Veac Nou, 1957 (Anul 13, nr. 1-51)
1957-05-24 / nr. 20
Deschiderea festivă La 20 mai a avut loc la Teatrul de Operă și Balet al R. P. Român, adunarea festivă organizată de Consiliul General A.R.L.U.S., cu prilejul deschiderii Decadei culturii R.S.F.S.Ruse. La masa prezidiului au luat loc tovarășii: Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, acad. prof. dr. C. I. Parhon, Leonte Răutu, Ștefan Voitec, A. A. Epișev, ambasadorul Uniunii Sovietice la București, E. I. Afanasenko, conducătorul delegației de oameni de cultură din R.S.F.S.R., Fazekas I., A. Bîrlădeanu, Fl. Dănălache, I. Pas, general maior Ion Gheorghe, P. Constantinescu-Iași, Ofelia Manole, A. Mămășan, V. A. Krotov, V. A. Zakrutkin, E. P. Kareakina, prof. R. V. Merțlin, membri ai delegației de oameni de cultură din R.S.F.S.R., I. L. Jurovski, conducătorul corului popular rus din Omsk, pictorul sovietic A. P. Lepeliuk, artiștii poporului Lucia Sturza-Bulandra și Ion Jalea, Steliana Năstăsescu, Eugen Rodan, Petre Gheorghe, compozitorul Alfred Mendelsohn, scriitorul Cicerone Theodorescu, artista Zenaida Palii, Spiridon Bulete, secretar al Consiliului orășenesc A.R.L.U.S., Ana Ciurescu, muncitoare fruntașă la F. C. „Gh. Gheorghiu-Dej“, Petru Zaharescu, muncitor fruntaș la uzinele „Mao Tzedun“. La adunarea festivă au participat membri ai C.C. al P.M.R., miniștri, academicieni, oameni de artă și cultură, reprezentanți ai instituțiilor centrale și ai organizațiilor de masă, reprezentanți ai presei române și străine, numeroși oameni ai muncii. Deschizînd adunarea, acad. prof. dr. C. I. Parhon, președintele A.R.L.U.S.-ului, a salutat călduros pe membrii delegației de oameni de știință și cultură din R.S.F.S.R. care au venit să participe la manifestările Decadei. A luat apoi cuvîntul acad. prof. Petre Constantinescu-Iași, directorul Institutului de studii romîno-sovietice, care a vorbit despre Decada culturii R.S.F.S.R. A vorbit apoi Evgheni Ivanovici Afanasenko, ministrul Invățămîntului din R.S.F.S.R. Cuvîntările au fost subliniate cu aplauze îndelungi. Asistența a manifestat călduros pentru prietenia veșnică dintre poporul român și popoarele Uniunii Sovietice. E greu să te hotărăști... Prima zi a Decadei culturii R.S.F.S.R.... Manifestări numeroase, cu programe variate și interesante, au pus la grea încercare alegerea bucureștenilor. Unde să mergi mai întîi ? La Teatrul de Operă și Balet are loc un interesant festival Ceaikovski. Artiști de frunte ÎȘi dau concursul interpretînd minunate pagini din opera străbătută de atîta lirism a marelui compozitor rus. Dar tot astăzi are loc primul concert al corului popular rus din Omsk. Solii Siberiei aduc bucureștenilor mesajul de prietenie al poporului sovietic. La Casa Prieteniei Romîno- Sovietice s-a organizat o serată literar-muzicală ..Moscova“. E picat să lipsești... La Arenele Libertății ansamblul M.F.A. oferă spectatorilor un frumos program de cîntece și dansuri. Și mai sînt încă atîtea manifestări... Unde să mergi ? Întrebarea aceasta și-au pus-o mii de oameni. Și, totuși, fiecare sală în care au avut loc aceste manifestări, a fost plină pînă la refuz de spectatorii dornici de a lua parte la sărbătorirea Decadei culturii ruse. ■k Să facem un scurt popas la Casa Prieteniei Romîno-Sovietice. Aici, după cum s-a anunțat, are loc serata literar-muzicală „Moscova". Compozitorul Alfred Mendelsohn, maestru emerit al artei, evocă intensa viață culturală a Moscovei. Programul literar muzical care urmează după această interesantă prezentare este susținut de actori de frunte ai scenelor noastre : Aura Buzescu, artistă a poporului, Beate Fredanov, Zenaida Palii și Mircea Buciu, artiști emeriți, și alții. Pagini celebre din operele scriitorilor ruși clasici și contemporani, melodii pe care le cunoaște și le admiră o lume întreagă, poartă