Universul Copiilor, 1930-1931 (Anul 6, nr. 1-52)
1931-08-05 / nr. 32
502 fell ~ üv . Ceva despre Bulgari si despre Unguri Vechii Bulgari, popor turanic (de acelas neam ca si Hunii si Avarii), locuiau mai inainte la nordul Marei Negre, intre Volga si gurile Dunarei, unde ei devenira supusi Avarilor. Pe la 935 ei se liberara de stapanirea acestora si intrara in legaturi federale cu imperiul Romaniei, in urma carora hanul lor primi de la imparatul Eracliu (610-641) titlul de „patriciu“. Tot sub Eracliu (dupa ultima navalire a Avarilor, in 626, cand ei au fost siliti a se retrage cu neisbanda dinaintea Constantinopolei), $s Slavii de curand asezati in peninsula Balcanica s’au desfacut de Avari, unindu-se cu imperiul. Era o rasvratire generala a neamurilor supuse stapanirei avare, care de atunci urma sa decada repede. La aceasta miscare au luat parte si crestinii de origine romana de la nordul Dunarii, numiti „captivii Avarilor“, in unire cu Bulgarii din acele parti-In urma, orda Bulgarilor de länga Dunare, trecu fluviul infiinta, in partile ocupate de Sloveni intre Dunare si Balcan, un stat bulgar (679-1018), care s’a intins apoi si la miazazi de Balcan (in Tracia si Macedonia, cu parti din Albania, Epir si Tesalia), cuprinzand aproape tot teritoriul de raspandire al Romanilor in peninsula Balcanica. Dupa caderea puterei Avarilor, stapanirea bulgarä s’a intins $i in partile Daciei Traiane, facandu-le mai mult sau mai putin dependente. Dupa crestinarea lor (864). Bulgarii s’au slavizat repede in mijlocul Slovenilor supusi, cari primiru numele stapanilor bulgari. La contopirea celor doua popoare a contribuit si introducerea limbei slovenesti in biserica lor, prin discipolii fratilor Ciril si Metodie, apostolii Slavilor apuseni. In atarnare politica de statul bulgar, Romanii au urmat sa fie si in atarnare bisericeascä de acesta, așa incat si la ei s'a introdus limba slavoneascä in biserica, in locul celei latine dela inceput. Prin statul bulgar si prin biserica bulgarä, Romanii din Dacia au fost despartisi definitiv de atingerea cu imperiul si de lumea latina, rǎmanänd supuși mult timp influentei slave. Stǎpanirea bulgara in Dacia a fost desfiintata prin Unguri, iar influenta bisericei bulgare a continuat pana la organizarea bisericei romane in secolul al XIV-lea, dupa intemeierea principatelor. * * * Cand Ungurii (popor din aceeas familie ca ’i Hunii, Avarii s i vechii Bulgari, de care se deosebeau insa prin amestec finic) veniru la sfarsitul secolului al IX-lea la Tisa ’i Dunare, partile Daciei erau locuite de „Vlahi s i Sloveni“, organizati in voivodate. Un asemenea voivodat, sub un duce român „Gelou“ (cum il numeste primul cronicar unguresc), este aratat in partea nord-vestica a Ardealului, cu capitala pe Someș (pe la Gilau, la vest de Cluj); alte doua, in partile dintre muntii Tisa, in legaturi cu statul bulgar. Unul din aceste voivodate, supuse de Unguri curand dupa venirea lor, s’a mentinut in Banat, in atarnare de stapanirea ungureascä, pana in timpul lui Ștefan cel Sfant (955—1038), primul rege al Ungariei si creștinatorul Ungurilor, cand fu desfiintat. El este aratat in atârnare bisericeasca de episcopatul bulgar de la Vidin, de care depindeau probabil si ceilalti crestini rasariteni din partile Daciei. Un alt voivodat numit „bulgaresc“ (dependent de statul bulgar), s’a mentinut in partea sud-estica a Ardealului pana pe la 1003, cand fu supus de Ștefan. In aceasta parte cu fara Fagarasului, se afla apoi „fara Vlahilor“ (terra Blacorum), ca teritoriu cu oarecare autonomie nationala sub regii unguresti. De aci traditia nationala aduce pe descalecatorul Negru Voda al Jarei Romanesti. Prin cuceririle lui Stefan cel Sfant, intemeietorul regatului Ungar si al bisericei catolice in Ungaria, partile romanesti de peste munti au fost definitiv supuse de Unguri. In acelas as"BSCHERDAN 30 LEI PAGINI DE ISTORIE ■s&Y&c