Veac Nou, 1957 (Anul 13, nr. 1-51)

1957-05-24 / nr. 20

Deschiderea festivă La 20 mai a avut loc la Teatrul de Operă și Balet al R. P. Român, adunarea festivă organizată­ de Consiliul General A.R.L.U.S., cu prilejul deschiderii Decadei culturii R.S.F.S.­Ruse. La masa prezidiului au luat loc tovarășii: Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, acad. prof. dr. C. I. Parhon, Leonte Răutu, Ștefan Voitec, A. A. Epișev, ambasadorul Uniunii Sovietice la București, E. I. Afanasenko, conducătorul delegației de oameni de cultură din R.S.F.S.R., Fazekas I., A. Bîrlădeanu, Fl. Dănălache, I. Pas, general maior Ion Gheorghe, P. Con­­stantinescu-Iași, Ofelia Manole, A. Măm­ășan, V. A. Krotov, V. A. Zakrutkin, E. P. Kareakina, prof. R. V. Merțlin, membri ai delegației de oameni de cultură din R.S.F.S.R., I. L. Jurovski, conducătorul corului popular rus din Omsk, pictorul sovietic A. P. Lepeliuk, artiștii poporului Lucia Sturza-Bulan­­dra și Ion Jalea, Steliana Năstăsescu, Eugen Rodan, Petre Gheorghe, compo­zitorul Alfred Mendelsohn, scriitorul Cicerone Theodorescu, artista Zenaida Palii, Spiridon Bulete, secretar al Consiliului orășenesc A.R.L.U.S., Ana Ciurescu, muncitoare fruntașă la F. C. „Gh. Gheorghiu-Dej“, Petru Zaha­­rescu, muncitor fruntaș la uzinele „Mao Tze­dun“. La adunarea festivă au participat membri ai C.C. al P.M.R., miniștri, academicieni, oameni de artă și cultură, reprezentanți ai instituțiilor cen­trale și ai organizațiilor de masă, reprezentanți ai presei române și străine, numeroși oameni ai muncii. Deschizînd adunarea, acad. prof. dr. C. I. Parhon, președintele A.R.L.U.S.-ului, a salutat călduros pe membrii delegației de oameni de ști­ință și cultură din R.S.F.S.R. care au venit să participe la manifestările Decadei. A luat apoi cuvîntul acad. prof. Petre Constantinescu-Iași, directorul Institutului de studii romîno-sovietice, care a vorbit despre Decada culturii R.S.F.S.R. A vorbit apoi Evgheni Ivanovici Afanasenko, ministrul Invățămîntului din R.S.F.S.R. Cuvîntările au fost subliniate cu aplauze îndelungi. Asistența a manifestat călduros pentru prietenia veșnică dintre poporul român și popoarele Uniunii Sovietice. E greu să te hotărăști... Prima zi a De­cadei culturii R.S.F.S.R.... Manifestări nu­meroase, cu pro­grame variate și interesante, au pus la grea încercare alegerea bucurește­­nilor. Unde să mergi mai întîi ? La Teatrul de Operă și Balet are loc un interesant festi­val Ceaikovski. Artiști de frunte ÎȘi dau concursul interpretînd minunate pagini din opera străbătută de atîta lirism a marelui compozitor rus. Dar tot astăzi are loc primul con­cert al corului popular rus din Omsk. Solii Siberiei aduc bucureștenilor me­sajul de prietenie al poporului so­vietic. La Casa Prieteniei Romîno- Sovietice s-a organizat o serată lite­­rar-muzicală ..Moscova“. E picat să lipsești... La Arenele Libertății an­samblul M.F.A. oferă spectatorilor un frumos program de cîntece și dan­suri. Și mai sînt încă atîtea manifes­tări... Unde să mergi ? Întrebarea acea­sta și-au pus-o mii de oameni. Și, totuși, fiecare sală în care au avut loc aceste manifestări, a fost plină pînă la refuz de spectatorii dornici de a lua parte la sărbătorirea Decadei cul­turii ruse. ■k Să facem u­n scurt popas la Casa Prieteniei Romîno-Sovietice. Aici, du­pă cum s-a anunțat, are loc serata literar-muzicală „Moscova". Compozitorul Alfred Mendelsohn, maestru emerit al artei, evocă in­tensa viață culturală a Moscovei. Programul literar muzical care urmează după această interesantă prezentare este susținut de actori de frunte ai scenelor noastre : Aura Bu­­zescu, artistă a poporului, Beate Fre­­danov, Zenaida Palii și Mircea Bu­­ciu, artiști emeriți, și alții. Pagini celebre din operele scriito­rilor ruși clasici și contemporani, me­lodii pe care le cunoaște și le ad­miră o lume întreagă, poartă pe ari­pile