Viața Nouă, ianuarie-martie 1958 (Anul 15, nr. 4076-4150)

1958-03-28 / nr. 4148

Fag. 2-1 Acțiuni tinerești demne de urmat Dacă te-ai fi întîmplat acum cî­­teva zile în curtea gospodăriei colec­tive din satul Sătuc ți-ai fi putut da seama că la această gospodărie a fost repartizată o brigadă de tractoare. Era brigada a 5-a de la S. M. 1. Jirlău condusă de Nicolae Secaș. Trac­toriștii din această brigadă nu s-au sfiit că timpul era încă neprielnic și au venit aci pentru a folosi pri­mele zile bune de lucru în cîmp. Dar cîteva zile nu s-sa putut lucra. In­tr-o consfătuire brigada a 5-a a ho­­tărît să ajute tinerii colectiviștii și pe colectiviștii vîrstnici la repararea unel­telor agricole necesare campaniei de primăvară. Astfel, numai în 3 zile au terminat repararea borcanelor, a doua semănători precum și a altor unelte. In această acțiune s-au evidențiat tov. Ion Gheorghe, Nicolae Secaș și alții. Exemplul lor a fost urmat și de brigada nr. 6 de la același S. M. T. care lucrează pe tarlalele gospodăriei colective din Cîineni. Și aceștia au folosit timpul nefavorabil la repara­rea uneltelor necesare gospodăriei co­lective. Astfel, au reparat 10 boroane a­semănătoare și o vînturătoare care este necesară selecționării semințelor în cadrul gospodăriei colective. S-au evidențiat tinerii Tănase Ciobotă, Ma­­nl­ache Ion și Vasile Sterian. Nu de mult în cadrul gospodăriei colective „Cel de al II-lea Congres al P. M. R.‘‘ din comuna Ibrianu a avut la adunarea organizației de bază U. T. M. care a discutat despre întă­rirea economico-organizatorică a gos­podăriei colective și pregătirea mun­cilor agricole de primăvară. Intr-o di­mineață pe ulițele satului toți tinerii forfoteau. Au trecut la acțiune tran­sported peste 500 tone gunoi de grajd la grădina gospodăriei colective. Dar tinerii nu s-au mulțumit numai cu atît. Ei au mers la conducerea gos­podăriei colective unde au cerut să li se încredințeze plantarea cu pomi fruc­tiferi a suprafeței de 10 ha. Astfel, nu­mai în trei zile ei au plantat pomi fructiferi ca: meri, peri, pruni, nuc. și alți pomi pe o suprafață de 7 ha. In aceste acțiuni s-au evidențiat în mod deosebit tinerii colectiviști Ma­rin Cristea, Nicu Vîrtej, Sandu Moru­­ziu, Tudor Orzaru și alții. Acum preocupările lor sînt îndreptate spre îndeplinirea sarcinilor încredin­țate de către organizația de partid privind campania agricolă de primă­vară. ȘTEFAN GHERASIM secretar al Comitetului raional U.T.M. Filimon Sîrbu ;»»■ V în activitate în gospodăriile colective din raioanele Bujor și Gelați A mărit suprafața legumicolă Intrucît au văzut că grădina de zarzavat este o ramură de producție rentabilă, colectiviștii din gospodă­ria „Cel de al 11-lea Congres al P. M. R."­ din comuna Brănești, au hotărît să mărească suprafața de gră­dină de la 14 ha. la 100 ha. Din a­­cestea, 60 ha. vor fi cultivate cu car­tofi. S-au făcut , deja unele lucrări pregătitoare ca îndiguiri, alături pe 5 ha. In această muncă s-au eviden­țiat în mod deosebit colectiviștii Pe­­trache Ghibrigiu, Vasile Apostol, Do­rin Mihalache și Enache Gh­ibrigiu. De asemenea, și în desfășurarea muncilor necesare pe ogoarele unde se însămînțează culturile de pri­măvară se observă o rodnică activi­tate. Numai în cîteva zile, comuniștii Hristache Dumitrașcu, Gh. Ciobanu­, Panu Iordache împreună cu alți co­lectiviști au executat arături pe o suprafață de 50 ha. teren și au însă­­mînțat 20 hectare borceag. Odată cu arăturile exacută și însămîntarul și in gospodăria „Congresul al II- lea al P. M. R.