Universul, mai 1889 (Anul 6, nr. 95-118)
1889-05-02 / nr. 95
Universul No. 95. Atunci, el se duse în camera lui și globură crierii cu un revolver. Meyer, întâmplări din țară împușcat în gură Pândarul Pătru Isbăgia, voind a lua niște vite la obor de pe moșia din comuna Pătulele, județul Mehedinți, ale mocanului Grigoriu, fiind neînvoite cu proprietarul respectiv, ambii s’au luat la luptă și în învălmășeală pușca pândarului descărcându se a lovit pe mocan prin gură, remâind pe dată mort. Gasul s’a comunicat parchetului. Arsă Copila Maria, în etate de un an și patru luni, fiica lui Neculai N. Costea, din comuna Sascut, județul Putna, în lipsa părinților din casă, jucându-se pe lângă foc, i s’au aprins hainele, arzând atât de grav încât a încetat din viață. Grindină Cu ocazia unei ploi cu furtună, a căzut grindină în comunele Ianeșri, Uiești, Cojocaru, Mogoșani, Mătăsaru, Gura-Șuții, Perșinari, Speriețeni, Șuța-Seacă, Piciorude-Munte, Dragodana-Cuparu și Grecii, județul Dâmbovița, de mărimea bobului de porumb, causând forte mici stricăciuni la pomi, răsadurilor de tutunuri și grădinilor de zarzavat; iar la comuna Gura- Șuții, unde grindina a fost mai desă, a causat órecari stricăciuni la rapiță și la grâu, înecată. Prunca Ileana, în etate de 4 luni, fiica lui Nicolae Stoica, din comuna Valea-Popi, județul Muscel, fiind lăsată în casă cu sorăsa d’ânteiu, luă un mic ciob de farfurie ca să se jóce cu el și, scăpând’! pe gât, s’a înecat. Părinții, deși au isbutit a scote acel ciob, copila a încetat din viață. Inundație în Roman Căzând o ploae torențială asupra Romanului a inundat str. Podu Vechiu dis. I. Cauza provine de la astuparea canaturilor de pe șoseaua statului. Primăria în unire cu poliția a luat măsuri urgente pentru impedicarea lățirii răului, deschizând o scurgere provizorie. Apele Căruțașul Costachi I. Varian, din Galați, a plecat cu ghiociul său cu patru mocani cari au oi în Basarabia, pe șoseaua națională ce merge la Prut. Aproape de cantonul No. 3, dând cu ghiociul afund în apa ce a rupt soseaua, cât pe ce erau să se înece, dacă nu erau niște căpitani, ce veneai cu o dubă de la gura Prutului. Căruțașul s’a întors înapoi, iar mocanii luând o dună (luntre) s’au dus în Basarabia. Se constată că apele cresc mereu. Copii lepădați Citim în „Galații“ . Un domn gi o dómna necunoscuți treceau în trăsură pe piața Regală. Ajungând în colțul strada Brașoveniei, scoborîră din trăsură doi copii, o fată de vreo trei ani și un băiat ca de 8 luni, pe trotuar, și plecară. Un sergent de stradă ținea băiatul în brațe în piață. Copiii erau curat îmbrăcați și după fată, care nu știa decât românește, parcă sunt amândoi români. După o așteptare de 3 ore, părinții nu s’au întors, dovadă că ei au avut intențiunea să lepede copiii. Nu știm dacă poliția a telegrafiat la gară și la vapor, căci personele păreau străine de oraș. — * — Curier judiciar Nebuniile unei marchise Câțiva furnisori neachitați, din Paris, s’au adresat justiției în contra marchisul d’Avalay, forte cunoscută în înalta aristocrație parisiană și născută dintr’o familie nobilă în vremea restaurației. In vârstă de 25 de ani, blondă și frumosa, d-ra de Mercy se căsătoria, în 1883, cu d. Eduard Josef Hubert Maria d’Avaray, care, personal, n’avea mare avere. Prin contractul de căsătorie, soțul își constituia ca zestre suma de 2500 de franci ca haine, rufe, giuvaeruri, mobile și instrumente de muzică. Intr’adever, în afară de contract, d. și d-na d’Avaray, tatăl și mama soțului asigurau căsniciei locuința în casa lor din strada Saint-Germain. Ei se angajau, apoi, să plătească fiului lor o rentă anuală de 20000 de lei. Din partea lor, d -na și d-na de Mercy dădeai provizoriu fiicei lor o sumă de 25000 de lei. Veniturile tinerilor căsătoriți se ridicau, deci, la 45.000 de lei, asupra cărora