lor ușoare sutele de spectatori. Im șapte sate, ca în multe altele Cu o săptămînă înainte, în fața sfatului popular din comuna Ulmeni, regiunea Baia Mare a fost afișat un anunț- El vestea cu litere de-o șchioa­pă că duminica următoare, adică în ziua de 19 mai, A.R.L.U.S. va orga­niza o zi de odihnă colectivă pentru țăranii muncitori. Ca orice veste bună, ea s-a întins — cum e vorba din po­por — chiar peste 7 sate: Ulmeni, Dohan, Minau, Zărzig, Chilnița, Ar­­duzel, Șoimeș-Uileac. Și din ziua aceea au și început pre­gătirile. La gospodăria colectivă din Zărzig s-a ținut o scurtă ședință de U. T. M. T­ineretul a luat hotărîrea ca echipa artistică să prezinte la Ul­meni un program. Seară de seară, la căminele cultu­rale din comunele Zărzig, Someș-Ui­­leac, Ulmeni se făceau repetiții, co­ruri, dansuri și poezii romînești și rusești. *­­­­ ~­­ In timp Ce la Ulmeni 2000 de ță­rani muncitori sărbătoreau duminică deschiderea Decadei, alte mii de ță­rani muncitori din comunele Crețu­­lești, Lunca pe Tisa și Breveni, — re­giunea Baia Mare, Budiștel — regiu­nea Pitești,­­Albești — regiunea Sta­lin, Dumbrăveni, regiunea Suceava, Coțofănești, Răcăciuni și Homocea, re­giunea Bacău, Salonta, Beiuș, Ineu, Valea lui Mihai, Pleșcuța — regiu­nea Oradea, participau la zile de odihnă colectivă, la uzinele Republica și 23 August pe tovarășii lor de muncă, coriști — dansatori în echipa artistică a uzine­și­lor Republica. In aerul pur, în care pluteau mi­resme vagi și tulburătoare de primă­vară, s-au Înălțat vocile puternice și tinerești ale coriștilor. Reflectoare puternice au prins apoi in lumina lor orbitoare pe dansatorii care ieșeau într-un lanț șerpuitor de după culise. Au început cu o suită de jocuri romînești, jocuri care ne sînt atit de dragi și pe care le știm de cind am început să facem primii pași. Chiote _ $1 strigături vesele însoțeau mișcările pline de vioiciune. Și au continuat cu un năvalnic dans sovietic, din care se degaja un pu­ternic simțămînt de fericire și voio­șie, care exprimă Însăși fericirea și voioșia vieții unui mare popor. ...Și spectacolul a durat până aproa­pe de miezul nopții. Și nimeni nu s-a clintit, deși amfiteatrul se umpluse incă de la șase după amiază,.. „Drumeții veseli“ au pornit și ei „Relațiile romîno-ruse în secolele XVI—XVIII“ a fost tema con­cursului „Drumeții veseli“ care s-a ținut duminică între ultimele clase ale școlilor medii de fete nr. 5 și ce băieți nr. 1 din Oradea. La tea­trul de vară ,,23 August“ din Cra­iova, elevii claselor a IX-a A de la școala medie nr. 2 băieți și a IX-a C de la școala medie nr. 4 fete au făcut „O călătorie de la Craiova la Moscova“ în cadrul concursului „Drumeții veseli" con­dus de profesorul Ioan Ciolacu. Din parcuri se auzea kazaciokul In duminicile obișnuite, oamenii se plimbă — care pe bulevardul princi­pal al orașului, care pe aleile înver­zite ale parcurilor. Așa e in fiecare duminică... Duminica trecută, însă, a fost o zi deosebită. Străzile rămăseseră aproa­pe goale, iar de departe, dinspre parcuri răzbăteau acordurile săltăre­țe ale unui kazaciok. La serbările populare, organizate de consiliile A.R.L.U.S. au participat zeci de mii de oameni care au săr­bătorit deschiderea Decadei culturii R.S.F.S.R. Rună către miezul nopții in parcurile din Cluj, Cavei, Orșova, Bîrlad, Timișoara, Tg. Mureș, Sucea­va, Vatra Dornei, Brăila, Pitești, Dăești, Satu-Mare puzderie de Orchestre și echipe artistice au prezentat bogate programe din reper­toriul artistic romîno-rus, Pînă noaptea tîrziu moneco Pe coloanele ce fi­l­ N­I­I străjuiesc teatrul I de vară din parcul JT% a I >>23 August" mai p lg­s pîlpîiau roșietic­ul- GuA* l timele raze ale soa- Ma­­­relui. Freamătul care stăpînea pot­coava uriașă a am­­fiteatrului, s-a potolit ca prin farmec cind pe scenă a apărut crainicul. In liniștea inserării el a anunțat Înce­putul serbăr­i închiriată Decadei. Cu o furtună de aplauze au întim­­pinat spectatorii — aproape șase mii ,12 oameni, cei mai mulți muncitori Vernisajul expoziției „Arta aplicată și decorativă în R. S. F. S. R.