“ din comuna Vlă­­dești, colectiviștii au efectuat arături pe 60 ha., din care 32 le-au insămin­țat cu orz. Comunistul Sandu Dru­­jescu a muncit cu multă hărnicie, In­cit exemplul său personal a fost ur­mat și de colectiviștii Gh. Soltan, Gheorghe Ghinea și alții. ★ în comuna Viclezi, zilele trecute, colectiviștii din gospodăria „A 5-a a­­niversare a R. P. R", au început muncile pe ogoare. Ei au executat 60 ha. arături iar 32 ha. le-au insămințat cu orz de primă­vară. Brigada l-a condusă de comu­nistul Caranfil M. Gheorghe se situea­ză în prezent in frunte. O nouă ramură de producție Colectiviștii din gospodăria „N. Băl­­cescu“, din comuna Scînteiești, raio­nul Galați, au trecut în planul de producție pe 1958, să ia ființă o ra­mură sericicolă (creșterea viermilor de mătase). Pentru asigurarea frunzelor necesare hrănirii viermilor de mătase colectiviștii au plantat în primăvara acestui an 300 duzi. Au desțelenit 32 ha. în satul Fintinele există gospodă­ria colectivă „1 Mai 1948“. De cu­­find la propunerea colectiviștilor au fost desțelenite cu ajutorul tractoare­lor S. M. T.-ului Tulucești 32 ha. A­­cest pămînt urmează a fi cultivat de colectiviști cu cartofi și pepeni. La gospodăria agricolă colectivă „Filimon Sîrbu" di­n cununa Smulți, raionul Bujor, în toam­na anului trecut a fost termina­tă construcția unui patul ■ pentru înmagazinarea porumbului. IN CLIȘEU : Pătulul de porumb nou construit. VIATA NOUA IN CLIȘEU: Tinere cercetătoare de la stațiunea de cercetări horti­­viticole Odobești, efectuînd probe de laborator. Munca cu cartea In atenția activiștilor culturali din comuna Popești Pretutindeni în țara noastră se des­fășoară o largă muncă de popularizare a cărții în rindul țăranilor muncitori. Comorile artei, științei și literaturii române și universale nu mai sunt astăzi apanajul unui restrîns număr de privilegiați. Cartea, acest tezaur de frumusețe și înțelepciune a pătruns în orice colț de țară oricît de înde­părtat ar fi el. In satele regiunii noas­tre există azi sute de biblioteci. Cartea a ajuns pînă în cel mai îndepărtat cătun, devenind un bun al maselor largi. Formele prin care e desfășurată mun­ca culturală în satele noastre sînt multiple și variate. Una dintre ele este și munca cu cartea. Desigur, rîn­­durile de față nu au pretenția să epu­izeze această problemă ci doar a reliefa cîteva dintre metodele bune folosite pe tărîm cultural în comuna Popești, raionul Focșani. In cadrul căminului cultural din co­mună există o bibliotecă care posedă un mare număr de volume de litera­tură beletristică, politică, știință popu­larizată etc., frecventată de mulți țărani muncitori de aici. Pe lângă această bibliotecă la că­minul cultural s-a instituit un colectiv format din cadre didactice și țărani muncitori care au înființat în diferite puncte ale comunei cercuri de citit, în scopul cuprinderii întregii mase a țăranilor muncitori în această muncă. Fiecare cerc de citit are un responsa­bil care conduce aceste cercuri, reco­mandă cărțile ce trebuie citite ținînd seama de specificul muncii, preocupă­rile și posibilitățile fiecăruia, discută cu cititorii problemele mai importante sau cele ce n-au fost suficient înțelese la lectură. Colectivul acesta are de asemenea, în vedere cerințele legate de munca practică a țăranului muncitor. De exem­plu, cînd unul sau altul dintre cititori se interesează de felul cum s-ar putea executa unele munci în vie, sau cum se prepară mai bine vinul, colectivul bibliotecii care activează în cadrul cercurilor de citit pune la dispoziția țăranilor muncitori broșurile de știință popularizată necesare, nu numai in cadrul cercului unde activează gos­podarul respectiv care și-a pus o ase­menea întrebare. Aceste broșuri sînt date tuturor cercurilor pentru a fi răs­­pîndite. In felul acesta multe metode științifice iau locul vechilor practici moștenite „din bă­ni“. Regenerarea viilor bătrîne, plantatul viilor tinere, stropitul viei și combaterea manei, prepararea vinurilor, plantarea livezi­lor în parcele și altele au fost cunos­cute și aplicate de viticultorii din co­muna Popești. O altă dovadă a în­sușirii cunoștințelor agrotehnice noi o constituie și faptul că 3 țărani mun­citori participă la concursul „Cine știe ne scrie“, organizat