Viaţa Romînească, 1924 (Anul 16, nr. 7-12)
1924 / nr. 8
156 VIAŢA ROMÎNEASCA Ce să fie albul munte în care se va duce sufletul său, după moarte ? Alb este, în primele poezii ale lui Eminescu, o nălucire de predilecţie: Alb ca neaua, crinii albi ai sinului; razele din alba lună, etc.. Totuşi, eu cred că în albul munte avem ceva mai mult decit o simplă atribuire de predilecţie a albului’,—şi cred tocmai pentru că atributul se găseşte pe lîngă muntele care nu-i alb. Dacă este dovedit că în Septembre 1868 Eminescu cunoştea India, muntele său poate să fie de origine indică! La Inzi exista un astfel de fantastic munte, împodobit de religiozitatea lor, cu mult alb strălucitor. (Ori erau chiar mai mulţi munţi de aceştia!) Astfel era muntele Kailîsas, despre care mitologiile din tinereţele lui Eminescu se socoteau obligate a vorbi. (Vezi de ex. Dr. A. E. Wollheim de Fonseca, Mythologie des alten Indien, Berlin, 1856, p. 75—77). Apoi veni „primăvara“, primăvara „următoare“, cînd Eminescu a plecat cu o „trupă ambulantă“ prin Moldova. După I. L. Caragiale, acea primăvară ar fi 186Э, Mart, April... „Toamna“ (1869) I. L. Caragiale l-a așteptat în zadar; Eminescu nu se întoarse; tatăl său îl oprise acasă, pentru că să-l trimeată la studii, la Viena. Trupa aceia a fost trupa lui Pascaly. Pascaly se afla în Iaşi în iunie 1869, unde, la 22, jucă Supliciul unei femei (T. T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, vol. II, p. 261). De la Iaşi Pascaly plecă la Cernăuţi, unde jucă de la 3 | 17 Iulie—20 Iulie (1 August), cum arată G. Tofan în Viaţa Romînească, vol. II, p. 110. Deci Familia din 6 - 18 Iulie (No. 27, p. 322) era bine informată cînd, vorbind despre Pascaly în Iaşi, adăogea: „Cînd scrim aceste şire, (trupa) e pe cale cătră Cernăuţi“. Pe cale era, deci, şi Eminescu. De la Cernăuţi trupa se întoarse la Botoşani. Aici îl regăsi, pe poet, familia! II regăsi, spune un izvor, după „vre-o doi ani şi jumătate“ de la plecarea (fără urmă) de acasă ; aceasta ar da o plecare prin ianuar 1867, ceiace nu este chiar exact, dar nici departe de adevăr nu este, deoarece în 1866 (vara) Eminescu sosise în Blaj, ca să dea nişte examene, care nu i-au reuşit. Rămîne deci constatat: 1) Prietinia lui Caragiale cu Eminescu începe în toamna anului 1868. 2) In toamna anului 1868 Eminescu cunoştea budismul. 3) Drumul teatral din 1869 i-a fost: Bucureşti—Iaşi— Cernăuţi—Botoşani, ca 15 Iunie—30 Iulie. G. Bogdan-Duică