Viața, iunie 1942 (Anul 2, nr. 403-431)
1942-06-18 / nr. 419
•Redacțiași administrate fflU'l1 WWiMHPEWll| Director " ~ ttEBWEANU .,-,„•.^-r.. —-—- Trujii ir uw -NHMiana ■■■■■ ........................................................................................................................ , ............— IMI r m Actualitatea lui Mihai Eminescu S ’au împlinit 53 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu care prin poezia lui a afirmat in fața lumii geniul creator românesc iar prin opera în proză, și în special prin activitatea gazetărească, a avut viziunea marelui destin pe care românsmul îl are de împlinit în comunitatea popoarelor europene. Dacă poezia lui a ridicat pe culmi de înalte frecvente, nemai cunoscute nici până la el și nici până azi, spiritul creator al neamului, prin afirmarea frumosului artistic, prin opera lui de gazetar, Mihai Eminescu a mărturisit crezul unui naționalism integral și intransigent așa cum îl trăim noi, azi, după atâtea decenii de la trecerea lui în nemurire. Iar această linie centrală a întreg«’ lui personalități s’a caracterizat prin o trăire completă a realităților morale și istorice ale sufletului românesc în ceea ce are mai adânc și mai pur acest suflet. Mai mult ca oricând, în această epocă de totale transformări morale și politice, în care neamul nostru are de luptat pentru biruința dreptului și a dreptății și pentru împlinirea misiunei lui istorice, — articolele politice ale marelui nostru poet sunt mai actuale ca oricând. Dar această actualtate se desprinde nu numai pentru că a știut să desfacă, din faptul cotidian al vremii lui, sensuri permanente, și din întâmplări diverse, semnificații cu adânci tâlcuri morale privind societatea românească, — ci, deopotrivă și articolele lui politice își păstrează o actualitate mereu vie prin aceea că a avut viziunea rostului în lume al neamului lui, vibrând aidoma sufletului românesc care, astfel, își manifesta vrerea destinului. Dușman categoric și în mod deschis, al liberalismului, deși în epoca lui reprezenta, la maximum, o forță politică și economică, — luptând împotriva tuturor străinilor în special a evreilor care ne năpădiseră, încă de pe atunci, țara. — Mihai Eminescu s’a integrat în spiritul revoluționar al neamului. Dar nu numai atât, se observă că ori de câte ori, — de&lungul deceniilor și mai ales în epoca dintre cele două războaie mondiale, — s’a afirmat naționalismul românesc, promotorii lui s’au inspirat și au dat sens acțiunii lor înoitoare amintind și exemplificând lupta lor prin opera lui Mihai Eminescu. Această constatare este foarte elocventă pentru că ea mărturisește un mare adevăr: Mihai Eminescu nu a fost numai un posedat al inspirației și al creației poetice ci și un tălmăcitor al adevărurilor eterne ale românismului pe care le-a despicat mintea lui adâncă și le-a simțit, sufletul lui vibrant. Una din caracteristicile geniului, când acesta, prin opera lui, se situează în realitatea socială și politică a unei națiuni, este stăpânirea imponderabilelor. Ca nimeni altul, Mihai Eminescu a fost dominat de aceste imponderabile care nu erau cunoscute și nici măcar bănuite de toți anonimii vremii lui, cari nu au văzut în el decât un poet mediocru și un nebun. Mihai Eminescu — tocmai prin geniul lui și prin funcția lui socială de gazetar, — a fost un neînțeles în vremea în care a trăit. Și era firesc să fie așa pentru că el vedea dincolo de cotidian, anunțând prin tot ceiace a scris, ceia ce va veni. Mihai Eminescu, prin critica făcută spiritului vieții noastre politice din a doua jumătate a veacului trecut, a construit bazele spirituale ale afirmării noastre sociale și politice care a intrat în făgașul unor realizări precise în zilele noastre. Idealurile politice ale lui Mihai Eminescu încep să se impună, ca realități, în acest ceas al tuturor răsturnărilor și ale tuturor împlinirilor. Tocmai pentru aceasta, « m actualitatea lui Mhai Eminesccu este mai vie , oricând. CONVOCAREA PARLAMENTULUI