de radiodifuziu­nea romînă: Aurică Ghiaur, țăran muncitor din întovărășirea „Drumul belșugului“, Ion Cristea, întovărășit și Enache Dirdală, participanți la a­­cest concurs sînt totodată și respon­sabilii unor asemenea cercuri de citit. Experiența comunei Cioara-Doicești a fost cunoscută și însușită de co­lectivul din Popești. Astfel, în urma constituirii comitetelor comunale ale femeilor, învățătoarea Maria Amariei a organizat pe circumscripții 20 cercuri de citit pe lîngă cele existente, care desfășoară activitatea de răspîn­dire a cărții în rindul femeilor. Atenția deo­sebită este îndreptată către antrenarea femeilor din comună la creșterea păsă­rilor, stupilor de albine, viermilor de mătase etc. Desigur că munca cu cartea in aten­ția activiștilor culturali a avut un obiec­tiv precis, obiectiv de mare impor­tanță: întărirea economico-organizatori­că a sectorului socialist al agriculturii. Munca culturală și-a îndreptat activi­tatea în ultima perioadă către întărirea întovărășirilor agricole și crearea comuna Popești a unei gospodării co­i­­lective. In acest scop pe lîngă munca de popularizare a rezultatelor obținute de întovărășiți, popularizarea metodelor avansate de muncă și a avantajelor muncii în comun, invitarea unor colecti­viști din comunele apropiate afișarea de panouri comparative etc., și munca cu cartea a avut un rol determinant. La propunerea învățătorului Mircea Nicu­­lescu, directorul căminului cultural, a fost organizat un interesant concurs cu premii „Cina știe cîștigă“, avind ca temă „Să cunoaștem statutul gos­podăriilor agricole colective". Sarcina activiștilor culturali era ca această problemă să fie dezbătută cu țăranii muncitori în cadrul unor conferințe. Prin această metodă atrăgătoare ță­ranii muncitori au cunoscut statutul gospodăriilor colective participînd în număr mare la acest concurs. In afară de aceasta s-a acordat mare atenție răspîndirii cărților de o popularizare a avantajelor muncii în comun cu mijloace mecanizate, ceea ce a dus la unele rezultate pozitive. Numai în primăvara aceasta un număr de 28 țărani muncitori din comună au depus cere­i de înscriere în gos­podăria colectivă. Desigur, cîteva însemnări sînt de­parte de a epuiza problemele muncii cu cafea, una din formele activității culturale la sate. Ai­ci pot fi găsite metode și mai bogate în conți­nut, mai complete. Pentru aceasta trebuie multă inițiativă din partea tuturor factorilor de răspundere atît de la raion, cît și de la comună. Rezultatele unei asemenea munci nu pot fi decît pozitive. N. VASIL1U Se împlinesc 90 de ani de la naște­rea­ lui Alexei Maximovici Gorki, cel mai mare reprezentant al artei pro­letare, purtătorul de cuvint al epocii revoluționare socialiste proletare — în­temeietorul literaturii sovietice. Năs­cut la 28 martie 1868 la Nijni —Nov­gorod, scriitorul a rămas de tinăr or­fan, cunoscind o viață aspră, dureroa­să. Această perioadă din viața sa ne este înfățișată în admirabila trilogiie autobiografică „Copilăria mea", „La simpân" și „Universitățile mele". In 1884 Gorki pleacă la Cazan, unde se alătură intelectualității revoluționare, care înființează primul cerc marxist Aici el studiază temeinic literatura uni­versală și marxistă. Activist revolu­ționar, de nenumărate ori arestat și persecutat, Al. Gorki s-a situat în frun­tea luptei proletariatului în care vedea singurul purtător al calităților cu ade­vărat umane. Activitatea revoluționară și literară a lui M. Gorki sînt strîns împletite. Incit ele nu pot fi analizate separat. M. Gorki se afirmă în literatu­ră începînd din ultimul deceniu al secolului trecut, cînd lupta împotriva capitalismului crește, capătă un carac­ter organizat. Pe atunci în literatură se afirma naturalismul și simbolismul. In această ambianță social-politică și literară apariția lui M. Gorki înseam­nă un eveniment extrem de important. Neinfluențată de curentele