pe aripile lor ușoare sutele de spectatori. Im șapte sate, ca în multe altele Cu o săptămînă înainte, în fața sfatului popular din comuna Ulmeni, regiunea Baia Mare a fost afișat un anunț- El vestea cu litere de-o șchioapă că duminica următoare, adică în ziua de 19 mai, A.R.L.U.S. va organiza o zi de odihnă colectivă pentru țăranii muncitori. Ca orice veste bună, ea s-a întins — cum e vorba din popor — chiar peste 7 sate: Ulmeni, Dohan, Minau, Zărzig, Chilnița, Arduzel, Șoimeș-Uileac. Și din ziua aceea au și început pregătirile. La gospodăria colectivă din Zărzig s-a ținut o scurtă ședință de U. T. M. Tineretul a luat hotărîrea ca echipa artistică să prezinte la Ulmeni un program. Seară de seară, la căminele culturale din comunele Zărzig, Someș-Uileac, Ulmeni se făceau repetiții, coruri, dansuri și poezii romînești și rusești. * ~ In timp Ce la Ulmeni 2000 de țărani muncitori sărbătoreau duminică deschiderea Decadei, alte mii de țărani muncitori din comunele Crețulești, Lunca pe Tisa și Breveni, — regiunea Baia Mare, Budiștel — regiunea Pitești,Albești — regiunea Stalin, Dumbrăveni, regiunea Suceava, Coțofănești, Răcăciuni și Homocea, regiunea Bacău, Salonta, Beiuș, Ineu, Valea lui Mihai, Pleșcuța — regiunea Oradea, participau la zile de odihnă colectivă, la uzinele Republica și 23 August pe tovarășii lor de muncă, coriști — dansatori în echipa artistică a uzineșilor Republica. In aerul pur, în care pluteau miresme vagi și tulburătoare de primăvară, s-au Înălțat vocile puternice și tinerești ale coriștilor. Reflectoare puternice au prins apoi in lumina lor orbitoare pe dansatorii care ieșeau într-un lanț șerpuitor de după culise. Au început cu o suită de jocuri romînești, jocuri care ne sînt atit de dragi și pe care le știm de cind am început să facem primii pași. Chiote _ $1 strigături vesele însoțeau mișcările pline de vioiciune. Și au continuat cu un năvalnic dans sovietic, din care se degaja un puternic simțămînt de fericire și voioșie, care exprimă Însăși fericirea și voioșia vieții unui mare popor. ...Și spectacolul a durat până aproape de miezul nopții. Și nimeni nu s-a clintit, deși amfiteatrul se umpluse incă de la șase după amiază,.. „Drumeții veseli“ au pornit și ei „Relațiile romîno-ruse în secolele XVI—XVIII“ a fost tema concursului „Drumeții veseli“ care s-a ținut duminică între ultimele clase ale școlilor medii de fete nr. 5 și ce băieți nr. 1 din Oradea. La teatrul de vară ,,23 August“ din Craiova, elevii claselor a IX-a A de la școala medie nr. 2 băieți și a IX-a C de la școala medie nr. 4 fete au făcut „O călătorie de la Craiova la Moscova“ în cadrul concursului „Drumeții veseli" condus de profesorul Ioan Ciolacu. Din parcuri se auzea kazaciokul In duminicile obișnuite, oamenii se plimbă — care pe bulevardul principal al orașului, care pe aleile înverzite ale parcurilor. Așa e in fiecare duminică... Duminica trecută, însă, a fost o zi deosebită. Străzile rămăseseră aproape goale, iar de departe, dinspre parcuri răzbăteau acordurile săltărețe ale unui kazaciok. La serbările populare, organizate de consiliile A.R.L.U.S. au participat zeci de mii de oameni care au sărbătorit deschiderea Decadei culturii R.S.F.S.R. Rună către miezul nopții in parcurile din Cluj, Cavei, Orșova, Bîrlad, Timișoara, Tg. Mureș, Suceava, Vatra Dornei, Brăila, Pitești, Dăești, Satu-Mare puzderie de Orchestre și echipe artistice au prezentat bogate programe din repertoriul artistic romîno-rus, Pînă noaptea tîrziu moneco Pe coloanele ce fil NII străjuiesc teatrul I de vară din parcul JT% a I >>23 August" mai p lgs pîlpîiau roșieticul- GuA* l timele raze ale soa- Marelui. Freamătul care stăpînea potcoava uriașă a amfiteatrului, s-a potolit ca prin farmec cind pe scenă a apărut crainicul. In liniștea inserării el a anunțat Începutul serbări închiriată Decadei. Cu o furtună de aplauze au întimpinat spectatorii — aproape șase mii ,12 oameni, cei mai mulți muncitori Vernisajul expoziției „Arta aplicată și decorativă în R. S. F. S. R.