Viața, iunie 1942 (Anul 2, nr. 403-431)

1942-06-18 / nr. 419

•Redacțiași administrate fflU'l1 WWiMHPEWll| Director " ~ ttEBWEANU .,-,„•.^-r.. —-—- Trujii ir uw -NHMiana ■■■■■ ........................................................................................................................ , ............— IMI r m Actualitatea lui Mihai Eminescu S ’au împlinit 53 de ani de la moar­tea lui Mih­ai Eminescu care prin poezia lui a afirmat in fața lumii geniul creator românesc iar prin opera în proză, și în special prin activitatea gazetărească, a a­­vut viziunea marelui destin pe care român­smul îl are de împlinit în comunitatea popoarelor europene. Dacă poezia lui a ridicat pe culmi de înalte frecvente, nemai cunoscu­te nici până la el și nici până azi, spiritul creator al neamului, prin afirmarea frumosului artistic,­­ prin opera lui de gazetar, Mihai E­­minescu a mărturisit crezul unui naționalism integral și intransigent așa cum îl trăim noi, azi, după atâ­tea decenii de la trecerea lui în ne­murire. Iar această linie centrală a întreg«’ lui personalități s’a carac­terizat prin o trăire completă a rea­lităților morale și istorice ale sufle­tului românesc în ceea ce are mai adânc și mai pur acest suflet. Mai mult ca oricând, în această e­­pocă de totale transformări morale și politice, în care neamul nostru are de luptat pentru biruința dreptului și a dreptății și pentru împlinirea misiunei lui istorice, — articolele politice ale marelui nostru poet sunt mai actuale ca oricând. Dar această actual­tate se desprinde nu numai pentru că a știut să desfacă, din faptul cotidian al vremii lui, sen­suri permanente, și din întâmplări diverse, semnificații cu adânci tâlcuri morale privind societatea românească, — ci, deopotrivă și ar­ticolele lui politice își păstrează o actualitate mereu vie prin aceea că a avut viziunea rostului în lume al neamului lui, vibrând aidoma sufle­tului românesc care, astfel, își ma­nifesta vrerea destinului. Dușman categoric și în mod des­chis, al liberalismului, deși în epoca lui reprezenta, la maximum, o forță politică și economică, — luptând îm­potriva tuturor străinilor în special a evreilor care ne năpădiseră, încă de pe atunci, țara. — Mihai Emines­cu s’a integrat în spiritul revoluțio­nar al neamului. Dar nu numai atât, se observă că ori de câte ori, — de&lungul decenii­lor și mai ales în epoca dintre cele două războaie mondiale, — s’a afir­mat naționalismul românesc, pro­motorii lui s’au inspirat și au dat sens acțiunii lor înoitoare amintind și exemplificând lupta lor prin ope­ra lui Mihai Eminescu. Această constatare este foarte e­­locventă pentru că ea mărturisește un mare adevăr: Mihai Eminescu nu a fost numai un posedat al ins­pirației și al creației poetice ci și un tălmăcitor al adevărurilor eterne ale românismului pe care le-a des­picat mintea lui adâncă și le-a sim­țit, sufletul lui vibrant. Una din caracteristicile geniului, când acesta, prin opera lui, se situ­­ează în realitatea socială și politică a unei națiuni,­­ este stăpânirea imponderabilelor. Ca nimeni altul, Mihai Eminescu a fost dominat de aceste imponde­rabile care nu erau cunoscute și nici măcar bănuite de toți anonimii vre­mii lui, cari nu au văzut în el decât un poet mediocru și un nebun. Mihai Eminescu — tocmai prin ge­niul lui și prin funcția lui socială de gazetar, — a fost un neînțeles în vremea în care a trăit. Și era firesc să fie așa pentru că el vedea dincolo de cotidian, anunțând prin tot ceia­­ce a scris, ceia ce va veni. Mihai E­­minescu, prin critica făcută spiritu­lui vieții noastre politice din a doua jumătate a veacului trecut,­­ a construit bazele spirituale ale afir­mării noastre sociale și politice care a intrat în făgașul unor realizări precise în zilele noastre. Idealurile politice ale lui Mihai Eminescu încep să se impună, ca realități, în acest ceas al tuturor ră­sturnărilor și ale tuturor împliniri­lor. Tocmai pentru aceasta, « m actualitatea lui M­hai Emines­­c­­cu este mai vie , oricând. CONVOCAREA PARLA­MENTULUI BULGAR SOFIA, 16 (Rador). — Cores­pondentul Agenției D. N. B. trans­­mite-Parlamentul a fost convocat in ședință extraordinară pentru ziua de 22 Iunie. Se va alege un vice-președinte în locul d-lui Zaharioff, care a­­cum este ministru al comerțului. Parlamentul se va ocupa în principal de chestiunile economi­ce și financiare. PRIMĂVARĂ LA PARIS Când castanii își aprind candelele (Citiți in gajz. H un interesant reportaj gaiUioL PE FRONTUL DE LA SEVASTOPOL LUPTELE CONTINUA CU ÎNVERȘUNARE Fortificațiile din jurul orașului au fost bombardate violent BERLIN, 16 (Rador).