Universul, mai 1936 (Anul 53, nr. 118-132)
1936-05-06 / nr. 123
Knff it ssîm m. m tmrm UNIVERSUL Aniversarea a 72 ani dela înfiinţarea soc. literare „Junimea“ din Iaşi Vilaţi. 3 Md 7 Intr’un cadru de înălţătoare sărbătorire s’a desăvârşit astăzi după amiază la teatrul Naţional, comemorarea societăţii literare „Junimea“, cu prilejul Împlinirii a 72 ani dela înfiinţarea ei. Au participat mai multe personalităţi din ţară, din care menţionăm: I. P. S. S. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei; d-nil Traian Bratu, rectorul universităţii ieşene; gen. Toma Dumitrescu, comandantul corpului IV armată; Simion Mehedinţi, prof. universitar din Bucureşti, Ioan Domnilor Junimişti supravieţuitori, doamnelor şi domnilor, “Urmărind a scoate la iveală, spre cunoştinţa tuturor, tot ceea ce Iaşii din timpurile cele mai Îndepărtate şi până azi, au dat ţării noastre, neamului şi chiar omenirii poate, o datorie civică ne-a Îndemnat pe cel care am luat această Iniţiativă, să vă poftim la comemorarea de astăzi. Iaşii Înseamnă şi trebue să însemne pentru ţară şi neamul românescc, mai mult decât un simplu oraş, căci el, vechea capitală a Moldovei, poartă încă urmele şi mărturiile tuturor actelor mari şi faptelor bune ale străluciţilor domnitori ce i-a avut Moldova. Prin el s’a realizat unirea de îa 1859 în urma Jertfei de sine ce a făcut, despuindu-se de tot ceeace înseamnă foloase şi avantaje ale unei capitale de ţară. Iaşului i-a fost dat, printr’o poruncă a soartei, să trezească in el primele începuturi de cultură şi să se mândrească cu cele mai vechi şcoli: Şcoala Vasiliană şi mal târziu Academia mihăileană şi cea dintâi universitate din ţările româneşti, şi tot în el să ia naştere primul teatru românesc şi primele mişcări literare, ajunse apoi în toată splendoarea lor in cadrul „Junime literare“, a cărei comemorare o facem azi Iată de ce acest Iaşi trebue cercetat cu deamămuntul, trebue răscolit In tot trecutul Iul şi înţeles, căci el cuprinde într’însul monumente, aşezăminte şi amintiri legate de trecutul ţării şi al neamului. Deaceia am socotit că ne împlinim o datorie de buni ieşeni de a vă aduna aici. In jurul acestor doi venerabili fruntaşi, d-nii: Constantin Meissner şi Alexandru Cuza. Păstraţi nouă de Dumnezeu, până. In zilele noastre ca ostateci al bunelor tradiţii ale mişcării culturale şi spiritualei, pe care le-a reprezentat în trecut .Junimea Literară”. Azi, după ce au trecut aproape 73 de ani de la naşterea ei, la această răspântie a vremurilor să ne scotocim cunoştinţele, spre a cerceta dacă nu ne vom fi abătut prea tare, din cărarea bunelor tradiţii isvorîte, sau purcese din Înţelepciune, activitatea şi operele unor semănăD. MEISSNER spune că nu şi-a pus în gând să arate aici meritele deosebite ale societăţii „Junimea“, merite astăzi cunoscute şi recunoscute de lumea toată. D-sa se mărgineşte la arătarea căilor utilizate de „Junimea d in rodnica ei activitate şila un scurt istoric al desvoltării acestor căi. Trei la număr au fost acestea: şedinţele săptămânale ale societăţii, prelegerile populare şi scoaterea revistei „Convorbiri literare Vorbind de şedinţele săptămânale ale societăţii, începe prin a-şi pune întrebarea când s-a întemeiat „Junimea“ şi declară că „Junimea“ nu posedă act de naştere. Nu există act sau proces verbal în care să se stabilească momentul naşterii. Tocmai de aceia se credea în drept Iacob Negruzzi să afirme la fiecare banchet anual că origina Junimei se pierdea nnîi noaptea timpurilor. LEAGĂNUL JUNIMEI Lăsând gluma la o parte, ceiace reese în mod cert din „Amiintirile“ lui Iacob Negruzzi, este că într’o seară din luna Ianuarie 1864, s’au întrunit în cabinetul de lucru a lui Titu Maiorescu, prima