Viaţa Romînească, 1906 (Anul 1, nr. 1-6)
1906 / nr. 1
178 VIATA ROMÎNEASCA sînt dările de seamă de sub rubrica „Luna medicală“. In adevăr sub această rubrică medicii noştri, mai cu seamă acei din provincie şi de plasă cari sînt cu totul izolaţi şi absorbiţi de practica profesiunei lor şi care nu au la indămîna publicaţiele streine pentru a se ţine în curent cu cea ce se publică in specialitatea lor, pot găsi dări de seamă clare şi cuprinzătoare făcute asupra diferitelor chestiuni medicale fie pur ştiinţifice fie cu aplicaţii practice. Aceste dări de seamă făcute de tinerii medici de valoare grupaţi in jurul acestei reviste sunt in adevăr demne de toată lauda. In recenziele din numerile viitoare, vom ţine in curent şi pe cititorii revistei noastre cu unele chestii mai generale publicate in Revista ştiinţelor medicale. Amides Scientiliques de l’Iniversité de Iassy (Iaşi). Profesorii Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi, grupaţi in jurul d-lui profesor P. Poni, au pus bazele acestei Reviste în care nu sunt publicate decit cercetările originale ale profesorilor şi ataşaţilor de Laboratoare de pe lingă Facultatea noastră de ştiinţe. Această publicaţie, care a fost aşa de bine primită în cercurile ştiinţifice străine, a ajuns deja la al 4-lea volum. In ele sunt cuprinse cercetări făcute în domeniul ştiinţelor fizico-chimice, naturale şi matematice. In recenziile din numerile viitoare, vom expune citeva din aceste cercetări, cari ar putea să intereseze întru cîtva pe cetitorii acestei Reviste. Măgitămimit (Fevruarie). D. Panu, care e interesant întotdeauna, pentrucă întotdeauna, de orice s’ar atinge, are de spus ceva personal, s'a hotărit să dea, în revista sa, o mai mare întindere chestiilor literare. Din numerile de pe Fevruarie, remarcăm articolul Arta Naţională şi arta cosmopolită, în care spune că Romînii nu pot şi nu trebue să introducă „protecţionismul“ în materie de cultură şi literatură şi un articol asupra Năpastei lui Caragiale, pe care o găseşte fără nici o valoare : „personajele, intriga, totul este o fantezie a lui Caragiale“. In Amintirile de la „Junimea“ din Iaşi, vorbeşte mai ales de Eminescu, şi anume de felul de a gîndi al lui Eminescu, pentru care toate ideile altora, şi mai ales ale adversarilor, nu erau decît o ocazie de a-şi desvolta pe ale sale proprii, ideile străine devenind material nou pentru ideile lui vechi. Eminescu era un subiectivist, de aceia nici nu putea pricepe pe oameni, şi fiindcă nu-i putea pricepe, ii despreţuia. Şi tot de aceea, tipurile din nuvelele sale sunt insuş autorul. Dacă cunoaştem „Geniul Pustiu“ şi „Sărmanul Dionis“, care ne dau turnura spiritului său, şi ne vom întreba ce concepţii ar putea să aibă asemenea om asupra chestiilor istorico-sociale, desigur că vom răspunde: concepţii false, soluţiuni neadmisibile. Şi, în adevăr, în „Influenţa austriacă asupra Romînilor din principate“, găsim pe „adevăratul Eminescu din poeziile şi nuvelele sale“ cînd propune, ca soluţiune, „un guvern monarhic, ereditar, mai mult sau mai puţin absolut“ (această atenuare, „mai mult sau mai puţin“, spune d. Pann, a fost o concesie pentru public), ca in vremea lui Alexandru, Stefan, Mircea... D. Panu ar fi putut adăuga că şi azi avem scriitori „istorico-sociali“, care, fără să fie poeţi, au, in realitate, acest ideal, neavind insă consecvenţa şi curajul intelectual al lui Eminescu. iSevue «Ies denx Mondes. (15 Februar 19061. Au temps passe". La création de la faculté de Nancy. La Sorbonne en 1860. Alfred Méziéres. Bătrinul critic povesteşte amintiri diu cariera lui de profesorat. Vorbeşte de