Tribuna, februarie 1898 (Anul 15, nr. 24-46)
1898-02-14 / nr. 34
Pag. 134 pazei. La Întrebarea, cum se afli Austria, noi răspundem: nici germană, nici slavă, ci drept și justă, ca o mamă, cătră toate popoarele ei. (Aplause generale). Activitatea clubului român. In vederea, că in curând parlamentul central se va redeschide, oratorul ține să schițeze activitatea de până acum a clubului român. Constituirea clubului român parlamentar, zice, a fost o necesitate politică pentru noi. (Aplause). Deși regretabilele evenimente parlamentare nu au îngiduit o recoltă mai bogată de resultate, totuși clubul român nu s'a reîntors cu mâna goală din Viena. A isbiftit a asigura reasarea unei vechi şi ferbinte dorinţi a naţiunei noastre. La toamnă se va deschide prima clasă paralelă română la gimnasiul superior din Cernăuţi (Aplause frenetice şi sgomotoase, strigăte de bravo) şi astfel vom avea în capitală o contrabalancă justă faţă de gimnasiul rutean înfiinţat deja de mai Înainte. Nu avem a ne întrece in laude, pentru că ni s’au acordat in fine aceste clase paralele. Noi nu am obţinut decât bunul nostru drept. (Aplause). Şi din acesta numai o mică, o foarte mică cuptă. Dar’ e remarcabil, că abia concentraţi ni micul, dar’ naţionalul club român, deputaţii noştri au reuşit, au obţinut aceea, ce nu celebrul şi importantul club Hohenwart in nici un chip n’au putut dobândi. Clubul român a intervenit de repeţiteori şi pentru crearea unei direcţii la Cernăuţi a căilor ferate şi pentru neîntârziata lucrare a liniei Câmpulung-Domna. Peste curând vom avea direcţia la Cernăuţi şi vom fi făcut astfel un pas Înainte in emanciparea noastră de sub epitropia Galiţiei. (Aplause). Rămâne numai, ca la activarea nouei instituţiuni să accentuăm ci se realizam postulatele noastre naţionale, ca direcţia să nu fie un cuib de înstrăinare. Vorbitorul aminteşte apoi de propunerile presentate de d-sa in ultima sesiune a parlamentului (clasele paralele române la pedagogiuk şi curtea de apel din Cernăuţi) şi promite a le repeta şi a le susţină şi in sesiunea viitoare. Învăţământul nostru nu va avă roade bune, până ce nu vor primi Învăţătorii instrucţia in limba, în care dau a o preda. Cine a Învăţat a cânta din scripcă, nu poate da concerte din fluier. (Aplauze). Arată apoi modul, cum şcoala de lemnărit din Câmpulung poate fi îndrumată spre calea unui progres, arată stadiul în care se află chestia salariilor preoţeşti şi discută în mijlocul unei atenţii Încordate proiectul de lege pentru asociaţiune ţărăneşti. Raportează despre adunarea ţăranilor din Viena, promite, că va representa ţărănimea bucovineană şi la consfătuirile ce se vor ţine in Martie la Viena in chestia tranzacţiei cu Ungaria şi a reformei birului, numai roagă ţărănimea română din Bucovina să rămână credincioasă partidului naţional şi numai sub acest stindard să lupte pentru interesele ei de clasă. (Aplause). Programul agrar plugăresc va fi un punct principal in credeul partidului nostru. Momentan sânt două mari probleme la ordinea zilei. Chestiunea năimirei moşiilor fondului religionar şi băncile după sistemul Raiffeisen. Interesele ţărei cer, ca fondul, primul moşier in ţeară, să-’şi năimească moşiile nu un chip, care e favorabil intereselor stărei ţărăneşti. (Aprobări). Azi sânt caşuri, in cari un speculant arondează falcea cu 18—20 fl. şi o Bubarândează apoi unui gospodar cu 70 fl. Oratorul a primit sute de plâageri şi de rugări de a interveni. Partidul român trebue să fee această chestie in mână. (Aplause frenetice). Un alt lucru de o importanţă eminentă sânt cassele Raiffeisen. Când Înainte de trei ani au lansat „tinerii” primele idei in ţeară in această privinţă, au fost intimpinaţi cu scepticism. Cu toate acestea ei n’au