­­ Din izvor militar se află că atacu­rile aeriene ale avioanelor de luptă și de bombardament în picaj germane, au fost conti­nuate cu o mare violență în timpul zilei de Luni împotriva fortificațiilor din jurul Sevas­­topolului și a însăși orașului. Avioane de bombardament în picaj germane au bombar­dat liniile de cazemate și po­zițiile de baterii și de câmp puternic fortificate, cu bombe de toate calibrele. Deasemeni ele au bombardat coloane de vehicule de transport și coloa­ne de trupe în dosul liniilor inamice pe drumurile de legă­tură sovietice. Un mare număr de vehicule au fost nimicite. In alte sectoare ale frontu­lui de est, atacurile aviației germane au fost îndreptate. Luni, mai ales împotriva dru­murilor de comunicații bolșe­vice, precum și localităților situate în dosul liniilor sovie­tice și pe unde se făcea o in­tensă circulație militară. In sectorul central al fron­tului de est, lupta dată împo­triva unor importante linii de cale ferată, a avut drept rezul­tat întreruperea liniilor în nu­meroase puncte. Mai multe trenuri și câteva locomotive au fost în mod serios avariate. Ultimele informațiuni preci­zează că 12 avioane inamice au fost nimicite în cursul zilei de Luni. BERLIN. 16 (Radar).­­ După cum anunță înaltul comandament german, atacul încununat de suc­ces, pe care trupele germane l-au dat la Sevastopol, i-a silit pe bol­șevici nu numai să dea contra­atacuri terestre în cursul cărora au suferit pierderi enorme, ci și să-și pună în joc vapoarele de război. Prevăzând această desfășurare, aviația gemană a puternic vapoarele atacat cu efect inamice anco­rate în portul Sevastopol. Cu toate acestea, în ziua de 14 și în noaptea de 14 spre 15 iunie, inamicul a în­cercat în trei puncte deosebite să blocheze forțele germane prin a­­tacuri date de vase de război izo­late contra coastelor. Pe coasta de la Eupatoria — port fietauat la nord-vest de Sevasto­pol — vasele de război sovietice au fost silite să se retragă sub bă­taia focului artileriei. De asemenea au dat greș cu desăvârșire încer­cările d debarcare făcute cu mai multe vase în apropiere de Ialta, la sud-est de Sevastopol, ca și în apropiere de Mariupol. Vasele ina­mice au fost observate la timp și silite să se retragă sub focul bate­riilor de coastă germană, înainte de a fi putut îndeplini manevrele de debarcare. Sevastopolul încontinuu bombardat de forțele­­ germane și aliate întrevederea contelui ciano CU­D. SERRANO SUNER ROMA, 16 (Rador).­­ Corespon­dentul agenției „Rador” transmite: întrevederea dintre contele Ciano, ministrul afacerilor străine al Ita­liei, și d. Serrano Suner, ministrul afacerilor străine al Spaniei, care a avu loc la Livorno, este urmărită în cercurile politice de aci cu un deo­sebit interes. Această vizită, încadrată în spiri­tul tradiționalei amiciții dintre cele două popoare, amiciție atât de eloc­vent demonstrată de Italia în clipa când răsboiul civil amenința cu bol­­șevizarea întregii Spanii, se confir­mă prin spiritul deosebit de cordial cu care a fost pretutindeni întâmpi­nat ministrul spaniol, prin camara­deria de arme care unește astăzi, ca totdeauna de altfel, pe frontul răsă­ritean pe soldații celor două țări și prin sforțarea comună care însufle­țește poporul italian și cel spaniol în lupta pentru Europa Nouă. In jurul discuțiilor de la Livorno se păstrează bineînțeles o firească discreție. Se poate totuși afirma că ele au demonstrat încă o dată perfec­ta identitate de vederi care însufle­țește cancelariile