demonstraţii vio­lente. Aclamările la adresa Franciei şi a ar­matei nu mai conteniau. „Trăească Franciul“ „Trăească armata!“ » Jos Jidovii! * — ră­suna din toate părţile. Un individ, care a strigat: »Piară Francia, trăească Zolal« era să fie sfâşiat tn bucăţi de au­’l salvau gardiştii. S’au Întâmplat bătăi sângeroase. Poliţia a intervenit, arestând vre-o 30 de demon­stranţi. Demonstraţiile s’au repetat şi pe alte pieţe. Zola s’a putut depărta neobservat, intr’o trăsuri.* Amicii lui Zola s’au adunat la casa lui Labori, să decidă a înainta sau nu recurs de nulitate.* Iarăşi o ştire de sensaţie... Dar’ pare­­că e numai atât, nu şi adevărată! Ziarul parisian „Soir“ spune, că majorul italian Parizzirdi din Bruxelles, fost ataşat al ambasadei italiene, ar fi declarat unui cores­pondent al său, că diplomaţii ruşi, italieni şi germani ar fi cunoscând bine pe adevăratul autor al bordereau-ului; el e oficer francez şi guvernul Franciei ’s-a folosit Înroşi ea spio . Dacă revista procesului Dreyfus nu se va face, ar fi zis majorul italian, aceşti diplomaţi vor da în vileag numele adevăratului trădător. „Soir“ crede, că acesta nu poate fi altul decât — Eszterházy. Știrea aceasta alarmantă poate a nu fi decât o nouă metehnă a sindicatului Dreyfus. Vom vedèa! CRONICĂ Sibiiu, 25 Febr. n. 1888. Profesor român diplomat. Aflăm cu plăcere, că dl Aurel Ciortea, profesor la școalele comerciale din Braşov, a depus la universitatea din Cluj ca bun succes exame­nul de specialitate în ştiinţele fizice şi mate­matice.* Procesul duelului Filipescu-La­­hovary. Luni (23 Febr. n.) s-a început la tribunalul de Ilfov (Bucureşti) procesul in­tentat pentru duel dlui N. Filipescu, precum şi martorilor sei şi ai răposatului Li­ho­vary. Sala era plină de lume. Dl Filipescu s’a pre­­sentat fără apărător. Ca parte civilă era de faţă d-na Miţa Lahovary, asistată de advocaţii Danielopol şi C. Nacu. Jos, în faţa locului reservat tribunalului, sânt depuse spadele lui, cari au servit la duel. Şedinţa se deschide la 12 şi­ Se de­cide a se aduce martorii T. Văcărescu şi Ionel Brădişteanu, cari lipsesc. După acestea se Începe interogatorul inculpaţilor. Cel din­­tâiu ascultat este dl N. Filipescu. D-sa, întrebat, spune, că a mai avut dueluri, care despre relaţiile d-sale cu G. La­h­­ovary declară următoarele: întotdeauna am fost bine cu Lahovary. Până in ziua due­lului ne salutam. In timpul din urmă eram tu relaţiuni mai puţin strînse ca înainte, de­oare-ce d-sa părăsise partidul conservator, din care fac parte. Privitor la duel, dl Filipescu spune: După o matură gândire am trimis martori dlui Lahovary, în loc să-’i răspund prîntr’un articol de extremă violență, — eu am obiceiul da a scrie foarte violent tu contra persoanelor, cari trec dintr’un partid intr’altul. Acest articol ar fi adus de­sigur un duel. Am pre­ferit să trimit martori de la început, ca să evit certurile prin ziare. N'ara dat nici un man­dat special martorilor mei; am făcut o simplă provocare. Am dat toată libertatea de ac­ţiune martorilor mei şi aceasta a şi fost răs­punsul meu faţă cu dl Săulescu, unul dintre mart­orii mei, când mă întrebase în o chestiune a acestei afaceri. La întrebarea presidentu­lui, că in ce poziţie se afla Lahovary, când a fost lovit, acusatul răspunde: La prima reprisă, Laho­vary s’a retras până la părete. Din această retragere n’am văzut inferioritatea adversaru­lui. Gând am ajuns aproape unul de altul am fost opriţi. S’a început al doilea angaja­ment. Am tras de două­ ori la mână. Ad­versarul a parat lovitura, s’a deschis, am făcut un degaj­ament şi ’l-am lovit. Nu ştiu cum am dat lovitura, nici dacă m’am fandat in acel moment. Pertractarea va dura, probabil, trei zile. Rectificare. O eroare s-a străcurat pe pagina primă în şirul prim al articolului „Din Bucovina“. A se ceti „Fraţii din Bu­covina sunt in plină activitate...