BULGAR SOFIA, 16 (Rador). — Corespondentul Agenției D. N. B. transmite-Parlamentul a fost convocat in ședință extraordinară pentru ziua de 22 Iunie. Se va alege un vice-președinte în locul d-lui Zaharioff, care acum este ministru al comerțului. Parlamentul se va ocupa în principal de chestiunile economice și financiare. PRIMĂVARĂ LA PARIS Când castanii își aprind candelele (Citiți in gajz. H un interesant reportaj gaiUioL PE FRONTUL DE LA SEVASTOPOL LUPTELE CONTINUA CU ÎNVERȘUNARE Fortificațiile din jurul orașului au fost bombardate violent BERLIN, 16 (Rador). Din izvor militar se află că atacurile aeriene ale avioanelor de luptă și de bombardament în picaj germane, au fost continuate cu o mare violență în timpul zilei de Luni împotriva fortificațiilor din jurul Sevastopolului și a însăși orașului. Avioane de bombardament în picaj germane au bombardat liniile de cazemate și pozițiile de baterii și de câmp puternic fortificate, cu bombe de toate calibrele. Deasemeni ele au bombardat coloane de vehicule de transport și coloane de trupe în dosul liniilor inamice pe drumurile de legătură sovietice. Un mare număr de vehicule au fost nimicite. In alte sectoare ale frontului de est, atacurile aviației germane au fost îndreptate. Luni, mai ales împotriva drumurilor de comunicații bolșevice, precum și localităților situate în dosul liniilor sovietice și pe unde se făcea o intensă circulație militară. In sectorul central al frontului de est, lupta dată împotriva unor importante linii de cale ferată, a avut drept rezultat întreruperea liniilor în numeroase puncte. Mai multe trenuri și câteva locomotive au fost în mod serios avariate. Ultimele informațiuni precizează că 12 avioane inamice au fost nimicite în cursul zilei de Luni. BERLIN. 16 (Radar). După cum anunță înaltul comandament german, atacul încununat de succes, pe care trupele germane l-au dat la Sevastopol, i-a silit pe bolșevici nu numai să dea contraatacuri terestre în cursul cărora au suferit pierderi enorme, ci și să-și pună în joc vapoarele de război. Prevăzând această desfășurare, aviația gemană a puternic vapoarele atacat cu efect inamice ancorate în portul Sevastopol. Cu toate acestea, în ziua de 14 și în noaptea de 14 spre 15 iunie, inamicul a încercat în trei puncte deosebite să blocheze forțele germane prin atacuri date de vase de război izolate contra coastelor. Pe coasta de la Eupatoria — port fietauat la nord-vest de Sevastopol — vasele de război sovietice au fost silite să se retragă sub bătaia focului artileriei. De asemenea au dat greș cu desăvârșire încercările d debarcare făcute cu mai multe vase în apropiere de Ialta, la sud-est de Sevastopol, ca și în apropiere de Mariupol. Vasele inamice au fost observate la timp și silite să se retragă sub focul bateriilor de coastă germană, înainte de a fi putut îndeplini manevrele de debarcare. Sevastopolul încontinuu bombardat de forțele germane și aliate întrevederea contelui ciano CUD. SERRANO SUNER ROMA, 16 (Rador). Corespondentul agenției „Rador” transmite: întrevederea dintre contele Ciano, ministrul afacerilor străine al Italiei, și d. Serrano Suner, ministrul afacerilor străine al Spaniei, care a avu loc la Livorno, este urmărită în cercurile politice de aci cu un deosebit interes. Această vizită, încadrată în spiritul tradiționalei amiciții dintre cele două popoare, amiciție atât de elocvent demonstrată de Italia în clipa când răsboiul civil amenința cu bolșevizarea întregii Spanii, se confirmă prin spiritul deosebit de cordial cu care a fost pretutindeni întâmpinat ministrul spaniol, prin camaraderia de arme care unește astăzi, ca totdeauna de altfel, pe frontul răsăritean pe soldații celor două țări și prin sforțarea comună care însuflețește poporul italian și cel spaniol în lupta pentru Europa Nouă. In jurul discuțiilor de la Livorno se păstrează bineînțeles o firească discreție. Se poate totuși afirma că ele au demonstrat încă o dată perfecta identitate de vederi care însuflețește