Viața Nouă, ianuarie-martie 1958 (Anul 15, nr. 4076-4150)
1958-03-28 / nr. 4148
Fag. 2-1 Acțiuni tinerești demne de urmat Dacă te-ai fi întîmplat acum cîteva zile în curtea gospodăriei colective din satul Sătuc ți-ai fi putut da seama că la această gospodărie a fost repartizată o brigadă de tractoare. Era brigada a 5-a de la S. M. 1. Jirlău condusă de Nicolae Secaș. Tractoriștii din această brigadă nu s-au sfiit că timpul era încă neprielnic și au venit aci pentru a folosi primele zile bune de lucru în cîmp. Dar cîteva zile nu s-sa putut lucra. Intr-o consfătuire brigada a 5-a a hotărît să ajute tinerii colectiviștii și pe colectiviștii vîrstnici la repararea uneltelor agricole necesare campaniei de primăvară. Astfel, numai în 3 zile au terminat repararea borcanelor, a doua semănători precum și a altor unelte. In această acțiune s-au evidențiat tov. Ion Gheorghe, Nicolae Secaș și alții. Exemplul lor a fost urmat și de brigada nr. 6 de la același S. M. T. care lucrează pe tarlalele gospodăriei colective din Cîineni. Și aceștia au folosit timpul nefavorabil la repararea uneltelor necesare gospodăriei colective. Astfel, au reparat 10 boroane asemănătoare și o vînturătoare care este necesară selecționării semințelor în cadrul gospodăriei colective. S-au evidențiat tinerii Tănase Ciobotă, Manlache Ion și Vasile Sterian. Nu de mult în cadrul gospodăriei colective „Cel de al II-lea Congres al P. M. R.‘‘ din comuna Ibrianu a avut la adunarea organizației de bază U. T. M. care a discutat despre întărirea economico-organizatorică a gospodăriei colective și pregătirea muncilor agricole de primăvară. Intr-o dimineață pe ulițele satului toți tinerii forfoteau. Au trecut la acțiune transported peste 500 tone gunoi de grajd la grădina gospodăriei colective. Dar tinerii nu s-au mulțumit numai cu atît. Ei au mers la conducerea gospodăriei colective unde au cerut să li se încredințeze plantarea cu pomi fructiferi a suprafeței de 10 ha. Astfel, numai în trei zile ei au plantat pomi fructiferi ca: meri, peri, pruni, nuc. și alți pomi pe o suprafață de 7 ha. In aceste acțiuni s-au evidențiat în mod deosebit tinerii colectiviști Marin Cristea, Nicu Vîrtej, Sandu Moruziu, Tudor Orzaru și alții. Acum preocupările lor sînt îndreptate spre îndeplinirea sarcinilor încredințate de către organizația de partid privind campania agricolă de primăvară. ȘTEFAN GHERASIM secretar al Comitetului raional U.T.M. Filimon Sîrbu ;»»■ V în activitate în gospodăriile colective din raioanele Bujor și Gelați A mărit suprafața legumicolă Intrucît au văzut că grădina de zarzavat este o ramură de producție rentabilă, colectiviștii din gospodăria „Cel de al 11-lea Congres al P. M. R." din comuna Brănești, au hotărît să mărească suprafața de grădină de la 14 ha. la 100 ha. Din acestea, 60 ha. vor fi cultivate cu cartofi. S-au făcut , deja unele lucrări pregătitoare ca îndiguiri, alături pe 5 ha. In această muncă s-au evidențiat în mod deosebit colectiviștii Petrache Ghibrigiu, Vasile Apostol, Dorin Mihalache și Enache Ghibrigiu. De asemenea, și în desfășurarea muncilor necesare pe ogoarele unde se însămînțează culturile de primăvară se observă o rodnică activitate. Numai în cîteva zile, comuniștii Hristache Dumitrașcu, Gh. Ciobanu, Panu Iordache împreună cu alți colectiviști au executat arături pe o suprafață de 50 ha. teren și au însămînțat 20 hectare borceag. Odată cu arăturile exacută și însămîntarul și in gospodăria „Congresul al II- lea al P. M. R.