“ In ziua de 20 mai a.e., în localul Muzeului „V. I. Lenin—I. V. Stalin“ din Capitală, a avut loc vernisajul expoziției „Arta aplicată și decorativă în R.S.F.S.R.“, organizată de Ministerul Invățămîntului și Culturii și Con­siliul General A.R.L.U.S., cu prilejul Decadei culturii R.S.F.S.R. La descinderea expoziției au luat parte tovarășii: Gheorghe Gheorghiu- Dej, Chivu Stoica, general de armată Emil Bodnăraș, Iosif Chișinevschi, Miron Constantinescu, Constantin Pîrvulescu, Leonte Răutu, acad. prof. dr. C. I. Parhon, Al. Bîrlădeanu, P. Daru, acad. I. Murgulescu, Ion Pas, Popa Gherasim, Barbu Solomon, Ghizela Vass, I. Mincu, A. Mălnășan, Ofelia Manole, V. Cristache, V. Ionescu, Ana Toma, Liuba Chișinevschi, Mihai Marin, A. Duma, E. Rodan, conducători ai instituțiilor centrale și ai orga­nizațiilor de masă, activiști ai A.R L.U.S.-ului, reprezentanți ai presei. Au participat artiștii poporului I. Jalea, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din R. P. Romînă, și C. Baraschi, maestru emerit al artei, Boris Caragea, precum și numeroși alți artiști plastici. Au fost de față A. A. Epișev, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucu­rești, și membri ai ambasadei. Erau prezenți membrii delegației de oameni de cultură din R.S.F.S.R. în frunte cu E. I. Afanasenko, ministrul Invățămîntului al R.S.F S.R., precum și pictorul A. P. Șepeliuk, director în direcția artelor plastice din Ministerul Culturii al U.R.S.S., membru în consiliul de conducere al Uniunii Artiștilor Plastici din U.R.S.S. Cuvîntul de deschidere a expoziției a fost rostit de tov. Ion Pas, adjunct al ministrului Invățămîntului și Culturii. A luat apoi cuvîntul A. A. Epișev, ambasadorul Uniunii Sovietice la București. Asistența a vizitat apoi sălile expoziției. Spectatorii Nu știu cum s-a intimplat că n-am fost niciodată la teatrul de vară „Nicolae Bălcescu“. Acum vroiam să asist acolo la un spectacol Închinat Decadei cul­turii R.S.F.S.R. Drumul meu a început însă cu o mică încurcătură : m-am urcat tn tramva­­iul 10 în loc de 6. Bucureștenii știu că asta înseamnă cale mai lungă și ceva mai încurcată. Taxatoarea mi-a s­pus unde să cobor, dîndu-mi totodată eterna indicație : „acolo mai întrebați dumneavoastră“. Dar „acolo“ n-a mai fost necesar să întreb. Am observat — și pentru asta nu era nevoie de multă perspicacitate — Că grupuri de oameni se îndreptau în aceeași direcție. Cu aceasta au început impresiile mele despre serbarea la care mă duceam . Decada culturii ruse și manifestările prilejuite de ea sunt o adevărată sărbătoare pentru întregul cartier muncitoresc Grivița Roșie. Bărbați și femei, tineri și vîrstnici, îmbrăcați modest sau mai elegant, copii de toate vîrstele formau publicul spectator, care ocupase băncile dispuse semicircular. Spectatorii... Cîte nu se pot spune des­pre spectatorii de la teatrul de vară „Nicolae Bălcescu“. „Spectatorii" înseamnă șoferul Petre Constantinescu cu soția lui, Lenuța, care au venit special ca să asculte coruri rusești. „Specta­torii" înseamnă medicul Ștefan Ionescu, mare iubitor al orchestrelor de man­­dolină, care bătea tactul și fredona tot timpul melodiile executate... „Specta­torii" mai înseamnă cazangiul pensionar Dumitru Tănase, care comenta ne­mulțumit : „Nu joacă cum trebuie băieții ăștia. Mai multă viață! mai multă viață!". „Spectatorii“ sunt muncitori și gospodine, intelectuali și pensionari, elevi și studenți din cartierul Grivița Roșie, care după o zi de muncă, de preocupări obișnuite, au venit cu plăcere să asiste la un spectacol de cîntece și dansuri închinat prieteniei romîno-sovietice. Printre profesori și școlari In jurul unei mese lungi din va­­­­stul cabinet