Universul, mai 1909 (Anul 27, nr. 116-146)

1909-05-12 / nr. 127

Y- v X Beflleul Dara­di­s de lângă șoseaua Djulfar-Tabris (Persia), construstit de ruși pentru scopuri războinice Calendar pe anul 1909 Ortodo­x Lani, 11 Main. — Mart. M­ochie. (Începerea Moșilor). Catolic Lani, 24 Mait.—Urban. Hei București, / 1 Maiü. a mehgis. Se întețește tot mai mult dis­­cuțiunea asupra cauzelor scum­­pire a traiului; ziarele se ocupă zalnic de această complicată chestiune.Rezultatul însă e nul, nu facem nici un pas mai de­parte. Așa va­­ și de aci înainte, câtă vreme, după cum am mai spus, nu se va organiza o an­­chetă serioasă, care să lămu­rească lucrurile și să lumineze opinia publică. Nu numai noi suntem de părere că e nevoe de o an­chetă. In interviewul pe care l-a acordat unui confrate și pe care l-am rezumat într’un ni­­m­ăr trecut al ziarului nostru, d. ministru , da finanțe Emil Costinescu a recunoscut și d-in această necesitate. " După ce și-a spus părerea a­­s iupra celor două cauze princi­pale ale scumpirii traiului, <i. ministru a adăugat : «Iată ce cred în mod gene­ral despre cauzele scumpirei traiului. Dar am simțământul că sunt foarte incomplete, ar fi negreșit de un mare in­­teres de a­­ se cerceta cu dea­­mănunt­ul această vastă ches­tiune, ceea ce, din nenorocire, timpul nu ne permite acum.» Fără îndoială, membrii gu­vernului nu au limp­­ sa faca o asemenea cercetare și nimeni nu se gândește să ceară d-lor miniștri o lucrare de acest fel. Ancheta, ar trebui făcuta de primăria Capitalei, căci în Bu­curești se simte mai greu scum­­­pirea traiului, și cum s’a în­ceput o cercetare pentru scum­pirea pâinei, s’ar putea întinde cercetarea mai departe. Ceea ce ar trebui să se stu­dieze în primul rând, e modul de aprovizionare a piețelor Ca­pitalei cu articolele necesare traiului. După părerea multora, aci e principala cauza a răului , nu e aprovizionată piața cum ar putea și ar trebui să fie, dacă s’ar lua măsuri. Intre producătorii din afară de București și consumatorii bucureșteni, nu există legătu­rile ce­ s’ar putea creea, pentru folosul și al unora și al altora. O stare de suferință asemă­nătoare cu a noastră era la Viena, când în capul adminis­­trațiunii acestui oraș a venit d. dr. Lueger. Acesta, printr’o muncă de câți­va ani, a organizat în așa chip aprovizionarea Capitalei imperiului austriac, încât vie­­nezii au­ simțit o mare ușurare. Nu ar fi rău­ dacă adminis­­trațiunea Capitalei noastre ar face acelaș lucru. Pentru înlesnirea­ sarcinei, s’ar putea studia la Viena mij­­loacele întrebuințate, încheind, cerem din nou­ să se facă o cercetare cu de amă­nuntul, căci altfel zadarnice vor fi toate discuțiunile. ■­.................. b adunarea generală a IJm­imei patro­­nilor t*isn»ari Eri diminuată, la orei» 9 și jumă­tate a fost adunarea generală a Uni­unei patronilor eiamari la sediul sec. «Propășirea» din str. Deceba­ 1 No. 5. D. advocat Ștefanescu a citit noul statut al Uniunei, care a fost votat cu mici modificări cu privire la ac­tuala grevă. S’a procedat apoi la alegerea a d’uî senzori. Au­ fost aleși d-nii Soare lo­­nescu și I. Busuioc, ba această adu­nare au­ luat parte d-nii Lupan, N. Vasilescu, Toma Constantinescu. An­topol, C. Gheo­rghiu, P. Stnicescu, Hacaliceanu, Soare lonescu, I. Ale­­x an., Busuioc, I. Caribela, N. L Ca­­rabela, N. Ștefănescu, Mindiță, I. Mânzălescu și alții. S’a hotărît ca Marți, 12 cer., la ora 1 d. a., să Re convocați la se­diul soc. -Propășirea», toți patronii d­e mari, pentru a seama aci ® c*»sti­­t8*m­­ care va fi înaintat tribunalului pentru autentificar­e. T- it mrr---------------------­ ce di Ts mw ? de A, Wlahmțâ. ..... te-am citit cu luare aminte, căci tinerețea și sinceritatea sunt pu­rurea interesante. Pași nesiguri, di­buiri sfiicioase de începător..... Gara așa o pornesc toți la drum. Toți, și cei chemați ca și cei nechemați. Și nici nu se cade să fie alt—fel.— Ea se va întâmpla cu ,,mersul“ d-tale mai departe—­ greu de spus de pe acum. Proorocii de azi sunt mincinoși. Nici ei nu mai cred în darul lor și căile pașilor noștri sunt mult mai încâlcite. Din așa zisa ,,nuvelă“, nu știu ce să aleg. Am­ văzut flori și mai fru­mos înflorite, cari s’au scuturat fără să lega rod. Pe urmă,­­ un lucru de observat : în primele încercări ale unui începător arareori afli sufletul lui. De obicei acolo cântă cele mai tari im­presii, une­ori cele mai proaspete, primit ® nu de la viață deadreptul, ci de la cărțile citite—și cântă cu acel glas neașezat al vârstei în care toate sunt crude încă și nehotărâte. Așa, în bucata d-taia am găsit, pe la în­ceput, puțin Delavrancea amestecat cu ceva Eminescu (..Sărmanul D­o­­nis“"), pe la mijloc două trei picături de esență Caragiale („Făclie de Paști“), pe la sfârșit un parfum de Creangă,—toa­te astea intr’o soluțiune foarte slabă, de retorica ieftenă, co­­lorată­ îs­­­ tWMjl cenușiu,al prozei noa­stre curente. Dumneata n’am văzut pe Victor, mer pe Mărioara lui. Cum vrei a­­tunci să faci pe altul să-l vadă? Cum vrei să se coboară ’n cuvinte ceea­ ce nu-­i încă în sufletul d-tale? Lumea, despre