Tribuna, septembrie 1999 (Anul 115, nr. 2585-2610)

1999-09-16 / nr. 2598

16 septembrie 1999 Tribum­ să ne cunoaștem cetate Pagina 3 I­ g­toitoa @ttinien­8i. (CXLIX) Pagină realizată de Mircea OPRIŞIU După moartea învăţatului Albert Huet (2.II.1537 - 23.IV.1607), comite al cetăţii Sibiului fu ales Daniel Melmer (1607 -1612). La 22 noiembrie 1607 “Univer­sitas Saxonum” se întruneşte, la Sibiu, pentru rezolvarea unor probleme importante. De la curtea princiară a Transilvaniei s-a fost aflat că s-a stins fostul secretar al lui Sigismund Báthory, istoricul cu studii la Viena, Eustațiu Gyulaffy (1557 - 1607), care a scris o operă întinsă, în latină, cuprinzând evenimentele de după dezastrul de la Mohács (1526 - 1605). Au mai rămas “însemnări istorice” (1565 - 1605) privind frământările petrecute în Transilvania şi Ţara Românească. După moartea lui Ştefan Bocskai, în scaunul principatului s-a fost urcat Sigismund Rákóczi (1607 -1608). La magistrat pătrund veşti, din Moldova, de unde s-a fost aflat că după luptele de la Ştefâneşti, din decembrie 1607, Mihăilaş Vodă fugi cu maică-sa, doamna Marghita şi fraţii săi, în Ţara Românească, la Târgovişte, unde Vodă Radu Şerban (deşi Simion Movilă fusese cel mai aprig duşman al său) înmuindu-i-se inima, îl primi cu braţele deschise şi, pe deasupra Ancuţa, fata lui Vodă, fu făgăduită lui Mihăilaş. în cetatea Târgovişte are loc o nouă petrecere cu prilejul logodnei lor. înainte de nuntă Mihăilaş se stinse şi fu astrucat în mănăstirea Dealului. Doamna Marghita cu fiii ei Gavril, Moise şi Ion se refugiară în Transilvania. Petru trecu Nistrul, căutând multă vreme, prin uneltiri, să capete tronul Moldovei. Cu vremea se călugări şi deveni celebrul Petru Movilă, mitropolit de Kiev, reformatorul bisericii pravoslavnice. Curg alte veşti la magistrat... După scurta domnie a lui Sigismund Rákóczi, este ales principe al Transilvaniei, în dieta din 5 - 6 martie 1608, I Gabriel Báthory (1589 - 1613) nepot de fiu al lui Ștefan I Báthory, regele Poloniei. Sibiul nu se împotrivește­­ alegerii. Mare foamete cuprinde cetatea și împrejurimile. ■ Nu-i destul... în 10 august 1608 o puternică furtună ■ distruge acoperişul marelui turn al bisericii, provocând­­ mari stricăciuni. Sub căderea ţiglelor sunt omorâţi 11­1 cetăţeni ai Sibiului. Spre sfârşitul toamnei, la 30 I noiembrie 1608, cancelarul Transilvaniei, Ştefan Kendy, I transmite conducerii cetăţii mulţumirile şi asigurarea de­­ bunăvoinţă ale principelui Báthory. încrezători în tânărul­­ principe, amarnic au fost înşelaţi, însetat de putere, vio- I lent, stăpânit de pasiuni nestăvilite, tânărul de 18 ani I răspândeşte în Transilvania o cruntă teroare, reuşind să-­­ i îndepărteze pe nobili, pe secui şi pe saşi (în special­­ împotriva Sibiului). Magistratul aflase că înainte de a fi­­ ales principe, Báthory la un prânz cu seniorii săi, s-ar fi­­ exprimat că: “cine vrea să stăpânească Transilvania, trebuie să-şi pună cheile Sibiului în buzunar”... Neguţătorii aduc ştiri, la magistrat, tocmai de la Veneţia, de unde au fost aflat că Ştefan Bogdan, pretendentul (fiul lui Iancu Sasu), făcând caz de apartenenţa sa la religia evanghelică, a solicitat concursul ducelui elector al Saxoniei, Cristian al II-lea (1591-1611), pentru bani şi o scrisoare de recomandare pentru suveranul englez, în care să i se reamintească