perdut speranţa, au preparat toate materialele trebuincioase, cam zilele trecute au fost puse la disposiţia comitetului ţărei. Mişcarea pentru băncile Raiffeisen a aflat un sprijin neaşteptat, dar a foarte binevenit din partea unor patrioţi din comuna Crasna, cari in frunte cu mult zelosul lor preot au făcut primul pas concret pentru intemeiarea băncilor Raiffeisen. Apelează apoi la toţi factorii normativi din comune, ca să înfiinţeze cât de curând aceste bănci, cari vor ridica starea deplorabilă economică a ţărănimei. (Aşa el aşa el promitem că vom Înfiinţai) Vorbeşte apoi despre importanţa cabinetelor de lectură din punctul de vedere cultural şi cere înfiinţarea lor în fiecare comună. Cabinetele sânt vetre de unde să revarsă căldura şi lumina asupra poporului nostru. Ocârmuirea trebue să dorească prosperarea acestor cabinete, pentru că ele aduc prosperarea poporului. Oratorul atinge apoi organizaţia partidului. O societate politică in Cernăuţi nu ajunge. Districtele trebue si se organiseze fi tie politiceşte. * Starea actuală e Încă foarte îngrijitoare. In privinţa şcolară stăm foarte prost. Sânt comune, cam de ani Întregi se luptă, ca să se inveţe in şcoala lor limba română. Aceste stări de lucruri nu mai sânt de suferit şi noi trebue să protestăm in contra lor cu toată puterea. (Aplauze şi aprobări). Tot aşa stăm cu autonomia noastră comunală, cu libertatea alegerilor şi a Întrunirilor. (Aşa e, aşa e!) Din toate părţile sânt presiuni. Vai de constituţionalismul nostru. Cu toate acestea noi nu desnădăjduim. (Nul nul) Speranţele noastre sânt tn noi rnşine! Cine ştie a-şi ajuta, aceluia ii va ajuta şi Dumnezeu. (Aplause). Dar’ un lucru îmbucurător tot s’a Întâmplat. Este numirea noului president Bourgu-gnon. Venit din o ţeară, unde constituţionalismul e păzit cu sfinţenie, unde nu se terorisează la alegeri şi la Întrunirile cabinetelor de lectură (aplause frenetice), baronul Bourguignon de bună-seamă nu va schimba nici aici principiile sale. (Trăească!) Un bărbat care ca diregător a fost atât de stimat, a fost atât de drept și luminat, nici ca president nu poate fi altfel. (Trăească ! trăească !) Și noi nu cerem decât dreptate. (Aplause sgomotoase, prelungite şi repeţite). Sibiiu, Sâmbătă, Nu prea mergem cu maghiarisarea! Din statistica oficioasă a maghiarisărei la 1897, publicată zilele acestea de marele „patriot“ Telkes Simon, presidenta societăţei centrale de maghiarisarea numelor, resultă faptul foarte falnic pentru „ideia de stat*, că pe lângă toată brutalitatea măsurilor guvernului, — fabricei de maghiarisare ii umblă, zău, nu prea... excelent! Iată un extras al datelor acestei statistice : In 1897 s’au Înaintat ministrului de interne 1841 petiţiuni pentru maghiarisarea numelor, adecă abia cu 252 mai multe ca in 1896. In raport cu anii 1867—68, când la decurs de 22 de lunişi-au maghiarizat numele numai 522 de indivizi, se arată, nu-’i vorbă, o creştere. Această creştere ruse nu-’i satisface de loc pe „patrioţi“ in faţa faptului, că dein 1867 până la finea anului 1897, abia ’şi-au maghiarisat numele 18608 indivizi, ceea ce dă cam 6oo la an. Dar’ şi dintre aceştia mulţi au luat nume neungureşti, car’ alţii, având nume ungureşti, le-au schimbat cu altele tot ungureşti, ba au fost unii, cari numele ungureşti ’şi le-au schimbat cu nume nemţeşti, ca d. ex. Gábor, care s’a făcut Reinchard etc. Contingentul cel mai mare al renegaţilor de nume il dă Budapesta, acolo fiind mai mulţi Jidani. Astfel dintre 1019, câţi au cerut in semestrul al doilea al anului trecut maghiarirea numelui, 367 (36.0l°lt) au fost din Budapesta. Maghiarizări in masse s’au făcut la biroul central statistic r. u. şi la direcţiunea de poşte şi telegraf din Budapesta, apoi la