oară, cinci prieteni și anume: pe lângă gazdă: Teodor Rosetti, Iacob Negruzzi, Nicu Burghele şi Petre Carp. Se adunaseră spre a asculta cetirea tragediei „Macbeth“, tradusă de Carp. Locuinţa lui Maiorescu se afla în ianuarie 1864, în fundul curţii bisericii Sf. Trei Erarhi. In a- I cea curte era adăpostită şcoala,la normală de învăţători „Vasili Lupu" al cărei director era Maiorescu. Astăzi clădirea nu mai există fiind complet dărîmată. In aceiaşi casă au continuat apoi întrunirile celor cinci prieteni, la care încetul cu încetul, s’au adăogat şi alţii, lucru care a durat până la ianuarie 1868, când Maiorescu părăsi direcţiunea şcolii normale. Astfel fixează d. Meissner în timp şi loc leagănul „Junimei“. Apoi intră în amănunt®, priviPetrovici, prof. universitar fost ministru, Ioan Filitti, scriitorul Cezar Petrescu, etc. Pe scena teatrului au luat loc c-nii: M. Maissner, gen. Mihai Negruzzi, Osvald Racoviţă, primarul municipiului, Tr. Bratu, Mihail Codreanu, I. Filitti şi alţii. Sala teatrului era neîncăpătoare pentru publicul numeros ce a ţinut să ia parte la această pioasă evocare. Sărbătorirea a fost prezidată de d. CONSTANTIN MAISSNER unul din cei trei junimişti rămaşi în viaţă, tori străluciţi ai culturii şi marilor idei, care s’au fixat la baza dezvoltării statului nostru, precum au fost: Ticu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile Conta, Eminescu, Vasile Alecsandri, Creangă, Nicu Gane, Vasile Pogor, Petre Carp, Culianu, Caragiale, Anton Naum şi restul până la 101, după catalogul Junimei. Pentru a încheia scurta mea Introducere îmi daţi voie să evoc idealismul curat şi înălţător de care au fost însufleţiţi membrii acelei „Junimi”, de au putut conlucra laolaltă în cadrele acestei societăţi, respectuoşi până la capăt pentru lozinca : „In societatea noastră nu se face politică”, ca un omagiu închinat libertăţii părerilor. Slavă şi recunoştinţă amintirii lor şi fie ca generaţiile mai tinere şi cele viitoare, să nu uite trecutul acesta şi să găsească în el izvor de idealism la fel, pentru binele şi propăşirea ţării. IN NUMELE UNIVERSITĂŢII D. prof. TRAIAN BRATU, rectorul universităţii Mihăilene, spune: „Universitatea din Iaşi, care a avut fericirea de a număra printre profesorii ei pe mai mulţi din membrii Junimii şi din slujbaşii ei la bibliotecă, nu pot să mă abţin de la această măreaţă sărbătorire de a evoca figura lui Titu Maiorescu, Mihail Eminescu, Ioan Creamgă, aceşti doi din urmă ridicându-se deodată ca din nimic, spre a se înălţa până la culmile cele mai de nepătruns. In ceea ce priveşte formarea tinerilor talente, junimiştii au dat uceniciilor lor suflet din sufletul lor îmbelşugat cu care erau înzestraţi. Avem astăzi bătrâni cari nu au făcut parte numai din Junimea, ci sunt mult mai vechi; sunt bătrâni cari au fost înfăptuitorii Unirii de la 1859, independenţii, regaliştii şi sfârşind cu încoronarea infectului prin Unirea de la 1918. Pe aceştia toţi, îi înconjurăm cu respectul nostru întreg. Universitatea ieşană, încheiându-se smerită înaintea celor cari au pus baza cu adevărat statului modern urează celor cari au supravieţuit să trăiască încă mulţi ani, toate la şedinţele „Junimei“, la veselia exuberantă cu care se ţineau acele şedinţe şi aminteşte de lipsa oricăror formalităţi, mai mult sau mai puţin pedante, care ar fi încătuşat libertatea membrilor în toate mişcările lor. In mare parte foloasele aduse de „Junimea“ culturii româneşti se datoresc tocmai modului acestuia de a lucra: veseliei, râsetelor, glumelor, anecdotelor, poreclelor etc. Dintre vizitatorii Junimei, mulţi s-au înspăimântat şi au părăsit acest cenaclu, tocmai din pricina acestui fel de a activa. Alţii, din contră, s’au simţit