serviciile aduse în slujba reginei Elisabeta... Ajuns la Londra, la curtea regelui, prin farmecul şi inteligenţa sa îl cucereşte pe suveranul Angliei, care dă instrucţiuni să-l sprijine secretarul de stat Sir Robert Cecil, conte de Salisbury şi noul ambasador la Poartă, Sir Thomas Glover şi solicită totodată pentru Bogdan chiar bunăvoinţa principelui elector de Brandenburg, Ioachim Friedrich, la 15 octombrie 1607, rugându-l să contribuie la cauza pretendentului prin achitarea datoriei de 200.000 de galbeni, ce o contractase înaintaşul său, principele elector Ioachim al II-lea, faţă de bunicul lui Ştefan Bogdan, Petru Vodă Rareş al Moldovei, în vederea organizării unei expediţii contra turcilor la Buda. Fără a recupera ceva din vechea creanţă, Bogdan îşi exprimă totuşi, prin scrisori, recunoştinţa, regelui şi contelui Salisbury (din Veneţia, la 7 februarie 1608). In mai se întoarce la Stambul fiind găzduit de ambasadorul Glover, unde primeşte în dar din partea regelui Iacob I şi a reginei Ana de Danemarca 10.000 coroane, pentru care trimite scrisori de mulţumire... La Stambul intrigile urzite de paharnicul Caraiman, capuchehaia lui Constantin Movilă, se înteţesc, în ajutorul lui Bogdan vine capuchehaia hanului tătar Salamet Ghirai I, la Poartă şi o solie de boieri moldoveni nemulţumiţi de cârmuirea Movileştilor, în decembrie 1608, cer înscăunarea lui Ştefan Bogdan. Marele vizir Murad paşa, la instigaţia lui Caraiman, îi aruncă pe toţi boierii moldoveni în temniţă. De la Stambul prin neguţători s-a fost aflat că Glover obţine graţierea vinovaţilor în februarie 1609. Vizirul era însă indignat de amestecul ambasadorului... în iulie 1609 trimisul regelui Poloniei la Poartă îl apostrofează pe Glover că-l susţine prea mult pe Ştefan Bogdan împotriva Movileştilor. Boierii închişi sunt eliberaţi abia în august 1609. La 6 decembrie 1609 paharnicul Caraiman este ucis la instigaţia lui Ştefan Bogdan. Bănuielile marelui vizir cad asupra lui... dar nu putea să-l cerceteze fiind adăpostit în palatul ambasadorului Glover. Prin ianuarie 1610, disperat, Bogdan se adresează din nou regelui Angliei pentru sprijin şi se angajează, în caz de reuşită (numirea în scaunul Moldovei) că se va căsători cu verişoara regelui Iacob, lady Arabella Stuart, cândva pretendentă la tronul Angliei (şi de aceea indezirabilă la curtea regelui, fiind oportună îndepărtarea ei). Prin aprilie, regele îi dă acordul... în decembrie 1610, Gabriel Báthory convoacă o dietă la Sibiu... cu consecinţe grave pentru cetatea de pe malurile Cibinului... Era prin anii ’40, cu fetele lu’ Tea Pavel, pictoriţa Ana şi alţi colegi ne aflam în vila doctorului Y (parte din renumitul trio al cetăţii), căsătorit cu fata lu’... (ce-şi sărbătorise onomastica). Invitaţi fiind şi îndestulaţi, după o masă copioasă... urcam spre marele salon de la etaj al vilei, unde doctorul urma să ne introducă în tainele medicinei, în special să descifreze “vârsta furtunilor”. în vremea aceea, termenul de tineri fusese înlocuit cu cel de adolescenţi... şi pentru selectare s-a fost impus adăugarea subgrupei de preadolescenţi şi postadolescenţi. Eram ochi şi urechi... Adolescenţă, perioadă de cristalizare a personalităţii!!! Durata şi forma adolescenţei sunt determinate de structura socială. Psihiatria împarte adolescenţa (perioada de tranziţie între copilărie