“ din comuna Vlădești, colectiviștii au efectuat arături pe 60 ha., din care 32 le-au insămințat cu orz. Comunistul Sandu Drujescu a muncit cu multă hărnicie, Incit exemplul său personal a fost urmat și de colectiviștii Gh. Soltan, Gheorghe Ghinea și alții. ★ în comuna Viclezi, zilele trecute, colectiviștii din gospodăria „A 5-a aniversare a R. P. R", au început muncile pe ogoare. Ei au executat 60 ha. arături iar 32 ha. le-au insămințat cu orz de primăvară. Brigada l-a condusă de comunistul Caranfil M. Gheorghe se situează în prezent in frunte. O nouă ramură de producție Colectiviștii din gospodăria „N. Bălcescu“, din comuna Scînteiești, raionul Galați, au trecut în planul de producție pe 1958, să ia ființă o ramură sericicolă (creșterea viermilor de mătase). Pentru asigurarea frunzelor necesare hrănirii viermilor de mătase colectiviștii au plantat în primăvara acestui an 300 duzi. Au desțelenit 32 ha. în satul Fintinele există gospodăria colectivă „1 Mai 1948“. De cufind la propunerea colectiviștilor au fost desțelenite cu ajutorul tractoarelor S. M. T.-ului Tulucești 32 ha. Acest pămînt urmează a fi cultivat de colectiviști cu cartofi și pepeni. La gospodăria agricolă colectivă „Filimon Sîrbu" din cununa Smulți, raionul Bujor, în toamna anului trecut a fost terminată construcția unui patul ■ pentru înmagazinarea porumbului. IN CLIȘEU : Pătulul de porumb nou construit. VIATA NOUA IN CLIȘEU: Tinere cercetătoare de la stațiunea de cercetări hortiviticole Odobești, efectuînd probe de laborator. Munca cu cartea In atenția activiștilor culturali din comuna Popești Pretutindeni în țara noastră se desfășoară o largă muncă de popularizare a cărții în rindul țăranilor muncitori. Comorile artei, științei și literaturii române și universale nu mai sunt astăzi apanajul unui restrîns număr de privilegiați. Cartea, acest tezaur de frumusețe și înțelepciune a pătruns în orice colț de țară oricît de îndepărtat ar fi el. In satele regiunii noastre există azi sute de biblioteci. Cartea a ajuns pînă în cel mai îndepărtat cătun, devenind un bun al maselor largi. Formele prin care e desfășurată munca culturală în satele noastre sînt multiple și variate. Una dintre ele este și munca cu cartea. Desigur, rîndurile de față nu au pretenția să epuizeze această problemă ci doar a reliefa cîteva dintre metodele bune folosite pe tărîm cultural în comuna Popești, raionul Focșani. In cadrul căminului cultural din comună există o bibliotecă care posedă un mare număr de volume de literatură beletristică, politică, știință popularizată etc., frecventată de mulți țărani muncitori de aici. Pe lângă această bibliotecă la căminul cultural s-a instituit un colectiv format din cadre didactice și țărani muncitori care au înființat în diferite puncte ale comunei cercuri de citit, în scopul cuprinderii întregii mase a țăranilor muncitori în această muncă. Fiecare cerc de citit are un responsabil care conduce aceste cercuri, recomandă cărțile ce trebuie citite ținînd seama de specificul muncii, preocupările și posibilitățile fiecăruia, discută cu cititorii problemele mai importante sau cele ce n-au fost suficient înțelese la lectură. Colectivul acesta are de asemenea, în vedere cerințele legate de munca practică a țăranului muncitor. De exemplu, cînd unul sau altul dintre cititori se interesează de felul cum s-ar putea executa unele munci în vie, sau cum se prepară mai bine vinul, colectivul bibliotecii care activează în cadrul cercurilor de citit pune la dispoziția țăranilor muncitori broșurile de știință popularizată necesare, nu numai in cadrul cercului unde activează gospodarul respectiv care și-a pus o asemenea întrebare. Aceste broșuri sînt date tuturor cercurilor pentru a fi răspîndite. In felul acesta multe metode științifice iau locul vechilor practici moștenite „din băni“. Regenerarea viilor bătrîne, plantatul viilor tinere, stropitul viei și combaterea manei, prepararea vinurilor, plantarea livezilor în parcele și altele au fost cunoscute și aplicate de viticultorii din comuna Popești. O altă dovadă a însușirii cunoștințelor agrotehnice noi o constituie și faptul că 3 țărani muncitori participă la concursul „Cine știe ne