Tribuna, octombrie-decembrie 1892 (Anul 9, nr. 219-292)
1892-10-29 / nr. 241
Anul IX ABONAMENTELE Pentru Sibliu: lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */1 an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: /, an 10 franci, l/s an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numii plătindu-se înainte. Sibiiu. Joi 29 Octomvrie (10 Noemvrie) 1892 TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Nr. 241 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţie şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră și la poște și la librării. în Bnonresd primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un numerepetă 5 sfaceri v„ a. «an 15 bani rom. Colecta națională pentru restaurarea caselor devastate ale domnului Dr. Rațiu în Turda. 3.— Alexandru Pelle........................... 71 1.— Ioan Pop, preot în Bontesd .n 2.— Constantin Boițiu, adv. și prop . 71 5.— V. Erdélyi.................................V 2.— Gavriil Cosma, propriet . . .n 2.— A. K................................................ Ti 1.— D. Negrean .................................n 2.— G. Popovici................................ ii 1.— Vasilo Sala................................ ii —.50 Teodor Pinteru...........................n 1.— M. Cosma......................................n —.60 Gavriil Cosma...........................n 1.— Alexiu Ardelean...........................n —.50 George Ardelean...................... Ti —.30 V. Sferle...................................... 71 —.20 Stefan Fătul................................ 71 1.— Cărbunăreanul ...........................n 1 — Vasile Popp Pociovelisce . . .. 1.— Bevișanul...................................... 71 1.— P. Ciuhandu ................................ Ti 2.— Florian Crainic Miheleu . . . Ti 1.— Teod. Pascut, Dumbrăvița . . 71 1.— Aurel Lazar, Orade .... 71 1.— Transport . fl. 1143 68 Transport din Nr. 223 Din comitatul Bihor. fl.1057.08 Parteniu Traian........................... fl. 3.— George Marian...........................n 1.— Augustin Antal...........................n 2.— Dimitriu Nistor...........................n —.50 Augustin Târziu..................... 71 1.— Dionisiu Văcărescu......................n 1 — Petru Pop, preot în Vinuri . . 7) 1.— M. G................................................ 7) 2.— Paul Pop, adv. și propr. . . 7) 6.— Nieolae Diamandi...................... 71 2 — loan Kővári, preot..................... 71 1 — Andreiu Iile................................. 7) 1.— Grigoriu Borlan, preot . . . 7) 1.— I. G.................................................. 17 1 — Mihail Topau................................. 11 1.— loan Pop, preot în Drăgesci . 71 1 — Coriolan Ardelean...................... 1.— A. Sarcadi................................ 71 5.— P. Vella...................................... 71 5.— T. Kővári...................................... 7 5.— P. M................................................ 11 2.— Vasile Ignat, adv. și propr. . .. 5.— I. Butean...................................... 71 2.V. Stefănică................................. 71 1.— V. Dumbravă........................... fl. 1.— A. Cighi......................................n 1.— F. Fersigan .......91.— T. G. Farkas........................... 71.— T. Buhcu...................................... Ti G. M. Marienescu...................... 71 P. H................................................. 71 1.