sticlăria dela Gurghiu şi tncă In vre-o 2 comune din comitatul Borsod. După ocupaţiune, numărul celor ce ’şi-au maghiarisat numele in cursul anului trecut se împarte astfel: 97 funcţionari de poştă, 49 funcţionari la căile ferate, 95 funcţionari de stat, 34 funcţionari administrativi, 13 silvicultori, 101 funcţionari privaţi, 59 învăţători, 16 profesori, 5 preoţi, 1 călugăriţă, 28 medici, 17 ingineri, 5 advocaţi, 8 ziarişti, 5 teatralişti, 6 pictori, 5 architect, 4 farmacişti, 55 gendarmi, 7 poliţişti, 13 funcţionari la finanţe, 26 ostaşi. Adecă , mai toţi oameni lipsiţi de independenţă, carişi-au maghiarizat numele la poruncă. Comercianţi (Jidani) şi industriaşi au fost 413, dar’ şi intre aceştia cei mai mulţi sânt Învăţăcei şi calfe, cari asemenea ’şi-au maghiarisat numele de silă, la porunca stăpânilor; mai sânt apoi 93 de servitori privaţi şi de cancelarii, 27 zileri şi muncitori, 12 diregctori la moşii. Foarte interesantă e clasarea după religie a maghiarizărilor. Dintre 1841, 990 sânt jidani (= 53,77%); 663 romano-catolici; 70 greco-catolici; 8 greco orientali; 82 ev. augustini; 53 reformaţi şi 5 unitari. Considerând, că Intre greco-catolici sânt număraţi şi Rutenii cei perduţi, care Intre greco-orientali şi Sârbii — putem cu multa bucurie constata, că între renegaţii de nume din 1997 nu se găseşte mai nici un Român ! Ungaria - stat poliţienesc! Vorba n’o spunem noi — pentru cari e deja prea banală! — ci consulul american din Budapesta! Ceea ce ’l-a indemnat pe American la această vorbă hotărâtă, e un nou caz de brutalitate, comis din partea poliţiei pestane. Lucrul s’a Întâmplat aşa, că episcopul de Calocea Csoseka György a predat zilele acestea căpitanului suprem al poliţiei din Budapesta o scrisoare anonimă, prin care o femeie ii cerea bani, la cas contrar il ameninţa cu desvelirea unor scandaloase aventuri, despre cari ar fi ştiind şi contele Teleki Árpád, fost deputat in cameră. Imediat a fost însărcinat cu cercetarea căpitanul poliţienesc Bérczy, faimos pentru brutalităţile sale „din oficiul. Bérczy a presupus de autoare a scrisoarei pe amanta contelui Teleki, o damă americană, fiică de milionar, care de trei ani trăeşte cu Teleki in Budapesta. Prinzând acesia, când Teleki lipsia din Budapesta, căpitanul de poliţie a trimis doi detectivi la dama americană, cu porunca de a o aduce imediat la sine. Detectivii au aflat pe damă un pat, zăcând bolnavă. Totuşi au silit-o să se îmbrace în faţa lor şi să-i urmeze, sub ameninţarea, că altfel o excertează. La poliţie, comisarul a ţinut pe biata femeie de dimineaţa până seara la cinci, interogându-o în chipul cel mai dur şi tratându-o cu cea mai ordinară brutalitate. Şi cu toate că sălbaticul poliţain n’a putut descoperi nimic suspect, totuşi a concediat pe nefericita damă cu observarea, că „numai din condescendenţă n'o arestează /* Dar’ cei doi detectivi au însoţit-o până la locuinţa ei şi aici au răscolit şi răsturnat totul, ba au scotorocit chiar In scrisorile contelui, sub pretext, că — fac perchisiție ! Desnădăjduitâ, dama americană a alergat, bolnavă cum era și zdrobită de chinurile ce îndurase, la consulul american, să ceară seat. Acesta moe, a îndrumat-o la un advocat, Dr. Pollák Illés, spunând, că el nu poate face nimic, deoarece „în Budapesta sânt stări, ca şi când ţeara ar fi un stat poliţienesc !