scrie“, organizat de radiodifuziunea romînă: Aurică Ghiaur, țăran muncitor din întovărășirea „Drumul belșugului“, Ion Cristea, întovărășit și Enache Dirdală, participanți la acest concurs sînt totodată și responsabilii unor asemenea cercuri de citit. Experiența comunei Cioara-Doicești a fost cunoscută și însușită de colectivul din Popești. Astfel, în urma constituirii comitetelor comunale ale femeilor, învățătoarea Maria Amariei a organizat pe circumscripții 20 cercuri de citit pe lîngă cele existente, care desfășoară activitatea de răspîndire a cărții în rindul femeilor. Atenția deosebită este îndreptată către antrenarea femeilor din comună la creșterea păsărilor, stupilor de albine, viermilor de mătase etc. Desigur că munca cu cartea in atenția activiștilor culturali a avut un obiectiv precis, obiectiv de mare importanță: întărirea economico-organizatorică a sectorului socialist al agriculturii. Munca culturală și-a îndreptat activitatea în ultima perioadă către întărirea întovărășirilor agricole și crearea comuna Popești a unei gospodării coilective. In acest scop pe lîngă munca de popularizare a rezultatelor obținute de întovărășiți, popularizarea metodelor avansate de muncă și a avantajelor muncii în comun, invitarea unor colectiviști din comunele apropiate afișarea de panouri comparative etc., și munca cu cartea a avut un rol determinant. La propunerea învățătorului Mircea Niculescu, directorul căminului cultural, a fost organizat un interesant concurs cu premii „Cina știe cîștigă“, avind ca temă „Să cunoaștem statutul gospodăriilor agricole colective". Sarcina activiștilor culturali era ca această problemă să fie dezbătută cu țăranii muncitori în cadrul unor conferințe. Prin această metodă atrăgătoare țăranii muncitori au cunoscut statutul gospodăriilor colective participînd în număr mare la acest concurs. In afară de aceasta s-a acordat mare atenție răspîndirii cărților de o popularizare a avantajelor muncii în comun cu mijloace mecanizate, ceea ce a dus la unele rezultate pozitive. Numai în primăvara aceasta un număr de 28 țărani muncitori din comună au depus cerei de înscriere în gospodăria colectivă. Desigur, cîteva însemnări sînt departe de a epuiza problemele muncii cu cafea, una din formele activității culturale la sate. Aici pot fi găsite metode și mai bogate în conținut, mai complete. Pentru aceasta trebuie multă inițiativă din partea tuturor factorilor de răspundere atît de la raion, cît și de la comună. Rezultatele unei asemenea munci nu pot fi decît pozitive. N. VASIL1U Se împlinesc 90 de ani de la nașterea lui Alexei Maximovici Gorki, cel mai mare reprezentant al artei proletare, purtătorul de cuvint al epocii revoluționare socialiste proletare — întemeietorul literaturii sovietice. Născut la 28 martie 1868 la Nijni —Novgorod, scriitorul a rămas de tinăr orfan, cunoscind o viață aspră, dureroasă. Această perioadă din viața sa ne este înfățișată în admirabila trilogiie autobiografică „Copilăria mea", „La simpân" și „Universitățile mele". In 1884 Gorki pleacă la Cazan, unde se alătură intelectualității revoluționare, care înființează primul cerc marxist Aici el studiază temeinic literatura universală și marxistă. Activist revoluționar, de nenumărate ori arestat și persecutat, Al. Gorki s-a situat în fruntea luptei proletariatului în care vedea singurul purtător al calităților cu adevărat umane. Activitatea revoluționară și literară a lui M. Gorki sînt strîns împletite. Incit ele nu pot fi analizate separat. M. Gorki se afirmă în literatură începînd din ultimul deceniu al secolului trecut, cînd lupta împotriva capitalismului crește, capătă un caracter organizat. Pe atunci în literatură se afirma naturalismul și simbolismul. In această ambianță social-politică și literară apariția lui M. Gorki înseamnă un eveniment extrem de important. Neinfluențată