“ In ziua de 20 mai a.e., în localul Muzeului „V. I. Lenin—I. V. Stalin“ din Capitală, a avut loc vernisajul expoziției „Arta aplicată și decorativă în R.S.F.S.R.“, organizată de Ministerul Invățămîntului și Culturii și Consiliul General A.R.L.U.S., cu prilejul Decadei culturii R.S.F.S.R. La descinderea expoziției au luat parte tovarășii: Gheorghe Gheorghiu- Dej, Chivu Stoica, general de armată Emil Bodnăraș, Iosif Chișinevschi, Miron Constantinescu, Constantin Pîrvulescu, Leonte Răutu, acad. prof. dr. C. I. Parhon, Al. Bîrlădeanu, P. Daru, acad. I. Murgulescu, Ion Pas, Popa Gherasim, Barbu Solomon, Ghizela Vass, I. Mincu, A. Mălnășan, Ofelia Manole, V. Cristache, V. Ionescu, Ana Toma, Liuba Chișinevschi, Mihai Marin, A. Duma, E. Rodan, conducători ai instituțiilor centrale și ai organizațiilor de masă, activiști ai A.R L.U.S.-ului, reprezentanți ai presei. Au participat artiștii poporului I. Jalea, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din R. P. Romînă, și C. Baraschi, maestru emerit al artei, Boris Caragea, precum și numeroși alți artiști plastici. Au fost de față A. A. Epișev, ambasadorul Uniunii Sovietice la București, și membri ai ambasadei. Erau prezenți membrii delegației de oameni de cultură din R.S.F.S.R. în frunte cu E. I. Afanasenko, ministrul Invățămîntului al R.S.F S.R., precum și pictorul A. P. Șepeliuk, director în direcția artelor plastice din Ministerul Culturii al U.R.S.S., membru în consiliul de conducere al Uniunii Artiștilor Plastici din U.R.S.S. Cuvîntul de deschidere a expoziției a fost rostit de tov. Ion Pas, adjunct al ministrului Invățămîntului și Culturii. A luat apoi cuvîntul A. A. Epișev, ambasadorul Uniunii Sovietice la București. Asistența a vizitat apoi sălile expoziției. Spectatorii Nu știu cum s-a intimplat că n-am fost niciodată la teatrul de vară „Nicolae Bălcescu“. Acum vroiam să asist acolo la un spectacol Închinat Decadei culturii R.S.F.S.R. Drumul meu a început însă cu o mică încurcătură : m-am urcat tn tramvaiul 10 în loc de 6. Bucureștenii știu că asta înseamnă cale mai lungă și ceva mai încurcată. Taxatoarea mi-a spus unde să cobor, dîndu-mi totodată eterna indicație : „acolo mai întrebați dumneavoastră“. Dar „acolo“ n-a mai fost necesar să întreb. Am observat — și pentru asta nu era nevoie de multă perspicacitate — Că grupuri de oameni se îndreptau în aceeași direcție. Cu aceasta au început impresiile mele despre serbarea la care mă duceam . Decada culturii ruse și manifestările prilejuite de ea sunt o adevărată sărbătoare pentru întregul cartier muncitoresc Grivița Roșie. Bărbați și femei, tineri și vîrstnici, îmbrăcați modest sau mai elegant, copii de toate vîrstele formau publicul spectator, care ocupase băncile dispuse semicircular. Spectatorii... Cîte nu se pot spune despre spectatorii de la teatrul de vară „Nicolae Bălcescu“. „Spectatorii" înseamnă șoferul Petre Constantinescu cu soția lui, Lenuța, care au venit special ca să asculte coruri rusești. „Spectatorii" înseamnă medicul Ștefan Ionescu, mare iubitor al orchestrelor de mandolină, care bătea tactul și fredona tot timpul melodiile executate... „Spectatorii" mai înseamnă cazangiul pensionar Dumitru Tănase, care comenta nemulțumit : „Nu joacă cum trebuie băieții ăștia. Mai multă viață! mai multă viață!". „Spectatorii“ sunt muncitori și gospodine, intelectuali și pensionari, elevi și studenți din cartierul Grivița Roșie, care după o zi de muncă, de preocupări obișnuite, au venit cu plăcere să asiste la un spectacol de cîntece și dansuri închinat prieteniei romîno-sovietice. Printre profesori și școlari In jurul unei mese