şi maturitate) în: adolescenţă pubertară; adolescenţă juvenilă şi postadolescenţă (17 până la 25 de ani), cu problemele cele mai derutante... datorită dilemei educaţionale. Unii părinţi au abdicat de la obligaţiile lor de educatori (lăsând totul în seama şcolii), alţii au intuit climatul de tiranie (la unii din inconştienţă), înăbuşind iniţiativele odraslelor, alţii au transferat educaţia copiilor, ca sarcină, bunicilor (acolo unde existau), puţini înţeleg marele rol al educaţiei în această perioadă. Da, da, analizaţi-vă! Datorită acestui fapt apar dizarmonii ale dezvoltării personalităţii (restruc­turările neuro-hormonale şi endo­crine majore ale adolescenţei, creşterea intelectului prin dezvoltarea gândirii conceptuale şi prin acumulări ale diferitelor tipuri de informaţii marchează trecerea de la conştiinţa individuală la cea socială, ceea ce explică de ce sistemul nervos central, structura cea mai solicitată, poate suferi cel mai mult). Şi, doctorul, ne introduce, apoi, în căutarea de sine a personalităţii... configurare ce se realizează în stadii succesive, fiecare corespunzând unui conflict: stadiul căutării de sine, stadiul afirmării de sine şi stadiul impunerii de sine... prin care se realizează sau nu dominanta de integrare socio-profesională... în salon, din toate colţurile săgetau întrebările la care doctorul găsea răspunsuri pentru fiecare... obligându-ne să pătrundem în tainele somatologiei... Discuţiile continuau... cu săptămânile... Altădată, venind vorba despre celebrul “Corpus Hippocraticum”, doctorul Y ne-a introdus în medicina şi filosofia antichităţii, pornind de la legendarul Hippocrate din Kos (c.460-375 î.e.n.), “părintele medicinei”, până la Galen din Pergam (130-200), care a scris peste o sută de cărţi de medicină şi alte însemnate lucrări. Ne-a vorbit apoi despre o sumă de personalităţi medicale cu importante contribuţii în alte domenii, ca: Paracelsus (1493-1541), precursorul iatrochimiei (care a vizitat Transilvania şi Sibiul); Ioan Piuariu Molnar (1749, Sadu-1815), renumit oculist şi realizatorul primelor gazete româneşti; Ilarie Mitrea (1842, Răşinari-1904), medic naturalist; Johann Gottlieb Fabini (1791, Haşag-1847), cu contribuţii în dezvoltarea oftalmologiei europene; Victor Babeş (1854- 1926), fondator al microbiologiei moderne; Constantin Caracaş (1773-1828), contribuţii la organizarea medicinei româneşti; C. Istrati (1850-1918), fondator al şcolii româneşti de chimie; Nicolae Paulescu (1869-1931), descoperitorul insulinei; Th. Young (1773- 1829), creatorul teoriei ondulatorii a luminii şi al primei teorii coerente a vederii colorate; R. Mayer (1814-1878), contribuţii la principiul conservării energiei; H. Hemholtz (1820- 1894) a determinat viteza de propagare a fluxului nervos, pe lângă alte lucrări de optică şi acustică fiziologică; marele sa­vant Jacob Berzelius (1779- 1848), întemeietorul Societăţii medicale a Suediei; Justus v. Liebig (1803-1873), creatorul chimiei biologice; Lothar Meyer (1830-1895), propagator al concepţiei atomice; Robert Brown (1773-1858), descoperitorul nucleului celular; Robert Koch (1843-1910) descoperitorul bacilului tuberculozei; A. Bastian (1826-1905), fondatorul spiritual al etnologiei moderne; David Livingstone (1813-1873), contribuţii la îmbogăţirea geografiei; dr. Pavel Vasici (1806- 