direc­t ■ I la r­al al școlii me­/ I­I din „Dimitrie Can­m*p­ I­temir“, câțiva băr­bați erau adînciți într-o discuție pa­sionantă. Unul din­tre ei, un om voi­nic, cu părul argintiu, era — lucrul se vedea îndată — în centrul atenției tuturor. E vorba de Evgheni Ivanovici Afanasenko, ministrul Invățămîntului din R.S.F.S.R., membru al delegației sovietice care ne vizitează țara cu prilejul Decadei. După un prietenesc schimb de pă­reri privind felurite aspecte ale mun­cii de educație, E. I. Afanasenko a pornit, împreună cu gazdele, să vizi­teze școala. Un stol gălăgios de șco­lari și școlărițe din clasele mici l-au înconjurat pe oasipete. Discuția se legă repede, lipsită de sfiala firească în astfel de împrejurări. Pedagogul sovietic dovedi că știe să vorbească cu copiii, să și-i apropie. El afla că astăzi nici unul­ din elevi nu a luat „cinci“, dar că mulți dintre ei au nota asta în catalog. Nici „doi“ n-a luat azi nimeni, și, de altfel, la cei de față cel puțin, asta e o notă destul de rară... In holul liceului e amenajată o foar­te interesantă expoziție cu trofeele cu­cerite de sportivii școlii și cu fel de fel de obiecte migălite de mîinile ele­vilor. Oaspetele și cei care­ îl însoțeau s-­a­u oprit îndelung în fața unei inge­nioase scheme cu lumini comutate care înfățișează, pe înțelesul oricui, proce­sul de dezagregare a atomilor, — așa numita reacție nucleară în lanț. Ex­poziția este realizată de elevii clasei a X-a, sub îndrumarea profesorului de fizică, C. Șerbănescu. Vizita a conti­nuat prin clase și laboratoare, la mu­zeul de științele naturii. Peste tot, oas­petele și-a exprimat prețuirea pentru realizările intr-adevăr meritorii ale dascălilor și școlarilor. ...In camera pionierilor, o surpriză plăcută pentru oaspete. Patefonul re­produce vocea caldă a lui Mark Ber­nes, care cvită cunoscuta melodie des­pre prietenia dintre orașele Moscova și București. Evgheni Ivanovici se aplea­că emoționat, pentru ca una din micile­ ­ MMȚ» I ■­lele decad ei Vraja romanțelor Am plutit aproape două ore pe aripi de melodie, purtați de Glin­ka și Rachmaninov, de Ceaikovski și Rimski-Korsakov. împletit ici colo, firul romanțe­lor romînești a sporit savoarea și coloritul concertului de la Dallas. Zenaida Palii, artistă emerită a R.P.R., cu vocea sa profundă răscolitoare. Rose Campf, remar­ci­cabilă soprană de coloratură, îm­preună cu tenorul Victor Negrea­­nu, au interpretat cu deosebită gin­gășie și sensibilitate romanțe ru­sești și romînești. Artistul emerit Nicolae Secărea­­nu ne-a emoționat și ne-a încintat. „Bătrânul caporal" de Dargomîjski și ,,Cintec vechi" de Luciliu Oltea­­nu au fost primite cu adevărate ovații. La stăpînii palatului „Salut voios de pionier!“ Rostit de voci melodioase și­­ subțiri, el a întîm­­­­­pinat delegația oa­menilor de artă și­­ M. 1 cultură sovietici, care a vizitat Pa­­­­­a­latul Pionierilor din Capitală. Inconjurîndu-și oaspeții, pionierii au pornit să le arate, ca niște adevărați stăpîni, casa lor mare In sala de lucru manual, așezate față în față la mesuțe, fetițele brodați de zor. Ciupercuțele rubinii, fluturașii și floricelele pe care micile brodeze le așterneau cu măiestrie pe pînza ima­culată, au stîrnit admirația unanimă. Mie iiculí) gazde să-i poată lega în jurul gîtului cravata roșie de pionier. Clipa e so­lemnă, cu toate că e plină de o veselie reținută, ceea ce face să strălucească atît ochii copiilor cît și ai oamenilor mari. Cu aceasta ia sfîrșit vizita prietenu­­­lui sovietic la vechea școală bucureș­­teană al cărei patron este prea învă­țatul Dumitrașco Vodă Cantemir, băr­batul pomenit la loc de cinste atît în istoria rom­înilor cît și în cea a rușilor. Vrînd să nu răm­înă mai prejos, bă­ieții s-au întrecut să arate oaspeților planoarele, machetele de avion execu­tate de ei. — Oo! Un adevărat ,,Tu-104“ — exclamă încîntat scriitorul Vitali