lungi din vastul cabinet direct ■ I la ral al școlii me/ II din „Dimitrie Canm*p Itemir“, câțiva bărbați erau adînciți într-o discuție pasionantă. Unul dintre ei, un om voinic, cu părul argintiu, era — lucrul se vedea îndată — în centrul atenției tuturor. E vorba de Evgheni Ivanovici Afanasenko, ministrul Invățămîntului din R.S.F.S.R., membru al delegației sovietice care ne vizitează țara cu prilejul Decadei. După un prietenesc schimb de păreri privind felurite aspecte ale muncii de educație, E. I. Afanasenko a pornit, împreună cu gazdele, să viziteze școala. Un stol gălăgios de școlari și școlărițe din clasele mici l-au înconjurat pe oasipete. Discuția se legă repede, lipsită de sfiala firească în astfel de împrejurări. Pedagogul sovietic dovedi că știe să vorbească cu copiii, să și-i apropie. El afla că astăzi nici unul din elevi nu a luat „cinci“, dar că mulți dintre ei au nota asta în catalog. Nici „doi“ n-a luat azi nimeni, și, de altfel, la cei de față cel puțin, asta e o notă destul de rară... In holul liceului e amenajată o foarte interesantă expoziție cu trofeele cucerite de sportivii școlii și cu fel de fel de obiecte migălite de mîinile elevilor. Oaspetele și cei care îl însoțeau s-au oprit îndelung în fața unei ingenioase scheme cu lumini comutate care înfățișează, pe înțelesul oricui, procesul de dezagregare a atomilor, — așa numita reacție nucleară în lanț. Expoziția este realizată de elevii clasei a X-a, sub îndrumarea profesorului de fizică, C. Șerbănescu. Vizita a continuat prin clase și laboratoare, la muzeul de științele naturii. Peste tot, oaspetele și-a exprimat prețuirea pentru realizările intr-adevăr meritorii ale dascălilor și școlarilor. ...In camera pionierilor, o surpriză plăcută pentru oaspete. Patefonul reproduce vocea caldă a lui Mark Bernes, care cvită cunoscuta melodie despre prietenia dintre orașele Moscova și București. Evgheni Ivanovici se apleacă emoționat, pentru ca una din micile MMȚ» I ■lele decad ei Vraja romanțelor Am plutit aproape două ore pe aripi de melodie, purtați de Glinka și Rachmaninov, de Ceaikovski și Rimski-Korsakov. împletit ici colo, firul romanțelor romînești a sporit savoarea și coloritul concertului de la Dallas. Zenaida Palii, artistă emerită a R.P.R., cu vocea sa profundă răscolitoare. Rose Campf, remarcicabilă soprană de coloratură, împreună cu tenorul Victor Negreanu, au interpretat cu deosebită gingășie și sensibilitate romanțe rusești și romînești. Artistul emerit Nicolae Secăreanu ne-a emoționat și ne-a încintat. „Bătrânul caporal" de Dargomîjski și ,,Cintec vechi" de Luciliu Olteanu au fost primite cu adevărate ovații. La stăpînii palatului „Salut voios de pionier!“ Rostit de voci melodioase și subțiri, el a întîmpinat delegația oamenilor de artă și M. 1 cultură sovietici, care a vizitat Paalatul Pionierilor din Capitală. Inconjurîndu-și oaspeții, pionierii au pornit să le arate, ca niște adevărați stăpîni, casa lor mare In sala de lucru manual, așezate față în față la mesuțe, fetițele brodați de zor. Ciupercuțele rubinii, fluturașii și floricelele pe care micile brodeze le așterneau cu măiestrie pe pînza imaculată, au stîrnit admirația unanimă. Mie iiculí) gazde să-i poată lega în jurul gîtului cravata roșie de pionier. Clipa e solemnă, cu toate că e plină de o veselie reținută, ceea ce face să strălucească atît ochii copiilor cît și ai oamenilor mari. Cu aceasta ia sfîrșit vizita prietenului sovietic la vechea școală bucureșteană al cărei patron este prea învățatul Dumitrașco Vodă Cantemir, bărbatul pomenit la loc de cinste atît în istoria romînilor cît și în cea a rușilor. Vrînd să nu rămînă mai prejos, băieții s-au întrecut să arate oaspeților planoarele, machetele de avion executate de ei. — Oo! Un adevărat ,,Tu-104“ — exclamă încîntat scriitorul Vitali