1881), academician, realizatorul “Antropologiei şi Macrobioticii”, redactor la “Telegraful Român” şi despre alţi mari cercetători. Ne-a vorbit apoi despre contribuţia savantului Gheorghe Marinescu (1863-1938), apoi despre eforturile făcute de prof. Iuliu Haţieganu (nasc. 1885) şi ceilalţi savanţi ai Facultăţii de Medicină de la Cluj, în vremea aceea refugiată la Sibiu... Fiecare personalitate, pentru noi... legendă vie... Carnetele le-am fost umplut cu nenumărate date despre marii savanţi ai lumii ce s-au fost sacrificat pentru binele omenirii... Doctoril Y era fenomenal... o enciclopedie! Itinerant sibieneU­rmele lui Eminescu pe meleagurile sibiene... Uliţele cetăţii Sibiului, în toamna lui 1860, erau pline de sutane. Episcopul Andrei Şaguna convocase Sinodul Eparhial. în luna lui Gerar a lui 1861 se desfăşoară, tot aci, Conferinţa Naţională a Românilor sub preşedinţia lui Şaguna. Toamna, Sibiul era din nou în clocot... floarea intelighenţei române constituise “Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român”... un reazem al naţionalităţii române. Andrei Şaguna fusese ales preşedinte, Timotei Cipariu vicepreşedinte, George Bariţiu secretar şi Visarion Roman bibliotecar. ASTRA şi-a avut primul sediu pe Uliţa Cisnădiei nr.7, în clădirea Seminarului Diecezan. Cetatea avea aproape 19.000 de locuitori. Comite al Sibiului era Conrad Schmidt (1861-1868), primar Adolf Giber (1861-1876). Guvernator al Transilvaniei era contele general Ludovic Folliot de Crenville (1861-1867). De sub teascurile tiparniţelor erau scoase gazetele: “Telegraful Român”, “Hermannstädter Zeitung”, “Amicalu şcolei”, “Der Siebenbürger Bote” (cu suplimentul “Transsilvania”), “Dinariu stenograficu alu Dietei Transilvane”, “Polizei-Anzeiger für Siebenbürgen”, “Organu pedagogiai”, “Vemhandlungen und Mitteilungen des siebenbürgischen Vereins für naturwissenschaften zu Hermannstadt’, în aprilie 1863 are loc, la Sibiu, o nouă Conferinţă Naţională a Românilor. Alte frământări cuprind cetatea cu prilejul Dietei de la Sibiu, din iunie 1863. Lupta românilor pentru drepturi se înteţeşte. La 24 decembrie 1864 ia fiinţă Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei. Andrei Şaguna este numit mitropolit. Proeminente figuri ale istoriei şi culturii naţionale s-au fost perindat prin cetate... Sibiul devenise cel mai important centru al vieţii cultural-politice româneşti din Transilvania. Ca un miraj, cetatea atrăgea tineretul român... fie la gimnaziu, la seminar, ori la Academia de Drept... Din dulcea Bucovină, de la Cernăuţi, după ce buchisise o vreme pe băncile Gimnaziului german, sub oblăduirea ardeleanului Aron Pumnul (1818-1866), unde citise cu înflăcărare poeziile populare ale lui Alecsandri şi Atanasie Marienescu (academician, trecut în nemurire la Sibiu, în 20 ianuarie 1915, membru fondator al ASTREI), Eminescu (la vremea aceea Eminovici), se lipeşte de trupa de teatru “Tardini- Vlădicescu”, cu care ajunge la Braşov şi apoi, în Cireşarul lui 1864, pe uliţele Sibiului. Cetate mirifică!... Mânat de gândul să-şi dea examenele pentru clasa a IlI-a (certificat găsit de I. Slavici) la Gimnaziul de Stat cu limba de predare germană (ce se afla pe Ringul cel Mare, în casele parohiale de lângă Biserica romano-catolică), gimnaziu frecventat de tineri de toate naţionalităţile, în cetate îl caută pe fratele său, Nicu (născ. 