de curentele decadente ale epocii, opera literară a lui Gorki continuă tradiția literaturii clasice ruse, îmbogățindu-se cu o tematică nouă, folosind cele mai variate mijloace de expresie. Primele opere literare se axează pe tema demascării orînduirii capitaliste și afirmarea faptelor eroice revoluționare. Așa au fost de exemplu: „La sare“, „Foștii oameni", „Soții Orlov“, „Bătrîna Izerghin" etc. Eroii operelor sale sînt oameni desprinși din viața reală, firi active, protestatare. Romantismul revoluționar al lui Gorki strîns legat de viață, cu o puternică bază socială răsună ca o chemare la luptă, o anticipare a viitorului, începutul secolului XX, și in special revoluția din 1995 fac din M. Gorki un activist de frunte al partidului bolșevic. In timpul revoluției Gorki se întilnește pentru prima oară cu Lenin cu care leagă o strânsă prietenie. Lenin a văzut în Gorki marele artist al proletariatului, continuatorul operei clasice ruse. După moartea lui Lenin, Gorki scrie eseul „ V. I. Lenin" în care iși exprimă sentimentele de dragoste și recunoștință față de marele său învățător și părinte. Operele lui M. Gorki din această perioadă sînt pline de maturitate politică, de aprofundare și orientare a scriitorului. Astfel, operete „Cintec despre vestitorul furtunii“, „Toma Gordeev”, ■ piesele „Barbarii, „Micii burghezi” și mai ales, „Azilul de noapte", se bucură de un mare succes, „Azilul de noapte", rezultatul observării de aproape 20 de ani a lumii, „foștilor oameni“ aduce pentru prima oară pe scenă lumea celor oropsiți. Impresionante sînt figurile acestor eliminați din viață, mutilați sufletește, fără cămine, vagabonzi adunați să-și sfîrșească viața sub bolta afumată și umedă a peșterii rezervate azilului. In 1906 Gorki scrie opera sa capitală „Mama“. Pentru prima oară în literatura universală sînt zugrăvite chipuri de muncitori revoluționari, iar clasa muncitoare este arătată ca cea mai revoluționară clasă, a societății contemporane, avangarda maselor populare, clasa care conduce în mod sigur poporul la revoluție și victorie. Romanul dezvăluie procesul de trezire a conștiinței politice a proletariatului, printre momentul în care clasa muncitoare își dă seama de rolul și misiunea ei. M. Gorki zugrăvește pentru prima oară în romanul „Mama" chipuri de revoluționari din rândul clasei muncitoare. Gorki zugrăvește în acest roman lupta dintre vechi și nou, dintre ceea ce își trăiește ultimele zile și ceea ce se naște, întruchipează principiul luminos al parvenității literaturii. Soarta eroilor săi nu se termină că evenimentele descrise în roman a Testarea lor. Cititorul vede clar că măreața cauză își va găsi continuarea victorioasă în viața însuși. Creația lui Gorki a fost orientată spre viitor și a fost pătrunsă de anticiparea victoriei revoluției proletare. „Mama" lui Gorki este simbolul tuturor mamelor de revoluționari" — spune despre acest roman Dolores Ibárruri, arătînd prin aceasta locul pe care îl ocupă acest roman în literatura universală. După marea Revoluție Socialistă din Octombrie, creația lui Gorki capătă un caracter deosebit de profund și multilateral. Gorki se încadrează în acțiunea de continuare a noii culturi sovietice, de îndrumare și organizare a noii literaturi. Un capitol strălucit în creația lui Gorki îl constituie activitatea publicistică desfășurată activ încă în perioada prerevoluționară. Articolele lui Gorki scrise după Revoluția din Octombrie tratează cele mai variate teme: probleme literare și teoretice ale realismului socialist, descrierea marilor realizări ale culturii și construcției socialiste, lupta împotriva imperialismului. Gorki a luptat pentru apărarea tinărului stat socialist, pentru progresul literaturii și creșterea nivelului cultural al maselor, dar mai ales pentru formarea omului de tip nou — a omului sovietic, pe