Viitorul Social, 1972 (Anul 1, nr. 1-4)

Numerele paginilor - 193

IMBATRANIREA DEMOGRAFICA A POPULAŢIEI 193 De remarcat că raportul de dependenţă este mult mai mare în mediul rural decît în cel urban , cu 43% în 1956 şi cu 49% în 1966. Mai mult, există o mare disparitate pe judeţe : în timp ce raportul de dependenţă în 1968 era de 635 pe întreaga ţară, judeţele mai puţin dezvoltate şi cu natalitate ridicată aveau o valoare mult mai mare a raportului, iar judeţele dezvoltate industrial aveau o valoare mai scăzută (Vaslui 815 şi Hunedoara 526). Această „sarcină” pe care o reprezintă populaţia tînără şi cea virst­­nică pentru populaţia adultă este inegal repartizată, ceea ce nu poate să nu reţină atenţia. într-un model de populaţie stabilă în care ritmul de creştere al populaţiei este mai mare decît într-un alt model (cazul nostru : 1956 şi 1964—1967), întinerirea are drept efect scăderea raportului de dependenţă, deşi creşte sarcina exercitată de populaţia tînără. Este uşor de imaginat că raportul de dependenţă poate fi „optimizat” — încercări există, pe baza formulei lui J. Bourgeois-Pichat — ţinînd seama de o anumită structură dorită şi de o anumită valoare a indicelui reproducţiei. Există o serie de alte consecinţe şi implicaţii ale schimbării structurii pe vîrste. Menţionăm schimbarea producţiei venitului naţional în funcţie Graficul 10. Piramida vîrstelor populaţiei României la 1 ianuarie 2000 (25 777 500 = 10 000). 13-C. 2974

Next