decadente ale epocii, opera literară a lui Gorki continuă tradiția literaturii clasice ruse, îmbogățindu-se cu o tem­atică nouă, folosind cele mai variate mijloa­ce de expresie. Primele opere literare se axează pe tema demascării orînduirii capitaliste și afirmarea faptelor eroice revoluțio­nare. Așa au fost de exemplu­: „La sare“, „Foștii oameni", „Soții Orlov“, „Bătrîna Izer­ghin" etc. Eroii operelor sale sînt oameni desprinși din viața reală, firi active, protestatare. Ro­mantismul revoluționar al lui Gorki strîns legat de viață, cu o puternică bază socială răsună ca o chemare la luptă, o anticipare a viitorului, începutul secolului XX, și in special revoluția din 1995 fac din M. Gorki un activist de frunte al partidului bol­șevic. In timpul revoluției Gorki se întilnește pentru prima oară cu Lenin cu care leagă o strânsă prietenie. Lenin a văzut în Gorki marele artist al pro­letariatului, continuatorul operei clasi­ce ruse. După moartea lui Lenin, Gorki scrie eseul „ V. I. Lenin" în care iși exprimă sentimentele de dragoste și recunoștință față de marele său învă­țător și părinte. Operele lui M. Gorki din această perioadă sînt pline de ma­turitate politică, de aprofundare și o­­rientare a scriitorului. Astfel, operete „Cintec despre vestitorul furtunii“, „Toma Gordeev”, ■ piesele „Barbarii­­, „Micii burghezi” și mai ales, „Azilul de noapte", se bucură de un mare succes, „Azilul de noapte", rezultatul observării de aproape 20 de ani a lumii, „foștilor oameni“ aduce pentru prima oară pe scenă lumea celor oropsiți. Im­presionante sînt figurile acestor eli­minați din viață, mutilați sufletește, fără cămine, vagabonzi adunați să-și sfîrșească viața sub bolta afumată și umedă a peșterii rezervate azilului. In 1906 Gorki scrie opera sa capita­lă „Mama“. Pentru prima oară în literatura uni­versală sînt zugrăvite chipuri de mun­citori revoluționari, iar clasa muncitoa­re este arătată ca cea mai revoluțio­nară clasă, a societății contemporane, avangarda maselor populare, clasa care conduce în mod sigur poporul la re­voluție și victorie. Romanul dezvăluie procesul de trezire a conștiinței politi­ce a proletariatului, printre momentul în care clasa muncitoare își dă seama de rolul și misiunea ei. M. Gorki zu­grăvește pentru prima oară în ro­manul „Mama" chipuri de revoluționari din rândul clasei muncitoare. Gorki zugrăvește în acest roman lupta din­tre vechi și nou, dintre ceea ce își trăiește ultimele zile și ceea ce se naște, întruchipează principiul luminos al parv­enității literaturii. Soarta eroilor săi nu se termină că evenimentele descrise în roman a­ Testarea lor. Cititorul vede clar că măreața cauză își va găsi continuarea victorioasă în viața însuși. Creația lui Gorki a fost orientată spre viitor și a fost pătrunsă de anticiparea victoriei revoluției proletare. „Mama" lui Gorki este simbolul tuturor mamelor de revolu­ționari" — spune despre acest ro­man Dolores Ibárruri, arătînd prin a­­ceasta locul pe care îl ocupă acest roman în literatura universală. După marea Revoluție Socialistă din Octombrie, creația lui Gorki capătă un caracter deosebit de profund și multi­lateral. Gorki se încadrează în acțiunea de continuare a noii culturi sovietice, de îndrumare și organizare a noii li­teraturi. Un capitol strălucit în creația lui Gorki îl constituie activitatea publicisti­că desfășurată activ încă în perioada prerevoluționară. Articolele lui Gorki scrise după Revoluția din Octombrie tratează cele mai variate teme: pro­bleme literare și teoretice ale realis­mului socialist, descrierea marilor reali­zări ale culturii și construcției socia­liste, lupta împotriva imperialismului. Gorki a luptat pentru apărarea tină­­rului stat socialist, pentru progresul literaturii și creșterea nivelului cul­tural al maselor, dar mai ales pentru formarea omului de tip nou — a omu­lui sovietic, pe care el îl numește „bucuria și mîndria