atraşi şi au rămas membri credincioşi. D. Meissner mai vorbeşte de diferendele mari dintre această societate culturală şi celelalte existente în acelaş timp. Aminteşte de hula deslănţuită contra „Junimei“, de acuzările nedrepte ce i s’au adus şi caută să dovedească cât de neîntemeiate au fost acestea. Se ocupă în special de învinovăţirea, complet nedreaptă, adusă lui Maiorescu şi prietenilor lui că nu s’ar fi interesat de soarta marelui nostru poet Mihail Eminescu, atunci când suferea de greaua boală, care şi pe urmă la şi răspus. Deabia după moartea lui Maiorescu, din intima corespondenţă publicată apoi a reuşit adevărul cât de intens s’a ocupat „Junimea“ de acest mare corifeu al ei. Junimea a avut o profundă şi hotărîtoare înrâurire asupra culturii neamului întreg şi prin publicarea revistei „Convorbiri Literare". Primul număr al „Convorbirilor Literare“ a apărut în Martie 1867 şi revista are deci astăzi respectabila vechime de 69 ani. ALTE CUVÂNTĂRI D. prof. univ. SIMION MEHEDINŢI se ocupă de acuzaţiile neîntemeiate aduse_ soc. „Junimea“. D-sa arată că una din acuzaţiile aduse „Junimei“ de aceea de cosmopolitism Gr. poetul Vasile Alecsandri, care a spus odată o vorbă sguduitoare, din suflet: „Când aud doina, par'că aud Moldova plângând", poate fi acuzat de cosmopolitism? Despre cuvântările contra străinilor ţinute de Alecsandri în Parlament se ştiu destule. Poate fi aceasta cosmopolitism? Vasile Conta cosmopolit? Ion Creangă, cel mai desăvârşit reprezentant al ţărănimii, poate fi considerat cosmopolit? Şi, în sfârşit, Mihail Eminescu, poate fi acuzat de cosmopolitism? Crezul „Junimii“ este astăzi şi va fi în viitor, respectul tuturor neamurilor pământului, începând cu neamul tău. D. prof. univ. ION PETROVICI vorbeşte despre Titu Maiorescu: „Am avut norocul să cunosc personal pe şeful „Junimii“, pe Titu Maiorescu. Sunt peste 20 ani de când l-am văzut ultima dată pe Titu Maiorescu. O vreme suficientă ca să întindă negura asupra depărtărilor şi să mă facă să pierd contactul cu el. Totuş, niciodată nu m-am simţit, mai mult decât astăzi, mai aproape de sufletul acestui om, înzestrat cu daruri excepţionale. Cum să nu mă gândesc la Maiorescu, când ştiu că el a fost acela care prin talentul său era şi un om de acţiune? Ce importanţă considerabilă a avut acel om şi câtă luciditate a avut o minte ca a lul, ne putem da seama din ceea ce a realizat el şi din ceea ce nu putem să realizăm noi, când el nu mai este. Respectul pentru cuvântul dat, chiar în acel domeniu în care minciuna are o vie circulaţie, în politică, prin aceasta el se bucura de o autoritate şi prestigiu pe care nu-l aveau contimporanii. D. gen. MIHAI NEGRUZZI evocă figura bunicului său, Iacob Negruzzi, Internectoriul „Junimii“. Face biografia ilustrului său înaintaş, arătând că, cercetând scrierile revistei „Convorbiri literare" şi-a putut da seama de puterea de muncă a lui Iacob Negruzzi. A fost un om de mare cultură. Vorbind despre Mihail Eminescu, d. CEZAR PETRESCU spune că marelui poet i-a fost dat în viaţă să îndure toate mâhnirile şi suferinţele, legate de un pumn de pământ. Dar nici după moartea sa pământească destinul nu i-a fost mai bun, i-au venit comentatorii. O ştia şi el şi totuş de această ultimă osândă n’a putut scăpa. In ceea ce priveşte pe Eminescu la „Junimea“, sau mai bine Eminescu la Iaşi, poetul a venit aci ca chemare a „Junimii“, dar mai ales ca chemare a Moldovei. A fost atras de „Junimea“, căci Eminescu se confunda cu Moldova. Această societate ducea un bun simţ, specific românesc. La vârsta de 26 ani, într’o prelegere ţinută, Eminescu a sintetizat toată atitudinea „Junimei*, combătând în acelaş timp formele apusene, introduse prea rapid. Conferinţa nu a avut succesul necesar, căci astăzi, după 60 ani, prelegerea sa apare ca un îndreptar pentru timpuriile ce vor veni. El a fost atras de „Junimea“ şi el a venit acolo unde îl chema sufletul. Eminescu şi Creangă au fost cei doi poli, cele două extreme ale „Junimii“.