care el îl numește „bucuria și mîndria sa". Intensă a fost activitatea lui Gorki, ca îndrumător al tinerelor talente. In numeroase articole el a dus lupta împotriva formalismului, a oportunismului, in literatură. Explicînd definiția metodei de creație a noii literaturi sovietice Gorki arată că scopul principal al realismului socialist este de a oglindi eroica și măreața contemporaneitate sovietică. Și, într-adevăr, principiile realismului socialist au fost întruchipate în operele celor mai buni scriitori sovietici: Maiakovski, Fadeevi Șolohov, Fedin, Makarenco, etc. Drumul vieții și creației lui Gorki a fost măreț, neobișnuit de bogat. Oglindind în creația sa amploarea mondială a Revoluției Socialiste din Octombrie, Gorki este întemeietorul literaturii sovietice, continuatorul marilor tradiții ale literaturii clasice ruse și creatorul realismului socialist. Maxim Gorki se bucură de dragostea și respectul popoarelor din întreaga lume și nu există ț ară de pe glob unde numele, marelui scriitor să nu fie cunoscut. M. NICOLAU 90 ani de la nașterea lui Alexei Maximovici Gorki cult&QB*2ste ea*commizar ® <Jef»«msalsKBÍ regjjaowea! Cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui Maxim Gorki, Consiliul Regional ARLUS inițiază pînă la 30 martie crt. o serie de acțiuni pentru cinstirea memoriei marelui seriitor. Menționăm despre viața și un ciclu de conferințe opera lui M. Gorki, care se vor ține la clubul sindicalului învățămînt și cultură, Institutul agronomic, Palatul Culturii Brăila, la Tecuci și Focșani. De asemenea o serie de manifestări vor fi organizate principalele unități culturale din oradeșul Galați cum sînt: Teatrul de Stat, de Operetă, Orchestra simfonică. În școlile medii din orașele Galați, Brăila, Tecuci și Focșani vor fi organizate seri literare, simpozioane, și recenzii pe aceeași temă. In cadrul librăriei „Cartea Rusă“ și a sucursalelor raionale, se vor organiza standuri și vitrine cu operele marelui scriitor. In școlile de toate gradele din regiune, în orele de lectură se va prezenta elevilor viața și activitatea creatoare a lui Maxim Gorki, și se vor citi fragmente din principalele sale creații literare. La casele pionierilor din Galați, Focșani, Tecuci vor avea loc adunări cu pionierii, însoțite de manifestări artistice. In încheierea acestor manifestări, va fi prezentat filmul „Mama“. Prof. PAULA SFETEȚU Școala Medie Mixtă nr. 2 Nr. 4148 Torenții și ravenele care aduc însemnate pagube economiei noastre naționale sînt rezultatele proceselor naturale de distrugere și constituie formațiunile cele mai avansate ale eroziunii contemporane în adîncime. Mulți oameni din țara noastră, dintre care unii cu sarcini de răspundere, cred că problema eroziunii poate fi rezolvată numai prin măsurile și lucrările aplicate pentru stăvilirea eroziunii în suprafață care are loc pe terenurile agricole prin spălarea de către apă sau spulberarea de către vînt a orizonturilor superficiale fertile ale solului, fără a mai ține seama și de necesitatea amenajării torenților și ravenelor. Este adevărat că în agricultura țării noastre eroziunea în suprafață ocupă teritorii mult mai întinse decît cea în adîncime, că măsurile și lucrările pentru stăvilirea ei sînt mai ieftine și mai ușor de aplicat și că aceste măsuri organizatorice și lucrări constituie ele înșile o parte din măsurile și lucrările ce trebuie aplicate la amenajarea torenților și ravenelor. Dar nu mai puțin adevărat că eroziunea în suprafață diminuiază numai producția agricolă pe terenurile cuprinse de ea pe cînd ravenele și torenții precum și celelalte formațiuni ale eroziunii în adîncime scot complet din circuitul producției terenurile ocupate de ele, iar pe de altă parte, ravenele și torenții prejudiciază nu numai agricultura ci și căile de comunicație, aglomerațiile omenești, cursurile