Viaţa Românească, 1990 (Anul 85, nr. 1-12)

1990 / nr. 10

I. L. CARAGIALE fervoarea publicului neliniştit care cere zilnic ,,momente de emoţiune" şi devoră cu o ,,poftă de căpcăun” gazetele zilei. Inter arma silent musae, repetă cu ironie Caragiale dictonul latinesc. Nu se cruţă nici pe el însuşi, autopersiflîndu-se, îşi aminteşte de înclinaţia sa de ,,flaşnetar”, obişnuit mai degrabă se scrie articole literare, în locul unor ,,bucăţele picante” sau a unor pagini cu un ,,fapt fierbinte” şi cu o concluzie ,,scurtă, nervoasă, caldă, acustică, corosivă”. Autorul ar fi valorificat, desi­gur, în noua sa piesă, tipurile şi ticurile surprinse de el după modele vii, gen Caracudi, moftangiul imaginativ, sau Papaspanacopolu, reporterul ,,indis­cret la culme”, care ,,toate le află, le simte toate, toate le miroase — pentru că-şi bagă nasu-n toate”. Un aer de scepticism stăpîneşte totuşi pe scriitor. Un sentiment care-l încerca doar arareori. I.L. Caragiale era un dionisiac. Publicistica sa avea la bază un funcial bun-simţ, tulburat adesea de plăcerea paradoxului şi a con­trazicerii. Acum, la sfîrşit de secol, dezamăgit de conservatori, şi strămutat de la Epoca la foaia liberală, Drapelul, se întreba dacă îi ,,vor îngădui. .. împrejurările” să scrie o nouă piesă, dacă va ,,mai putea avea răgaz” să facă ,,teatru”, ca act de pocăință pentru rătăcirile sale. I.L. Caragiale nu a fost un ,,pasionat fanatic ,,în politică, cum — după propria-i expresie — era Eminescu. Cu ironie şi sarcasm, el s-a disociat în multe articole (Politică şi cultură, Moftul şi politica, Politica şi literatura, ş.a.) de boala secolului. Gazetarul era mereu trădat de scriitor. S-a individualizat şi şi-a atras mereu adversitatea confraţilor, într-o cugetare amară din L'Indé­­pendance roumaine sintetiza o experienţă de viaţă: ,,Nu ştiai sărmane om, oricît de înţelept erai, că adesea e pericol de moarte să te deosebeşti de ceilalţi”. De aici, poate, ,,cruzimea intelectuală” pe care o observase Paul Zarifopol la marele său prieten. Dacă prin gazetărie n-a ajuns deputat sau om politic, exerciţiul publicisticii l-a menţinut permanent în contact cu actualitatea, într-o stare de veghe ce i-a permis să observe cu acuitate tipuri şi fantoşe pe care le-a imortalizat în opera sa literară. STANCU ILIN 61

Next