___ D. I. C. FiLim arată că a cunoscut în deaproape trei stâlpi ai „Junimii“, pe Carp, Maiorescu şi Iacob Negruzzi. Face o analiză a ideilor preconizate de „Junimea“, susţinând că sunt puncte din programul acestei societăţi, care nu au fost nici azi îndeplinite. D. I. A. BASARABESCU spune că „Junimea“ a fixat clasicismul în istoria literaturii. D-sa citează din articolele lui Titu Maiorescu, arătând rolul lor educator. D. OSVALD RACOVIŢA, în numele Iaşilor, mulţumeşte tuturor vorbitorilor şi acelora cari au ţinut să participe, în frunte cu I. P. S. mitropolitul Nicodim şi g-ralui Toma Dumitrescu. D-sa a citit apoi următoarea telegramă către M. S. Regele Carol al H-lea: „Răsună încă viu în sufletele noastre cuvintele, pe cât de înălţătoare, pe atât de calde şi vibrante, rostite de Majestatea Voastră, cu prilejul sărbătoririi aniversării a 90 ani a neuitatului Iacob Negruzzi, in incinta Academiei Române. Astăzi, întruniţi la Iaşi spre comemorarea ,Junimii", gândul nostru al tuturora se îndreaptă cu respect şi recunoştinţă către Suveranul nostru, regele culturii şi Ii urăm viaţă lungă, domnie strălucită şi propăşire cât mai sus a acestei culturi, stăruitor propovăduită. Să trăiţi Majestate!". ss. O. Racoviţă primarul Iaşului . La ora 7 seara festivitatea a luat sfârşit Bugaz (Cetatea Albă), 3 Mai Azi dimineaţă a sosit, venind din Bucureşti, d. Stelian Popescu, directorul ziarului nostru, însoţit de d-nii ştefan Brăiloiu şi Effim. In gara Cetatea Albă, oaspeţii au fost întâmpinaţi de d-nui deputat dr. Sufleru, avocat Mănescu, primarul municipiului, de prieteni şi cunoscuţi. La 10 duni, s’a format trenul pentru Buglaz, unde ziarul nostru, venind în ajutorul moldoveniimii de pe Nistru, din satele înfometate, a înfiinţat, în clădirea Casei muncii C. F.R., o colonie de 101 de copii basarabeni. In staţia Bugaz, directorul nostru a fost salutat de d. Grigore Berescu, prefectul jud. Cetatea- Albă, N. Stănescu, inspector şcolar, subprefect Craveţchi, prim pretor Georgescu, de d. comandant al pichetului grăniceresc, de d. Buxelle, primarul staţiunii balneare Bugaz, şi de părinţii capilor din satele apropiate. Pe peronul staţiei, în aşteptarea trenului, stau înşiruiţi copiii în mijlocul cărora fâlfâie faldurile tricolorului. Trenul intră în staţie în uralele mulţimii. Corul coloniei cântă „Bine-aţi venit!". Doi copilaşi au oferit buchete de fiori, primind mângâierea părintească a binefăcătorului lor. In mijlocul copiilor, oaspeţii au vizitat încăperile coloniei, puse la dispoziţia noastră cu atâta bună voinţă de Casa muncii C. F. R. Dormitoare curate, ziduri sănătoase, construite la câţiva metri depărtare de malul mării, ale cărei talazuri, în această zi frumoasă de Mal, inundă elegant frumoasa plajă, frumoasă prin sălbăticia ei în acest colţ pitoresc al ţârii noastre lângă insula Carolina, pentru care natura a fost darnică aşezând-o cu măreţie între limanul Nistrului şi Marea Neagră. O LECŢIE DE ISTORIE MODEL După ce directorul nostru a primit toate lămuririle de felul cum s’a organizat colonia, oaspeţii au trecut în sala de clasă, unde d-nii învăţători D. Bojoancă şi Anton Zenceanu au făcut cu copiii o lecţie model de istorie. Inteligenţi, vioi, disciplinaţi, copiii dau răspunsuri minunate. Vorbesc o curată limbă moldovenească şi poa⣠că de aceia numele domnitorilor Moldovei sună frumos. Ştefan cel Mare, domnul sfânt, e descris cu toată măreţia şi satisfacţia sufletului