Za­krutkin în fața ultimului „tip“ de pla­nor „Pescăruș-5“, creație a aeromode­­listului Liviu Gheorghe. Surprinși în plină repetiție a unui fragment din baletul „Scufița Roșie“, micuții dansatori s-au intimidat în fața acestor spectatori neașteptați. Dar emoția a durat numai cîte­va cli­pe — inevitabilul trac de început. .A­­poi totul a reintrat în normal. Scufița Roșie a adormit la vraja melodiilor cântate de greierași. Oaspeții au poposit apoi la viitorii cîntareți, viitorii sportivi și în multe alte secții. Mai grăitor decit cuvintele La amabilitate se răspunde cu amabilitate, mai ales cind e vorba de prieteni. Directorul general al Uzinei „23 August", C. Putinică, și cîțiva din colaboratorii săi s.au întors luna aceasta dintr-o lungă Vizită la U.R.S.S., unde s-au bucu­rat de o primire de neuitat. Acum erau ei gazdele, și nu vroiau să se lase mai prejos... Miercuri, înainte de amiază, u­­zinele ,,23 August“ au fost vizi­tate de membrii delegației din R.S.F.S.R. Trecind prin secțiile uzinei, oaspeții sovietici și-au exprimat admirația față de acest gigant industrial, pe bună drepta­te supranumit „Mecanicul șef al industriei grele românești“: uneori cuvintele oaspeților erau acoperite de zgomotul puternic ce domnește în multe din halele uzinei, dar o­­chii lor exprimau mai limpede de­cit ar fi putut s-o facă vorbele, sentimentele de care erau pă­trunși. Vizita delegației sovietice la u­­zinele „23 August" s-a încheiat printr-o întîlnire cu cadre de con­ducere și un numeros grup de fruntași în producție. Intr-o atmos­feră cordială, reprezentanții cultu­­ri ruse au discutat cu metalurgiș­­tii r­o­mini despre uzină, despre în­­vățămîntul profesional și despre multe altele. S-au exprimat felici­tări, s-au rostit saluturi și urări pline, de căldură, după care oaspe­ții sovietici și gazdele și-au luat rămas bun, exprimîndu-și dorința reciprocă de a se revedea cit de purlnd. In piața Republicii Estrada se Înălța singuratică în pia­ța Republicii. Tre­cătorii își grăbiți de vedeau treburi sau se plimbau a­­gate, privind fugar scena îmbrăcată in piiză roșie. Cînd deodată... Deodată s-a rînduit frumos pe scenă un grup numeros de tineri. Fetele erau îmbrăcate în bluze albe și fuste negre, lungi pînă la căl­­cîie, iar băieții — în costume sobre. Crainicul a anunțat că formația corală a uzinelor metalurgice „Mao Tze-dun" își începe programul cu cîntecul „Noi te slăvim tinerețe". Și cind m-am ui­tat în jurul meu am rămas uimit In­tr-o clipă, in larga piață bucureștea­­nă s-a adunat, într-o veselă tălăzui­­re, o mulțime de oameni care forma un vast și nuanțat peisaj în înserarea potolită. In aceste zile ale Decadei culturii R.S.F.S.R, Piața Republicii a devenit o originală „sală“ de spectacol, o tri­bună a prieteniei dintre poporul rus și român. Aici, cînd stelele încă n-au putere, cind jocurile viorii de lumini ale în­serării încep să se stingă și cind se aprind în schimb șiragurile de mărge­le sclipitoare ale sutelor de becuri, se adună pietonii bucureșteni, deveniți dintr-odată public spectator. Pe scenă se perindă în fața lor for­mații corale și orchestre, echipe de dansuri. Cîntece romînești și rusești bine cu­noscute sînt interpretate de artiști muncitori și funcționari, jocurile popu­lare romînești și rusești — o adevăra­tă gamă a virtuților tinerești — exe­cutate cu avînt, fac să duduie scena încăpătoare. Și în timpul acesta spectatorii vin și pleacă mereu. Mișcarea lor policromă, nedomolită, permanentă, seamănă cu lunecarea lină a valurilor mării care nu se împuținează niciodată. 