soțul consimți să se preleveze 10.000 de lei, cari trebuiau să slujască în fiecare an pentru gaterele nevestesei. Dar marchiza era iubitoare de lux; ea băgă de seamă în curând că veniturile nu îî erau suficiente; ceru alți bani de la bărbatu seu, care nu vor să-l dea. Ea luă, atunci, pe credit. Ca să scape de morala pe care bărbatul l-o făcea pentru datorii, ea plecă în călătorie în Anglia. Plecând, primi de la bărbatul sei 50.000 franci, 30.000 destinați pentru călătorie, 20.000 pentru plata creditorilor. Marchisa plecă din Franța, dar uită se și achite creditorii. Din Milan, trimise marchisului o scrisore în care-i spunea că pe drum îi se furaseră 20.000 lei. Marchisul se-ncercă în zadar să intervie ca să ceară o cercetare, prin ambasadorul Italiei. — Elen avură sfârșit. Pe la sfârșitul anului 1887, marchiza de Avaray se intorne la Paris. Barbatuséu nu voi s’o mai primescă în domiciliul conjugal. Nici părinții ei nu voi să se știe de densa. Intre acestea, obținu, în lipsă, separația de corp și în Aprilie 1888 trebui să se proceadă la lichidarea comunității. Ceea ce cheltuise marchiza se ridica la 260500 lei, din cari lua 140000. Marchizul îi rămânea dator cu 126.500 lei. îndată ce se știu de lichidare, chitanțele curseră. Se dovedi că marchiza cumpăra pe săptămână câte 11 pălării, în valore de 1580 fr. In fiecare zi își făcea câte o rochie. Bărbatul zise că nu pute plăti el toată datoria, căci nu autorizase cheltuelile. Tribunalul a declarat pe bărbat răspunzător de datoriile nevestei, sub cuvent că ar fi trebuit s’o reție acasă și s’o puie sub cheie, căci o știa zevzâcă. La noi se zice : „Turcu plătește“. Tribunalul din Paris zice: „Bărbatul plătește“ ! Și se vă mai însurați... — D. Vasile Brezeanu, actual primgrefier pe lângă înalta curte de justiție și casațiune, în postul de șef al serviciului contencios din cancelaria eforiei, în locul dlui Gr. Gellian. * D. Grigore D. Genuneanu s’a numit polițaia al orașului Râmnicu-Vâlcea, în locul d-lui Ion Alexandrescu, demisionat. Acte oficiale * D. N. C. Dimitrescu s’a numit în postul de grefier comptabil clasa II în serviciul penitenciarilor centrale, în locul d-lui A. Artimescu, demisionat. * S’au numit în funcțiuni pendinte de eforia spitalelor civile din București, personele următore: — D. Aristid Pascal, decan al facultăței de drept din Bucuresci și fost decan al ordinului advocaților, în postul de advocat al eforiei, în locul d-lui G. Anghelescu." — D. Radu Emanoil Crețulescu, licențiat în drept de la facultatea din Paris, în postul de advocat, tot la acea eforie, în locul d lui N. Brezeanu. Un mare scandal în harem Zilele trecute, un mare scandal s’a petrecut în Constantinopole. Prințul Regal, frate al Sultanului, moștenitor presumtiv al tronului, s’a amorezat nebunește de o fată frumósă, dar de moravuri agare. Neputând să’șl satisfacă patima din causa prea puținei libertăți (căci locuind în palatul imperial, el se află sub privegherea imediată a fratului eeü și nu’și póte părăsi reședința nici chiar pentru cea mai mică plimbare, fără o autorizație specială), avu ideea de a introduce obiectul flacărei sale chiar în Palat, în haremul său particular. Dar făcuse socotela fără gelosia femeilor sale legitime, cari protestară la Sultan. Acesta dete poruncă să se isgonească noua venită, cu tote rugăciunile și împotrivirea prințului, și porunci acestui din urmă să nu iasă din apartamentele sale până la un nou ordin. Acest mic incident de familie a causat o viuă emoțiune printre musulmani. Bătrânii turci retrograzi și fanatici aprobă forte mult pe Sultan că face a se respecta chiar prin mijloce așa de violente față cu un frate gi cu un moștenitor presumtiv „sânțenia haremului împărătesc;“ dar tinerii, noua generație, găsește că este o prea mare severitate pentru prințul, care e om