sa". Intensă a fost activitatea lui Gorki, ca îndrumă­tor al tinerelor talente. In numeroase articole el a dus lupta împotriva formalismului, a oportunismului, in literatură. Explicînd definiția meto­dei de creație a noii literaturi so­vietice Gorki arată că scopul prin­cipal al realismului socialist este de a oglindi eroica și măreața contempo­raneitate sovietică. Și, într-adevăr, principiile realismului socialist au fost întruchipate în operele celor mai buni scriitori sovietici: Maiakovski, Fadeevi Șolohov, Fedin, Makarenco, etc. Drumul vieții și creației lui Gorki a fost măreț, neobișnuit de bogat. O­­glindind în creația sa amploarea mon­dială a Revoluției Socialiste din Oc­tombrie, Gorki este întemeietorul li­teraturii sovietice, continuatorul mari­lor tradiții ale literaturii clasice ruse și creatorul realismului socialist. Maxim Gorki se bucură de dragostea și res­pectul popoarelor din întreaga lume și nu există ț ară de pe glob unde numele, marelui scriitor să nu fie cunoscut. M. NICOLAU 90 ani de la nașterea lui Alexei Maximovici Gorki cult&QB*2ste ea*comm­izar ® <Je­­f»«msalsKBÍ regjjaowea! Cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui Maxim Gorki, Consiliul Regional ARLUS inițiază pînă la 30 martie crt. o serie de ac­țiuni pentru cinstirea memoriei ma­relui seriitor. Menționăm despre viața și un ciclu de conferințe opera lui M. Gorki, care se vor ține la clubul sindicalului învățămînt și cultură, Institutul agro­nomic, Palatul Culturii Brăila, la Te­­cuci și Focșani. De asemenea o serie de manifestări vor fi organizate principalele unități culturale din ora­de­șul Galați cum sînt: Teatrul de Stat, de Operetă, Orchestra simfonică. În școlile medii din orașele Galați, Brăila, Tecuci și Focșani vor fi or­ganizate seri literare, simpozioane, și recenzii pe aceeași temă. In cadrul librăriei „Cartea Rusă“ și a sucursalelor raionale, se vor or­ganiza standuri și vitrine cu ope­rele marelui scriitor. In școlile de toate gradele din re­giune, în orele de lectură se va pre­zenta elevilor viața și activitatea cre­atoare a lui Maxim Gorki, și se vor citi fragmente din principalele sale creații literare. La casele pionierilor din Galați, Focșani, Tecuci vor avea loc adunări cu pionierii, însoțite de manifestări artistice. In încheierea acestor mani­festări, va fi prezentat filmul „Mama“. Prof. PAULA SFETEȚU Școala Medie Mixtă nr. 2 Nr. 4148 Torenții și ravenele care aduc în­semnate pagube economiei noas­tre naționale sînt rezultatele procese­lor naturale de distrugere și consti­tuie formațiunile cele mai avansate ale eroziunii contemporane în adînci­­m­e. Mulți oameni din țara noastră, dintre care unii cu sarcini de răs­pundere, cred că problema eroziunii poate fi rezolvată numai prin măsu­rile și lucrările aplicate pentru stăvi­lirea eroziunii în suprafață care are loc pe terenurile agricole prin spăla­rea de către apă sau spulberarea de către vînt a orizonturilor superfi­ciale fertile ale solului, fără a mai ține seama și de necesitatea amenajă­rii toren­ților și ravenelor. Este adevărat că în agricultura ță­rii noastre eroziunea în suprafață o­­cupă teritorii mult mai întinse decît cea în adîncime, că măsurile și lu­crările pentru stăvilirea ei sînt mai ieftine și mai ușor de aplicat și că a­­ceste măsuri organizatorice și lu­crări constituie ele înșile o parte din măsurile și lucrările ce trebuie apli­cate la amenajarea torenților și ra­­venelor. Dar nu mai puțin adevărat că e­­roziunea în suprafață diminuiază numai producția agricolă pe terenu­rile cuprinse de ea pe cînd ravenele și torenții precum și celelalte forma­țiuni ale eroziunii în adîncime scot complet din circuitul producției tere­nurile ocupate de ele, iar pe de al­tă parte, ravenele și torenții preju­diciază nu numai agricultura ci și căile de comunicație, aglomerațiile o­­m­enești, cursurile de apă, bazinele de acumulare și