care—ca să ne scutim de ori­ce altă explicație — obișnuim a zice că a făcut-o Dumnezeu din nimic, înainte de a se fi întrupat afară, a fost construită în sufletul Creatoru­lui. Gândește-te bine la asta. Nu e un tâlc—e un fapt ceea ca-­î spun. Gândește-te bine. Atât despre nuvelă. Ceea­ ce m’a interesat mai mult, a fost scrisoarea. Scrisoarea d-ta­ e e prețioasă. E un document sufletesc. Acolo în adevăr te găsesc pe d-ta. pa d-ta care înfățișezi, pii felul cum gândești, o parte însemnată din tine­rimea noastră. Și de aceea îți și răs­pund—sunt dator să-ți răspund. Dar ce... siguranță! D-ta nu te întrebi dacă ai, sau nu, talent. Și doar asta e o întrebare de căpetenie, pe care ori­ce tînăr care vrea să intre în literatură treime să și-o pună. Pe d-ta ceea­ ce te preocupă înainte de toate, după câte văd, e să afli pe unde se intră mai ușor și mai deadreptul in strălucita împărăție a literelor, în care îți place să crezi că trebue­ să fie un joc și pentru d-ta. Și te mai preocupă încă ceva..... Știu că mi-am dat de gândit cu scrisoarea d-tale.­ Mă întrebi dacă—hm , ce spirite pre­văzătoare sunteți voi, tinerii de azi —mă întrebi, zic, dacă ai putea, cu mijloacele de cari dispui, să-ți faci un rost în lumea asta, și cam ce fel de rost anume..... Cam de câte sute de lei pe lună. — Un tezaur de gân­duri în gri­ja­ asta ! Punea odată ține v­­ia gura unui om de tarabă întreba­rea : „Cant ce sumă să câștige cu-a lui versuri un poet ?“ Și iată cum trăit să văd pe însuși trubadurul a­­cestor zile de înțelepciune cercetând „cota bursei literare“, pentru a ști dacă e cuminte și practic să-și an­gajeze și el capitalașul lui de energie în ast­fel de întreprinderi. Căci, ori­ce mi-aș spune, și ’n ori­ce podoabe retorice ai câta să-ți îmbraci gândul. —miezul răvășului d-tale acesta e : „Așa cum scriu, cu marfa asta, aș putea ,câștiga vr’o patru sute de lei pe lună ? Aș putea, în sfârșit, să-mi fac și cu o carieră din literatură Dragul meu, așa cum scrii acum, nu. Cu siguranță nu. Și vrei să m'asculți ? Nu te zori. Maî stai pe toc. Citește, observă, cugetă, și aș­teaptă. Așteaptă până când locurile pe cari le gândești in taină îți vor porunci să le spui tare. Că numai atunci ai să le­ spui bine- Numai a­­tunci ai să ne poți vorbi cu glasul d-tale, cu glasul inimii d-tale, puru­rea nou, și cald, și,vrednic,de a fi ascultat, cu tot ce vine din inimă. Așteaptă-le să răsară întâi acolo, și să se coacă in liniște.—Acum se vede numai decât, că nu simți ce spui, că n’aî ce să ne spui, și vorbind totuși.... „parc’aî vorbi cu gura altuia.“ E ciudat cum vă închipuiți d-voastră, unii tineri, că literatura poate fi o carieră comodă. Spre nici un alt meșteșug, ori cât ar fi de ușor, nu v’ațî încumeta să pășiți cu atâta co­pilărească încredere și fără o câtuși de puțină pregătire. Nici odată nu v’ar veni gustul, bunăoară, să faceți o potcoavă, așa pe neștiutele. Ș’o dramă, o nuvelă, o poezie...vi se pare că e ceva foarte ușor de făcut. Să­­ con­truiți un suflet omenesc, vi se fiare , jucărie. Unde mai pui­ea materia primă, în confecționarea un­uui­ asemenea articol, nu costă ni­mic ?—Cuvinte, un creion ș­’un petec de hârtie... Cine nu-șî poate procura atâta lucru ! Nu și-a sens Eminescu pe Cos»î u aun afiș de teatru una din cei ® ană frumoase poezii ?.....A, dacă s’ar vinde și vorbele în tuburi de plumb, cum se vind colorile pictori­lor —cu totul altfel s’ar petrece lu­crurile. Ne-am gândi atunci mai mult, am scrie mai puțin, și toată lumea ar fi în câștig. Vreîn sfaturi ? Te le dau — cu cea mai deplină siguranță că n’am să te folosești de ele. Nu cere literaturii să-ți asigure un căpătâiu. Inchină-i-te cu tot sufletul tău, dacă ți-e dragă. Ea te va mân­gâia când vei fi nedreptățit, îți va lumina calea când vei rămânea în în­tuneric, te va ridica și întări când vei cădea de osteneală,—îți va fi li­man și ocrotire când toți tu vor pă­răsi, când de pretutindeni vei fi iz­gonit. In cetatea ei te vei simți pu­ternic și invulnerabil ca un zeu , oaste vei face din gândurile tale, și tăria cuvîntului tău va sta mai pre­sus de cele vremelnice și pămîntești. Aceasta dă literatura, celui ce i se dă cu to­tul. Aceasta, și multe alte lucruri bune și frumoase, pe cari nici odată nu le vor cunoaște acei cari așteaptă de la ea o saltea moare. Auzi chemarea ei?... La ce război frumos te chiamă ! In adevăr,, e o în­­naltă favoare să poți lupta într’un a­­semenea războiu­, să poți muri, lup­tând, într’un­ asemenea, război. ---­Solda ? înaintarea ?.....Dar acestea sunt întrebări de mercenar, care pre­­țuește biruința numai după mulțimea prăze­i ce-o aduce. — Uită-te nițel în jurul d-Sale. Nu vezi destui bogați a căror viață, trândava și deșartă, par­că­, înadins tocmită casa te lecuiască pentru vecii vecilor de pofta bogăției? Nu vezi atâția netrebnici ridicați în slujbe mari, și atâția necinstiți în­gâmfați de cinstea care li se face, și pa care tot­deauna sfârșesc prin a crede c’o merită de bună seamă? Ai vrea d-ta, care trăește în lumina a­­devărului, să te schimbi cu vre­unul dintre cei cari—și