de apă, bazinele de acumulare și sistemele de irigații. De asemenea trebuie să se știe că rezolvarea problemei nu dă bune rezultate ținînd seama numai de eroziunea în suprafață sau numai de eroziuna în adîncime, pentru că sînt strîns legate între ele, avînd în esență aceleași cauze naturale și socialeconomice. Acest mod de rezolvare s-a aplicat în trecut și a dat rezultatele negative cunoscute iar dacă pe alocuri s-au obținut rezultate bune acestea au fost întîmplătoare. In regiunea Galați, numai pe valea Chinejii sînt peste 5.000 ha. ocupate efectiv de rîpi, ogașe, ravene și torenți, iar în Vrancea sînt mai bine de 240 ravene și torenți dintre care foarte multe active. In afară de pagubele aduse economiei naționale prin pierderea terenurilor cultivabile, ravenele și torenții mai prezintă importanță și prin faptul că servesc drept căi de transport a solului fertil spălat de pe coastele învecinate. Scurgerea apelor de pe coaste nu se face fără antrenarea particolelor superficiale ale solului transportă în ravene sau pe care le în canalele de scurgere ale torenților de unde la viituri sînt duse cu mare viteză la vale. Mai ales că în bazinul de recepție al torentului, vegetația este slab dezvoltată sau cînd sînt multe porțiuni de teren dezgolite de vegetație, ducerea solului la vale se face foarte intens. Spălarea solului fertil duce la înrăutățirea condițiilor de vegetație și scăderea producției culturilor agricole pe astfel de terenuri se face brusc. In țara noastră, suprafețe însemnate de teren arabil dau producții cu 20—80 la sută sub producția normală datorită acestor spălări a solului. eoi ravenele și torenții provoacă pagube nu numai prin scoaterea completă din circuitul producției agricole a suprafețelor de teren efectiv ocupate de ele dar și prin scă Prof. univ. VASILE BAI CIU derea producției pe terenurile din vecinătatea lor. Viiturile torenților și ravenelor distrug în foarte multe locuri drumurile principale și căile ferate. Tot o urmare gravă a ravenelor și torenților o constituie înrăutățirea regimului de apă în rîuri și bazine de acumulare. Cantitatea enormă de materiale transportate de ravene și torenți, în rîuri și fluvii servește la formarea bancurilor și pragurilor pe rîuri, la înnămolirea albiilor. Pentru rîurile navigabile, această situație atrage după sine mari cheltuieli, pentru lucrările de dragaj, de curățire. Pentru cele mai multe cursuri de apă, prin aceasta se provoacă modificarea albiei de scurgere ceea ce dă naștere la inundații frecvente, Mari pagube provoacă ravenele și torenții și prin înnămolirea bazinelor de retenție create pentru regularizarea cursurilor de apă, pentru alimentarea cu apă a satelor și orașelor, pentru creșterea peștelui, pentru irigații și pentru crearea hidrocentralelor electrice. Toate cele arătate pînă acum constituie argumentele care impun necesitatea amenajării torenților și ravenilor. In ce constă amenajarea torenților și ravenelor? La orice torent găsim următoarele 3 zone caracteristice: o zonă de eroziune, de pe care se colectează apele ce antrenează materialele denumită bazin de recepție și care de obicei e formată din coaste abrupte; o zonă de transport constituită din canalele de scurgere pe care au avut loc viiturile și o zonă de depunere materialelor transportate care de obicei se găsește la poalele muntelui sau dealului unde pantele sînt reduse. In toate cele trei zone torentul provoacă distrugeri: în zona de eroziune prin spălarea solului fertil, în zona de transport prin prăbușirea malurilor și deci pierderea de teren cultivabil, iar în zona de depunere prin acoperirea terenurilor agricole, a căilor de comunicație sau a satelor cu materialele transportate. Prin amenajarea torentului se înțelege aplicarea unui ansamblu de măsuri și lucrări în toate aceste trei zone prin care să se