sistemele de irigații. De asemenea trebuie să se știe că re­zolvarea problemei nu dă bune re­zultate ținînd seama numai de ero­ziunea în suprafață sau numai de e­­roziu­n­a în adîncime, pentru că sînt strîns le­gate între ele, avînd în esen­ță aceleași cauze naturale și social­­economice. Acest mod de rezolvare s-a aplicat în trecut și a dat rezultatele negative cunoscute iar dacă pe alo­curi s-au obținut rezultate bune a­­cestea au fost întîmplătoare. In regiunea Galați, numai pe va­lea Chinejii sînt peste 5.000 ha. o­­cupate efectiv de rîpi, ogașe, rave­­ne și torenți, iar în Vrancea sînt mai bine de 240 ravene și torenți din­tre care foarte multe active. In afa­ră de pagubele aduse economiei națio­nale prin pierderea terenurilor culti­­vabile, ravenele și torenții mai pre­zintă importanță și prin faptul că ser­vesc drept căi de transport a solului fertil spălat de pe coastele învecina­te. Scurgerea apelor de pe coaste nu se face fără antrenarea particolelor superficiale ale solului transportă în ravene sau pe care le în cana­lele de scurgere ale torenților de un­de la viituri sînt duse cu mare vi­teză la vale. Mai ales că în bazi­nul de recepție al torentului, vegeta­ția este slab dezvoltată sau cînd sînt multe porțiuni de teren dezgoli­te de vegetație, ducerea solului la vale se face foarte intens. Spălarea solului fertil duce la înrăutățirea condițiilor de vegetație și scă­derea producției culturilor agricole pe astfel de terenuri se face brusc. In țara noastră, suprafețe însemna­te de teren arabil dau producții cu 20—80 la sută sub producția norma­­lă datorită acestor spălări a solului. eoi ravenele și torenții provoacă pagube nu numai prin scoaterea completă din circuitul producției a­­gricole a suprafețelor de teren efec­tiv ocupate de ele dar și prin scă­ Prof. univ. VASILE BAI­ CIU derea producției pe terenurile din ve­cinătatea lor. Viiturile torenților și ravenelor dis­trug în foarte multe locuri drumuri­le principale și căile ferate. Tot o urmare gravă a ravenelor și torenților o constituie înrăutățirea regimului de apă în rîuri și bazine de acumulare. Cantitatea enormă de materiale transportate de ravene și torenți, în rîuri și fluvii servește la formarea bancurilor și pragurilor pe rîuri, la înnămolirea albiilor. Pentru rîurile navigabile, această situație atrage după sine mari chel­tuieli, pentru lucrările de dragaj, de curățire. Pentru cele mai multe cursuri de apă, prin aceasta se provoacă mo­dificarea albiei de scurgere ceea ce dă naștere la inundații frecvente, M­ari pagube provoacă ravenele și torenții și prin înnămolirea bazinelor de retenție create pentru regularizarea cursurilor de apă, pen­tru alimentarea cu apă a satelor și orașelor, pentru creșterea peștelui, pentru irigații și pentru crearea hi­drocentralelor electrice. Toate cele arătate pînă acum cons­tituie argumentele care impun nece­sitatea amenajării torenților și rave­­nilor. In ce constă amenajarea torenților și ravenelor? La orice torent găsim următoare­le 3 zone caracteristice: o zonă de eroziune, de pe care se colectează apele ce antrenează materialele de­numită bazin de recepție și care de obicei e formată din coaste abrupte; o zonă de transport constituită din canalele de scurgere pe care au avut­­ loc viiturile și o zonă de depunere materialelor transportate care de obicei se găsește la poalele munte­lui sau dealului unde pantele sînt re­duse. In toate cele trei zone torentul provoacă distrugeri: în zona de e­­roziune prin spălarea solului fertil, în zona de transport prin prăbuși­rea malurilor și deci pierderea de teren cultivabil, iar în zona de de­punere prin acoperirea terenurilor a­­gricole, a căilor de comunicație sau a satelor cu materialele transportate. Prin amenajarea torentului se în­țelege aplicarea unui ansamblu de măsuri și lucrări în toate aceste trei zone prin care să se realizeze consoli­darea și