“ Advocatul Pullăk a denunţat caşul la ministrul de interne. Totodată contele Teleki, reîntors la Budapesta, s-a plâns foarte indignat la căpitanul suprem al poliţiei. Afacerea poate da anse chiar la un conflict diplomatic, deoarece consulul american a comunicat caşul cu ambasadorul american din Viena, care va cere satisfacţie pe seama damei brutansate. La Abonament lunar pentru Martie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA* TRIBUNA Procesul Zola. In sfîrşit ! Procesul, care pentru un singur individ a alarmat şi a ţinut într’o agitaţie atât de îndelungată întreaga lume cultă — s’a sfîrşit... S’a sfîrşit cu osândirea cea mai severă a vinovaţilor, ca desăvârşitul fiasco al sindicatului jidovesc! Cu bună vreme înainte de a se începe şedinţa, interesul publicului îşi ajunsese culmea. Străzile din jurul palatului justiţiei nu mai încăpeau miile de oameni. Mulţime de gardişti ţineau ordinea. Labori ’şi-a continuat pledoarul cu acelaşi strălucit succes oratoric, dar’ şi cu aceeaşi patentă lipsă de dovezi. Puţinii dreyfasişti declamau mereu, dar’ majoritatea covârşitoare a publicului detuna cu întreruperile ostile şi cu strigătele de „Trăească Francia „Trăească armata !* Când Labert s’a Încercat să apere pe colonelul Picquart, lăudându-’l, publicat a erupt tntr’o formidabilă indignare, strigând mereu oratorului „Destul“ ,,Cată odată ! „Jos cu el!“ De trei ori a amenințat prezidentul cu evacuarea zalei. După Labori a vorbit advocatul Clemenceau, apărătorul redactorului Jeap, Perreux de la Aurore şi directorul acestui ziar. El se memieşte a convinge pejuraţi, că achitând pe Zola nu declară nevinovat pe Dreyfus, ci numai recunosc ilegalitatea osânditei acestuia. O voce (din public) strigă: Panama ! (Se ştie anume, că şi Clemenceau a fost amestecat in scandalul Panama). După o scurtă dat’ viguroasă replică a procurorului Van Cassel, Labori vrea să mai vorbească, dar’ protestările zgomotoasa ale publicului il fie să termine iute. Sânt zere seara, când juraţii se retrag să aducă verdictul. Consfătuirea lor a durat V oră. In sală domnia o ferbere de nedescris. Revenind juraţii, cel mai bătrân dintre ei anunţă in numele poporului verdictul, că 14/26 Februarie 1898 Zola şi redactorul Perreux sunt vinovaţi. Publicul a primit verdictul cu un entuziasm colosal Nu mai incetau strigătele de „Trăească armata!* „Trăeasca Franciul „Trăească juraţii!“ „Moarte lui Zola* Zola a spus cu voce tare: „Dar’ aceştia sânt adevăraţi canibalii După verdict, presidentul a provocat pe procuror să se exprime privitor la măsura osândei. Procurorul a cerut maximul, neluându se în seamă circumstanţe atenuante. Tribunalul a şi decis In acest înţeles: Zola fu osândit la un an temniţă şi 3000 fr. amendă; redactorul Perreux la 4 luni temniţă şi 3000 fr. amendă. Publicul a erupt de nou tntr’un entusiasm sguduitor. Amicii lui Zolal-au tmbrăţoşat pe acesta. Afară s’au întâmplat demonstraţii violente. Aclamările la adresa Franciei şi a armatei nu mai conteniau. „Trăească Franciul“ „Trăească armata!“ » Jos Jidovii! * — răsuna din toate părţile. Un individ, care a strigat: »Piară Francia, trăească Zolal« era să fie sfâşiat tn bucăţi de au’l salvau gardiştii. S’au Întâmplat bătăi sângeroase. Poliţia a intervenit, arestând vre-o 30 de demonstranţi. Demonstraţiile s’au repetat şi pe alte pieţe. Zola s’a putut depărta neobservat, intr’o trăsuri.* Amicii lui Zola s’au adunat la casa lui Labori, să decidă a înainta sau nu recurs de nulitate.* Iarăşi o ştire de sensaţie... Dar’ parecă e numai atât, nu şi adevărată! Ziarul parisian „Soir“ spune, că majorul italian Parizzirdi din Bruxelles, fost ataşat al ambasadei italiene, ar fi declarat unui corespondent al său, că diplomaţii ruşi, italieni şi germani ar fi cunoscând bine pe adevăratul autor al bordereau-ului; el e oficer francez şi guvernul Franciei ’s-a folosit Înroşi ea spio . Dacă revista procesului Dreyfus nu se va face, ar fi zis majorul italian, aceşti diplomaţi vor da în vileag numele adevăratului trădător. „Soir“ crede, că acesta nu poate fi altul decât — Eszterházy. Știrea aceasta alarmantă poate a nu fi decât o nouă metehnă a sindicatului Dreyfus. Vom vedèa! CRONICĂ Sibiiu, 25 Febr. n. 1888. Profesor român diplomat. Aflăm cu plăcere, că dl Aurel Ciortea, profesor la școalele comerciale din Braşov, a depus la universitatea din Cluj ca bun succes examenul de specialitate în ştiinţele fizice şi matematice.