realizeze consolidarea și amenajarea bazinului de recepție, oprirea dezvoltării în adîncime, lungime și lățime a canalelor de scurgere și provocarea depunerilor în zona de transport sau în punctele dorite de noi. In bazinul de recepție se aplică, în funcție de folosințele actuale, de natura solului, de situația eroziunii și de climă, lucrări agrotehnice și silvice, antierozionale. Aceste lucrări unite cu măsurile organizatorice antierozionare au drept scop, pe de o prrte conservarea solului și a apei, prin oprirea și regularizarea scurgerilor și deci oprirea eroziunii solului în bazinul de recepție al torentului sau ravenei respective, iar pe de altă parte instalarea vegetației corespunzătoare condițiilor locale, care va servi pentru consolidarea definitivă a bazinului de recepție, pentru ameliorarea și chiar refacerea solului spălat și pentru a da producții sporite, deci pentru folosirea economică a teritoriului. In urma aplicării acestor lucrări , în mod rațional nu vor mai fi viituri puternice pe torent și deci se va reduce și din energia de distrugere în rețeaua de scurgere și în zona de depunere a materialelor transportate de torent. Dacă lucrările din bazinul de recepție nu sînt suficiente, se intervine cu lucrări de construcții hidrotehnice și în canalele de scurgere ale torenților care să consolideze fundul acestora și să dea o înclinare fundului canalelor pe care au avut loc viiturile, în așa fel încît apa care se scurge să nu poată avea viteze mai mari decît aceea la care se poate produce eroziunea. Prin micșorarea înclinării fundului torentului, sau ravenei deci prin micșorarea vitezei viiturilor, materialele purtate de acestea se vor depune chiar în această zonă de transport constituită de rețeaua de canale. Pe aceste depuneri provocate artificial prin care se realizează permanența fundului torentului, se vor face plantații silvice care vor contribui la consolidarea definitivă și vor constitui o folosință economică a acestor suprafețe de teren ocupate efectiv de ogașe, rîpi, ravene și canale de torent, care nu pot fi folosite altfel. In zona de depunere a materialelor denumită uneori conul de dejecție al torentului, se vor lua măsuri de evacuare dirijată a viiturilor descărcate de materiale prin amenajarea unor canale care să ducă apele în vreun rîu colector. Tot în această zonă unde au fost depuse neregulat materiale transportate, de torent la viitură, de natură, forme și mărimi diferite, se vor face plantații corespunzătoare care să constituie o formă de folosință economică a acestei zone neproductive. Profesorii și învățătorii scriu despre munca lor ziarului. Răsfoiesc scrisorile citesc rindurile drepte, caligrafice. Din ele răzbat căldura, preocuparea cu care pedagogul nou educă tinerele vlăstare, elevii. Ii este dragă școala pedagogului, ii sînt dragi elevii. Profesorii ne fac propuneri, dau sugestii. Cei cu mai multă experiență împărtășesc din metodele lor. Metode bune, folositoare. Cei tineri sunt plini de entuziasm. Plini de pasiune. Uneori nu-s mulțumiți de rezultatele obținute. Par necăjiți. Ar vrea să facă mai mult. Cer sfaturi. Recitesc seri, sorile acestea și glndurile mă poartă în trecut. îmi amintesc de-o intimplare... începusem primul an de curs la liceu. Eram timid, sfios. Cînd intram în școală îmi pierea țoală ,burdăstreia și ștrengăria cu care mămîn Lucrările de amenajare a torenților și ravenelor nu se pot face decît în urma cercetărilor detailate prin care să se cunoască bine condițiile naturale și social-economice cauzele distrugerilor și modul locale, cum sa format ravena sau torentul respectiv, și cum au loc viiturile. Cunoașterea precisă a acestor date este absolut necesară pentru a putea interveni cu măsurile și lucrările corespunzătoare atît din punct de vedere tehnic cît și economic. Trebuie menționat că lucrările