petrec în minciună toată viața lor de nimic ? Râvnești d-ta la proasta bucurie a slugilor cari se duc la bal gătite cu hainele stă­pânilor ? Și, dac’ar fi s’alegi, ți-ar plăcea pentr'un ceas măcar, să fii sluga necinstită care se fudulește cu podoabe de furat? Este o întrebare pe care mereu tre­­bue să ți-o pui: Ce dau eu vie­ții *? Ori­ce om trebue să-și pună întrebarea asta. Dacă e om cinstit. Nu știi ce frumos lucru e să fii «un cinstit. Nu știi. Că ești tînăr, și­ ia virata d-tale, toate le vezi ca prin ceață. E o fericire tăcută, mândră, des­chisă tuturora..... Și câți nu trec fără d’o cunoască, fără s’o bănuiască . Nu ispitește pe nimeni, nu strigă pe nimeni. Când vei cunoaște-o—atunci ai să vezi d-ta ce puțin lucru sunt, pe lângă ea, toate celelalte bunuri. Că vei fi, sau nu, un literat de seamă—asta­ î o altă socoteală. Și n’o încheem noi. Înainte de toate, și mai pre­sus de toate, e să­ fii om cinstit Orice s’ar întâmpla, să­ rămâi cinstit. Și vei fi o putere. Fără să vrei și fără să știi, vei fi o putere mare. ȘTIRI M STRĂINĂTATE — Prin poștă — Ziarele din Budapesta co­­­mentează vizita pe care contele Festetics, mareșalul curții impe­riale di­n Viena, a făcut-o minis­trului Kossuth. «Magyarorszagh» consideră această vizită ca prelu­diul negocierilor ce vor începe in curând intre monarh și partidul independenței. Sumele depuse de fostul sul­tan Abdul Hamid, la băncile stră­ine, se urcă după ultimele con­statări, la suma de 1 miliard 100 milioane. Principele de Hohenlohe, unul din cei mai mari­ proprietari ru­rali din Ungaria de sus, ducân­­du-se la Also-Kubin spre a cum­păra o pădure mare, a fost luat de autoritățile locale drept agita­tor ceh, venit spre a ațâța popo­­lația slovacă, și arestat. Principele a­­ fost ținut ast­fel trei zile, fără a i se permite să se legitimeze. In sfârșit­ i s’a îngă­duit să telegrafieze ambasadorului german din Viena și ministrului de interne unguresc. Ministrul a ordonat liberarea imediată a prin­țului; contra primarului din Also- Kubin și a deschis o anchetă. Eefor­iei în Capi Cu acceleratul de Constanța a so­sit ori dimineață, la orele 6 și 5 mi­nute, maiorul Enver-Bey însoțit de Haky-Bey. O delegație din partea românilor macedoneni compusă din d-nii Papa Goga, Kuima, Lotru, Takola și Tașcu Pucerea a întâmpinat pe peronul gă­­rii­ de Nord pe distinșii vizitatori. Din partea legației otomane nu a fost nimeni pentru a primi pe maio­rul Enver-Bey. Tot azi, Enver-Bey va părăsi Ca­pitala plecând la Berlin. CROHIfLA ECONOMICA - COMERȚUL NOSTRU EXTERIOR IN ANUL 1907­­ I­­mportată 1907 1906 Cu toate că statistica comerțului nostru exterior pe 1907 nu a fost încă publicată, posedăm totuși câteva ști­ințe generale importante, în privința acestui comerț. In 1907 schimburile noastre da mărfuri cu țările streine s’au ridicat la 5.13».755 tone, in valoare de 984.436.131 lei. Puțin a mai trebuit, deci, ca să se atingă miliardul. Cons­tatarea trebue să ne umple inima de bucurie, fiind­că neîncetata dezvol­tare a comerțului nostru exterior este o dovadă puternică de progresele mari pe cari le face țara în toate direc­țiunile, în timpul Unirea Principa­telor valoarea schimburilor noastre cu Statele streina era abia de 179 milioane de lei, iar în 1907, după nici măcar o jumătate de veac, a­­ceastă valoare a devenit de cinci ori și jumătate mai mare. Creșterea este foarte însemnată, mai însemnată, chiar in mod simțitor, de­cât creș­terea comerțului universal in­ acela? răstimp. In adevăr, în 1860 comerțul uni­versal era de 39 miliarde lei, iar în 1907 s’a ridicat la 135 miliarde a­­proximativ. A devenit prin urmare numai de trei ori și jumătate mai mare. Comerțul nostru exterior din 1907 se împarte ast­ăzl: Cantități Valori Rezultă de aci că am vîndut în străinătate mărfuri cu o greutate de peste 4 milioane de tone și am­ cum­părat în schimb mărfuri cu o greu­tate de aproape î milion de tone nu­mai. Diferența este mare, și în a­­ceastă diferență se oglindește starea noastră economică. România este îna­inte de toate o țară agricolă. In ast­fel de condițiuni, exportul ei de că­petenie ii formează produsele brute ale solului, cari sub o greutate mare reprezintă o valoare mică. Industria noastră nu s’a dezvoltat încă așa de­ mult, ca să poată îndestula trebuin­țele populațiunei, ne­ cum să mai a­­limenteze și un export mai însemnat. Din această cauză suntem nevoiți să cumpărăm din străinătate tot felul de produse industriale, cari sub o greutate mică reprezintă o valoare mare. La o apropiere din ce în ce mai mare între cantitățile ce exportăm și cantitățile ce importăm, nu vom pu­tea ajunge de­cât treptat cu avântul industriei naționale. Va fi atunci un mare progres, la care trebue negreșit să țintim necontenit. Mai este­ apoi și un alt interes economic care re­clamă o ast­fel de apropiere: în si­­tuațiunea de astăzi, din cauza prea marei diferențe între cantitățile ce exportăm și importăm, vapoarele care încarcă productele ce vindem în stră­­inătate sunt nevoite, în cea mai mare parte, să vie până la noi cu rest, ceea ce evident ridică