“ * Ambasador sârbesc la Regele Carol. Marţi, 22 Febr. 1., la orele 12 din zi, Mihail Kr. Georgevici, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Regelui Serbiei la Bucureşti, a fost primit, împreună cu per­sonalul legaţiunei, la palatul Regelui în audienţă oficială, cu ceremonialul prescris. Mihail Kr. Georgevici a avut onoare a remite Regelui, în presenţa ministrului afacerilor străine, scrisorilercari 11 acreditează în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipoten­ţiar al Regelui Alexandru pe lângă Regele Carol. După terminarea audienţei oficiale, ministrul plenipotenţiar a presentat Regelui personalul legaţiunei. Mihail Kr. Georgevi­c a fost primit apoi, împreună cu personalul legaţiunei, de Regina şi la armă a fost re­­condus la ospelul seu cu ceremonialul ce a presidat la sosire­’i. * Fără nas... Gătim ta Opinia din Iaşi: Curtea de apel din Iaşi, printr’o curioasă coin­cidenţă a judecat în aceeaşi săptămână 2 ca­şuri de loviri, cari au produs slujirea victi­melor, lăsându le pentru toată vieaţa cu na­surile fără vîrf. Primul caş s’a întâmplat la Ridăşeni în judeţul Suceava. Victima se mrueşte Catinca Constantin. Agresorul este o vecină numită Sultana Peteanu. Copia Catincei bătuseră pe copiii Sultanei. Aceasta intervine şi aplică o bună corectură copi­lor celei dintâiu. Intr’o di­mineaţă mergând la câmp, ambele mame se întâlnesc. Se iau la sfadă, după care Catinca trânteşte jos pe Sultana şi o strunga de sînuri, cari erau foarte dureroase, fiind abia câteva zile de când Sultana începuse a înţărca un copil. Sultana a mărturisit tribunalului, că de durere a încercat să sugrume cu tulpanul pe C­atinea, dar’ nereuşind a muşcat o cu dinţii de nas. Tribunalul evaluase despăgubirea pen­tru vîrful nasului la 100 lei. Curtea pe nevă­zutele — victima nu s’a înfăţişat —a acordat 40 Iei. Ag­esoara va mai sta şi la închisoare timp de 10 zile. Al doilea cas este cel al fem­ei Maria Manteanu. Autorul ciuntirei nasului se bâ­­nueşte a fi însuşi soţul Ioan Manteanu, mun­citor din Săcăoani, jud. Roman şi care din gelosie ’şi-ar fi simjit femeia. Maria se pare, că având alte oferte mai bune, lăsase de vre-o trei săptămâni pe soţul seu. Acesta se ia într’o seară după Maria şi după­ ce aceasta întră într’o hudiţă lăturalnică se aruncă asupra ei şi cu dinţii îi reteză vîr­ful nasului. Soţul a fost condamnat de tri­bunal la 3 luni închisoare şi 200 lei des­păgubire, car’ înaintea curţei­­i s’au admis martori să dovedească, că unul din amanţii femeei—de geleste’i-a retezat nasul şi femeia neputând desvălui tot misterul lucrurilor, a dat vina pe bărbatul cu care trăia­meu. Ca şi prima victimă, şi aceaM^ de a­­ doua n’a avut ms,­să sa presante înaintea curţei.* Cel mai mare tunel al României. Ministrul român al lucrărilor publice a invitat mai multe case străine lg­i de parte la lici­taţia pentru construirea marelui tunel, lung de 3400 metri, pe linia Calaţi Bârlad, şi care va costa probabil peste 5 milioane lei. Tu­nelul acesta va fi cel mai mare din Ro­mânia. * Reorganisarea învăţământului în România! Camera română desbate de câteva zile proiectul de reorganisare a învăţă­mântului secundar şi superior, în şedinţa de Luni s’a încheiat discuţia generală cu un disurs al ministrului da instrucţiune Spiru Haret şi proiectul s’a primit cu 100 contra 27 voturi. Acum e la ordinea zilei desbaterea pe pa­­ragrafi.* Jidovii—representanţi ai Ungariei în străinătate Se ştie, că la expoziţia internaţională parisiană din 1900 va lua parte ofi­cială şi Ungaria. Ministrul de interne a numit deja comisiunile diferitelor grupuri. „Aîkotma­n“ spune, că membrii tuturor acestor conuniuni sânt aproape exclusiv Jidovi. In grupul al treilea însă, în care se află ziariştii, nu se afli nici un creştin, ci toţi sunt Jidan. Foaia ungurească se miră de acest lu­cru. Noi nu ne mai mirăm! * O insulă în flăcări. Conform unor ştiri ce au sosit din Australia la Londra, in­sula Tasmania, cea mai frumoasă în O­lanul pacific, e în flăcări. De două săptămâni bân­tuie focul in interiorul insulei. Causa focului e necunoscută. Flăcările mistuitoare sânt mereu aţâţate de un puternic vânt nordic. Păduri imense se prefac lu cenuşe. Până acum au căzut pradă flăcărilor vre-o 60 de oameni. Pangbele sânt uriaşe. * La moderna parfumerie Meitzer, din loc se află pe lângă preţuri moderate tot felul de săpunuri de toaletă, parfum, pudră, perii de dinţi şi alte articole de acest fel, toate de cea mai bună calitate, precum se poate vedea din inseratul ce publicăm în unul de azi, şi asupra căruia atragem atenţiunea cetitorilor noştri.* Ştiri măr­unte. Sultanul a acordat ex-regelui Milan, ca supremului comandant al armatei sârbești, medalia de aur Imitaz. — Din Hamburg a fugit un bancher, Tam­sen, după­ ce a defraudat vre-o 20.000 maree. — La Camenicza (Boemia) o bandă de Țigani au atacat satul întreg; au intervenit gendarmii, cari au puteat pe şeful bandei. Nr. 34

Next