Zakrutkin în fața ultimului „tip“ de planor „Pescăruș-5“, creație a aeromodelistului Liviu Gheorghe. Surprinși în plină repetiție a unui fragment din baletul „Scufița Roșie“, micuții dansatori s-au intimidat în fața acestor spectatori neașteptați. Dar emoția a durat numai cîteva clipe — inevitabilul trac de început. .Apoi totul a reintrat în normal. Scufița Roșie a adormit la vraja melodiilor cântate de greierași. Oaspeții au poposit apoi la viitorii cîntareți, viitorii sportivi și în multe alte secții. Mai grăitor decit cuvintele La amabilitate se răspunde cu amabilitate, mai ales cind e vorba de prieteni. Directorul general al Uzinei „23 August", C. Putinică, și cîțiva din colaboratorii săi s.au întors luna aceasta dintr-o lungă Vizită la U.R.S.S., unde s-au bucurat de o primire de neuitat. Acum erau ei gazdele, și nu vroiau să se lase mai prejos... Miercuri, înainte de amiază, uzinele ,,23 August“ au fost vizitate de membrii delegației din R.S.F.S.R. Trecind prin secțiile uzinei, oaspeții sovietici și-au exprimat admirația față de acest gigant industrial, pe bună dreptate supranumit „Mecanicul șef al industriei grele românești“: uneori cuvintele oaspeților erau acoperite de zgomotul puternic ce domnește în multe din halele uzinei, dar ochii lor exprimau mai limpede decit ar fi putut s-o facă vorbele, sentimentele de care erau pătrunși. Vizita delegației sovietice la uzinele „23 August" s-a încheiat printr-o întîlnire cu cadre de conducere și un numeros grup de fruntași în producție. Intr-o atmosferă cordială, reprezentanții culturi ruse au discutat cu metalurgiștii romini despre uzină, despre învățămîntul profesional și despre multe altele. S-au exprimat felicitări, s-au rostit saluturi și urări pline, de căldură, după care oaspeții sovietici și gazdele și-au luat rămas bun, exprimîndu-și dorința reciprocă de a se revedea cit de purlnd. In piața Republicii Estrada se Înălța singuratică în piața Republicii. Trecătorii își grăbiți de vedeau treburi sau se plimbau agate, privind fugar scena îmbrăcată in piiză roșie. Cînd deodată... Deodată s-a rînduit frumos pe scenă un grup numeros de tineri. Fetele erau îmbrăcate în bluze albe și fuste negre, lungi pînă la călcîie, iar băieții — în costume sobre. Crainicul a anunțat că formația corală a uzinelor metalurgice „Mao Tze-dun" își începe programul cu cîntecul „Noi te slăvim tinerețe". Și cind m-am uitat în jurul meu am rămas uimit Intr-o clipă, in larga piață bucureșteană s-a adunat, într-o veselă tălăzuire, o mulțime de oameni care forma un vast și nuanțat peisaj în înserarea potolită. In aceste zile ale Decadei culturii R.S.F.S.R, Piața Republicii a devenit o originală „sală“ de spectacol, o tribună a prieteniei dintre poporul rus și român. Aici, cînd stelele încă n-au putere, cind jocurile viorii de lumini ale înserării încep să se stingă și cind se aprind în schimb șiragurile de mărgele sclipitoare ale sutelor de becuri, se adună pietonii bucureșteni, deveniți dintr-odată public spectator. Pe scenă se perindă în fața lor formații corale și orchestre, echipe de dansuri. Cîntece romînești și rusești bine cunoscute sînt interpretate de artiști muncitori și funcționari, jocurile populare romînești și rusești — o adevărată gamă a virtuților tinerești — executate cu avînt, fac să duduie scena încăpătoare. Și în timpul acesta spectatorii vin și pleacă mereu. Mișcarea lor policromă, nedomolită, permanentă, seamănă cu lunecarea lină a valurilor mării care nu se împuținează niciodată. 