în proporțiuni însemnate prețul transportului pe mare, în detrimentul nostru. Examinând, mai departe, valorile comerțului nostru exterior în 1907, observăm că exportul a întrecut im­portul cu lei 123.417.901. Cu alte cuvinte, balanța comerțului s-a soldat în favoarea noastră. Situațiunea este normală. ,,Ori­ce țară bătrână și bogată, care posedă creanțe asupra streinătăței, va avea, zice economistul Paul Leroy-Beaulieu, un excedent mare de importatului a­­supra exportațiunilor; ori­ce țară bă­trână, debitoare streinătățea și ori­ ce țară tînără care s’a dezvoltat în parte cu capitaluri streine, trebue să aibă un excedent de exportațiunî asupra importațiunilor. Cu toate acestea, se poate întâmpla ca o țară, fie bătrână, fie tînără, să aibă un excedent de importation­ asupra exportațiunilor dacă in prezent contractează în afară împrumuturi, fie publice, fie private“. * Vama românească clasează mărfu­rile— 2349 de feluri, concentrate în 852 articole —in 35 categorii mari. Valorile importate și exportate pentru principalele din aceste categorii au fost : Exportațiune 1997 1906 Csreata și clarivatare lor 473.341.733 405 411.035 Lemos și iad. dsrirat» 2S.35S.029 28.531.721 Pito»­ și bitumuri. Losruras și dif. semințe Produs» anim. nlimeni lăsă. .................... Alte categ. da mirfurî Total . . . . 24.748.352 11.0SS.155 f1. 629 244 2.008 438 10.777 DIS 18.881.068 17.309.545 5 087.334 3.703 421 12.435 058 553.927 016 431.380.178 Cerealele, lemnele și petrolele sunt cele trei mari articole de export ale României. Cerealele reprezintă, ele singure, 85 la sută din valoarea totală a măr­furilor exportate. Din această pricină comerțul nostru de export este supus la oscilațiun­i din casa mai mari. Intr’un an agricol bun, valoarea sa se ridică la sume însemnate și scade simțitor în anii răi. Și daca in 1907, un an agricol mediocru, exportul nostru de cereale a fost mult mai mare ca în 1906, un an excelent din punct de vedere al recoltelor, apoi a­­ceasta se explică prin aceea­ că o bună parte din cerealele vindute in 1007 provine din racolta anului 1906. In exportul de cereale al țărei, locul de frunte îl ocupă griul (207 i/4 mii. lei în 14­07); urmează apoi în ordine descrescândă : porumbul fl66s/1 mil.), orzul( 48/ 1 mil.), secara (17 mil.), ovăzul (141/3 mil.), făina de grîu (104/g), meiul (45/s mil.).. Intr’o țară agricolă ca a noastră, exportul făin­ei ar trebui ridicat la o însemnătate cu mult mai mare ca cea de astăzi, căci din dezvoltarea industriei morări­­tului, țara ar avea de câștigat foarte mult. Pentru aceasta « insă nevoc de o întreagă serie de măsuri ce ar trebui neapărat să se ia. In ce privește apoi exportul de lemne, este de remarcat că noi vin­dem în străinătate mai ales lemne de construcție și foarte puține obiecte industriale din lemn. Din acestea din urmă noi suntem nevoiți chiar să importăm, pentru a putea face față trebuințelor interioare. Mulțumită avântului ce au luat ex­ploatarea petroleului la noi, exportul acestui produs mineral a crescut în mod simțitor de câți­va arri. Țițeiul se prelucrează în țară,­ așa că noi vindem în străinătate numai derivate ; petrel rafinat, benzină, u­­léiurt minerale și reziduri în canti­tăți mai mici. Mei- lucrări înn metal* arte prod. mineral*. 4 Textile, veget­an Indastru derivata.................... Ma­inî. ........ Lînă, pyr., Incren­dig «da Confecții­ni Plai. obiecis da pipi . . Vetticula. ....... Alte categorii do »Sri Total. . . . 73.132.133 38.825.843 37.600.480 17.043.415 15.978.168 23.563.487 117.687.S86 42 Tîl Tl25 Precum se ved­e din tabela de mai sus, în importanțiuni apar cu totul alte categorii de mărfuri ca la ex­­portațiuni, anume: mărfuri indus­triale. Cu toate progresele pe care le-a făcut industria națională, ea este încă departe de a putea satisface, precum ara spus și mai sus, toate trebuin­țele interioare ale țării. Sunt foarte puține la număr produsele industriale ce se fabrică în mare parte de indus­tria națională, iată pe cela mai im­portante din ele: făina de grîu, pas­tele făinoase, scrobeala, zahărul, con­servele de leguma, lacurile și ver­­d­urile, uleiurile vegetale, afară de untul de lemn, săpunul ordinar, lu­minările de stearing, tabăcăria, ha­murile și șelele, lucrările de piele or­­dinară, frânghiile, hârtia, petrol­ul rafinat, cimentul, varul, sârma și cuiele, etc. Ta ast­fel de condițiuni, nevoiți suntem să ne procurăm celelalte măr­furi industriale din străinătate. In fruntea cumpărărilor noastre se afla, precum văzurăm, metalele, lucrările de metale și alte produse minerale, cum de pildă cărbunii de pămînt. Avem și noi o mică industrie me­talurgică, însă ea nu procură țăreî da­cât o foarte neînsemnată parte din cele necesare consumațiune. In a­­ceastă privință suntem siliți să ră­mânem tributari streinătățor, căci ne lip­­esc elementele necesare creațiunei și prosperi­tatei unei industrii meta­lurgice în mare. In schimb, impor­tul cărbunilor de pământ se află într’o descreștere simțitoare față de trecut, fiind­că acest combustibil, ce cumpă­răm din străinătate, a fost