* Procesul duelului Filipescu-Lahovary. Luni (23 Febr. n.) s-a început la tribunalul de Ilfov (Bucureşti) procesul intentat pentru duel dlui N. Filipescu, precum şi martorilor sei şi ai răposatului Lihovary. Sala era plină de lume. Dl Filipescu s’a presentat fără apărător. Ca parte civilă era de faţă d-na Miţa Lahovary, asistată de advocaţii Danielopol şi C. Nacu. Jos, în faţa locului reservat tribunalului, sânt depuse spadele lui, cari au servit la duel. Şedinţa se deschide la 12 şi Se decide a se aduce martorii T. Văcărescu şi Ionel Brădişteanu, cari lipsesc. După acestea se Începe interogatorul inculpaţilor. Cel dintâiu ascultat este dl N. Filipescu. D-sa, întrebat, spune, că a mai avut dueluri, care despre relaţiile d-sale cu G. Lahovary declară următoarele: întotdeauna am fost bine cu Lahovary. Până in ziua duelului ne salutam. In timpul din urmă eram tu relaţiuni mai puţin strînse ca înainte, deoare-ce d-sa părăsise partidul conservator, din care fac parte. Privitor la duel, dl Filipescu spune: După o matură gândire am trimis martori dlui Lahovary, în loc să-’i răspund prîntr’un articol de extremă violență, — eu am obiceiul da a scrie foarte violent tu contra persoanelor, cari trec dintr’un partid intr’altul. Acest articol ar fi adus desigur un duel. Am preferit să trimit martori de la început, ca să evit certurile prin ziare. N'ara dat nici un mandat special martorilor mei; am făcut o simplă provocare. Am dat toată libertatea de acţiune martorilor mei şi aceasta a şi fost răspunsul meu faţă cu dl Săulescu, unul dintre martorii mei, când mă întrebase în o chestiune a acestei afaceri. La întrebarea presidentului, că in ce poziţie se afla Lahovary, când a fost lovit, acusatul răspunde: La prima reprisă, Lahovary s’a retras până la părete. Din această retragere n’am văzut inferioritatea adversarului. Gând am ajuns aproape unul de altul am fost opriţi. S’a început al doilea angajament. Am tras de două ori la mână. Adversarul a parat lovitura, s’a deschis, am făcut un degajament şi ’l-am lovit. Nu ştiu cum am dat lovitura, nici dacă m’am fandat in acel moment. Pertractarea va dura, probabil, trei zile. Rectificare. O eroare s-a străcurat pe pagina primă în şirul prim al articolului „Din Bucovina“. A se ceti „Fraţii din Bucovina sunt in plină activitate...“ * Ambasador sârbesc la Regele Carol. Marţi, 22 Febr. 1., la orele 12 din zi, Mihail Kr. Georgevici, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Regelui Serbiei la Bucureşti, a fost primit, împreună cu personalul legaţiunei, la palatul Regelui în audienţă oficială, cu ceremonialul prescris. Mihail Kr. Georgevici a avut onoare a remite Regelui, în presenţa ministrului afacerilor străine, scrisorilercari 11 acreditează în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Regelui Alexandru pe lângă Regele Carol. După terminarea audienţei oficiale, ministrul plenipotenţiar a presentat Regelui personalul legaţiunei. Mihail Kr. Georgevic a fost primit apoi, împreună cu personalul legaţiunei, de Regina şi la armă a fost recondus la ospelul seu cu ceremonialul ce a presidat la sosire’i. * Fără nas... Gătim ta Opinia din Iaşi: Curtea de apel din Iaşi, printr’o curioasă coincidenţă a judecat în aceeaşi săptămână 2 caşuri de loviri, cari au produs slujirea victimelor, lăsându le pentru toată vieaţa cu nasurile fără vîrf. Primul caş s’a întâmplat la Ridăşeni în judeţul Suceava. Victima se mrueşte Catinca