lor de moldoveni şi descriu luptele duse întru apărarea creştinătăţii. „De aceia neamul românesc şi toţi creştină i-a zâs Sfânt”, răspund copiii în cor. Ei ştiu că Mihai Viteazul a întregit odată neamul, că Ferdinand I e cel de al doilea întregitor de neam, că sacrificiile de viaţă şi sângele curs la Mărăşeşti „porunceşte, ca o datorie, să fim strajă pentru apărarea hotarelor spre care se uită duşmanii hrăpăreţi”. Ei ghicesc aproape întrebarea Învăţătorilor şi răspunsul fără să clipească din ochi. Deţin, în toată puterea cuvântului, materia claselor respective. Au fost examinaţi la toate ebiectele. Apoi au arătat altă muncă a lor: împletiturile de răchită, rafie, sfoară, admirabil executate, lucrările lor de sfârşit de an. Sunt mândri şi bucuroşi că pot dovedi că au fost ascultători de sfaturile date de învăţătorii lor spre a mulţumi sufleteşte pe acela care i-a răpit din ghiarele mizeriei ca să găsească aici o hrană, o îmbrăcăminte şi tari s’au străduit s’o facă model de activitate, după cum glăsuiesc procesele verbale ale inspectorilor şcolari cari au inspectat clasele. Copiii au primit felicitările şi admiraţia întregii asistenţe. SERBAREA ŞCOLARA Intr’o sală spaţioasă, cu priveliştea spre mare, cu ferestre mari prin care pătrunde soarele dătător de sănătate, a urmat serbarea şcolară. Corul, pe 4 voci, a cântat imnul regaL Apoi d. învăţător Bojoarcă a vorbit directorului nostru în numele copiilor şi părinţilor lor, asigurând că aici, în colonie, s’a dus o viaţă curată românească şi creştinească, ca şi gestul pe care l-a făcut .Universul” pentru aceşti 101 de copii moldoveni. Nici unul nu va uita toată viaţa pe binefăcătorul lor. Copiii au recitat poezii patrotica, au cântat cântece frumoase şi pline de simţământ românesc cucerind aplauze. Au jucat piesa de teatru „Unirea Sfântă", admirabil interpretată, cu hore strămoşeşti jucate cu uşurinţă cu voioşia lor copilărească, cu satisfacţia că pot arăta ce poate copilul moldoveanului de la Nistru. Programul, executat şi condus aşa de frumos, a smuls lacrimi unora dintre asistente lacrimi isvorîte din aceiaşi satisfacţie de a vedea copilul nostru din această parte a ţării tot aşa de inteligent, de silitor, de brav, fără nici o urmă din ceea ce ar fi putut lăsa o împilare străină, care a ţinut un secol la bezna întunecimii pe părinţii lor, lăsaţi totdeauna între cei din urmă, fără să li se dea îngăduirea să afle că acest pământ a aparţinut tot românilor. Deşi serbarea durează de o oră, asistenţa continuă să-i îndemne să mai spună o poiezioară, să mai cânte un cântec, să mai joace o bătută VIZITAREA SANATORIULUI După serbare ,oaspeţii au vizitat sanatoriul în construcţie chiar pe malul mării, pentru tuberculoză osoasă, pe care îl ridică ministerul sănătăţii din cota ce o obţine din loteria statului. D. ing. arhitect Slătineanu a dat toate explicaţiile, a arătat sălile de operaţie, solariul, domitoarele, saloanele. Este o clădire monumentală ce urmează să fie terminată în cursul acestui an, de se va putea chiar în luna Iunie. LA MASA INTRE COPII NOŞTRI De la sanatoriu, oaspeţii sau reîntors în colonie asistând la masa copiilor şi gustând Împreună cu ei , şi la masă acelaş disciplină din clasă. Toţi îşi ştiau locurile pe care nu se aşază până nu cântă rugăciunea. Toţi laolaltă au cântat „Hristos a înviat!” Pentru că au fost cuminţi şi suitori, directorul nostru le-a adus bonboane. Pacheţelele stau înşiruite. Le este foame. Foame multă. Aerul mării, tocurile lor, sănătatea, le menţine pofta de mâncare. De acela au câştigat în greutate câte 4—6 kg. Fiecare are întocmită fişa de sănătate şi starea civilă. D. dr. Naumencu, care a avut grija coloniei din punct de vedere sanitar, a urmărit