înlocuit în bună parte cu rezidurile de petrol, un produs național. Mai aducem din alte țări pentru valori însemnate , textile vegetale și tot felul de mărfuri industriale deri­vate din acestea, mașini, lucrări de lână,, confecțiuni, obiecte de pista, etc. Mai ne rămâne să vedem țările cu cari România întreține legături de afaceri mai active. Statistica ne dă indicii și sub a­­cest raport. Este însă un lucru de observat. In ce privește țările de destinație, adică țările unde noi ex­portăm, datele statistice nu pot să fie destul de exacte. Aceste date se alcătuesc după declarațiunile fă­­­r­ăă de exportatori în momentul eși­­rei­ mărfurilor din țară, însă pe drum se schimbă foarte adesea destinația mărfurilor chiar de către vînzători. Așa se întâmplă cu o bună parte din cerealele ce expediem în străinătate. Destinația definitivă li se stabilește mai ales la Gibraltar. Cu aceste rezerve, iată cum se re­partizează pe țări comerțul nostru exterior în 1907: In fruntea legăturilor noastre co­merciale cu­ străinătatea se găsește Germania. De la 1392 și până la 1905 mărfurile germane și-au dispu­tat aproape necontenit preponderența lor pe piețele românești cu mărfurile austriace mai ales. In 1906, în urma convențiunei ce am incheiat cu Ger­mania, exportul acestei țări în Ro­mânia a făcut un pas serios înainte, întrecând cu mult exportul Austro- Ungariei in țara noastră. In 1905 mărfurile cumpărate de noi di­n Ger­mania aveau o valoare de 91 mi­lioane de lei, iar în 1907 s’afl ridicat la 147 milioane lei. Creșterea este considerabilă: 56 milioane în d­ouă ani. In acelaș răstimp, importul nostru di­n Austro-Ungaria nu a cres­cut de­cât cu 9 milioane, adică de la % milioane în 1905, la 105 milioane în 1907. Până în prezent imperiul german este un bun client pentru cerealele românești, dar importanța acestui debușeu va scădea cu sigu­ranță în viitor, căci în Germania se urmărește de cât­va timp încoace desvoltarea în tarii a culturei de ce­reale, acordându-i pentru aceasta o protecțiune din ce în ce mai mare. Relațiunile noastre comerciale cu Anglia, în declin acum câți­va ani, s’afi resimțit și ele, în bine după con­venț­­iunea de comerț ce am încheiat tot in 1906 cu această Putere. In 1905 am importat din Anglia măr­furi în valoare de 51 milioane lei, iar in 1907 importul acesta s’a ridi­cat la aproape 70 milioane. Exportul nostru a crescut si mai mult, de la 31 milioane in 1905, la 16 milioane în 1907. Cea mai mare parte din cerealele ce sunt arătate în statistica noastră ca fiind exportate în Belgia și în Olanda, nu fac de­cât să tranziteze prin aceste țări­ către Germania. Im­portul nostru di­n Belgia și Olanda este neînsemnat în comparație cu celelalte State din apus, și cu toate acestea Belgia este o țară industrială foarte înaintată, care ar putea să ex­porte cu mult mai mult la noi ca în timpul de față. De câtă­va vreme Austro-Ungaria, vecina noastră Austro-Ungarie, și-a pierdut preponderența pe care o avea altă dată pe piețele românești. In ce privește importul, ea ocupă astăzi rangul al doilea, și încă la o distanță mare de Germania. Politica­­ comer­cială a contribuit mult la această stare de lucruri, căci toate acele a­­mânări pentru încheerea unei con­­ventiuni de comerț cu România și-au produs, bine-ințeles, efectul. In ce pri­vește exportul, in­totdeauna monar­hia vecină a fost un debușeu de mică însemnătate pentru noi. Singurul ex­port de vite ar fi putut să înflorească dar, precum se cunoaște, până acum granițița dinspre Austro-Ungaria ne­­au fost închise pentru vitele noastre. Comerțul nostru cu Italia s’a des­­voltat necontenit și într’o măsură în­semnată. Exportul României în a­­c­eastă țară a crescut, cu deosebire, ț<?ar­­e mult, de­­ 16 milioane în î ^2 • -a TM*^pan ® în 1903, iar in 1906 s’a ridicat la suma considerabilă de 91 milioane de lei. Insă 1907 a scăzut brusc la 44 milioane lei. Des­­voltarea importului nostru din Italia s’a făcut în mod mai normal, fără sărituri prea­­ nari. Raporturile 49 scriind­ «Între Ro­mânia și Franța, în stare de lânce­zeală un șir întreg de ani, au înce­put să devie mai animate de când cu desvoltarea exportului nostru de petrol, căci Franța este o piață im­portantă pentru desfacerea acestui produs mi­neral din țara noastră. Dar cum­părările României din țara suroră mai mari era se desvoltâ de foc. Po­poarele de rasă germanică *a știut mai bine să acaj>ar«*ș3 piețele ro­mânești. Dintre țările din Orient, Mu­gură turcia prezintă până acum un interes mai mare. Afacerile ca piptar sunt la începutul lor. Și cu toate acestea viitorul nostru comer­cial stă în dezvoltarea raporturilor de schimb cu Orientul. In această di­recțiune trebua si ne îndreptăm di-a­­binele privirile. G. Christ. ----uniKEKeffj» !» o­­ar «Efflan O TraiTO—— SI. La Epissp! Sifon LA BRAILA —Serbarea zilei de 10 Față— Brffia, 10 Maiü. După cum am anunțat, azi dim. a sosit aci S. S. Episcopul Neffon al Dunărei de Jos. La gară a fost întâmpinat de șefii autorităților civile și militare. După prezentări, s-a format un im­pozant cortegiu de trăsuri în care