Viaţa Romînească, 1938 (Anul 30, nr. 1-6)

1938 / nr. 5

UN CAVALER AL CREPUSCULULUI : MATEIU ION CARAGIALE întreprinderea pe care ne-am propus-o în paginile de faţă — şi anume încercarea de a stabili hotarul dintre proza şi poezia lui Mateiu Caragiale, insistînd asupra acesteia din urmă — este una din laturile cele mai anevoioase care se ridică în cercetarea operei sale. Nu fiindcă Mateiu Caragiale n’ar fi un poet cel puţin în aceeaşi măsură în care e povestitor; dar fiindcă în scrisul său s’a îmbinat, strîns, sentimentul liric, fiorul subtil şî inefabil al poeziei, nuanţa ei abia perceptibilă, cu descrierea epică, narativă, acum nu se întâlneşte decît la prea puţini din prozatorii noştri. De aceea ar fi poate mai nimerit să spunem că încercăm aici, nu însemnarea graniţelor dintre poezia şi proza lui Mateiu Caragiale, ci semnalarea firului poeziei în cuprinsul scrierilor sale. Şi numai implicit, cercetarea originilor, structurii şi valorii acestui filon liric de care e străbătută aproape întreaga lui operă. Dacă într’adevăr arta reprezintă, pe de o parte, într’un sens aproape bergsonian, tocmai cristalizarea unui act de intuiţie pură, ce scapă categoriilor, dacă arta este devenirea, curgerea — atunci liricul este prin excelenţă esenţa însăşi a artei. Şi dacă, pe de altă parte, recunoaştem cu hotărîre identitatea dintre real şi raţional, atunci eufemismul „între vis şi realitate“, chemat să traducă adesea un sentiment liric, capătă deodată consistenţă şi opera poetică, însemnează astfel devenirea către categoriile raţiunii. Această devenire ne propunem să o surprindem pe cît ne va fi cu putinţă în poezia lui Mateiu Caragiale. In prefaţa publicată pe la 1908 într’una din cărţile sale nu prea celebre1), Rémy de Gourmont, scria cu privire la arta romanului: „Romanul nu desvălue o estetică alta decît poemul ; romanul a „fost, la originea lui, în versuri: Odiseea, roman de aventuri; Eneida, „roman cavaleresc; primele romane franceze erau, nimeni n’o ignoră, „poeme, și numai mult mai târziu au fost transpuse în proză.... Ro- i i) Couleurs, eontes nouveaux, sums de ehoses anciennes, Ed. Mereure de France.