amenajarea bazinului de re­cepție, oprirea dezvoltării în adînci­me, lungime și lățime a canalelor de scurgere și provocarea depunerilor în zona de transport sau în punctele do­rite de noi. In bazinul de recepție se aplică, în funcție de folosințele actuale, de natura solului, de situația eroziunii și de climă, lucrări agrotehnice și silvice, antierozionale. Aceste lucrări unite cu măsurile organizatorice an­­tierozionare au drept scop, pe de o pr­rte conservarea solului și a apei, prin oprirea și regularizarea scurge­rilor și deci oprirea eroziunii so­lului în bazinul de recepție al toren­tului sau ravenei respective, iar pe de altă parte instalarea vegetației co­respunzătoare condițiilor locale, care va servi pentru consolidarea defini­tivă a bazinului de recepție, pentru ameliorarea și chiar refacerea solului spălat și pentru a da producții spo­rite, deci pentru folosirea economică a teritoriului. In urma aplicării acestor lucrări , în mod rațional nu vor mai fi viituri puternice pe torent și deci se va reduce și din energia de distru­­gere în rețeaua de scurgere și în zo­na de depunere a materialelor trans­portate de torent. Dacă lucrările din bazinul de recepție nu sînt suficien­te, se intervine cu lucrări de cons­trucții hidrotehnice și în canalele de scurgere ale torenților care să con­solideze fundul acestora și să dea o înclinare fundului canalelor pe care au avut loc viiturile, în așa fel în­­cît apa care se scurge să nu poată avea viteze mai mari decît aceea la care se poate produce eroziunea. Prin micșorarea înclinării fundului torentu­lui, sau ravenei deci prin micșora­rea vitezei viiturilor, materiale­le purtate de acestea se vor de­pune chiar în această zonă de transport constituită de rețeaua de canale. Pe aceste depuneri provocate artificial prin care se realizează per­­manența fundului torentului, se vor face plantații silvice care vor contri­bui la consolidarea definitivă și vor constitui o folosință economică a a­­cestor suprafețe de teren ocupate e­­fe­ctiv de ogașe, rîpi, ravene și ca­nale de torent, care nu pot fi folo­site altfel. In zona de depunere a materialelor denumită uneori conul de dejecție al torentului, se vor lua măsuri de evacuare dirijată a viitu­rilor descărcate de materiale prin a­­menajarea unor canale care să ducă apele în vreun rîu colector. Tot în a­­ceastă zonă unde au fost depuse ne­regulat materiale transportate, de to­rent la viitură, de natură, forme și mă­rimi diferite, se vor face plantații co­respunzătoare care să constituie o formă de folosință economică a acestei zone neproductive. Profesorii și învățătorii scriu despre munca lor ziarului. Răsfoiesc scrisorile citesc rindurile drepte, caligrafice. Din ele răzbat căldura, preocuparea cu ca­re pedagogul nou educă tinerele vlăs­tare, elevii. Ii este dragă școala peda­gogului, ii sînt dragi elevii. Profesorii ne fac propuneri, dau sugestii. Cei cu mai multă experien­ță împărtășesc din metodele lor. Me­tode bune, folositoare. Cei tineri su­nt plini de entuziasm. Plini de pasiune. Uneori nu-s mulțumiți de rezultatele obținute. Par necăjiți. Ar vrea să fa­că mai mult. Cer sfaturi. Recitesc seri­, sorile acestea și glnd­urile mă poartă în trecut. îmi amintesc de-o intim­­plare... începusem primul an de curs la liceu. Eram timid, sfios. Cînd intram în școală îmi pierea țoală ,burdăstr­eia și ștrengăria cu care mă­mîn­ L­ucrările de amenajare a torenților și ravenelor nu se pot face de­cît în urma cercetărilor detailate prin care să se cunoască bine condițiile naturale și social-economice cauzele distrugerilor și modul locale, cum s­a format ravena sau torentul res­pectiv, și cum au loc viiturile. Cu­noașterea precisă a acestor date este absolut necesară pentru a putea in­­terveni cu măsurile și lucrările cores­punzătoare atît din punct de vede­re tehnic cît și economic. Trebuie menționat că lucrările de stingere