se aflau S. La Episcopul Nifon, d. primar, vicarul episcopiei cu revizorul ecle­­siastic, apoi protoereul Constanti­­nescu, și in cele­l’alte trăsuri se aflau șefii autorităților cari afi în­tâmpinat pe Episcop­ia gară. Corte­giul’ ast­fel format, a­ parcurs calea Victoriei, calea Regală, str. Sf. Ni­­culae, până la catedrală. In tot timpul parcursului acestor străzi clopotele bisericilor din oraș au sunat: •La biserica catedrală S. Sa Epis­copul Nifon a oficiat leturghia și apoi Te-Deamu! pentru ziua de azi. Se aflau de față reprezentanții au­torităților din oraș, corpul consular, ofițerii de pe vaporul de războiu ita­lian „Steropi“ magistrații de aci, ofi­țerii garnizonei și un public numeros. Onorurile militare au fost date de o baterie de artilerie. După oficiarea serviciului religios Episcopul și șefii autorităților și cor­pul consular au mers în sala de re­cepție a prefecturei, unde S. Sa Epis­copul Nifon a ținut o cuvântare ară­tând meritele M. S. Regelui, căruia îi urează ani mulți fericiți, până la adânci bătrâneți, pentru prosperita­tea țărei. in urmă Sf. Sa adresându-se d-lor primar și prefect, mulțumește de fru­moasa primire. D. primar mulțumește Episcopului pentru vizită și-l roagă a veni cât mai des în orașul nostru. Protoereul Constantinescu, in nu­mele clerului de aci, salută pe Epis­cop pentru venirea lui în eparhia Du­nărei de Jos, urându-i sănătate. După aceia s-a servit șampanie. p. S. S. Episcopul Nifon a vizitat azi d. a., însoțit de d-nii prefect O­­rășanu, primar D. Ionescu și protoe­reul Constantinescu, biblioteca Ar­­mencea, unde a donat o sumă de bani și toate operele sale. De aci a mers de a vizitat arestul preventiv unde a ținut o predică a­­restaților, apoi a vizitat biserica gre­cească, azilul de patronaj secția co­­pilor abandonați, apoi azilul de bă­trâni și infirmi unde de asemeni a ținut predici. La ora 6. S. Sa a venit la locul unde se construesc pavilioanele sec. de patronaj, lângă grădina Monumen­tului. Aci, în fața tuturor demnitari­lor din oraș, a membrilor soc. și a unui public imens oficial serviciul punerea pietrei fundamentale.^ După terminarea serviciului, d. ju­decător Opreanu, secretar general al soc., a citit actul comemorativ. 1­. deputat Alexiee, prezidentul soc. de patronaj filiala Brăila, pri­n cu­vântare aleasă, a arătat scopul înălță­tor al ceremoniei de azi. Protoereul Constantinescu aduce elogii membrilor sec. de patronaj și declară că clerul din localitate se în­scrie ca membru activ spre a da tot concursul cuvenit acestei mărețe o­­pere de umanitate. Episcopul Nifon mulțumește de pri­mirea ce i s'a făcut, aduce elogii brăilenilor pentru operele întreprinse și arată că a fost foarte mișcat în fața exemplelor frumoase găsite la noi. Declară că se înscrie printre mem­brii sec. da patronaj. Apoi s’a oficiat, o scurtă rugăciune și s’a citit actul comemorativ. in urmă s’a servit șampanie celor prezenți, în timp ce muzica comunală a cântat mai multe arii. Solemnitatea s'a terminat la ora 8 seara. C8NCURSUL DE OINĂ Erî a avut loc în parcul Expoziției de la Filaret, concursul de oină, în­tre echipele de elevi de la gimnaziul Cantemir, Mihai Viteazu, școala de aplicație, gimnaziul șincaî, Școala normală, Matei Basarab, Seminarul Central, liceele Sf. Sava și Lazăr, sub conducerea maeștrilor Vetescu, D. Ionescu și Bădescu. In tot timpul jocului de oină a a­­sistat lume foarte multă. La orele 6 și jumătate, a sosit și d. Spiru Haret, ministrul instrucțiu­nei publice, care a urmărit jocul cineî, cu mult interes. La orele 7 jocul s’a terminat și au eșit învingătoare: 1 echipa liceului Sf. Sava; 1î-lea echipa liceului Lazăr și 111-lea echipa de la M -Vitează. D. Sp. Haret a adresat 'echipelor învingătoare câteva cuvinte de mulțumire, în­­demnându-i ca pe viitor și in armată să fie învingători când va trebui să-și apere țara. " După aceasta d. Haret a distribuit personal medalii elevilor din echipele învingătoare. «Apoi urmează: II. locot.-colonel Görges, coman­dantul reg. 14 artilerie (Craiova). Primind astăzi drapelul din mâi­­nele auguste ala M. Voastre, reg. 14 de artilerie a luat azi ființă de fapt. In numele ofițerilor și trupei aces­tui regiment, încredințez pe M. Voas­tră de simțămintele noastre de cre­dință și de devotament nestrămutat către Tron și țară, iar pentru înde­plinirea menirei noastre, ne vom că­lăuzi de înaltele ordine de zi date de M. Voastră oștirea și de cuvintele scrise pe acest sfânt și falnic steag. Să trăiți de ele.* * ¥ . D. colonel V. Ionescu, comandan­tul reg. 15 artilerie (București): «Ofițerii și trupa reg. 15 artilerie simt cea mai mare bucurie în sufletul lor și sunt mândri de onoarea ce le-o acordați, încredințându-le pri mine drapelul regimentului. Deși tânăr, acest regiment fiind format din vlăstarele regimentelor 2, 6 și 10 artilerie și având astfel în compunerea sa o baterie din al 2-lea de artilerie, unul dintre cele mai vechi regimente care a primit botezul de sânge in gloriosul războiu al Inde­pendenței, va păstra prin tradiție vitejia și curajul neclintit pe cari Majestatea Voastră le a insuflat tru­pelor pe câmpul de luptă. Primind din mâna Majestăței Voa­stre Drapelul, acest sfânt simbol al înființărea regimentului și icoana vie a Patriei, Onoarei și Virtutei mili­tare, jurăm, Maiestate, că-l vom păstra cu sfințenie și-l vom apăra în luptă până la cea din urmă picătură de sânge,—fiind însuflețiți de cel mai înalt sentiment de sacrificiu pentru Patrie și Tron și de nemărginita iu­bire și devotament, pentru scumpul și marele nostru Rege. Să trăiți Majestate !».