înainte de tate, și care, ca musulman, pate să’și ia oricâte femei poftește. Un exposant rus pierdut in Paris Comisarul de poliție al cuartierului Ha îelor a primit marți după prânz vizita unui tânăr strein care ’i-a făcut, într’o franțuzescă barbară dar totuși intelegibilă, declarația următore : — Domnule, sunt exposant la secția rusă la Paris. Pentru a fi față la deschiderea Exposiției Centenarului, venind din provincia Caucasului, am tras la un hotel pe care ’mi-a fost cu neputință până acum să’l regăsesc, deorece nu cunosc decât forte imperfect capitala d-vostră. ’Mi-am lăsat în acest hotel bagajele și hainele mele. SiAu absolut pierdut în Paris. Neputendu’mi găsi aseră hotelul la care trăsesem întâia, am fost nevoit să petrec noptea într’o casă mobilată din strada Moresquieu. Tânărul exposant, care se numește Rafail Sigalia, neputând da nici o indicație asupra situației hotelului unde și-a depus bagajele, d. Véron s’a văzut silit să i trimotá pur și simplu la biuroul cercetărilor, de la prefectura poliției. Agenții de la Serviciul hotelurilor și garniurilor au fost însărcinați să caute hotelul la care a descins d. Rafail Sigalia. Isprăvile unui brigand indian Cu tote că deja aprópe un secol și jumătat a trecut de când Enghitera ’și-a statornicit stăpânirea sa asupra Indiei, s’ar înșela amar cineva dan.’ar crede că ordinea și pacea domnesc acolo fără întrerupere sau tulburare. Fără a vorbi de expedițiile ce se reînoiesc neîncetat contra triburilor prădalnice de la fruntarii, brigandajul bântue grozav în provincia de curând cucerită a Birmaniei-de-Sus. Iată un exemplu pitoresc luat dintr’o sută : Un ofițer de poliție, cu un detașament de agenți, era în urmărirea unui brigand faimos, numit Tantia Rheel. Se oprește cu oamenii săi lângă una din vizuinele favorite ale lui Tantia și trimite să i se aducă, un bărbier. " Un individ se prezintă cu acest titlu, îl pune șervetul și începe su-l rază, nu fără a flecari în acelaș timp, după obiceiul confraților §și din tote timpurile și din tote țările. Se vorbește de Tantia: „Ad ! esclamă bărbierul, numai eu aș putea să arăt mijlocul de a’l prinde cineva. — Și cum, mă rog ? întrebă polițistul, interesat. — Făcându’l lui ceea ce am să’ți fac d tale.“ Și tac de deodată vârful nasului ofițerului. Apoi adaogă : — „Eu sunt Tantia !“ Și, făcând o săritură afară fuge pe câmp și englezii alergă și acum după el, Îmi rara poșta Apropo de trei luni principesa de Corona văduva Stefania a lipsit din Viena. Acum se vorbește că înalta domnitare să sosesca joi în 16 i. c. la Luxemburg. Principesa de Coronă va veni dimpreună cu fiica ei Arhiducesa Elisabeta și va fi însoțită de marele măiestru de ceremonii Bellegarde, de contesa Sylva-Tarouca și contesa Széchenyi. Principesa de Coronă Stefania are de gând se petrecă peste vară în Luxemburg.* * * Reichstagul a votat ultimele articole ale legii asupra asigurărilor lucrătorilor. Discuțiunea în a doua citire se va închide. In ședința viitore, ce se va ține în Main, va începe a treia citire care va ține până la 18 Main. E probabil că închiderea sesiunii se va face la acesta dată. * îfe * Camera franceză va relua ședințele sale la 14 Maiü. Ministrul va cere prioritatea pentru discuțiunea bugetului.* ? * * Ziarul „Paris“ anunță că guvernul va examina marțea viitare proiectul elaborat de Banca de Scont, care tinde a procura d-lul Brunet, lichidator al societății Panames, resursele necesare pentru întreținerea lucrărilor în timpul ce exige studiile care au de obiect constituirea unei noi societăți. Acest proect ar consista într-o emisiune de 1.500.000 bonuri a 25 fr. cu loturi, rambursabile 100 fr. după 75 de ani. Emisiunea ar procura 37 milione 1Jt) din cari 16 milione ar fi împrumutate Companiei Panames.