—3 — FOIŢA „TRIBUNEI". Poesii poporale. Mere nora la fântână Cu cămaşa soacrii 'n mână Și-o atinde-odată ’n apă, Na o, soacră, că-i spălată, Și o pune pe-o nuia, Cânii bârăie la ea. De-ar da Domnul D-treu Se se ţese pânza 'n teu, Fără iţe fără spată Se ţese şi-a mea nevastă, Fără leac de suveicuţă Se ţese şi-a mea mândruţă. De ’ţii luă un om drag Cu el eşti pănă-i vilag, De ’ţii lua om urît Cu el eşti pănă-’i păment. Că uritul n’are leac, Numai scândură de brad Şi-o peatră mare la cap. Decât cu urîtu ’n casă Mai bine cu boala 'n oase, De boală maica te scoate, Dar’ de urât nu te poate. Haida, mândro, să fugim, Că noi bine ne vâjim, Şi la ochi şi la sprâncene Ca doi păunaşi la pene, Spune, mândro, maică-ta Pe sfântă Dumineca. Să ’ngrădească grădina, Tot cu lin şi cu pelinda cu verde rusmarin, Noi să nu ne întâlnim, Fără Sâmbăta odată Duminecafiua toată. Rumeoara din potică Face pe mândra voinică, Şi pe badea de nimică. Supărate-’s mândrele Că-’s scurte câşlegile, Supărate-s, dar’ nu toate Că mai sânt câşlegi bogate. Ţine Doamne, ce-’i ţine, Ţine, Doamne, al meu bărbat Şi vr’o doi trei de prin sat. Nici o poamă nu-i dulcie Ca frăguţa de prin vite Ca soţia cea dintâe. Nici o poamă nu-i amară Ca poama de pe ogoarâ Cu soţia-a doua-oără. Măi, bădiţă, om frumos Ce veste ’mi aduci din jos, Eu ’ţi-aduc veste cu bine, laţi hainele, hai cu mine. Cui, de Eugen Tordăşanu. Transport . fl. 1148.68 Elia Moga...................... 71 1.— Romul Mangra . . . * • • n —.50 Teodor Daul .... Nicolau Turlea . . . • • • n —.50 Ilarie Crișan .... • • * 71 1.— Tempelean...................... • • * 17 —.50 N. Horgea.....................• * * 71 1.— Al. Popa..................... • • • nr.40 A. Palladi...................... ■ • • » 3 30 Suma . . fl. 1157.08 Administrația „Tribunei“. . . . 7. ..20 Miron și Szabó. Cestiunea ocupării văduvitului scaun metropolitan din Blaj devine tot mai actuală. Atât Românii, cât şi cercurile maghiare o urmăresc cu atenţiune şi iau poziţie faţă cu importantul act ce are să se îndeplinească prin numirea sau alegerea capului bisericii române unite. Alegere sau numire: aşa era pusă cestiunea pănă acuma. Clerul şi credincioşii bisericii unite erau pentru alegere, conform usului din trecut şi drepturilor garantate bisericii. Pentru alegere era şi este întreg poporul românesc, căci numai aşa sunt date garanţiile, că în fruntea bisericii unite se va ridica omul dorinţelor, bărbatul chemat a opăra limba şi instituţiunile acestei biserici naţionale române, care nu cutare agent politic al guvernului, cu de care destul ne-a bătut D-jeu până acum. Guvernul însă, şi cu deosebire opinia publică maghiară cereau ca viitorul metropolit se fie numit de Maiestatea Sa la simpla recomandaţie a guvernului. Uşor este de înţeles pentru ce adversarii Românilor ţin atât de mult, ca archiereii noştri să fie numiţi la propunerea unui guvern duşman poporului românesc. Dar’ se vede că astăzji drepturile incontestabile ale uniţilor de a-şi alege metropolit au fost din nou confirmate de Curia română, şi în cele din urmă a trebuit să le recunoască şi guvernul din Budapesta, aşa că astăi chiar foile şoviniste anunţă, că metropolitul de Alba-Iulia şi Făgăraş nu va fi numit, ci ales. Ne bucurăm că actualii conducători ai bisericii unite au dobândit astfel recunoascerea acestui important drept. Dar, cu atâta nu este destul. Se mai recere ca membrii bisericii unite și peste tot poporul românesc să iee din bună vreme măsurile, ca nu cumva un nechemat să se urce cu toate acestea în scaunul archiereilor de la Blaj. Alegerea de metropolit după unul din trecut