a torenților și ravenelor nu se aplică în întregime într-o singu­ră fază și nici în toate zonele to­rentului sau ravenei, decît în ca­zuri speciale cînd e nevoie să asi­gurăm apărarea imediată a căilor de comunicație, satelor construcțiilor sau altor bunuri obștești de valoare. In cazuri normale se aplică la în­ceput numai măsurile și lucrările din bazinul de recepție și ulterior, dacă se simte nevoia se intervine cu lu­crări și în rețeaua de scurgere sau în zona de depuneri. mei Acest mod de rezolvare a proble­prezintă avantaje tehnice și e­­conomice. In primul rînd prin execu­tarea lucrărilor din bazinul de re­cepție, se stîrpește răul de la rădă­cină și sînt mai ușor de proiectat și aplicat. In al doilea rînd se poa­te întîmpla ca aceste lucrări să fie suficiente și să nu mai fie nevoie de lucrări în canalul de scurgere și zona de depuneri care sînt mai gre­le și costisitoare. Iar în al treilea rînd executarea numai a o serie de lucrări, ieftine și ușor de aplicat în bazinul de recepție ne dă posibili­tatea să observăm ulterior dacă am ales calea justă pentru stingerea ra­­venelor șii to­enților, dat fiind că cercetările efectuate înainte de înce­perea lucrărilor nu sînt întotdeauna complete, dream în mahalaua mea de la mar­ginea orașului. De altfel, trebuie să mărturisesc că în primii doi-trei ani de liceu din cauza acestei umidității ex­cesive am trecut clasa mai mult „pe sub bancă“, deși la primară luasem nu­mai premiul I. Pe atunci spaima șco­lii era dl. Huzum, profesor de tate­­ntatict. Elevii din clasele mari se plîngeau că la ei răm­îne corijentă mai bine de jumătate de clasă. Că la examenul ax bacalaureat a „trin­ ÍU" numai intr-o zi 20 elevi. Cît des­pre cei mici, tremurau ca varga cînd intra în clasă dl. Huzum. L-am avut și eu profesor, diva timp nu m-a băgat in seamă. Intr-o zi însă observă că unui sînt tuns. Îmi făcu semn să vin la dînsul. M-am a­­propiat de catedră scîncind. Știam ce m-așteaptă. Și-a împreunat arătătorul cu degetul cel mare de perciunii mei și a­tras de ei de simțeam că-mi ru­pe pielea. Apoi mi-a tras cele 10 cuni­ la fiecare palmă, și m-a invitat la ta­blă să spun lecția. Bineînțeles că n-am scos o vorbă. Mi-a pus­­ în catalog și m-a trimis la loc spunindu-mi: — Să te duci la oi, băiete. Școala nu-i de sine... Trei ani cît mi-a fost profesor am rămas corijent la matematici. înce­pusem chiar să mă gindesc dacă n-o­r­ fi bine să-i urmez sfatul.... Și-mi mai aduc aminte de un pro­fesor. Eram insă elev în școala cea nouă. Am apucat să învăț și în școa­la nouă. Preda limba romînă. Avea părul alb, și vorba domoală, caldă. El­ m-a învățat să-l iubesc pe Emi­­nescu și Creangă, pe Coșbuc, pe Ca­­ragiale... Cînd eram „mai grei de cap“ se chinuia cu noi pînă înțele­geam lecția. Niciodată nu s-a răstit­a mine și nici nu m-a trimis la ei... Toți învățam bine. Despre corijențe, nici vorbă. Lui, acestui dascăl, îi port o amintire sfintă. Și astăzi ne intil­­nim uneori, îmi zîmbește de depar­te și mă întreabă de sănătate. Cîteo­­dată mi-e ciudă pe mine că nu-l pot întreba eu mai intîi de sănătate... Asta mi-e toată întimplarea. Așa­dar amîndoi profesorii erau renu­miți. Primul, prin numărul mare de corijenți și abiritate, al doilea prin bunătate și înțelepciune. Despre dl. Huzum n-am mai auzit vorbindu-se. L-o fi îngropat colbul ui­tării. Bunul meu profesor de romînă trăiește însă și astăzi și muncește la catedra care îi este foarte dragă. îmi întorc gîndurile iarăși la scri­sorile pe care le am în față. Fiecare dascăl, bătrân sau tînăr, este preocu­pat de elevi, de catedră. Ce metode să folosească pentru ca cei pe care-i educă să învețe mai bine, să acumu­leze mai multe cunoștințe. Preocupa­rea aceasta pentru viitorii construc­tori ai vieții noi, socialiste, merită toa­tă cinstirea și considerația. A. MANOLE Necesitatea amenajării torenților și ravenelor INSEMNARI PMOI IES OK II

Next