* * * Principele regal al Greciei se va duce în curând la Berlin să viziteze pe împaratesa Frederica și pe logodnica sa. * * * Un armean a fabricat un nou model de pușcă sistem Martini, esențial prefecționat. Noua armă, examinată și aprobată de o comisiune militară, a fost presintată sultanului.* * * D. Durnovo, senator, e numit gerant al ministerului de interne din Rusia conservând în același timp funcțiunile sale de director al cancelariei particulare a împăratului pentru stabilimentele de binefacere și de instrucție supuse direcțiunii suverane, precum și celelalte funcțiuni și demnități. Serbările Expoziției Ni se telegrafiază din Paris cu data de 11 Maiu . Un banchet de 650 tacîmuri a avut loc în timpul serei,la Hotel de Ville ; el fusese organizat de către consiliul municipal în onorea d-lui Carnot. D. Carnot, mulțumind președintelui Consiliului municipal pentru cuvintele sale de bunăvenire a zis, vă mulțumesc că mi-ați dat ocasie să salut cu d-v. pe toți 0speții noștri, francezi și Etreini, și de a face omagiu tuturor acelora cari au contribuit la splendarea exposiției. Printre acești colaboratori, se afli și orașul Pa Marți, 2 (14) Maiu 1889 zis care a luat parte cu îndestulare la sforțările încoronate de un succes fără precedent. Acestă admirabilă cetate, de care avem dreptul să fim mândri, acest stup al lucrului, care nu se lasă a fi pornit de niște agitațiuni sterile nici să se intorcá de la pacinica sa labóre, acestă populație a Parisului pate revendica o bună parte a recunoștinței nóstre. Sarcina sa nu e încă sfârșită, dar acela care îl remâne de îndeplinit îi va fi ugurat, căci respunde geniului cetății, primitóre și ospitalieră. Tóte poporele vor găsi în Paris această cordialitate simpatică ce face din el așa iute pentru străini o patrie nouă; oaspeții noștri nu ne vor părăsi fără a aduce cu dânșii adânca convingere că Francia lucrează la menținerea păcii lume și la înfrățirea popoarelor. D. Carnot ridică în urmă un toast. Printre miniștri se observă miniștrii României, Greciei și Serbiei. ACCIDENT ÎNGROZITOR 10 Morți Se telegrafiază din New-York . In mina de cărbuni din Casca William s’a petrecut un teribil accident. Lanțurile ascensorului, pe când zece lucrători se coborau în mină, s-au rupt. Ascensorul a căzut la o adâncime de 500 metri, cu o repeziune spăimântătare. Toți lucrătorii din ascensor au murit. Sinucidere la 10 ani Ni 69 scrie din Berlin : Un fapt din cele mai curioase și mai mișcătoare s’a petrecut ieri. Un copil de 10 ani fugea de câtăva vreme de la școlă. Părinții fiind înștiințați, îl deferă o aspră corecțiune și tatăl său îi spuse alaltăieri că a doua zi avea să-l ducă el însuși la școală. Erl, copilul dispăruse. I căutară peste tot locul și în sfîrșit îl găsiră spânzurat în pod. O milionară călugărița Societatea înaltă din New-York e vin emoționată de hotărîrea unei tinere fete, anume Drexel, de a intra în mănăstire. Fata e tânără, forte frumosă și are o zestre de 4 milione dolari, adică 20 milione lei. Nu se cunosc motivele acestei stranii hotărîri. Greva frânărilor 250 de case de grâne, dintre cele mai importante, din Ungaria, au refuzat să ieie parte la târgul de grâne din Viena. O mulțime de alte refuzuri se așteaptă. E o grevă ne mai pomenită. ȘTIRI S’au numit membri în consiliul de administrațiune al regiei monopolurilor Statului, în locurile rămase vacante de la 1 Ianuarie 1889, prin eșirea membrilor căzuți la sorți : D-nul Andreiu Ionescu, licențiat în drept, vechiu consilier la curtea din București, Gh. Misail, vechiu secretar general al ministerului de justiție și Const. Brezoianu, vechi inginer la ministerul lucrărilor publice. Doi indivizi au fost arestați de poliția Capitalei, pentru că se încercau să pue în circulație mai multe monede de plumb, dându-le drept de argint. & Niculai Leon Dicescu, român din Basarabia, condamnat la marte în procesul