Vatra, 2021 (Anul 51, nr. 1-12)
2021-01-01 / nr. 1-2
Vanmaars legendi Laurentiu Ulici invocä la un moment dat opinia lui Marin Mincu, care, tocmai el, la sfarsitul cärtii despre Ion Barbu, din 1981, vorbesste despre faptul cä „metodologia criticii e supralicitatä astäzi in dauna obiectului säu” (apud ULICI 1995: 482). Apoi, citat de Ulici: „pretutindeni criticii sunt mai cunoscuti decät romancierii, poetii (...). Aceasta nu sugereazä altä concluzie decät cä critica a trecut pe primul plan luänd locul literaturii” (apud ULICI 1995: 482). Ceea ce ne intereseazä e comentariul lui Laurentiu Ulici: „Läsänd la o parte exagerarea cuprinsä in aceste constatäri, sämburele lor de adevär nu poate fi contestat, doar cä reala ascensiune a comentariului critic trebuie pusä pe seama unor cauze mai complexe social-istorice si ideologice, nemultumirea si orgoliul autonomist ale criticii fiind, in contextul ultimilor treizeci de ani si un simptom de manierism ideologic, semnificand un anume declin istoric” (ULICI 1995: 482- 483). In viziunea amändurora, vocea criticii cuprinde ceva esential din spiritul timpului. Interesantä, insä, cauza acestui fenomen, pentru Ulici, ea e de cäutat la nivelul „manierismului ideologic”, al „declinului istoric”. A§ merge, insä, mai departe, notele distinctive ale poeziei momentului, ca si ale criticii, i§i au rädäcinile in impasul care se manifestä in contextul social-politic. Nu numai poezia, pe care Ulici o vedea in aceste coordonate (cf. Ulici 2005), ci §i critica e recesivä, „slabä”, „ironicä”, „manieristä”. In prim plan e subiectul, nu obiectul. Pentru a pätrunde in miezul problemei, voi propun patru introduceri posibile. Sunt discutii preliminare care, intr-un fel sau altul, inträ destul de mult pe terenul care cu adevärat mä intereseazä. Eie au rolul nu doar de a face problematica accesibilä, dar §i de a pregäti editorul pentru o anume intelegere a faptelor. Prima introducere. Cosmoliteratura ca ipotezä. Sub un titlu-capcanä, A citiva räsciti literatura. Cuvinte de incurajare cätre un discipol ipotetic, in conferinta mea de incheiere de la Scoala de varä din 2019 de la Ipotes ti, lansam un concept: cosmoliteratura. Ce e cosmoliteratura!? Cu o aplicatie facutä pe Caragiale, incercam sä demonstrez cä viziunea macro asupra literaturii ca istorie a ei, viziune sociologizantä, cu tot ce presupune acest fapt, scapä din vedere lucruri esentiale. Mai relevant ar fi sä identificäm, precum astronomia, cämpurile de tensiune intre opere, idei, autori. Aflat in dialog (explicit, cred) cu Poe, fatä de care functioneazä ca un satelit indepärtat, §i pe acelasi plan cu Allais sau Henry James (o demonstratie in acest sens propun in „I.L. Caragiale ?i con^tiinta dublei apartenente”). Caragiale produce mutatii esentiale in literatura romanä, §i nu numai. Raporturi intre materie si energie, operele literare §i autorii pot fi asociati planetelor, satelitilor, stelelor, cometelor, alcatuind galaxii §i nebuloase. In fine, un camp in permanenta expansiune, greu de identificat. Astfel de campuri de tensiuni, bazate pe influence asumate sau, sub spectrul anxietätii, recuzate sau mascate, mi se päreau mult mai relevante pentru viata internä a literaturii, decat partea vizibilä, cu care se ocupä traditionala si consacrata istorie a literaturii. Azi am eu insumi un contraargument la demonstrare facutä atunci, care m-ar obliga sä o retusez in aspecte care ar putea fi considerate esentiale. Inertial, cazurile de descendentä caragialeanä, de la Urmuz $i Camil Petrescu la E.Ionescu si de la Mircea Horia Simionescu, Dumitru Radu Popa, Stelian Tänase, Mircea Nedelciu pänä la poetii optzecisti, trecând prin $erban Foartä sau Topirceanu, prin Cristian Popescu $i Cristian Tudor Popescu, prin Andrei Ple§u si Mircea Cärtärescu, se organizau tot pe principii istorice, nu tipologice. Nu mä puteam desprinde, deci, de modul istoric de a gândi. In sistemul meu de retele organizat pe principii de tensiuni magnetice istoria rämäne, pe fundal, o valoare greu de eliminat. Pentru a functiona cu adevärat in a§a fel incat sä nu rämänä un simplu manifest cu iz polemic (si ridicol), cosmoliteratura ar trebui sä renunte cu totul la orice umbrä de istorism. Ceea ce vreau sä spun, insä, este cä propuneam astfel o constructie mentalä, un model ipotetic de a gandi literatura, un joc implicand o ipotezä de reconstruire a lumii. N-ar fi lipsitä de sens angajarea solidä intr-o demonstratie asiduä in acest sens, chiar dacä nu cred cä in felul acesta vechiul concept de istorie a literaturii ar fi eliminat. Constructii mentale amändouä (chiar dacä aflate in momente diferite ale existentei lor), istoria literaturii §i cosmoliteratura nu se exclud; impreunä, insä, ar ajuta la o mai bunä intelegere si aproximare a faptelor, a realitätii, a modului in care functioneazä literatura. Tocmai de aceea cred cä ideea cosmoliteraturii rämäne incä o propunere deschisä. In fapt, Caragiale facuse parte din preocupärile mele anterioare, iar in primele pagini din volumul I.L.Caragiale. Fatalitatea ironicä) precizam cä §antierul rämäne deschis. Ultima parte a cärtii visate ar fi trebuit sä releve tocmai felul in care Caragiale participä la mutatiile literaturii romänä. In tot cazul, volumul acela punea in luminä un alt Caragiale decat cel indeobste consacrat (in fond, chiar consacrati, existä mai multi Caragiale), iar una dintre ideile structurante, care intr-un fel explicä si titlul cärtii (Fatalitatea ironicä, nu Fatalitatea ironiei, cum avea sä scrie cineva), avea la bazä urmätoarele versuri din Eminescu: „De ce se-ntämplä toate asa cum se intämplä, Cine mi-o spune oare? E plan, precugetare, In sirul orb al vremei si-a lucrurilor lumei? Sau oarba intämplare farä-nteles §i tintä E cäläuza vremei? Putut-a ca sä fie Si altfel de cum este tot ceea ce esistä, Sau e un trebui rece §i neinläturat?” (Eminescu 1982: 127) Am preferat sä citesc aici versurile din Eminescu pentru cä (§i) prin intermediul lor vom ajunge la sensul cu care folosesc eu aici, in contextul criticii anilor '70, cuvantul ironie. Or, räspunsul lui Eminescu la aceastä intrebare e, in termenii lui Rorty, care disociazä intre metafizician §i ironist si la care vom reveni, räspunsul unui metafizician. Istoria, mare sau micä, e o incorporare a transcendentei, a Adevärului. Caragiale, insä, este un ironist: totul pare sä se supunä hazardului, chit cä in spatele lui pare se ascundä un demiurg, care preia atributele autorului. Tocmai de aceea demiurgul lui, „räu” si cinic din diferite motive (cel mai relevant este amuzamentul), se joacä cu personajele sale. Ar fi prea mult sä asociem aceastä imagine cu viziunea agnosticä din opera lui Eminescu. 155