de stingere a torenților și ravenelor nu se aplică în întregime într-o singură fază și nici în toate zonele torentului sau ravenei, decît în cazuri speciale cînd e nevoie să asigurăm apărarea imediată a căilor de comunicație, satelor construcțiilor sau altor bunuri obștești de valoare. In cazuri normale se aplică la început numai măsurile și lucrările din bazinul de recepție și ulterior, dacă se simte nevoia se intervine cu lucrări și în rețeaua de scurgere sau în zona de depuneri. mei Acest mod de rezolvare a probleprezintă avantaje tehnice și economice. In primul rînd prin executarea lucrărilor din bazinul de recepție, se stîrpește răul de la rădăcină și sînt mai ușor de proiectat și aplicat. In al doilea rînd se poate întîmpla ca aceste lucrări să fie suficiente și să nu mai fie nevoie de lucrări în canalul de scurgere și zona de depuneri care sînt mai grele și costisitoare. Iar în al treilea rînd executarea numai a o serie de lucrări, ieftine și ușor de aplicat în bazinul de recepție ne dă posibilitatea să observăm ulterior dacă am ales calea justă pentru stingerea ravenelor șii toenților, dat fiind că cercetările efectuate înainte de începerea lucrărilor nu sînt întotdeauna complete, dream în mahalaua mea de la marginea orașului. De altfel, trebuie să mărturisesc că în primii doi-trei ani de liceu din cauza acestei umidității excesive am trecut clasa mai mult „pe sub bancă“, deși la primară luasem numai premiul I. Pe atunci spaima școlii era dl. Huzum, profesor de tatentatict. Elevii din clasele mari se plîngeau că la ei rămîne corijentă mai bine de jumătate de clasă. Că la examenul ax bacalaureat a „trin ÍU" numai intr-o zi 20 elevi. Cît despre cei mici, tremurau ca varga cînd intra în clasă dl. Huzum. L-am avut și eu profesor, diva timp nu m-a băgat in seamă. Intr-o zi însă observă că unui sînt tuns. Îmi făcu semn să vin la dînsul. M-am apropiat de catedră scîncind. Știam ce m-așteaptă. Și-a împreunat arătătorul cu degetul cel mare de perciunii mei și atras de ei de simțeam că-mi rupe pielea. Apoi mi-a tras cele 10 cuni la fiecare palmă, și m-a invitat la tablă să spun lecția. Bineînțeles că n-am scos o vorbă. Mi-a pus în catalog și m-a trimis la loc spunindu-mi: — Să te duci la oi, băiete. Școala nu-i de sine... Trei ani cît mi-a fost profesor am rămas corijent la matematici. începusem chiar să mă gindesc dacă n-or fi bine să-i urmez sfatul.... Și-mi mai aduc aminte de un profesor. Eram insă elev în școala cea nouă. Am apucat să învăț și în școala nouă. Preda limba romînă. Avea părul alb, și vorba domoală, caldă. El m-a învățat să-l iubesc pe Eminescu și Creangă, pe Coșbuc, pe Caragiale... Cînd eram „mai grei de cap“ se chinuia cu noi pînă înțelegeam lecția. Niciodată nu s-a răstita mine și nici nu m-a trimis la ei... Toți învățam bine. Despre corijențe, nici vorbă. Lui, acestui dascăl, îi port o amintire sfintă. Și astăzi ne intilnim uneori, îmi zîmbește de departe și mă întreabă de sănătate. Cîteodată mi-e ciudă pe mine că nu-l pot întreba eu mai intîi de sănătate... Asta mi-e toată întimplarea. Așadar amîndoi profesorii erau renumiți. Primul, prin numărul mare de corijenți și abiritate, al doilea prin bunătate și înțelepciune. Despre dl. Huzum n-am mai auzit vorbindu-se. L-o fi îngropat colbul uitării. Bunul meu profesor de romînă trăiește însă și astăzi și muncește la catedra care îi este foarte dragă. îmi întorc gîndurile iarăși la scrisorile pe care le am în față. Fiecare dascăl, bătrân sau tînăr, este preocupat de elevi, de catedră. Ce metode să folosească pentru ca cei pe care-i educă să învețe mai bine, să acumuleze mai multe cunoștințe. Preocuparea aceasta pentru viitorii constructori ai vieții noi, socialiste, merită toată cinstirea și considerația. A. MANOLE Necesitatea amenajării torenților și ravenelor INSEMNARI PMOI IES OK II