Vatra, 2021 (Anul 51, nr. 1-12)

2021-11-01 / nr. 10-11

Vatirastarea literaturii romane contemporane in scoalä53 Invitandu-i pe mai multi elevi care sunt ei insisi autori promitätori de poezie sä participe la un dosar tematic dedicat liceenilor poeti, le-am cerut si sä räspundä unui scurt interviu legat de sensul orelor de literaturä odatä cu descoperirea propriei propensiuni cätre acest domeniu. Cititori entuzia§ti, devotati / veritabili oficionados ai literaturii actuale, multi dintre ei asumä o pozitie nescontat de conformistä legat de ceea ce „rämäne” din canonul scolar, recunoscänd cä prezentul este prost sau deloc reprezentat de oferta scolarä, cä se predä „teorie despre teorie” §i cä perspectivele feminine/ feministe lipsesc, aleg o abordare echilibratä, care nu provoacä $i nu därämä. „Cum oamenii separä munca de viata de acasä, am separat si eu literatura scolarä de biblioteca mea”, spunea, de pildä, Maria Miruna Solomon. In concluzie, faptul cä literatura contemporanä e tratatä prin dihotomia „prezentä in absentä din canonul scolar” oträveste demersul natural de a o aduce acolo unde ii e locul, in prelungirea unei istorii tulburi/ tulburätoare, dar, din fericire, consistente §i pasionante. Mai mult chiar, responsabilitatea de a alege texte bune, suprapuse dezideratului de a alege texte „curate”, „inatacabile” face ca popularizarea literaturii noastre noi sä rämänä, in scoli, o practicä la limita curajului si a exoticului. Mi-ar pläcea ca intelegerea formärii unui gust autonom pentru literatura autenticä sä primeze in fata artificiilor care tin de metodä, abilitate si performantä, de, pänä la urmä, conformism camufland impostura. Luminita MEDESAN 99 „Dacä intrati in manuale nu va mai citeste nimeni” As dori sä incep prin a chestiona cateva sintagme sau mai bine zis cäteva concepte folosite atat in citatul din articolul Sandei Cordos, cat si in comentariul redactional, respectiv in suita de intrebäri. E vorba despre „literatura actualä”, „literatura din ultimele decenii”, „literatura contemporanä”, „directii sau autori de azi”. in acest context, pe baza articolului de acum 10 ani, literatura actualä nu mai e cea de acum un deceniu, de atunci au apärut directii §i autori noi, cei din jurul anului 2010 s-au „invechit” deja. incerc sä unific acest lant sinonimic si constat cä, in virtutea terminologiei consacrate de istoria literarä, este incä valabilä o periodizare unde literatura contemporanä nu se referä la productia literarä foarte recentä, la zi, cum se spune. Deduc, deci, cä la acest segment al productiei literare se referea Sanda Cordos, un peisaj in continua miscare, aproape imposibil de cuprins in istoriile literare. §i cu atat mai putin in programele scolare de limba si literatura romana. Voi explica de ce. Programele scolare sunt documente reglatoare oficiale, care tin de politici publice adoptate de ministerul de resort (al educatiei, sau al invätämäntului etc.), care se elaboreazä periodic, nu prea des, deoarece au efecte pe cicluri lungi de scolaritate, §tiut fiind cä invätämäntul are o inertie inerentä in functionare si in mäsurarea eficientei acestei functionäri. §i are nevoie de o stabilitate, de o continuitate. Vorbind despre romanä, in spatiul public (aici includ jumalismul de toate felurile, majoritatea pärintilor elevilor, familiile acestora, reteleie sociale, societatea in general) se face o confuzie deloc intentionatä, dar derutantä si care denatureazä lucrurile, si anume intre programele scolare si manuale. Programele sunt rezultatul unor modele curriculare prin care se stabileste ce, de ce, cum si cat se invatä la o materie scolarä. Manualele pun in practicä programele, le dau viatä. Dar eie nu sunt nici pe departe atat de vizibile ca manualele care sunt prezente pe bänci in clase, pe birouri si pe mese de lucru acasä, in ghiozdane... Dar manualele reprezintä viziunea unui grup de autori, de obicei profesori din sistem, care traduc programele scolare in material de studiu pentru elevi. Programele de liceu, incä in uz, au peste 20 de ani. Primele manuale apärute pe baza lor sunt din 1999. In 2004 s-a operat o revizuire a lor determinatä de scindarea liceului in douä cicluri. Asta a insemnat o altä structurare a continuturilor, dar modelul curricular a rämas acelasi: cel comunicativ - functional, dominant, dar si cel estetic, cultural. De peste 20 de ani, programele de romänä nu mai sunt analitice, nu mai enumerä autorii care trebuie studiati. Astfel, la liceu existä o listä de autori obligatoriu de parcurs, numiti „canonici”, 17 la numär. E vorba de nucleul dur al canonului literar academic, pentru cä nu cred cä cineva isi poate imagina sä nu se invete la liceu Creangä si Eminescu, Caragiale si Slavici, Sadoveanu Si Rebreanu, Camil Petrescu si G. Cälinescu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Barbu, Marin Preda, Nichita Stänescu Si Marin Sorescu... Ei nu trebuie tratati monografic, asa cum se intämpla pänä in 1998, ci studiati pe tot parcursul liceului cu cel putin un text. In plus, existä o lungä traditie care impune ca acesti autori sä fie studiati. Pentru cä este notoriu cä in scoalä se studiazä valorile consacrate ale literaturii. Iar societatea are rezerve mari in privinta inovatiilor prea brutale in materie de scoalä. In rest, farä precedent in istoria scolii romanesti, profesorii si autorii de manuale au libertatea de a propune orice text, al oricärui autor, dacä acesta corespunde criteriilor de selectie (accesibilitate, atractivitate, valoare, varietate) si contribuie la atingerea competentelor preväzute de programa. De altfel, manualele, in majoritatea lor, cuprind multi autori „contemporani”, nu chiar recenti, pentru ca nici nu se poate, dar multi optzecisti, mai ales. Si mai ales la clasa a IX-a, unde studiul este organizat de criteriul tematic. Atunci, in 1999, s-a spart canonul.