Constantin. Agresorul este o vecină numită Sultana Peteanu. Copia Catincei bătuseră pe copiii Sultanei. Aceasta intervine şi aplică o bună corectură copilor celei dintâiu. Intr’o dimineaţă mergând la câmp, ambele mame se întâlnesc. Se iau la sfadă, după care Catinca trânteşte jos pe Sultana şi o strunga de sînuri, cari erau foarte dureroase, fiind abia câteva zile de când Sultana începuse a înţărca un copil. Sultana a mărturisit tribunalului, că de durere a încercat să sugrume cu tulpanul pe Catinea, dar’ nereuşind a muşcat o cu dinţii de nas. Tribunalul evaluase despăgubirea pentru vîrful nasului la 100 lei. Curtea pe nevăzutele — victima nu s’a înfăţişat —a acordat 40 Iei. Agesoara va mai sta şi la închisoare timp de 10 zile. Al doilea cas este cel al femei Maria Manteanu. Autorul ciuntirei nasului se bânueşte a fi însuşi soţul Ioan Manteanu, muncitor din Săcăoani, jud. Roman şi care din gelosie ’şi-ar fi simjit femeia. Maria se pare, că având alte oferte mai bune, lăsase de vre-o trei săptămâni pe soţul seu. Acesta se ia într’o seară după Maria şi după ce aceasta întră într’o hudiţă lăturalnică se aruncă asupra ei şi cu dinţii îi reteză vîrful nasului. Soţul a fost condamnat de tribunal la 3 luni închisoare şi 200 lei despăgubire, car’ înaintea curţeii s’au admis martori să dovedească, că unul din amanţii femeei—de geleste’i-a retezat nasul şi femeia neputând desvălui tot misterul lucrurilor, a dat vina pe bărbatul cu care trăiameu. Ca şi prima victimă, şi aceaM^ de a doua n’a avut ms,să sa presante înaintea curţei.* Cel mai mare tunel al României. Ministrul român al lucrărilor publice a invitat mai multe case străine lgi de parte la licitaţia pentru construirea marelui tunel, lung de 3400 metri, pe linia Calaţi Bârlad, şi care va costa probabil peste 5 milioane lei. Tunelul acesta va fi cel mai mare din România. * Reorganisarea învăţământului în România! Camera română desbate de câteva zile proiectul de reorganisare a învăţământului secundar şi superior, în şedinţa de Luni s’a încheiat discuţia generală cu un disurs al ministrului da instrucţiune Spiru Haret şi proiectul s’a primit cu 100 contra 27 voturi. Acum e la ordinea zilei desbaterea pe paragrafi.* Jidovii—representanţi ai Ungariei în străinătate Se ştie, că la expoziţia internaţională parisiană din 1900 va lua parte oficială şi Ungaria. Ministrul de interne a numit deja comisiunile diferitelor grupuri. „Aîkotman“ spune, că membrii tuturor acestor conuniuni sânt aproape exclusiv Jidovi. In grupul al treilea însă, în care se află ziariştii, nu se afli nici un creştin, ci toţi sunt Jidan. Foaia ungurească se miră de acest lucru. Noi nu ne mai mirăm! * O insulă în flăcări. Conform unor ştiri ce au sosit din Australia la Londra, insula Tasmania, cea mai frumoasă în Olanul pacific, e în flăcări. De două săptămâni bântuie focul in interiorul insulei. Causa focului e necunoscută. Flăcările mistuitoare sânt mereu aţâţate de un puternic vânt nordic. Păduri imense se prefac lu cenuşe. Până acum au căzut pradă flăcărilor vre-o 60 de oameni. Pangbele sânt uriaşe. * La moderna parfumerie Meitzer, din loc se află pe lângă preţuri moderate tot felul de săpunuri de toaletă, parfum, pudră, perii de dinţi şi alte articole de acest fel, toate de cea mai bună calitate, precum se poate vedea din inseratul ce publicăm în unul de azi, şi asupra căruia atragem atenţiunea cetitorilor noştri.* Ştiri mărunte. Sultanul a acordat ex-regelui Milan, ca supremului comandant al armatei sârbești, medalia de aur Imitaz. — Din Hamburg a fugit un bancher, Tamsen, după ce a defraudat vre-o 20.000 maree. — La Camenicza (Boemia) o bandă de Țigani au atacat satul întreg; au intervenit gendarmii, cari au puteat pe şeful bandei. Nr. 34