şi ştiinţificeşte, progresul fizic nostru s’a interesat de satele lor, de starea materială a părinţilor, apoi le-a spus câteva cuvinte pentru ei: ,Jiji-aţi spus bine aţi venit”, vă spun şi eu „bine v’am găsit sănătoşi". Vă mulţumesc că aţi ştiut să mă faceţi mulţumit sufleteşte pentru tot ce am văzut că ştiţi, pentru tot ce simţiţi voi pentru ţara şi neamul nostru. Mi s’a comunicat totdeauna că sunteţi ascultători şi silitori, de tot ce faceţi aici, şi moaşe, lucruri trucare vă mândresc şi vă înălţă în faţa noastră. Am văzut însă cu ochii mei că aici s’a muncit mult mai mult, învăţătorii voştri şi-au făcut cu prisosinţă datoria şi eu le mulţumesc. Neamul nostru se caractertizează prin bunătate. Dar, ca şi sămânţa care cade pe pământ sterp şi nu dă roade, dacă această sămânţă a bunătăţii n’ar fi găsit pământ sănătos, n’ar fi dat roade. Eu ,dorind să vă ajut, am avut norocul să găsesc şi suflete care m’au înţeles. Am găsit pe d. dr. Sufleri, pe d. prefect Berescu, cari m’au ajutat să organizăm ceva folositor pentru voi.Şi voi v’aţi făcut datoria, dovedind astfel că rădăcina neamului nostru românesc este bună. Să trăiţi copii şi să dea bunul Dumnezeu ca, în acest an, să fie belşug, să rămâneţi acasă cu dragii voştri părinţi, pe cari să-i găsiţi sănătoşi. Ei vă aşteaptă cu toată dragostea sufletului lor. Noi ne-am făcut datoria de români şi creştini ca să aveţi şi voi pildă sănătoasă în viaţă. Vă las sănătoşi dragi copii". Ultimele cuvinte au fost acoperite de uralele copiilor şi ale mulţimii. PLECAREA OASPEŢILOR La 2 d. a., după ce copiii au rugat pe directorul nostru să se fotografieze împreună cu ei, ca să-l vadă în fiecare zi şi acasă la ei, oaspeţii au părăsit Bugazul salutaţi pe peron de autorităţi,, de copiii noştri. La Cetatea Albă, d-na şi d. Sufleru au oferit o masă, la care au participat d-nii preşedinte, cu gradul de consilier de curte, N. Grigorescu, prim procuror Candea, prefect Berescu, d-na şi d. Mănescu, d-na şi d. dr. Irimnid, d-na şi d. dr. Boguş, N. Asvadurov, preşed. Camerei de comerţ Cetatea Albă, d. judecător Marcsin cu d-na, d. N. Stănescu, preşedintele comitetului şcolar judeţen, etc. La masa oferită seara directorului nostru şi Însoţitorilor săi, d. deputat dr. SUFLERU a ridicat primul toast, spunând: „S’ar părea că acest oraş er fi sărac în oameni, din cauza vitregiei vremurilor trecute. Aşa s’ar părea. Nu uitaţi însă, că pe malul Limanului, stau mărturie vie zidurile unei cetăţi româneşti. Tot ce este românesc In acest oraş a simţit o nespusă bucurie să vă gâsti convoi de copii fericiţi, pe cari i-aţi smuls din mizerie. Aţi făcut o faptă de adevărat român, de bun creştin. Opera socială pe care o desfăşuraţi de atâţia ani a mărit dragostea neamului românesc pentru dv. Iată de ce v’am primit cu toată căldura sufletului, cu toată dragostea, cu tot respectul, ce impun faptele mari ale unui român amre. Copiii dv. pe care l-aţi ajutat, se vor întoarce în familiile lor, hrăniţi şi pregătiţi româneşte. Lam văzut, l-am auzit Mi-au dat lăcrămile bucuriei, de Stelian Popescu, de opera pe care aţi făcut-o. Suntem torâci poate în oameni, dar imboldul dv. ne va învăţa, de azi încolo, ce mai avem de făcut aci, pe malul Nistrului românesc. Şi aceasta, d-le director, pentru binele şi propăşirea In cele bune ale neamului românesc. D. av. MANESCU, primarul municipiului Cetatea-Albă a spus următoareele „Frimindu-vă În gară, în numele cetăţenilor acestui municipiu, mi-am făcut o datorie de conştiinţă să salut pe cel care s-a pus în slujba neamului, fără nici o precupeţie. Ne găsim cu toţii în slujba ţârii. Aici, în acest colţ de ţară, se impune o directivă românească, pentru ideea de stat naţional. Cine este reprezentantul