25 MM Vitali Zakrutkin povestește... (urmare din pag. l­a)­toricească. Observațiile lor sînt tot­deauna spontane, pline de adevăr. A­ceste întîlniri au loc fie la mine aca­să, fie la club sau la casa de lec­tură. Țin să subliniez că nu le organizez numai eu. De multe ori vin cazacii la mine, se interesează ce am mai scris, îmi cer să le citesc. De altfel, la rugămintea lor, am interve­nit ca filmul „Dispărut fără urmă“, al cărui scenariu îmi aparține, să ruleze în primul rînd in­staniță. Așa se face că, înainte de spectatorii din Moscova, Leningrad, Kiev și alte orașe mari, filmul a fost vizionat de consătenii mei. — Au văzut și spectatorii noștri filmul și le-a plăcut mult. Este plin de dramatism și de patos. —■ Filmul acesta e un capitol din viața mea. Eu am fost pe front din prima pînă în ultima zi a războiului. Multe din faptele care se petrec în film au fost văzute sau trăite de mine. — Cu care scriitor rus aveți mai multe afinități ? — I-am închinat lui Pușkin mai mult de 10 ani din viață. Ii cunosc o­­pera temeinic Dar fiindcă scriu proză, am avut întotdeauna în fața ochilor exemplul luminos al operei monumen­tale a lui Tolstoi. Bineînțeles, nu e vorba de imitarea ei. Temeinicia, ținu­ta artistică a operei lui Tolstoi ,sunt exemplu pentru toți scriitorii. Iar prie­tenul Șolohov mi-i și mai drag tocmai pentru ci este un demn urmaș al tita­nului. Același larg suflu epic străbate și paginile cărților lui. — Spuneți-mi, Vitali Aleksandrovici, ce știți despre România ? — Pînă la eliberarea Romîniei, la 23 August 1944, la noi pe Don, răzbă­­teau puține știri despre țara dumnea­voastră, despre cultura romînească. După eliberare, cînd relațiile dintre ță­rile noastre s-au strîns, am început să-i cunoaștem pe scriitorii romîni, arta romînească, cultura în genere. Au ajuns și în stanița­ noastră, în tradu­cere, minunatele O­pre ale lui Emines­­cu și Caragiale, Creangă și Sadovea­­nu, Arghezi, Beniuc, Petru Dumitriu. Am văzut albume cu reproduceri din arta plastică romînească. Impresiile noastre despre cultura romînească se îmbogățesc mereu. Am stabilit și re­lații personale cu scriitorii romîni cînd aceștia au venit în Uniunea Sovietică, iar vizita noastră în Romînia contri­buie la strîngerea acestor relații. — Cînd ați plecat din Moscova toc­mai a început plenara a III-a a Uniu­nii Scriitorilor sovietici. Ne-ați putea spune ceva despre obiectivele ei ? — Am fost la curent cu lucrările de pregătire a plenarei și vă pot spune că se vor discuta probleme foarte impor­tante : despre realismul socialist ca metodă de creație, despre locul și ro­lul scriitorului în viață, vor fi apre­ciate multe opere, vor începe pregăti­rile pentru sărbătorirea jubileului re­voluției. De altfel, presa sovietică a și început să aducă vești de la plenară. — Faceți parte din colegiul de re­dacție al revistei „Don". Care sunt obiectivele ei ? — Revista „Don“ a fost înființată de curînd. Apariția ei a fost cerută de dezvoltarea și întărirea organizației scriitorilor de la Don. S-au ridicat multe talente tinere, care-și găsesc loc în paginile revistei. Colaborează, bine­înțeles, și scriitori consacrați. Redactor șef este Mihail Sokolov, autorul apre­ciatului roman „Scîntei“, și Șolohov face parte din colegiul de redacție. — La ce lucrați acum ? — Pregătesc volumul II al romanu­­lui-trilogie „Facerea lumii“. Sper să-l termin peste vreo doi-trei ani. Volu­mul I a apărut și s-a răspîndit în Cț­­teva zile în întreaga țară. In total con­sacru trilogiei cam vreo nouă ani. Mă pregătesc să-i mai pun scriito­rului o întrebare, dar el, ghicind-o, mi-o ia înainte zimbind : — Despre proiectele mele de viitor nu pot să spun decit lucruri vagi. Cel mai sigur este volumul III al trilogiei „Facerea lumii“. Iulia Scutaru Din cronica Decadei 20.000 țărani muncitori la serbarea populară de la Lacul Sărat La Galați, deschiderea festivă a Decadei a avut loc în spațioasa sală a Orchestrei simfonice de stat. De o largă participare s-au bucurat și manifestările organizate în regiune. La serbarea în aer liber organizată la Lacul Sărat, raionul Brăila, au asistat 20.000 de țărani muncitori, în raionul însurăței 2.500, iar în comunele Pechea și Independența — peste 5.000 persoane. Un număr de peste 500 de me­dici, profesori și intelectuali din Sibiu au urmărit conferința ținută de dr. A.B. Ivanova, șeful cabinetu-Participarea intelectualității lui radiologie al Institutului medical nr. 1 din Moscova, care a vorbit despre folosirea izotopilor radioactivi în medicină. Intr-Un raion din Pitești La manifestările care ----­— ....................... ... au avut loc în primele­două zile în orașul Pitești au participat cîteva mii de ce­tățeni. La programul cultural-sportiv organizat duminică in raionul Băleni au participat aproape 6000 de țărani muncitori. In 900 cămine culturale , festivitățile prilejuite ————------—— ------- de deschiderea Decadei, in orașul Iași au participat peste 4.000 de cetățeani — mun­citori, funcționari și intelectuali. In peste 900 de cămine culturale din regiune au avut loc șezători și serbări consacrate prieteniei romîno-so­­vietice. In Regiunea Și în Regiunea Autonomă Ma­­­­­ghiară Decada culturii R.S.F.S.R. Autonomă Maghiară prilejuiește mari manifestări La Tîrgu-Mureș, la festivitatea deschiderii Decadei au conferențiat poetul de limbă maghiară Hajdú Zoltán și profesorul universitar Andraszovski Tiberiu. La serbările în aer liber care s-au desfășurat în raioanele Gheorghieni, Reghin, Tg. Mureș și Tg. Secuiesc au participat mai bine de 10.000 țărani muncitori, iar la serbările organizate în 220 cămine culturale din regiune, peste 30.000 persoane. Oaspeții noștri E. I. AFANASENKO Evgheni Ivanovici Afanasenko s-a năs­­cut în anul 1914, ii­n­­tr-o familie de învă­­ț­țători din regiunea Gomel. In anul 1930 a ab­­solvit școala peda­­gogică, fiind apoi învățător la țară. Intre anii 1933—1938 a urmat facultatea de fizico-matematici a Institutului pe­dagogic „Herțen“ din Leningrad A funcționat apoi ca profesor de matema­tici și director de școală în orașele Leningrad și Moscova. In anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei a fost în armată din prima ptnă în ultima zi.După război a lucrat din nou in învățămînt și apoi ca activist de partid. In aprilie 1956 a fost numit ministru al Invățămîntului din R. S.F.S.R. V. AL KROTOV S-a născut în 1905, în orașul Iakutsk, într-o familie de funcționari. In 1929, termină­ cursurile universită­ții din Irkutsk după­­ care lucrează ca asistent la Institutul de științe econo­mice. In 1937 devine șeful catedrei de geografie economică la universitatea din Irkutsk. în 1948 i se încredințează sarcina de a se ocupa de înființarea Filialei din Siberia de Est a Academiei de Științe a U.R.S.S. In 1949 este ales vicepre­ședinte al prezidiului filialei, iar din 1956 devine președintele ei. Viktor Aleksandrovici Krotov a pu­blicat peste 40 de lucrări științifice. V. AL ZAKRUTKIN în S-a născut în 1908, orașul Fieodo­­sia din Crimeea, în­­tr-o familie de în­vățători. După ter­minarea studiilor medii se înscrie la Institutul pedagogic, facultatea de limbă și literatură rusă. Urmează apoi aspirantura la Institutul pedagogic „Herțen“ din Leningrad ob­­ținînd titlul de candidat în științe și docent. Lucrează apoi în învățămîntul superior fiind șeful catedrei de litera­tură rusă la Institutul pedagogic din Rostov pe Dom în 1941, pleacă voluntar pe front, unde luptă pînă în ultimele zile, luînd parte la asaltul Berlinului. Pentru me­rite militare a fost decorat cu ordinele „Steagul roșu" și „Steaua roșie“ și cu mai multe medalii. După război se stabilește în stanița Kocetovskaia, pe Don, consacrîndu-se creației literare. Operele sale principale sînt : „însemnări din Caucaz", „sla­­nița plutitoare“, precum și trilogia „Facerea lumii“. E. P. KAREAKINA Elena Petrovna Ka­reakina, artistă poporului din R.S.F.a S. R., s-a născut in anul 1902 A absolvit școala de dramă rusă din Leningrad de pe lîngă teatrul „Aleksandriinsk". Du­­pă terminarea stu­diilor, a intrat în colectivul artistic al Teatrului de Dramă „ A. S. Pușkin" din Leningrad, în cadrul căruia acti­vează și astăzi. In timpul războiului pentru Apărarea Patriei, E. P. Kareakina a condus for­­mația artistică a teatrului care dădea spectacole pe front. Pentru merite deo­­sebite în activitatea artistică, E. P. Kareakina a fost distinsă cu titlul de artistă emerită a R.S.F.S.R. și cu Ordi­nul „insigna de onoare". in 1951, E. P. Kareakina a fost „Artistă a poporului distinsă cu titlul de din R.S.F.S.R.