1843), student la Academia de Drept (academie absolvită cu ani în urmă de Ştefan Micle). Fire curioasă, comunicativă, repede leagă prietenii. Cel mai mult se leagă de elevul Ioan Alexandru Lapedatu (născut la Colan-Sibiu, 1844, scriitorul de mai târziu, cu studii în Franţa şi Belgia, şi care a redactat cu Visarion Roman “Albina Carpaţilor”, până în 1878, când se stinge). Lapedatu, împreună cu Ioachim Munteanu şi alţi elevi, înjghebaseră un “Club de lectură şi de teatru”.Eminescu le pune la dispoziţie o carte de Alecsandri, din care aleg piesa “Iorgu de la Sadagura”, ca să o joace. Compozitorul Dimitrie Cunţan (născut la Dobârca-Sibiu, 1837- 1910, tatăl poetei Maria Cunţan), profesor la şcoala de lângă Biserica din Groapă, îi ajută să facă repetiţii într-una din săli, spectacol nefinalizat, cu tot sprijinul dat de Eminescu. Cu Lapedatu, Munteanu şi câţiva studenţi teologi, printre care Ioan Mihu, un hâtra, vor petrece într-un local de pe Uliţa Cisnădiei, de unde, spre ziuă, pomi­ vor spre cărările de la Dumbrava. Cine ştie... în drum spre pădurea Sibiului... Eminescu o fi trecut şi pe lângă atelierul foto al Juliei Heller, unde, în 1854, Veronica Micle s-a fotografiat, adusă de mână de mama sa, Ana Câmpeanu, poate şi pe lângă casa lui Aron Florian (născut la Rod-Sibiu, 1805-1887, primul redactor al “Telegrafului Român”, membru al Academiei), în odăile căruia a poposit o vreme Ion Maiorescu (cu familia sa, între care şi Titu Maiorescu, admiratorul şi proteguitorul de mai târziu al lui Eminescu, prin “Junimea”)... înainte de a pleca spre Viena. Ce-o fi simţit în inima lui, Eminescu, hălăduind pe străduţele întortocheate ale Sibiului, trecând pe lângă Academia de Drept, în 7 august 1864, zi în care, la Cluj, Veronica se căsătorea cu profesorul Ştefan Micle!?... Toamna, Eminescu pleacă la Botoşani, unde se angajează practicant la Tribu­nal şi la Comitetul Permanent al judeţului Botoşani, din îndemnul tatălui său. Dar, aici nu stă decât până în martie 1865, când porneşte spre Cernăuţi, şi, apoi, într-un turneu cu trupa “Tardini-Vlădicescu”, în calitate de sufleur şi copist de roluri, până în toamna lui 1865. Dorul de casă îl atrage la Ipoteşti, apoi fuge din nou la Cernăuţi, unde Aron Pumnul îl ţine în casa lui ca bibliotecar. Se aşterne serios pe carte şi înfiripă întâile versuri, pe care le trimite la revista “Familia”, din Pesta, condusă de Iosif Vulcan. La 24 ianuarie 1866, Aron Pumnul moare... plâns de toată suflarea românească, îndurerat, Eminescu scrie elegia “La moartea lui Aron Pumnul”... Lasă Cernăuţiul şi porneşte, de unul singur... cu traista-n băţ... spre Blaj, spre a susţine alte examene. în “Familia” îi apare întâia poezie, “De-aş avea”, la 9 martie 1866. Vulcan îi schimbă numele în Eminescu­ şi însăilează câteva aprecieri măgulitoare la adresa tânărului poet. Eminescu era în al nouălea cer. Trimite alte versuri ce vor apărea, la 27 mai 1866 “O călătorie în zori”; 29 iulie “Din străinătate”; 26 august “La Bucovina”; 23 septembrie “Speranţa”, apoi traducerea “Lanţul de aur” după Onkel Adam. Prin revistă începe să fie cunoscut în ţară. La Blaj... în “Mica Romă”, se bucură de consideraţia studenţilor, împrietenindu-se cu Ioan Cotta, Teodor Cojocaru, fraţii Uilecan, Ştefan Cacoveanu (probabil, din Cacova Sibiului), G. Bucşe, Teodor Tatu, Filimon Ilia, Iacob Onea, Ion