Viaţa Romînească, 1955 (Anul 8, nr. 7-12)

1955 / nr. 10

MIHAIL SADOVEANU GÎNDURI DESPRE VIAŢĂ ŞI LITERATURĂ . Iubiţi tovarăşi mai tineri, care vă bucuraţi de viaţa nouă şi participaţi cu hărnicie la clădirea socialismului, să nu uitaţi nici o clipă nenorocirile trecutului, luptele şi suferinţele care stau la temelia Republicii noastre... Lung răstimp de nedreptate şi de dezvoltare strîmbă în toate sectoarele. In general, scriitorii şi artiştii de toate categoriile, ridicaţi din mijlocul noro­dului sărman, aveau a cheltui atîta energie, încît ajungeau cătră înflorirea lor ofiliţi, din pricina lipsurilor, revoltaţi de nepăsarea unei societăţi vitrege care nu-i selecta şi nu-i preţuia, şi piereau înainte de vreme, ruinaţi de tuber­culoză ori cu mintea rătăcită. Pomenim pe puţini dintre aceştia. Cîţi alţii au rămas sterpi şi necunoscuţi! Eminescu, Creangă şi Caragiale! în anii aceştia din urmă poporul Re­publicii noastre a ascultat, în adunări de pomenire sărbătorească, povestea vieţii lor mîhnite. înaintea acestora au fost şi alţii, — Bălcescu, pierit şi aruncat în groapa comună a cerşetorilor la Palermo­, Grigore Alexandrescu, dement o jumătate de viaţă, părăsit şi uitat; D. Bolintineanu, mort între săracii unui spital­, Neculai Filimon, vieţuind umilit ca un cîntăreţ de biserică; Neculai Nico­­leanu, îngenunchiat în umbra nebuniei. Apoi, după Eminescu—Creangă—Caragiale, triumviat al disperării, mulţi alţii. ...Coşbuc, Vlahuţă, Delavrancea. Lingă aceştia, pictori ca Andreescu şi Luchian. Apoi cîntăreţi şi actori care au pribegit la neamuri străine: Agata Birsescu, Popovici Bayreuth, Gabrielescu, Grozăvescu... Şi iarăşi, scriitori căzuţi de timpuriu: Raicu Ionescu-Rion, N. Beldi­­ceanu, Ion Adam, Ion Manolache Holda, Ion Bîrseanul, Ion Păun-Pincio, Teodor Neculuţă, Ştefan Petică, Şt. O. Iosif, Panait Cerna, G. Topîrceanu. Cu cîte greutăţi au luptat aceşti fii ai poporului, dînd lecţii, slugărind flămînzi, dezbrăcaţi şi desculţi! Istovirea lor a fost ca un blastăm. Li se potri­veşte, deşi în împrejurări deosebite, cunoscutul viers al lui Alecsandri. E lung cel şir de osîndiţi...“ „Însemnări pe marginea articolului 80“ VI „Să ne aducem pururi aminte de Mihail Eminescu, cel mai ales între toţi scriitorii acestui neam, apărut pe neaşteptate în literatura lîncedă şi con­venţională a epocii, în viaţa lui scurtă a dus arta poeziei la înălţimi neîntrecute pînă astăzi, îmbogăţind ritmul, rima şi expresia artistică­, a dat cuvintelor simple valori nouă şi armonii surprinzătoare, sentimentelor adîncime unică, viziunilor orizont nemărginit. Pe lingă acest progres al artei scrisului, Eminescu a îmbogăţit limba şi a legat poezia cultă de producţiile din veac ale cîntăreţilor anonimi ai neamului.“ 1 „în durerile şi furtunile negurosului nostru trecut, doina şi cîntecul bătrînesc au fost izvoare de viaţă şi energie. Cît, suferind, acest popor a cîntat.

Next