­Loc.-Colonel Spirescu Gheorghe, comandantul reg. 16 de artilerie (Focșani): «Ofițerii și trupa reg. 16 artilerie primesc cu venerațiune și profundă recunoștința depozitul sacru ce M. V. bine-voește a i-1 încredința și se an­­gajează in mod solemn înaintea lui Dumnezeu și în prezența M. Voastre, ca să'i onoreze în timp de pace, fă­când din­ reg. 16 artilerie, printr’o disciplină aleasă și o muncă fără pre­get pe calea progresului, un reg. de elită­ pe care Patria și Tronul să se poată bizui cu încredere în ori­ce îm­ Locol.-colonel N. Haralambie, comandantul regimentului 17 artilerie (Bacău): " «Incredințându-reÎ drapelul regim. 17 artilerie, in calitate de comand, al său, asigur pe M. Voastră că ofi­țerii și trupa regimentului, călăuziți de pildele vitejești săvârșite de pă­rinții lor în războiul independenței, sub înțeleaptă conducere a M. Voas­tre, vor fi gata atât în caz de război cât și «rî când nevoia va cere, a se sacrifica cu toții pentru apărarea Tro­nului și a Țărei. Să trăiți !». " Locot-colonel"Tr. Găiseanu, co­mandantul reg. 18 artilerie (tabăra Mihail Bravul): «Fiți sigur, Majestate, că drapelul ce astă­zi încredințați reg. 18 artile­rie va fi pururea pentru noi icoana sfântă a datoriei, făclia nestinsă în timpul luptei, care va indica fie­că­­ruia calea ce trebue să urmeze pen­tru a smulge din mâinele vrăjmași­lor laurii biruinței și a-l depune cu respect la picioarele falnicului nostru Tron. Ofițerii și trupa acestui regiment, pătrunși de cel­e mai înalte senti­mente și virtuți pentru scumpa noas­tră Patrie și prea iubitul nostru Rege, vor ști să Înfrunte primejdia și să apere, cu prețul vieței lor, cins­tea drapelului și a marelui nostru Căpitan. A tot puternicul să dăruiască mulți ani de viață și de sănătate de­plină M. Voastre, pentru binele și fericirea țărei și a neamului românesc. Să trăiți!» ele.★ ̇ ¥• Cu aceastea se termină solemnita­tea predărea nouilor drapele. M. S. primește defilarea companiei de o­­noare și a gardei drapelelor, după care M. S. împreună cu Principii Moșteni­tori, cu N­. PP. SS. Mitropolițî și cu persoanele oficiale, merg în palatul­­ mitropolitan, unde are loc recepțiu­­nea oficială. M. S. Regele primește mai întâi pe membrii­ Sf. Sinod. I. P. .S­. S.­­Mitropolitul Primat se adresează M. S., zicându-î­n Sf. Sinod urează M. V. sănătate, și viață îndelungată, pentru bucuria și­­ fericirea țarei! Suveranul mulțumește. Trecând în alt salon, M. S. pri­mește felicitări din partea persoane­lor oficiale, apoi se întreține cu fie care în parte. * La orele 12 jum., terminându-ie solemnitatea, membrii familiei Re­gale și Princiare părăsesc palatul mi­tropolitan, în automobile, luându-și in mod foarte cordial, rămas bun de la persoanele prezente. Pe când Suveranii eșau din curtea mitropoliei, A. S. Regală Principele Ferdinand recunoaște pe Enver­bey, cunoscutul luptător june turc, sosit azi diii. din Constantinopol, — și se arată viu­ impresionat. * In adevăr, printre numeroșii asistențî se afla și Enver­bey, însoțit de personalul legațiunei și de un intim al sau, a­­tașat militar al Turciei la Viena. Am plăcuta ocaziune de a face cu­noștința eroului turc. 611 îmi co­munică, între altele, că se află în drum spre Berlin. Fotograful «Julieta» a încercat a fo­tografia pe Enver­ bey, dar însoțitorii săi nu l-au­ lăsat, plecând. Enver­ bey era însoțit de o mulțime de aromâni. Enver-Bey este foarte tînăr, cu o înfățișare plăcută,­pot zice că e un tinăr’ frumos. Se poartă elegant și îți inspiră simpatie de la prima vedere: îndată ce s’a aflat de prezența lui Enver-Bey, multă lume s’a adunat în jurul său, spre a-l vedea de a­­proape. I­nver-Bey era salutat din toate părțile. Au luat parte la serbare și elevii seminarelor Central și Nifon, cari erau înșirați pe dealul Mitropoliei, cum și o mare mulțime de lume. Sil’. Export Im­port Tone 4.199.963 934.792 Lei 553.927.016 430.509.115 115.398.817 S2.1S9.S53 71.151.314 44.280.658 36­ 061 332 22.040.004 14.662.SS7 12.740.388 114.883 807 ISBSüS Tfr­ mii «de lei Cumpărate de România Total 553 927 430-503 MAREA CEREMONIE S»E LA MITROPOLIE Te-Deumul pentru ziua de 10 Maiü.—Sfințirea celor ș­ase nouă drapele.—Solemnitatea pregătirea drapelelor. — Discursurile comandanților.—Recepția de la MiTropolie.—Sf. Sinod și înalții demnitari.—Pornirea cortegiului.