Viaţa Romînească, 1910 (Anul 5, nr. 7-12)
1910 / nr. 10
ROMINIA ŞI TEORIILE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE 87 amănunţite făcute In Muzeul din Bucureşti“ Moriz Wosinsky "), inspectorul Muzeelor provinciale din Ungaria şi membru al Academiei ungare. Condus de însemnătatea motivelor din ţară, Wosinsky reproduce chiar, pe o întreagă planşă, mai multe hîrburi din Muzeul nostru. O menţiune specială face însă despre vasul neolitic din colecţia Mavros, pe care Muzeul îl posedă în dublu exemplar. „Ele provin din România, adaugă autorul, dar originea lor mai precisă nu se ştie. De la prima vedere ni se impune perfecta asemănare a acestor vase cu cele încrustate cu var din Verşeţ“. Pe cînd dar alţii vin să ne scoată la iveală monumentele noastre proprii şi să stabilească legătura lor cu cele din ţinuturile vecine ; pe cînd guvernul german trimite pe d. dr. Hubert Schmidt, autorul mai sus citat să exploreze pentru a doua oară Cucutenii noștri—la noi ce fac cercurile competente? Ne e rușine a mai insista. In afară de legea pentru conservarea monumentelor, nu s’a mai făcut nimic. Prin strășnicia ei deplasată, această lege a dat însă rezultatele cele mai rele. Asigurîndu-se Directorului Muzeului de Antichităţi monopolul exclusiv al săpăturilor, s’au împiedecat cercetările, uneori fructuoase, ale particularilor. Iar prin unele prevederi prea aspre şi mai ales din cauza neîndestulătoarelor despăgubiri asigurate acelor care ar găsi antichităţi, acestea nu se mai semnalează ci se ascund, se deteriorează sau se vînd pe sub mînă. Iar muzeul nostru—naţional1 2) — de antichităţi nu mai face nici săpături, nici achiziţiuni. Noua lui organizare, atit de trîmbiţată, se poate însă mlndri prin expunerea colecţiei de ceasornice plătite atlt de scump, deşi cu totul lipsite de interes pentru noi! In potriva unei aşa dezastroase stări de lucruri, este nevoe cred să protestăm, pănă se va aduce o ameliorare. Căci astăzi nici un stat cu pretenţii culturale nu lasă arta în afară de cercul preocupărilor sale. In timpii din urmă importanţa archeologiei preistorice fiind recunoscută, i se acordă şi ei o atenţiune din ce în ce mai mare. Dovezi de bogăţia solului nostru avem ; rămîne numai să le explorăm în mod ştiinţific. Să nu năzuim a clădi de îndată teorii, care cu cit sînt mai geniale în aparenţă, cu atit se dovedesc mai nefundate în genere. Urmind sfatul lui Salomon Reinach3), unul din cei mai profunzi cunoscători ai întregului domeniu al artei, să ne impunem ca primă datorie publicarea şi clasarea monumentelor—din hotarul ţărei noastre mai întăi, bineînţeles—lăsînd sinteza pentru mai tîrziu. 1) Die bisherigen wenigen prähistorischen Funde Rumäniens liefern, obwohl man dort prähistorische Forschungen kaum betrieb, wichtige Daten zur inkrustierten Keramik Siebenbürgens u. der unteren Donau. Die inkrustierte Keramik der Stein u. Bronzezeit Berlin, 1904, p. 103. 2) Intrucît antichităţile ce cuprinde sînt naţionale, ne dovedeşte noul catalog, care ne descrie vase vechi din Grecia! 3) L’immonse accroissement de nos connaissances impose â la Science, comme premier devoir, de publier Ies monuments et de les classer; la Synthese, si tant est qu’on у puisse pretendre, sera l’oeuvre de nos successeurs. L’Anthropologie, 1901 p. 533.