Viaţa Romînească, 1910 (Anul 5, nr. 7-12)

1910 / nr. 10

ROMINIA ŞI TEORIILE ARCHEOLOGIEI PREISTORICE 87 amănunţite făcute In Muzeul din Bucureşti“ Moriz Wosinsky "), inspectorul Muzeelor provinciale din Ungaria şi membru al Aca­demiei ungare. Condus de însemnătatea motivelor din ţară, Wo­sinsky reproduce chiar, pe o întreagă planşă, mai multe hîrburi din Muzeul nostru. O menţiune specială face însă despre vasul neolitic din colecţia Mavros, pe care Muzeul îl posedă în dublu exemplar. „Ele provin din România, adaugă autorul, dar originea lor mai precisă nu se ştie. De la prima vedere ni se impune per­fecta asemănare a acestor vase cu cele încrustate cu var din Verşeţ“. Pe cînd dar alţii vin să ne scoată la iveală monumentele noastre proprii şi să stabilească legătura lor cu cele din ţinutu­rile vecine ; pe cînd guvernul german trimite pe d. dr. Hubert Schmidt, autorul mai sus citat să exploreze pentru a doua oară Cucutenii noștri—la noi ce fac cercurile competente? Ne e ru­șine a mai insista. In afară de legea pentru conservarea monu­mentelor, nu s’a mai făcut nimic. Prin strășnicia ei deplasată, această lege a dat însă rezultatele cele mai rele. Asigurîndu-se Directorului Muzeului de Antichităţi monopolul exclusiv al săpă­turilor, s’au împiedecat cercetările, uneori fructuoase, ale particu­larilor. Iar prin unele prevederi prea aspre şi mai ales din cauza neîndestulătoarelor despăgubiri asigurate acelor care ar găsi an­tichităţi, acestea nu se mai semnalează ci se ascund, se deterio­rează sau se vînd pe sub mînă. Iar muzeul nostru—naţional1 2) — de antichităţi nu mai face nici săpături, nici achiziţiuni. Noua lui organizare, atit de trîmbiţată, se poate însă mlndri prin ex­punerea colecţiei de ceasornice plătite atlt de scump, deşi cu to­tul lipsite de interes pentru noi! In potriva unei aşa dezastroase stări de lucruri, este nevoe cred să protestăm, pănă se va aduce o ameliorare. Căci astăzi nici un stat cu pretenţii culturale nu lasă arta în afară de cercul preocupărilor sale. In timpii din urmă importanţa archeologiei preistorice fiind recunoscută, i se acordă şi ei o atenţiune din ce în ce mai mare. Dovezi de bogăţia solului nostru avem ; ră­­mîne numai să le explorăm în mod ştiinţific. Să nu năzuim a clădi de îndată teorii, care cu cit sînt mai geniale în aparenţă, cu atit se dovedesc mai nefundate în genere. Urmind sfatul lui Salomon Reinach3), unul din cei mai profunzi cunoscători ai în­tregului domeniu al artei, să ne impunem ca primă datorie pu­blicarea şi clasarea monumentelor—din hotarul ţărei noastre mai întăi, bine­înţeles—lăsînd sinteza pentru mai tîrziu. 1) Die bisherigen wenigen prähistorischen Funde Rumäniens liefern, obwohl man dort prähistorische Forschungen kaum betrieb, wichtige Daten zur inkrustierten Keramik Siebenbürgens u. der unteren Donau. Die inkrustierte Keramik der Stein u. Bronzezeit Berlin, 1904, p. 103. 2) Intru­cît antichităţile ce cuprinde sînt naţionale, ne dovedeşte noul catalog, care ne descrie vase vechi din Grecia! 3) L’immonse accroissement de nos connaissances impose â la Science, comme premier devoir, de publier Ies monuments et de les classer; la Syn­these, si tant est qu’on у puisse pretendre, sera l’oeuvre de nos successeurs. L’Anthropologie, 1901 p. 533.

Next