—Enver-Bey Eri­cim., s’a oficiat la Mitropolie un mare Te-Deum, in cinstea zilei de 10 Main și pentru sfințirea nou­i­­lor steaguri ale celor ș­ase regimente din nou înființate : 36 de infanterie, 14, 15, 16, 17, și 18 artilerie, Te-Deumul s’a oficiat de către I. P. S. S. Mitropolitul Primat Ath­a­­nasie, asistat de L P. S. S. Mi­tropolitul Pim­en al Moldovei și de PP. SS. Episcop­­ii Arhierei, de pro­­toereii Capitalei și de clerul mitro­politan. M. S. Regele, M. S. Regina cu AA. L­. RR. Principele Ferdinand și Principesa Maria și cu Principii Elisabeta, Carol și Maria au axistat la oficierea serviciului divin. Sosirea la Mitropolie a Suverani­lor și a Principilor Moștenitori a fost anunțată cu 101 tunuri. D-nii miniștri I. I. Brătianu, Em. Costinescu, Sp. Ha­ret, Anton Carp, V. G. Morț­un, AS Djuvara și T. Stelian, au primit pe Suverani la in­trarea in biserică, dimpreună cu Mi­tropolitul primat și cu Mitropolitul Moldovei în biserică a luat de asemenea loc garda de onoare cu cele 6 drapele nouî. Se mai aflau în biserică, între alții, d-niî: M. Pherechids, Costescu-Co­­maneanu, V. Brătianu, Em. Porum­­baru, B. Misir, Al. Saligni, V. An­­tonescu, T. Negruți, Bagdad, I. N. Cezărescu, dr. Bolescu, Sc. Popescu, Em. Petrescu, Oscar Niculescu, Ni­­culescu-Dorobanțu, etc. D-niu I. Kalinderu, generalii Ro­­bescu și Mavrocordat, mareșalii Casei princiare și regale: M. Boteanu, Coar­dă, Bogdan, Crăiniceanu, Zottu, Vartiade, Gheorghiu, Georgescu, dr. Papilian, foarte mulți coloneii și maiori, înalții membri ai Curței de casație și justiție, ai Curților de apel, ai Curței de compiuri, ai parchetu­lui și tribunalelor, etc. ** * După ce se oficiază serviciul divin, în mijlocul unei religioase tăceri, nouile steaguri sunt scoase din bi­serică . Suveranii, Principii moșteni­tori și d-nii miniștri, dimpreună cu persoanele oficiale părăsesc sf. bise­rică,—M. Sa însoțit de I. P. S. S. Mitropolitul Primat, iar A. S. R. în­soțit de I. P. S. S. Mitropolitul Mol­dovei,—și eșind la ușa bisericei, M. S. Regele predă nouile drapele co­mandaților respectivi. M. S. Regele se adresează fiecărui comandant, predându-i drapelul și zi­­cându-i : Vă încredințez drapelul sfințit al regimentului, pe care vă leg să-l apărați cu sângele vostru ! Cel dântuia care primește steagul este d. loa.-colonel Anastasiade, co­mandantul reg. 36 de infanterie » Va­sile Lupu». D-sa răspunde M. Sale cu următoarele cuvinte : ,,Un nou regiment adăogat la forța armatei scumpei noastre țări, însem­nează alți 3000 ostași cari vor lupta pentru țară și Tron, după pildele date de strămoșii noștri, cari cu puterea sufletului lor, mai presus de toate, a mintei și brațului lor, au știut să doboare înzecitul număr al dușmani­lor, însemnează asta 3000 inimi oțe­tite, cari vor ști să păstreze gloria străbună și fala neamului, pentru a bine merita dragostea Regelui lor și a patriei, însemnează, Majestate, alte 3000 baionete cari vor pătrunde în piepturile acelora ce încă n’ar ști să ne respecte cum merităm, întâiul comandant al acestui nou regiment asigură pe M. Voastră că ostașii regimentului «Vasile Lupu», strânși uniți în jurul acestui scump simbol și însuflețiți de virtutea stră­bună, vor munci fără preget pentru a îndeplini dorința M. Voastre, care a făcut din armată cea mai scumpă și strălucită podoabă și cel mai puter­nic sens al țărei. Să trăiți, M. V. și întreaga Di­nastie !» prejurare,—iar în timp de războiu, când va fi nevoe de brațele și sân­gele lor, ei își vor jertfi cu drag viața, până la cel din urmă, pentru apărarea și gloria Patriei, Tronului și acestui­ falnic drapel. Și acum roagă fierbinte pe A tot puternicul ca să re­verse biine­cuvân­tarea cerească asu­pra M. Voastre și a întregei Dinastii, ca să vă dăruiască viață îndelungată, spre a Vă bucura în pace și mulțu­mire de mănoasele roade ale măre­țelor acte săvârșite de M. Voastră, în lunga și glorioasa Sa domnie. Să trăiți 1». * * * 'i­tar# 81141114 ȘCOLARA DE LA TEATRUL NAȚIONAL O frumoasă serbare școlară s’a dat erî la Teatrul Național, cu prilejul zilei de 10 Mai. Un cor mixt, format din numeroși elevi și eleve ale­ școalelor­ secundare, pus sub conducerea d-lui D. Teodo­­rescu, a executat mai multe bucăți între cari cele mai viu aplaudate au fost: Imnul religios, Veche mândră Românie și Hora Daciei, o prea fru­moasă bucată aranjată de d. Teodo­­rescu. D. P. Rășcanu, profesor universitar la Iași, a ținut o cuvântare pentru a dovedi însemnătatea zilei de 10 Mai. D-sa examinează evenimentele mari din cursul îndelungatei și spornicei domnii a Pregelui arătând cum bi­serica, școala și conștiința noastră națională redeșteptându-se au întărit puterea de viață în popor. Foarte judicios, d. Rășcanu dove­dește că datoria istoriei este de a nu linguși nici pe regi și nici pe po­poare ci de a urmări in mod obiectiv evenimentele veacurilor. Conferenția­rul termină făcând urări pentru MM. NL. Regele și Regina și pentru în­treaga dinastie. * ¥ ¥ Urmează apoi mai multe recitări: d. C. Notara a zis Sentinela Româ­nă, d­. Bârsan a citit partea II din Carmen Secularae (de d-nii D. Anghel și St. Iosif), în sfârșit s’a jucat fru­moasa și emoționanta dramă, ,Jertfa­ a d-lui Miclescu și serbarea se ter­­m­ina­ cu a»­ multe dansuri naționale executate de elevii liceului Matei Ba­­sarab, sub conducerea d-lui N. Ve­­lescu.

Next