nu este o alegere propriu cuisă, ci mai curând un fel de candidare alor trei persoane, din care Monarchul numeşce pe metropolit la propunerea guvernului unguresc. Candidare se face prin votare în sinoadele protopopesci, cu al căror vot apoi protopopii şi delegaţii protopopiatelor vin în sinodul electoral din Blaj. Aici se face scrutiniul şi trei persoane care au întrunit cele mai multe voturi formează „ternariul“ din care unul este numit. Este uşor de înţeles, că cu asemenea modalitate dreptul de alegere încă nu însemnează, că va fi metropolit bărbatul dorinţelor bisericii sale. Prea uşor s’ar putea întâmpla, ca între cei trei propuşi de sinodul electoral se între, fie şi numai cu două-trei voturi, un om periculos pentru interesele bisericii şi ale națiunii. Se vede în adevăr, că la aceasta ţintesc adversarii intereselor române. Este destul de concludent, că organele şoviniştilor maghiari au început deja a stărui, ca guvernul să poarte de grije, ca „în sinodul electoral să între cât se poate de mulţi patrioţi“. Ear’ cine este „patriot“ în ochii şoviniştilor, o seie destul de bine. Oameni slabi de înger, egoişti, sau corupţi, care pentru interese meschine ar fi gata să compromită interesele bisericesci şi naţionale şi se bage în „ternariu“ pe cutare creatură a politicei maghiare. Se vede că şi ambiţioşii rîvnitori la mitra archierească, de care din fatalitate biserica română unită are în s Ţilele acestea prea destui, îşi pun speranţele nu în încrederea majorităţii clerului şi poporului, ci în câteva voturi câştigate prin uneltiri de tot felul, înse destule pentru ca guvernul, punând în cumpână „servicii“ făcute şi promise de candidaţi, să propună Maiestăţii Sale numirea respectivului. In ordinea aceasta de idei se explică necualificabila purtare a nenorocitului Szabó János de la Gherla. Sigur fiind că nici când încrederea Românilor nu-l va chema pe tronul archieresc al lui Inocentie Clain, Grigorie Maior şi Alexandru Şuluţiu, el socoteşce să parvină cerşind graţia unui guvern duşman prin cele mai revoltătoare acte de tradare a bisericii şi naţiunii sale. Odată această graţie câştigată, uşor va fi a obţine câteva voturi de la Popiska, Paska Gyuri, Bilcz şi alţi magmnaroni, cu care Szabó a impeuat protopopiatele şi parochiile diecesei sale, şi atunci mitra archiepiscopească îi este asigurată. Şi pentru ca planurile sale să fie perfecte în toată privinţa, flagelul cu care Dumnezeu a cercat diecesa Gherlei, se uită împregiur şi îşi caută sprijinitori şi intre alţi agenţi ai guvernului, puşi în spatele Românilor. De aceea vedem pe samsarii episcopului Szabó colindând pe la uşile oamenilor metropolitului Miron din Sibiiu, căci în adevăr o „vorbă bună“ de la acesta poate să-ş i fie de folos. Vasc oameni ca Lucaciu suspendaţi, ca Pap Pista merfagiaţi şi ca Miron trebue făcuţi prieteni, căci aşa se câştigă scaunele archieresci în era virtuţilor şi moralităţii constituţionalismului unguresc. Şi se înţelege! Metropolitul Miron primesce prietenia ce-i oferă fratele seu de lângă Someş, căci ce deliciu ar fi pentru inima sa, dacă şi în reşedinţa archierească dintre Târnave s’ar introduce sub auspiciile unui Szabó halul şi miseria, în care geme biserica ortodoxă română, în adevăr , par nobile fratrum ! Vedem aşadar’ că biruinţa nu este câştigată, chiar şi dacă dreptul de alegere al metropoliei unite este mai presus de toată îndoeala. De aceea datorinţa clerului şi a poporului este a cumpăni bine toate momentele hotărîtoare şi a nu se angaja nici