Gorun, Gregoriu Dragoş şi Nicolae Petru P­etrescu (fost bibliotecar al ASTREI, decedat la Sibiu, la 25 iunie 1923), care- i împrumută cărţi din biblioteca prof. Ioan Micu Moldovan. Nereuşind la examenele de la Blaj, în toamna lui 1866 porneşte pe jos spre Sibiu (27/ 28 august 1866 ascultă la Alba Iulia dezbaterile “Asociaţiunii”), în cetatea Sibiului poposeşte în casa lui loan Lapedatu (ce locuia în gazdă), nu departe de Biserica dintre Brazi, împreună vor hoinări prin împrejurimile Sibiului... la Gura Râului, Sălişte, Răşinari şi Avrig (aci, în 1865, din banii donaţi de Scarlat Rosetti, dr. P. Vasici şi G. Bariţiu, reuşiseră să realizeze monumentul la mormântul lui Gh. Lazăr. Inscripţia de pe piatra de la căpătâiul marelui dascăl l-a impresionat profund pe Eminescu). Cu Lapedatu, în plimbările lor pe Uliţa Măcelarilor, ar fi întâlnit şi pe mitropolitul Şaguna (despre care, mai târziu, va scrie cu admiraţie), poate pe secretarul său, Nicolae Popea (1826-1908), membru al Academiei, pe Nicolae Cristea (1834-1902), redactor la “Tele­graful Român”, ori pe Zaharia Boiu, poet, profesor (1834- 1903, membru co­respondent al Aca­demiei şi pe dr. D. Popovici Barcianu (1847-1903), dascăl şi el al dascălilor. Prin studenţii de la Teologie îl cunoaşte şi pe Nicolae Densuşianu (1846-1911), student la Academia de Drept, împrietenindu-se, va sta la el mai multe zile, iar acesta îl va recomanda părintelui Ioan Bratu, din Răşinari (bunicul lui Goga) şi, prin oamenii săi îl vor trece prin “Vama cucului” în Ţară. în 1867, vara, va fi angajat de trupa lui Iorgu Caragiale, apoi de Mihail Pascaly, cu care, în 1868, în calitate de sufleur va întrep­rnde lung turneu în Transilvania. După Braşov, la Sibiu, vor fi primiţi mn­are entuziasm. Au fost găzduiţi pe Uliţa Măcelarilor, la hotelul “Bucureşti”. Spectacolele au avut un succes răsunător (într-un rol de copil a jucat şi Maria Cunţan). Eminescu, Lapedatu şi Densuşianu, poate, vor fi hoinărit din nou pe uliţele cetăţii... La 29 iunie 1868, societatea românească a organizat un banchet în onoarea lor, prezidat de Iacob Bologa (din Marpod-Sibiu, 1818-1888, consilier aulic şi deputat, mai târziu preşedinte al ASTREI). Cu acest prilej, Eminescu va cunoaşte printre tinerii studenţi pe Ieronim Bariţiu şi Ioan Bechinţiu. Cu ei, alături de Slavici şi Nicolae Oncu, Eminescu, din 1869 va frecventa cursurile Universităţii din Viena. în oraşul muzicii, Eminescu va cunoaşte pe Veronica Micle... muza ce-l va marca pentru toată viaţa... Prietenii săi din Viena vor înfiinţa, în 1884, la Sibiu, TRIBUNA, aşteptat şi el de toată suflarea românească a cetăţii... Ioan Bechinţiu a fost astrucat în progadia Bisericii din Groapă, alături de şcoala în care a încercat să joace teatru cu colegii... Ieronim Bariţiu va fi astrucat în progadia Bisericii dintre Brazi, alături de casa în care a stat cu Lapedatu... iar fotografia ce i-a dat-o lui Nicolae Oncu (viitorul ginere al lui Iosif Hodoş, academicianul ce zace în cimitirul Bisericii din Groapă), va ajunge în arhivele ASTREI... Urmele marelui geniu... stăruie pe toate străduţele Sibiului. Prin strădania prof. Ecaterina Săndulescu a fost ridicat monumentul poetului, în parcul Sub Arini şi apoi o placă pe Uliţa Mitropoliei. Să nu-l uităm!!! Zilnic, un gând şi o floare în memoria lui... Sifilict­ele attädatä (CXLIX) mmmmm

Next