cel mai fidel al acestei idei, decât dv. şi „Universul“ ? Plăteşti nu mai sunt Dar noi călcăm zilnic pe această ţărână, în care el odihnesc, după ce au apărat ţara şi neamul. „Este o datorie a tuturor şi mai ales a celor de la centru, să spune că aşa cum va fi Învăţătorul va fi şi Învăţătura singura va fi şi şcoala, cum va fi şcoala, va fi şi poporul. Şcoala ce m©-o daţi, d-le Stelian Popescu, frumoasele pilde şi îndemnuri româneşti, fapta bună creştinească ne Învaţă să urmăm in toate aceste pilde bune, puse în slujba unui neam,, care a suferit, dar care are dreptul să se lumineze şi să se pregătească pentru Întărirea sufletească. ,Dv. v-aţi făcut Întreaga datorie. Noi, slujitorii şcoalei naţionale ne-o vom face, deasemeni. Meritaţi ca aveţi această recunoştinţă şi o veţi avea". D. prim-procuror CANDEA a arătat opera înfăptuită de d. Stelian Popescu în fruntea ministerului Justiţiei, la unificarea legislativă a Basarabiei. Această operă a fost obiectivă şi a fost un comandament naţional al vremii. Legislaţia este unul din mijloacele de contopire a întregei suflări româneşte Părintele protoereu FOTESCU a salutat In numele bisericii, prezenţa d-lui Stelian Popescu, pentru a cărui sănătate se roagă toţi preoţii, pentru că fără „Universul", fără Stelian Popescu — «pune cucernicia sa — neamul Întreg n’ar fi aflat la timp nenorocirea căzută peste noi, ca o mânie dumnezeiască, fiindcă nu ştim — se vede — de ajuns să preţuim pe oamenii mari, să preţuim ţara Întreagă. Răspunsul d-lui Stelian Popescu D. Stelian Popescu a răspuns următoarele ,j Am găsit la Cetatea-Albă diapazonul necesar intr’o femeie românească care adună un mănunchi de români, să-şi schimbe sentimentele lor. Am venit pe aceste meleaguri să te văd pe d-ta d-le dr. Sufleru care, alături de doamna d-tale, faci o operă frumoasă, aci in Basarabia, o operă socială şi românească. Pentru ca entuziasmul dv. să se înalţe, e necesar să fiţi cât mai des vizitaţi. E necesar să vă viziteze mai ales acei oameni care cred că pot avea pregătirea de a conduce treburile publice. Sunt datori să vină să vă vadă cât mai des. Eu nu mă ocup decât de partea sufletească ,diupă război, beneficiarii, fericiţi că sta închegat o Românie Mare, au crezut că avem dreptul să fim „moştenitorii veseli". Duşmani noştri coalizează contra noastră toată ura. România Mare a născut şi o mare invidie In Europa. Suntem im popor mare. Avem, ca şi Spania, milioane de locuitori. JSuntem In pUnă ascensiune. Contra acestei invidii nu s’a făcut nimic din partea noastră. Eu am simţit pericolul şi am închegat, cu concursul şi al dv. din Cetatea-Albă, Liga Antirevizimistă. S’a spus de unii ci am făcut-o pentru reclamă. „Universul" n’are nevoie de reclamă. ,,Universul" n’a oscilat niciodată. El a ţinut flacăra românismului aşa cum aţi spus şi dv. Rolul presei este să ghideze opinia publică, căreia li poate face un mare serviciu, cu o singură condiţie: să fie o presă cinstită şi să pregătească sufleteşte opinia publicii .Mă gândesc la neamul acesta al nostru, atâta vreme vitregit şi stors de alţii. Cred că va veni vremea să fie şi altfel .Europa se sfârşeşte la noi. Şi Balcanii au dreptul la cultură. Greşit se afirmă că Balcanii n’ar avea pregătirea necesară să primească o cultură şi mai bogată. Se uită că cultura a trecut prin aceşti Balcani, prin Grecia, pe la Roma, pe la noi. Eu lupt pentru luminarea neamului. Mi-aţi mulţumit că am ajutat Basarabia înfometată. Am făcut şi eu ceea ce făcea şi d-na Sufleru cu acele distinse d-ne din jurul d-sale. Să ne facem cu toţii datoria, să fim la înălţimea vremurilor faţă de primejdia ce ne pândeşte. Să ne pregătim sufleteşte, să fim conştienţi în totul, la faptele bune, nu