Viaţa Românească, 1973 (Anul 26, nr. 1-12)
1973 / nr. 12
De aceea, el a reuşit să atragă în jurul lui „pe toţi talentaţii literaturii noastre“. Prin urmare, nu ideile promovate de Gherea i-au atras în jurul său, ci figura sa simpatică, bunătatea sa. Oare aşa să fie ? Dacă scriitorii Caragiale, Delavrancea, Vlahuţă l-au înconjurat pe Gherea, aceasta se datorează faptului că el îi stima, în primul rînd, pentru opera lor, pentru talentul lor. Gherea, răspunzînd prietenului Noir, îi arăta că a înţeles greşit, că el, Gherea, voia să pornească în Literatură şi ştiinţă un nou curent literar, împreună cu Vlahuţă, Delavrancea, Carp, Caragiale, Stavri etc... Acest curent se deosebeşte de celelalte — după Noir — prin faptul că reprezentanţii săi sunt proletari intelectuali şi, prin urmare, sunt călăuziţi de idealuri sociale deosebite de cele ale revistei Convorbiri sociale. De aceea au şi părăsit Convorbiri literare şi s-au alăturat Literaturii şi ştiinţei, condusă de Gherea. Or, răspunzînd lui Noil, Gherea se miră că preopinentul lui afirma că poezia lui Vlahuţă „Iubire“ ar fi putut să apară şi în Convorbiri, pe cînd o altă poezie, tot a lui Vlahuţă — „care într-adevăr conţinea unele din vederile mele sociale — scria Gherea — a apărut în numărul festiv al Convorbirilor“. Şi cum putea să afirme Noir că „frumoasele şi gingaşele nuvele“ ale lui Delavrancea apărute în Literatură şi ştiinţă ar putea să constituie un nou curent literar ? Gherea declară aceasta, bazîndu-se pe faptul că în Literatură şi ştiinţă nu există un cuvînt care să ateste că publicaţia se ghidează după un oarecare curent literar. „Cum a putut Noir să priceapă astfel articolul meu — scria Gherea — cînd eu iau ca cel mai caracteristic reprezentant al curentului pe Eminescu, care a scris toată viaţa lui la Convorbiri şi închei mica mea cercetare asupra lui Eminescu cu cuvintele : „Mai tot ce s-a scris de la el încoace poartă acelaşi caracter“ , iar după ce citez ca exemple pentru acelaşi curent pe Ranetti Roman, Vlahuţă, Delavrancea, Caragiale, O. Carp, adaug la sfîrşitul articolului, textual, aceste cuvinte : „Am putea cita ce se tipăreşte acuma şi ce exprimă un sentiment sincer, căci mai tot poartă acelaşi caracter de melancolie şi revoltă“. Iar Noir trăgea concluzie din articolul lui Gherea că acest caracter îl au numai scrierile din Literatură şi ştiinţă... Noir făcuse lui Gherea cîteva obiecţii în privinţa idealurilor sociale şi celor afirmate despre Junimea. Gherea răspunde lui Noir că cele scrise de el sînt prea serioase ca să le trateze în treacăt. Astfel de chestiuni trebuiesc tratate în mod special. Din toată această discuţie, cititorii aveau drept să se întrebe : dar cum rămîne cu direcţia socială şi morală a revistei Literatură şi ştiinţă ? Oare nu există nici o deosebire între ea şi alte publicaţii ? Pentru a fi lămurit, Gherea îşi trimite cititorii să vadă ce a spus el, în două articole, în Contemporanul ca răspuns „simpaticului ziarist şi scriitor I. Roman“, cu privire la direcţia acestei reviste. „Aceea ce am zis acum cîţiva ani — scria Gherea despre Contemporanul — acelaşi lucru aş putea repeta acuma despre Literatură şi ştiinţă“ (p. 233).