Viaţa Romînească, 1925 (Anul 17, nr. 1-6)
1925 / nr. 5-6
ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 305 cersuză {sic!] ce el avea trimis (sic!] după că [sic!] [sic!] făcuse socoteala. Atuncea Gheorghe îi avea spus (sic!]: „să mă aştep|i în noaptea Peştelui, să ciocnim ouă roşi, jupîne... să şlii că-i i-am [sic!] făcut şi eu socoteala*. jidanul ]?] mersese [sic!] la primărie ca sa denunţe ameninţarea lui Gheorghe dar acolo fusese [sic!] batjocorit pentru frica sa lui jidovească [?]. E Sîmbăta mare şi Leiba aşteptînd diligenta îşi face un vis (sic!urii. Apoi cînd diligenta a sosit el aude doi studenţi vorbind despre o omorîre [sic!] a cinci persoane făcută în hanul unui jidov [?] în noaptea precedentă. Asta îi adaogă frica la frică (sic!)... Inserează şi el închide cu mare grabă şi răbdare ]?!] uşile şi ferestrele. Sura crede că e foarte bolnav deoarece nu ştie de ce este aşa de tulburat*. * Socotind de prisos orice comentariu (totuşi, cît de admirabilă este expresia „cu mare grabă şi răbdare“ !), ne vom mărgini numai să spunem, că în nici un caz Eminescu, Creangă, Caragiale, Sadoveanu, Brătescu-Voineşti, Pîrvan şi alţii, n’ar fi meritat soarta crudă de a fi traduşi în dialectul d- lui Tagliavini... In afară de imprecizie, in lucrările d-lui Tagliavini se poate constata o accentuare a confuziei cu nuanţă ridicolă. Astfel, după d-sa, G. Lazar avind idei prea liberale şi fiind „prea învăţat“, n’a putut să ajungă episcop de „Cîrloviţ“ („non giunse ad essere vescovo di Carlovit, essendo di idee troppo liberali e (da che ё veramente ridicolo !) „troppo dotto"). Dar Lazăr n’a vrut niciodată să jungă episcop de Carlovit (unde în realitate era mitropolie ortodoxă). D. Tagliavini n’a înțeles suficient ceiace a spus autorul său favorit, d. Adamescu, că „devenind vacant un scaun de episcop ortodox, Lazăr cu titlurile sale se înfăţişă la mitropolitul din Carlovici—de care depindeau pe atunci episcopiile române din Transilvania şi Ungaria—dar, venind la auzul mitropolitului ştirea că Lazăr are idei prea liberale şi nu e destul de credincios, fu respins pe motivul că este prea învăţat pentru a fi episcop“.5 Deci nain Cîrloviţ ar fi dorit Lazăr să ocupe locul de episcop, dorinţă imaginară, pe care io atribue prezentul prin condeiul accelerat al d-lui Tagliavini. In alt loc, fiindcă in manualul d-lui Adamescu poeţii Depărăţeanu şi Nicoleanu sunt aşezaţi foarte aproape, d. Tagliavini i-a apropiat şi mai mult, schimbind între ei pănă şi anii în care au străbătut calea vieţii („Alexandru Depărăţeanu 1833 — 1871... Nicolae Nicolaeanu [sici] 1835—1865).” Deasemenea i se acordă tranșant lui Șerban Cantacuzino, domnitorul Munteniei dintre 1678 1 2 3 4 5 6 1 îndreptai la errata : să . 2 La errata, p. 302, îndreptai : sa. 3 Antologia rumena, p. 68.—Sâ fie adevărat că „Antologia*, înainte de aparijie, a trecut pe subtmîna d-lui Alexandru Dimitrie Marcu, numit de autor „i mio otimo amico*? 4 Ibid., p. XLV. 5 Istoria literaturii romíne, p. 235—6. 6 Antologia rumena, p. LIX.