numai la faptele rele. Iată ce urmăresc eu şi „Universul“, iată pentru ce lupt. „Vă mulţumesc pentru frumoasele cuvinte ce mi le-aţi rostit aci, în casa unui prieten al meu, în casa unui bun român. Mă bucur sufleteşte că şi aci găsesc români la posturi de comandă ale intereselor naţionale“. Cetatea Albă, 4 Mai D. Stelian Popescu şi însoţitorii d-sale vor vizita, in cursul zilei de azi, câteva sate moldoveneşti. Azi dim., au vizitat prefectura, primăria municipiului şi interesantul muzeu al oraşului, cu relicve romane şi dace şi aşezări străbune, despre cari ne vom ocupa EL. NEGEL Cuvântarea d-lui Osvald Racoviţa Cuvântarea d-lui Constantin Meissner D. Síéi Pop Io (olooia la Bogoz o [opiilor MM Vizitarea coloniei. — Serbarea şcolară „Câteva cuvinte pentru voi Cuvântarea d-lui Stelian Popescu In timpul mesei, directorul La masa oferită U duiască pe dv., domnule Ste privească pe aceste meleaguri!. lian Popescu, directorul celui mai reprezentativ ziar — afirmă din Peninsula Balcanică. „Eu, care am venit din Fund, am citit acolo In Macedonia, încă de la etatea de 12 ani, „Universul“. De atunci, l-am urmărit mereu în formidabila atitudine de a îmbrăţişa toate problemele româneşti. Şi „Universul a dat cu prisosinţă o contribuţie la mărirea ţării. A pregătit generaţii întregi. Eu fac parte dintr-una din aceste generaţii, crescute la flacăra de naţionalism neşovăitor al „Universului“. „Ştiu, d-le director, că atunci când prin ziarul dv. aţi dat alarma pentru ajutorul Basarabiei înfometate, v’aţi gândit cu toată dragostea la Moldovenii de pe Nistru, iar ajutorul dv. personal s’a îndreptat către acei moldoveni din preajma cetăţii lui Ştefan. Aţi vizitat azi un. Dt. ne-aţi îmbrăţişat şi ne Îndemnaţi mereu la datorie. Bine faceţi Presa este a patra putere în stat. Afară de aceasta, presa este controlul, critica obiectivă a opiniei publice a celor cari guvernează şi sunt guvernaţi. „Universul“ a fost pentru mine o normă de conduită în viaţa mea publică, socială şi naţională. Dv. şi „Universul" formaţi adevăratul curent în viaţa publică şi naţională. Dumnezeu a vrut să pedepsească Cetatea Albă pentru păcatele unora. Alarma dată de dv. a făcut să se verifice solidaritatea naţională în ajutorul ce ţara întreagă, neamul întreg ni l-a dat. „Dv., ridicatdim popor până la înălţimea de conducător, aţi simţit că trebuie să puneţi umărul la consolidarea sufletească a teritoriului reunit la ţaramamă. Aşa am văzut cu toţii gestul ce l-aţi făcut dv., de a ne ajuta copiii moldovenilor de pe Nistru”. D. GRIGORE BERESCU, prefectul judeţului a spus: „Opera dv. alături de cea a guvernului, de a ajuta Basarabia înfometată, a fost apreciată în întregul judeţ. Eu vă aduc mulţumiri în numele cetăţenilor. Iţi încredinţat că gestul dv. nu va fi uitat niciodată. Cei 101 copiii crescuţi un an de zile la flacăra adevăratului românism, ce-i propovăduiţi, rămân aci la Nistru 101 de străjeri. D. N. STANIESCU, inspector şcolar, spune că este o sărbătoare pentru şcoala naţională din această parte a ţării’, faptul că d. Stelian Popescu este astăzi oaspetele acestui oraş. Această şcoală naţională pe care dv. o sprijiniţi — spune d-sa — vă aduce prin slujitorii ei, salut cald şi recunoştinţă. „Universul” a fost ziarul care a dat cel dintâi alarma, arătând primejdia. Pionierii dv. i-am întâlnit din sat în sat, aducând nădejdii, ajutoare. La apelul dv., neamul întreg, de la mic la mare, ne-a venit în ajutor. Pilda ce ne-aţi dat a fost aşa de mare, aşa de pedagogică ! Se Festivitatea de la teatrul Naţional. Directorul ziarului nostru In mijlocul copiilor, la Bugaz. D. Stelian Popescu, directorul ziarului nostru, vorbind copiilor. jCopiii in timpul lecţiei modei, -uaauu. _ .. 4 1