din Roma și Ma­drid și se pot anticipa într-un sens pozitiv pentru interesele generale ale Axei, repercusiunile foarte apro­piate ale aceste i­mportante întreve­deri. PERSONALITATEA MAREȘALULUI ANTONESCU BERLIN, 16 (Rador). — Ziarele germane consacră în unanimitate articole redacționale personalității și operii Mareșalului Ion Antonescu, însoțite de fotografia Conducătoru­lui statului Român. ,Der Angriff“, într’un articol sem­nat de d. dr. Hans Stier, scrie între altele: In Septembrie 1924, în epoca de înflorire a pactelor colective, gu­vernul român primea alt­cineva, izvorul tuturor inițiativelor nefirești în domeniile politic și economic, un raport oficial asupra problemelor po­litice mondiale de atunci, care cu­prindea următoarea concluzie: „Cine își bazează granițele pe Geneva și pe securitatea colectivă le va pierde“. Această mare „erezie­“ era semna­tă de colonelul Ion Antonescu, care trecea ca atașat militar de la Paris la Londra și care avusese și în Geneva câteva întrevederi, în interes de ser­viciu, cu înalta diplomație de acolo. Acest ofițer, pe atunci în vârstă de 42 de ani, coborîtor dintr-o fami­lie de militari ,dovedise pe toate câmpurile de bătălie pe­ care luptase armata țării sale îndrăsnieala plină d­e curaj a cavaleristului, și, mai târ­ziu, inițiativa plină de prudență a ofițerului de Stat Major. Actualul Conducător al Statului, care avea cele mai înalte decorații, se afla la postul de comandament și în misiuni militare, pretutindeni unde erau de rezolvat probleme grave și urgente. Două sunt leit-motivele care carac­terizează linia interioară a carierii acestui om. Ion Antonescu a fost totdeauna purtat de capacitatea și puterea sa de muncă în colțurile re­­trase un­de se urzesc planurile­­­­înoire. Dacă un timp de război al fost vorba de planurile operațiunilor mi­litare în timp de pace era vorba de reformele decisive în educația mili­tară, la Școala de Războiu și în în­treaga armată. Intre timp, o altă chemarea a des­tinului se face auzită în cariera a­­cestui soldat, aceea de a lua în mâna sa tare cârma statului în pri­mejdie, atunci când politica de ca­rieră s’a dovedit incapabilă. Mareșalul Antonescu nu a căutat nici­odată intenționat contactul cu politica. Politica a fost aceea care i s’a adresat lui, atunci când­­ în­țelepciunea ei oficială nu o mai putea ajuta. Chiar la începutul ascensiunei sale, leit-motivul acesta s’a a GENERALUL VASILIU CITAT PRIN ORDIN DE ZI POST-MORTEM ORDIN DE ZI Nr. 31 In­­iua­rie 11 Iunie 1942, și - a găsit moartea pe câmpiile Crimeei Genera­lul de Brigadă Vasiliu Dumitru. El a căzut la datorie în­deplinind o misiune im­­­portantă și u­rgentă ce i-a fost încredințată de mine. Pentru munca, cinstea și dev­otamentul de care a dat­ dovadă toată viața sa și cu prisosință în timpul războiului are dreptul la recunoștința Patriei. Ion Antonescu Mareșal al României și C­o­nducătorul Statului București. 16 iunie 1942 mu­­tat limpede atunci când, în 1s.07, în garnizoana de la Galați, tânărul locotenent Antonescu împreună cu o mână de soldați, a fost pus în fața câtorva mii de țărani răsculați con­­tra asupririlor și contra camerei ca­pitalului parazitar evreesc. Locotenentul Antonescu a căutat totdeauna, când a avut de îndeplinit o misiune, să lase să vorbească mai întâi glasul rațiunii. Și în adevăr a reușit să facă ca țăranii să se în­toarcă liniștiți la casele lor. Regele Carol I a însărcinat pe Moștenito­rul Tronului, Principele de Coroa­nă Ferdinand, să felicite pe tână­rul ofițer. Mareșalul Ion Antonescu este o fire tăcută, ca­re, după fiecare succes, se retrage un pas înapoi din fața publi­cului. Aptitudinea sa capitală constă în viziunea clară și într-o judecată sănătoasă. Caracterul său nu poate decât să tragă­­ concluziile­­ necesare, fără nici un compromis, din convin­gerile câștigate. Conducătorul Statului Român este față de alții tot așa de sever ca și față de el însuși. In gândirea și ac­țiunea sa, el a fost totdeauna cu o ge­nerație înainte față de cei de o vârstă (Continuare in pag. 3-a)

Next