25 MM Vitali Zakrutkin povestește... (urmare din pag. la)toricească. Observațiile lor sînt totdeauna spontane, pline de adevăr. Aceste întîlniri au loc fie la mine acasă, fie la club sau la casa de lectură. Țin să subliniez că nu le organizez numai eu. De multe ori vin cazacii la mine, se interesează ce am mai scris, îmi cer să le citesc. De altfel, la rugămintea lor, am intervenit ca filmul „Dispărut fără urmă“, al cărui scenariu îmi aparține, să ruleze în primul rînd instaniță. Așa se face că, înainte de spectatorii din Moscova, Leningrad, Kiev și alte orașe mari, filmul a fost vizionat de consătenii mei. — Au văzut și spectatorii noștri filmul și le-a plăcut mult. Este plin de dramatism și de patos. —■ Filmul acesta e un capitol din viața mea. Eu am fost pe front din prima pînă în ultima zi a războiului. Multe din faptele care se petrec în film au fost văzute sau trăite de mine. — Cu care scriitor rus aveți mai multe afinități ? — I-am închinat lui Pușkin mai mult de 10 ani din viață. Ii cunosc opera temeinic Dar fiindcă scriu proză, am avut întotdeauna în fața ochilor exemplul luminos al operei monumentale a lui Tolstoi. Bineînțeles, nu e vorba de imitarea ei. Temeinicia, ținuta artistică a operei lui Tolstoi ,sunt exemplu pentru toți scriitorii. Iar prietenul Șolohov mi-i și mai drag tocmai pentru ci este un demn urmaș al titanului. Același larg suflu epic străbate și paginile cărților lui. — Spuneți-mi, Vitali Aleksandrovici, ce știți despre România ? — Pînă la eliberarea Romîniei, la 23 August 1944, la noi pe Don, răzbăteau puține știri despre țara dumneavoastră, despre cultura romînească. După eliberare, cînd relațiile dintre țările noastre s-au strîns, am început să-i cunoaștem pe scriitorii romîni, arta romînească, cultura în genere. Au ajuns și în stanița noastră, în traducere, minunatele Opre ale lui Eminescu și Caragiale, Creangă și Sadoveanu, Arghezi, Beniuc, Petru Dumitriu. Am văzut albume cu reproduceri din arta plastică romînească. Impresiile noastre despre cultura romînească se îmbogățesc mereu. Am stabilit și relații personale cu scriitorii romîni cînd aceștia au venit în Uniunea Sovietică, iar vizita noastră în Romînia contribuie la strîngerea acestor relații. — Cînd ați plecat din Moscova tocmai a început plenara a III-a a Uniunii Scriitorilor sovietici. Ne-ați putea spune ceva despre obiectivele ei ? — Am fost la curent cu lucrările de pregătire a plenarei și vă pot spune că se vor discuta probleme foarte importante : despre realismul socialist ca metodă de creație, despre locul și rolul scriitorului în viață, vor fi apreciate multe opere, vor începe pregătirile pentru sărbătorirea jubileului revoluției. De altfel, presa sovietică a și început să aducă vești de la plenară. — Faceți parte din colegiul de redacție al revistei „Don". Care sunt obiectivele ei ? — Revista „Don“ a fost înființată de curînd. Apariția ei a fost cerută de dezvoltarea și întărirea organizației scriitorilor de la Don. S-au ridicat multe talente tinere, care-și găsesc loc în paginile revistei. Colaborează, bineînțeles, și scriitori consacrați. Redactor șef este Mihail Sokolov, autorul apreciatului roman „Scîntei“, și Șolohov face parte din colegiul de redacție. — La ce lucrați acum ? — Pregătesc volumul II al romanului-trilogie „Facerea lumii“. Sper să-l termin peste vreo doi-trei ani. Volumul I a apărut și s-a răspîndit în Cțteva zile în întreaga țară. In total consacru trilogiei cam vreo nouă ani. Mă pregătesc să-i mai pun scriitorului o întrebare, dar el, ghicind-o, mi-o ia înainte zimbind : — Despre proiectele mele de viitor nu pot să spun decit lucruri vagi. Cel mai sigur este volumul III al trilogiei „Facerea lumii“. Iulia Scutaru Din cronica Decadei 20.000 țărani muncitori la serbarea populară de la Lacul Sărat La Galați, deschiderea festivă a Decadei a avut loc în spațioasa sală a Orchestrei simfonice de stat. De o largă participare s-au bucurat și manifestările organizate în regiune. La serbarea în aer liber organizată la Lacul Sărat, raionul Brăila, au asistat 20.000 de țărani muncitori, în raionul însurăței 2.500, iar în comunele