a permite ca slăbănogii să se angajeze, nici cu un singur vot pentru lupii care vor să uşurpeze toiagul de păstor. De la clerul Românilor uniţi depinde acuma să avem în Blaj metropolit cu mintea şi cu inima după cum le cer interesele bisericesci naţionale şi rîndueala dumnezeească. Hote critice. (Urmare şi fine.) Sau vei fi pe Turteul de la 1848, pe Andrei Murăşan, a cărui „Deşteaptă-te Române“ astăzi după 44 de ani răsună prin toate unghiurile locuite de Români, şi tot ce seface despre activitatea sa literară e următorul: „De la dînsul avem: 1. Poesii naţionale ; 2. Icoana crescerii rele (1848)“. Şi despre poetul chinez Sundi-Bundi dacă ai serie, par’că nu te lasă inima să spui numai atât. Aşa sânt toţi apostolii culturii şi vieţii noastre literare naţionale tractaţi! Are haz precisiunea cu care scrie la finea epocei prime: „Tot dela anul 1816 ar fi existând şi „Batrachomomachia, sau Bătaia Brostylor ku soretsi intorsze gyintij in versur unguresty de Domnul Csokonay și după fel „Konty Iozsi, 1816, luna Iulie“ (8°, 46 pag.)!!“ Cel mai dureros aspect însă ni-’l presentă periodul al V-lea (dela 1860 pănă înfilele noastre.) Cea mai frumoasă pagină a literaturii noastre este aici mai tare batjocorită. Lăsăm să urmeze aici un specimen, ca să vadă lumea românească ce se poate scrie la anul Domnului 1892 într’o istorie a literaturii românesci despre unul din cei mai strălucitori luceferi ai literaturii noastre naţionale. „Mihail Eminescu, născut la 1849 în Botoşani a studiat în Botoşani, Cernăuţi şi Blaj. Apoi doi ani suflet la trupa teatrală a lui Pascali. La 1870 reîntors la casa părintească, pe care o abandonase, fu trimis la Viena la facultatea de litere, ci după 2 ani devenind morboseară întrerupse cursul. Reînsănătoşindu-se îl trimise societatea „Junimea“ din Iaşi, la Berlin spre terminarea studiilor. La 1874 se reîntoarse după terminarea studiilor car’ acasă şi fu numit bibliotecar la biblioteca centrală din Iaşi, apoi peste un an revicor şcolar peste Iaşi şi Vasluiu. De present (1883) tocmai aduc foile trista scrie, că talentatul poet Eminescu a căjut într’un morb periculos şi e dus în casa alienaţilor. Reîntors acasă nesănătos deplin, a murit cam pe la 1890. Activitatea lui literară datează deja la anul 1865. Tit Maiorescu numără pe Eminescu îndată după Alexandri, ificând despre el, că are farmecul limbagiului, concepţiune înaltă, iubirea şi înţelegerea artei antice. Poesiile lui au eşit în „Familia“ şi în „Convorbiri „literare“, în „Epigonii“ satirisează cu cronică muşcătoare timpul present. Au mai scris şi novela: „Sărmanul Dionisie“ şi traduceri din Schiller (Moartea lui Wallenstein) şi din Alfr. Musset etc.“ Sărmane Eminescu, la ce ai mai ajuns ! Astăzi după ce cel puţin o sută de articoli s’au scris despre Eminescu, astăzi când a cincia mire din poesiile lui Eminescu a trecut în mâna publicului, astăzi când fiecare băiat de dai Doamne scie că Eminescu s’a născut la 20 Decemvrie 1849 în satul Ipotesci, şi a murit la 15 Iunie 1889, astăzi când Eminescu e cunoscut tuturor popoarelor culte, astăzi scrie un profesor român într’o istorie a literaturii române astfel despre Eminescu ! Nu mai trebue comentat, chiar şi „Necunoscutul“ estetic al „Unirii“ din Blaj trebue să se scandaliseze! în fine mai adauge un aşa numit „Epilog“ la carte, sub titlul că „frumoase speranţe pentru literatura viitoare ne promit“ , ne mai amestecă pe Păun, Macedonschi, Ganea, Creangă, Neniţescu, M. Cugier — Pall, V. R. Buticescu, I. C. Drăgescu, M. Pompiliu, I. S. Badescu , V. Bumbac, S. Bodnărescu, Caragiale (!) Bergescu, Speranţa, Şerbanescu, Cuza şi Vlăhuţa. Nu mai perdem cuvinte despre potriveala aceasta. Să vedem acum ceface „Autorul“ în „Prefaţa de la ediţiunea a 2 a“ : „Am revăzut, am emendat, unde am aflat erori: am amplificat, unde mi s’a părut de lipsă; am ţinut însă în vedere, că cartea e menită pentru şcoale, nu pentru cercetări scientifice; ea propune numai resultate (frumoase rezultate ! Dr. V. B.), nu cercetează. Sperez că ediţiunea a 2 a va fi bine primită. Deva, 1892“. Şi eu sperez că va fi după merit primită. Braşov, Septemvrie 1892. Dr. Valeriu Branisce. Mişcarea sârbească. Sub acest titlu foile maghiare aduc amănunte despre mişcarea pornită între Sârbi acum cu ocazia convocării la Car-oveţ a congresului bisericesc sârbesc, între altele, „Budapesti Hírlap“ de la 8 Noemvrie publică următoarele despre congresul bisericesc sârbesc: Majoritatea de pănă acum a congresului sârbesc este în mare primejdie. După soirile de ai fi (6 Noemvrie, data corespondenţei publica e în numitul 4,ar- Red. „Trib.“) dintre cei 75 deputaţi ai congresului 35 stau ca aderenţi aifiarelor „Zastava“ şi „Branik“, va sefica în contra proiectului de statut întocmit de comitetul delegaţilor ad-hoc. Prima şedinţă se va ţine marţi la 10 oare a. m. Pe atunci vor fi adunaţi toţi deputaţii. Dacă Iosif lagici, advocat din Mohaciu va trece la opoziţie, apoi majoritatea are să fie sdruncinată rău. Iagid este unul dintre cei mai cunoscători ai cestiunilor bisericesci, depinde foarte mult de la atitudinea sa. Patriarchul stă gata de luptă. Deputaţii primesc scrisori ameninţătoare din cercurile lor electorale. Mai mulţi dintre ei au fost invitaţi să voteze în contra proiectului patriarehului, altmintreli să nici nu se mai întoarcă îndărăt acasă. Poporul este pus în mişcare şi terorisat defiarel „Zastava“ şi nBraniku .Sa înţelege: când foile naţionale dau sfaturi bune poporului. „Ungurii numesc aceasta „terorisare!“ Red. „Trib.“). Oposiţia se organisează deja mâne, îşi va înfiinţa un club potrivit. Faţă cu agitaţia actuală a oposiţiei, majoritatea stă fără a face ceva. Corespondentul foii maghiare termină spunând, că dacă o parte mare din fosta majoritate va trece în opoziție față cu patriarchul, apoi comisarul regal baronul Nikolics va cere guvernului disolvarea actualului congres. Un singur lucru a uitat să adauge corespondentul maghiar: că nouele alegeri se vor face în aşa chip ca în noul congres să se aleagă numai Sârbi „patrioţi“. Altmintreli statul maghiar e dus pe copcă, car’ şcoala şi biserica sârbă „au să cadă în ghiarele Sârbilor ultraişti“ ... Şi se scie, ce dor mare ne poartă Ungurii noue naţionalităţilor. Numai de aceea ne pun în fruntea bisericii „patrioţi“ ca Miron, Szabó şi Brancovici! Spicuiri din foile maghiare. Cestiunea alegerii de metropolit la Blaj şi cearta dintre episcopul Szabó şi dl Dr. Vasile Lucaciu, preot al Şişescilor, continuă a preocupa pe foile maghiare. „Budapesti Hirlapu de la 7 Noemvrie n. publică pamfletul circular al episcopului Szabó adresat câtră preoţii diecesei Gherlei, circularul reprodus şi de noi, în care prelatul vândutfice că fără motive şi cu prea multă asprime este „insultat“ în „Tribuna“. Prelatul perdut numesce insulte adevărurile ce proprii sei fii sufletesci îi aruncă în faţă! Se înţelege că atât foaia sus numită, cât şi „Magyar Eirlapa din aceafi sânt pe partea păstorului român ce-şi vinde turma şi în contra noastră. Ba M. H.“ se miră cum de domnul V. Lu-