inculpaților pentru propagandă făcută de junimea studiasá din Kiev sub domnia împăratului Alexandru al II, a murit subit de ruptura unui anevrismu în Ploești. Acest patriot român se bucura de cele Luni. 60 AMORUL ARCHIDUCELUI RUDOLF BAU DRAMA DIN CASTELUL MEYERLING Roman istoric contemporan de mare sensațiune. XXXII Secretul Elfridei Echipagiile plecară. După ce se întorse în odaia în care avusese loc consiliul, principele Kaminski se apropie de o ușă, și o deschise. In odaia vecină, pe un fotoliu înalt aprope de ușă ședea un domn bătrân care părea învâlit într’o manta largă. Nu încăpea îndoială că acest om auzise tot ce se vorbise. — V’am făgăduit, monsiniore, că veți auzi tot așa de bine ca și când ați fi asistat la consiliu. Mi-am ținut promisiunea? — Da, am auzit tot, răspunse bătrânul. De ce atâta ură coliba baronesei, care pate se ne aducă servicii și ne va aduce ? — N’au încredere în baronesă, pentru că nu vrea să asculte. — Baronesa va face servicii fără să știe ea însăși. Ea trebue cruțată, asta e părerea mea. — Me tem, monsiniore, că n’e se reușesc se-l conving. — Atunci lasă-l să hotărască ori ce vor voi. Cu hotărîri nu se schimbă nimic. In lupta asta, baroneasa va rămâne învingătoare, mulțumită puterii pe care a câștigat-o asupra principelui. Să lăsăm dar lucrurile se-și urmeze liber cursul. De oprit nu le putem opri! XXXIV trădarea După urîta și furtunoasa noapte, urmă o zi frumosă de primăvară. Principele Rudolf se sculase de la masă și se întorsese în apartamentul său; tocmai își aprinsese o țigară, când ușa se întredeschise și un cap de fată se ivi— era Pepi. — Cauți pe Ianoș? o întrebă prințul. — Nu, alteță, îmi dați voie să intru ? — Al să-mi spui ceva ? Intră ! Pepi intră repede și îngenuchiă la piciorele lui Rudolf. — Cine te a trimes ? Stâpână-ta ? — Nu , ea nici nu știe că sunt aci. Și nici nu trebuie să afle nimeni! Am fost la baronesa, dar n’am găsit o, de aceea trebuia să vin aci. — Ce s’a întâmplat, Pepi ? De ce ești așa de mișcată? — O priejdie ce amenință ! — Pe mine? — Și pe baronesa ? — Ce anume ? — Alteță, s’a făcut o întregă conspirație contra baronesei și a Alteței vostre. Principele începu a rîde. — Așa grav nu cred să fie ! Dar de unde ai aflat despre asta? — Am ascultat la ușă. — Am ascultat la ușă? Nu știi că asta nu e frumos ? — Nu ascult decât când e în interesul baronesei ! — Se vede că o iubești mult ? — Și pe alteța vostră ! — Uite! zise Rudolf rîzând. Și eu nu știam nimic! Dar între vechi cunoscuți ca noi, e permis. Și despre ce este vorba ? — Despre un complot! — Ce spui ? — Toți sunt dușmani neîmpăcați ai baronesei și ai alteței voastre. — Cine sunt ? — Mai ântâi stăpâna mea, prințesa Camerata. — Alte !uîte ! Asta n’o știam ! — Apoi contesa Argeny. — Și ea ? — Contele Thumberg. — La asta mă așteptam. Pe conte îl muncește gelozia. Dar omul acesta mi-e indiferent. — Băgați de seamă, alteță ; tocmai el e cel mai periculos. Mai e apoi principele Kaminski. — Kaminski ? Nu se pate. Pepite ai înșelat ! — L’am vezut cu ochii și sunt foarte sigură. Mai e gi contele Vestici. — Asta se pate. Și ce vor oamenii aștia ? — E o conspirație, alteță. Noaptea trecută s’au întâlnit cu toții în ascuns la castelul principelui. • — Afară din Viena, la principele Kaminski ? — Da, și toți au fost față afară de contele Vestici. — Noaptea ? — Da, pe la miezul nopții. La nopte au iarăși întrunire. — Tot în castelul principelui ? Am se mé duc călare și am să asist gi eu. — Nu se puteți intra, alteță. — Agi vrea se văd asta! — Vă jur că poarta nu vi se va deschide, sau se va deschide numai după ce conspiratorii vor fi fugit. — Atunci ce e de făcut? — Conspiratorii au un cuvânt de trecere: nu intră în castel decât acel care îl dau la poartă.A — Cunoști lozinca? — Da, alteță. Lozinca este: Viena și Pesta. (Va urma).