Pechea și Independența — peste 5.000 persoane. Un număr de peste 500 de medici, profesori și intelectuali din Sibiu au urmărit conferința ținută de dr. A.B. Ivanova, șeful cabinetu-Participarea intelectualității lui radiologie al Institutului medical nr. 1 din Moscova, care a vorbit despre folosirea izotopilor radioactivi în medicină. Intr-Un raion din Pitești La manifestările care ----— ....................... ... au avut loc în primeledouă zile în orașul Pitești au participat cîteva mii de cetățeni. La programul cultural-sportiv organizat duminică in raionul Băleni au participat aproape 6000 de țărani muncitori. In 900 cămine culturale , festivitățile prilejuite ————------—— ------- de deschiderea Decadei, in orașul Iași au participat peste 4.000 de cetățeani — muncitori, funcționari și intelectuali. In peste 900 de cămine culturale din regiune au avut loc șezători și serbări consacrate prieteniei romîno-sovietice. In Regiunea Și în Regiunea Autonomă Maghiară Decada culturii R.S.F.S.R. Autonomă Maghiară prilejuiește mari manifestări La Tîrgu-Mureș, la festivitatea deschiderii Decadei au conferențiat poetul de limbă maghiară Hajdú Zoltán și profesorul universitar Andraszovski Tiberiu. La serbările în aer liber care s-au desfășurat în raioanele Gheorghieni, Reghin, Tg. Mureș și Tg. Secuiesc au participat mai bine de 10.000 țărani muncitori, iar la serbările organizate în 220 cămine culturale din regiune, peste 30.000 persoane. Oaspeții noștri E. I. AFANASENKO Evgheni Ivanovici Afanasenko s-a născut în anul 1914, iintr-o familie de învățțători din regiunea Gomel. In anul 1930 a absolvit școala pedagogică, fiind apoi învățător la țară. Intre anii 1933—1938 a urmat facultatea de fizico-matematici a Institutului pedagogic „Herțen“ din Leningrad A funcționat apoi ca profesor de matematici și director de școală în orașele Leningrad și Moscova. In anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei a fost în armată din prima ptnă în ultima zi.După război a lucrat din nou in învățămînt și apoi ca activist de partid. In aprilie 1956 a fost numit ministru al Invățămîntului din R. S.F.S.R. V. AL KROTOV S-a născut în 1905, în orașul Iakutsk, într-o familie de funcționari. In 1929, termină cursurile universității din Irkutsk după care lucrează ca asistent la Institutul de științe economice. In 1937 devine șeful catedrei de geografie economică la universitatea din Irkutsk. în 1948 i se încredințează sarcina de a se ocupa de înființarea Filialei din Siberia de Est a Academiei de Științe a U.R.S.S. In 1949 este ales vicepreședinte al prezidiului filialei, iar din 1956 devine președintele ei. Viktor Aleksandrovici Krotov a publicat peste 40 de lucrări științifice. V. AL ZAKRUTKIN în S-a născut în 1908, orașul Fieodosia din Crimeea, într-o familie de învățători. După terminarea studiilor medii se înscrie la Institutul pedagogic, facultatea de limbă și literatură rusă. Urmează apoi aspirantura la Institutul pedagogic „Herțen“ din Leningrad obținînd titlul de candidat în științe și docent. Lucrează apoi în învățămîntul superior fiind șeful catedrei de literatură rusă la Institutul pedagogic din Rostov pe Dom în 1941, pleacă voluntar pe front, unde luptă pînă în ultimele zile, luînd parte la asaltul Berlinului. Pentru merite militare a fost decorat cu ordinele „Steagul roșu" și „Steaua roșie“ și cu mai multe medalii. După război se stabilește în stanița Kocetovskaia, pe Don, consacrîndu-se creației literare. Operele sale principale sînt : „însemnări din Caucaz", „slanița plutitoare“, precum și trilogia „Facerea lumii“. E. P. KAREAKINA Elena Petrovna Kareakina, artistă poporului din R.S.F.a S. R., s-a născut in anul 1902 A absolvit școala de dramă rusă din Leningrad de pe lîngă teatrul „Aleksandriinsk". După terminarea studiilor, a intrat în colectivul artistic al Teatrului de Dramă „ A. S. Pușkin" din Leningrad, în cadrul căruia activează și astăzi. In timpul războiului pentru Apărarea Patriei, E. P. Kareakina a condus formația artistică a teatrului care dădea spectacole pe front. Pentru merite deosebite în activitatea artistică, E. P. Kareakina a fost distinsă cu titlul de artistă emerită a R.S.F.S.R. și cu Ordinul „insigna de onoare". in 1951, E. P. Kareakina a fost „Artistă a poporului distinsă cu titlul de din R.S.F.S.R.