cancelariile din Roma și Madrid și se pot anticipa într-un sens pozitiv pentru interesele generale ale Axei, repercusiunile foarte apropiate ale aceste importante întrevederi. PERSONALITATEA MAREȘALULUI ANTONESCU BERLIN, 16 (Rador). — Ziarele germane consacră în unanimitate articole redacționale personalității și operii Mareșalului Ion Antonescu, însoțite de fotografia Conducătorului statului Român. ,Der Angriff“, într’un articol semnat de d. dr. Hans Stier, scrie între altele: In Septembrie 1924, în epoca de înflorire a pactelor colective, guvernul român primea altcineva, izvorul tuturor inițiativelor nefirești în domeniile politic și economic, un raport oficial asupra problemelor politice mondiale de atunci, care cuprindea următoarea concluzie: „Cine își bazează granițele pe Geneva și pe securitatea colectivă le va pierde“. Această mare „erezie“ era semnată de colonelul Ion Antonescu, care trecea ca atașat militar de la Paris la Londra și care avusese și în Geneva câteva întrevederi, în interes de serviciu, cu înalta diplomație de acolo. Acest ofițer, pe atunci în vârstă de 42 de ani, coborîtor dintr-o familie de militari ,dovedise pe toate câmpurile de bătălie pe care luptase armata țării sale îndrăsnieala plină de curaj a cavaleristului, și, mai târziu, inițiativa plină de prudență a ofițerului de Stat Major. Actualul Conducător al Statului, care avea cele mai înalte decorații, se afla la postul de comandament și în misiuni militare, pretutindeni unde erau de rezolvat probleme grave și urgente. Două sunt leit-motivele care caracterizează linia interioară a carierii acestui om. Ion Antonescu a fost totdeauna purtat de capacitatea și puterea sa de muncă în colțurile retrase unde se urzesc planurileînoire. Dacă un timp de război al fost vorba de planurile operațiunilor militare în timp de pace era vorba de reformele decisive în educația militară, la Școala de Războiu și în întreaga armată. Intre timp, o altă chemarea a destinului se face auzită în cariera acestui soldat, aceea de a lua în mâna sa tare cârma statului în primejdie, atunci când politica de carieră s’a dovedit incapabilă. Mareșalul Antonescu nu a căutat niciodată intenționat contactul cu politica. Politica a fost aceea care i s’a adresat lui, atunci când înțelepciunea ei oficială nu o mai putea ajuta. Chiar la începutul ascensiunei sale, leit-motivul acesta s’a a GENERALUL VASILIU CITAT PRIN ORDIN DE ZI POST-MORTEM ORDIN DE ZI Nr. 31 Iniuarie 11 Iunie 1942, și - a găsit moartea pe câmpiile Crimeei Generalul de Brigadă Vasiliu Dumitru. El a căzut la datorie îndeplinind o misiune importantă și urgentă ce i-a fost încredințată de mine. Pentru munca, cinstea și devotamentul de care a dat dovadă toată viața sa și cu prisosință în timpul războiului are dreptul la recunoștința Patriei. Ion Antonescu Mareșal al României și Conducătorul Statului București. 16 iunie 1942 mutat limpede atunci când, în 1s.07, în garnizoana de la Galați, tânărul locotenent Antonescu împreună cu o mână de soldați, a fost pus în fața câtorva mii de țărani răsculați contra asupririlor și contra camerei capitalului parazitar evreesc. Locotenentul Antonescu a căutat totdeauna, când a avut de îndeplinit o misiune, să lase să vorbească mai întâi glasul rațiunii. Și în adevăr a reușit să facă ca țăranii să se întoarcă liniștiți la casele lor. Regele Carol I a însărcinat pe Moștenitorul Tronului, Principele de Coroană Ferdinand, să felicite pe tânărul ofițer. Mareșalul Ion Antonescu este o fire tăcută, care, după fiecare succes, se retrage un pas înapoi din fața publicului. Aptitudinea sa capitală constă în viziunea clară și într-o judecată sănătoasă. Caracterul său nu poate decât să tragă concluziile necesare, fără nici un compromis, din convingerile câștigate. Conducătorul Statului Român este față de alții tot așa de sever ca și față de el însuși. In gândirea și acțiunea sa, el a fost totdeauna cu o generație înainte față de cei de o vârstă (Continuare in pag. 3-a)