“. R. V. MERTLIN Roman Viktor­ovici Merflin s-a născut în 1903 la Saratov. In anul 1924 a ab­­­solvit facultatea de fizico-matematici Universității de stat a din Saratov, lucrând apoi ca profesor și chimist. Din 1935 a trecut in munca științifică, mai întîi ca asistent iar apoi ca docent și profesor universitar. In anul 1939 și-a susținut dizertația pentru titlul de doctor in științe chi­mice. Din 1941 a fost prorector și rector al Universității de stat din orașul Mo­lotov, iar din 1950 rector al Universită­ții din Saratov. In anul 1948 i s-a decernat titlul de om de știință emerit al R.S.F.S.R. R. V. Mertlin este președintele filialei regionale din Saratov a Comitetului sovietic pentru apărarea păcii, Suită siberiana (amare din pag. l­a) muritor, sau era o inimă dezve­lită, sau era o spovedanie rostită în fața pădurii bdtrine și atotli­­niștitoare. Fără tranziție aproape, intrăm apoi intr-un vîrtej amețitor de su­nete și mișcare. Dialoguri muzi­cale vii, colorate cu strălucire, punctează sfada Melaniei, cea care a vărsat boabele, și soldații care o mustră. O fată se întilnește în taiga cu un urs și-l roagă să nu-i facă nici un rău. Altă fată, cu ti­chii și sprîncenele negre e oprită de maică-sa să se plimbe noaptea. Insă fata, spune cîntecul „vrea să se veselească atît d­­­e tinără“■ Exuberanța, chiotul nestăpînit tră­­dînd energia, setea de viață irump în cîntece și în dansuri cu forța enormă a marilor ape siberiene ! Există și dansuri vechi siberie­­­­ne, pline de ceremonial și solem­­­­nitate, dar această gravitate *«f*, de obicei, doar prima mișcare, rit­mul intefindu-se treptat pînă a­june­ge o adevărată furtună. Origina­litatea, umorul, fantezia, izvorîte din adinci tradiții populare, gă­sesc in maeștrii de coregrafie (Na­­dejda Nadejdina și Aleksandr Sve­­ta) Interpreți subtili. La cadrilul siberian, de pildă, figurile sunt a­­nunțate mut, de conducătorul for­­mației, și mișcarea indicată astfel la sec, fără muzică, în deplină tă­cere conferă dansului haz și acea ușoară prețiozitate care însoțesc distracțiile scumpe bunicilor noș­tri. Dimpotrivă, în dansul jucăuș „Sticletele" mișcarea are grafia neprevăzutului, a spontaneității. Și mai reprezentativ este „Ursul“, un motiv coregrafic evocînd vînă­­toarea, apoi petrecerea tineretului. Ursul, răpus de iscusiții vînători din taiga, este apoi împăcat prin grațiile fete­lor, speriat apoi de vi­­jelioasa mișcare a băieților, iarăși îmbunat, amețit, luat in horă. dus Pe sus... O fantastică repeziciune alternează cu un tempo lent: tru­purile soliștilor se rotesc neverosi­mil în jurul axei proprii, picioa­rele par a se mișca în articulații imposibile din punct de vedere a­­natomic, legile echilibrului sunt sfi­date cu nepăsare și oasele înlocu­ite cu arcuri... Ansamblul din Omsk mi-a dăruit două ore de desfătare sub semnul unei prietenii nedezmințite pentru poporul nostru. A dovedit-o cînte­cul „Bucureștiul ne-a împrietenit" compus în amintirea festivalu­li din 1953. Au dovedit-o ochii stră­lucitori ai lui Vladimir M­rtinov, tînărul solist care a interpretat cu naturalețe și dezinvoltură un cîn­­tec popular rominesc. Au dovedit-o toți acești inimoși cintăreți și dan­satori, maeștri cunoscuți, fii și fiică ai unor pămînturi peste care soa­­rele ostenește multe ceasuri adu­­cind răsăritul. Pentru noi, priete­nii patriei lor, a răsunat veselul lor cintec. Ștefan Iureș

Next