“. R. V. MERTLIN Roman Viktorovici Merflin s-a născut în 1903 la Saratov. In anul 1924 a absolvit facultatea de fizico-matematici Universității de stat a din Saratov, lucrând apoi ca profesor și chimist. Din 1935 a trecut in munca științifică, mai întîi ca asistent iar apoi ca docent și profesor universitar. In anul 1939 și-a susținut dizertația pentru titlul de doctor in științe chimice. Din 1941 a fost prorector și rector al Universității de stat din orașul Molotov, iar din 1950 rector al Universității din Saratov. In anul 1948 i s-a decernat titlul de om de știință emerit al R.S.F.S.R. R. V. Mertlin este președintele filialei regionale din Saratov a Comitetului sovietic pentru apărarea păcii, Suită siberiana (amare din pag. la) muritor, sau era o inimă dezvelită, sau era o spovedanie rostită în fața pădurii bdtrine și atotliniștitoare. Fără tranziție aproape, intrăm apoi intr-un vîrtej amețitor de sunete și mișcare. Dialoguri muzicale vii, colorate cu strălucire, punctează sfada Melaniei, cea care a vărsat boabele, și soldații care o mustră. O fată se întilnește în taiga cu un urs și-l roagă să nu-i facă nici un rău. Altă fată, cu tichii și sprîncenele negre e oprită de maică-sa să se plimbe noaptea. Insă fata, spune cîntecul „vrea să se veselească atît de tinără“■ Exuberanța, chiotul nestăpînit trădînd energia, setea de viață irump în cîntece și în dansuri cu forța enormă a marilor ape siberiene ! Există și dansuri vechi siberiene, pline de ceremonial și solemnitate, dar această gravitate *«f*, de obicei, doar prima mișcare, ritmul intefindu-se treptat pînă ajunege o adevărată furtună. Originalitatea, umorul, fantezia, izvorîte din adinci tradiții populare, găsesc in maeștrii de coregrafie (Nadejda Nadejdina și Aleksandr Sveta) Interpreți subtili. La cadrilul siberian, de pildă, figurile sunt anunțate mut, de conducătorul formației, și mișcarea indicată astfel la sec, fără muzică, în deplină tăcere conferă dansului haz și acea ușoară prețiozitate care însoțesc distracțiile scumpe bunicilor noștri. Dimpotrivă, în dansul jucăuș „Sticletele" mișcarea are grafia neprevăzutului, a spontaneității. Și mai reprezentativ este „Ursul“, un motiv coregrafic evocînd vînătoarea, apoi petrecerea tineretului. Ursul, răpus de iscusiții vînători din taiga, este apoi împăcat prin grațiile fetelor, speriat apoi de vijelioasa mișcare a băieților, iarăși îmbunat, amețit, luat in horă. dus Pe sus... O fantastică repeziciune alternează cu un tempo lent: trupurile soliștilor se rotesc neverosimil în jurul axei proprii, picioarele par a se mișca în articulații imposibile din punct de vedere anatomic, legile echilibrului sunt sfidate cu nepăsare și oasele înlocuite cu arcuri... Ansamblul din Omsk mi-a dăruit două ore de desfătare sub semnul unei prietenii nedezmințite pentru poporul nostru. A dovedit-o cîntecul „Bucureștiul ne-a împrietenit" compus în amintirea festivaluli din 1953. Au dovedit-o ochii strălucitori ai lui Vladimir Mrtinov, tînărul solist care a interpretat cu naturalețe și dezinvoltură un cîntec popular rominesc. Au dovedit-o toți acești inimoși cintăreți și dansatori, maeștri cunoscuți, fii și fiică ai unor pămînturi peste care soarele ostenește multe ceasuri aducind răsăritul. Pentru noi, prietenii patriei lor, a răsunat veselul lor cintec. Ștefan Iureș