Viitorul, iunie 1912 (Anul 6, nr. 1548-1577)
1912-06-18 / nr. 1565
Pînă la anul 1906, rapoartele statistice au fost cu considerare numai la imigranții în înțelesul strict al cuvîntului. Numai aceștia «immigrant alieni» (drept cari erau socotiți cei ce declarau că vin cu gîndul de a se statornici pentru vreme mai îndelungată în Statele Unite) erau socotiți la alcătuirea statisticei. Ceilalți străini „abiens in transit“, cari nu declarau că vin pe vreme mai îndelungată,erau nesocotiți cu desăvîrșire. Iosif Șchiopul Redactor al ziarului «Românul» din Cleveland (Sfîrșitul în anul viitor). odesiuni noui in Liga Deșteptarea Pretorian Andrei, student, comuna Nana, jud. Ilfov; Traian Vulpescu, profesor, Buzău; Gh. Beccescu Silvan, avocat, str. Ferari, 2, Ploești; Rășcanu Alexandru, maestru mecanic, str. Elefterescu No. 16; D. Ionescu Brăila, avocat, Maria Roseti, 50, Ștefan Plitos, avocat; Tecuci; Gh. Gane, medic veterinar ; I. Mitru, profesor Iași. Din orașul Huși și jud. Fălciu au aderat d-nii: Dr. I. Munteanu ; Irimia Gheorghiu, avocat; Dobrea Dobreanu, proprietar ; I. Dobreanu, proprietar ; Gh. P. Andreescu, proprietar, avocat; Anton L. G. Constantin, proprietar; Gh. C. Lecca, proprietar și comerciant; Dr. C. Cozma, avocat; C. Șolescu, farmacist; M. Nestor, profesor; D. Simionescu, profesor ; P. Bogdan, institutor ; V. Bălteanu, avocat; N. Calciu, rentier ; Gh. Iliescu, proprietar; Nicolae D. Protopopescu, proprietar Slatina ; Al. Beletti, avocat, Slatina ; M. Savu, avocat, Slatina ; Gosti Mironescu, proprietar, Răcăciuni; Teodor Brătianu, căpitan în retragere, Tigveni, jud. Argeș ; G. Teișanu, gara Ulmeni; Ion I. Constantinescu, avocat, Huși; Th. Theodorescu, str. Bălcescu, 13. G Oprescu, profesor, T.Severin; Victor Marculescu, avocat, str. Vamali,22. Dumitru C. Anton, Grindași, jud. Ialomița; dr. M. A. Botez, str. Plantelor No. 8 ; Dumitru Georgescu, profesor Buzău; Theodor Popescu, proprietar Corabia; Ștefan Popescu, proprietar Corabia. Accidentul din tara Dealul Spirei Impiegatul ceferist Grigore Comănescu din gara dealul Spirei a fost victima unui accident din fericire nu tocmai grav. Pe cînd impiegatul cerceta niște vagoane, o mașină a lovit vagoanele iar mîna dreaptă a impiegatului a fost tamponată. Lovitura nefiind tocmai puternică, victima accidentului a scăpat cu leziuni fără gravitate. Salvarea i-a dat ajutoare. Anchetele noastre In țară Construirea unui de teatru local In Botoșani De vorbă ca d-l Dimitrie G. Ursianu președintele consiliului de Arte al soc. teatrul „Eminescu" inițiativa privată înzestrează orașul cu un monumental local de teatru și un spital pentru copii.Punerea pietrei fundamentale a acestor două mari clădiri. Oficialitatea pregătește mari serbări și banchete pentru terminarea lucrărilor de iluminare cu electricitate. Botoșani, 15 Iunie.—Botoșanii, unul din principalele centre de cultură din țară, rămăsese pînă acum fără un local de teatru propriu și modern. Multiplele sale nevoi edilice față cu întinderea suprafaței și a veniturilor sale coborîte un oarecare timp, din cauza situațiunei lui economice, nu îngăduiau putința traducerei în fapt, chiar acelor mai imediate necesități de un alt ordin, decît acel pur edilic al orașului. In asemenea condițiuni, totuși, nevoia clădirii unui local de teatru devenea din zi în zi mai simțitoare, dat fiind faptul că pe lingă caracterul său de oraș cultural și cu o populațiune numeroasă, lipsa pe de-o parte a unei săli, care să fi putut în condițiuni mai moderne și satisfăcător pînă la un oarecare punct, îndeplini cerințele publicului, iar pe de alta, surplusul recent al unei populațiuni, care și-a stabilit în mod permanent centrul de activitate în Botoșani, au făcut ca această necesitate să nu mai poată fi mult amînată. Cum însă pe cale oficială și mai ales în condițiunile actuale de administrare a comunei, nici vorba nu putea fi pentru concepțiunea unor atari fapte, numai inițiativa privată putea răspunde acestei imperioase necesități. Trebmia însă neapărat o combinațiune, din care interesele comunei și ale orașului să nu lipsească, căci numai simplă întreprinderea, care să ofere publicului un local de teatru modern dar numai în schimbul unor profite materiale bine calculate, nu și-ar fi ajuns scopul. Ba poate ar fi dat loc și la oarecare neplăceri. Trebuia deci pentru înjghebarea unui teatru în condițiunile de mai sus persoana, care desbrăcată de interesele materiale și cunoscînd nevoile comunei să pornească lucrul, prin a înlătura profitul unei afaceri rentabile, dar care în schimb să ofere publicului și comunei un îndoit profit. Și nici aci omul n’a întîrziat. D. Dimitrie G. Ursian, fostul primar al orașului sub trecuta guvernare liberală, acela care în intervalul de trei ani jumătate, cît s’a aflat în fruntea consiliului comunal din cele mai laborioase, a înzestrat orașul cu lumină electrică, cu nouile hale de carne și pește, cu asfaltarea căei Naționale, cu planul general de aliniere al orașului (lucrare întreruptă de actuala administrație), cazarma de pompieri, clădire de localuri școlare, judecătorii de ocoale, etc., etc., spre desăvîrșirea în modul cel mai fericit și pentru comodă, și pentru public, a luat personal inițiativa cladirei unui local de teatru. In acest scop, d-sa a conceput ideia formărei unei societăți anonime pe acțiuni cu un capital de 300.000 lei, care să facă comunei următoarea propunere: «Noi societate pe acțiuni ne însărcinăm să înzestrăm orașul cu un local de teatru in limitele sumei de mai sus, sau și mai mult, după nevoie, cu condițiune ca comuna să ne cedeze gratuit locul pentru clădirea localului, să scutească societatea de toate taxele comunale prezente și viitoare și să furnizeze gratuit apa și iluminatul electric necesar exploatărei societăței. In schimb societatea oferă comunei dreptul ca în interval de 30 de ani,—durata societăței—comuna să răscumpere anual cîte 20 acțiuni în sumă de 10.000 lei, pînă la complecta răscumpărare a clădirei». Astfel că, societatea oferă comunei un local de teatru cu 30 de ani mai înainte de a deveni proprietara lui, împrumută deci indirect comuna cu suma necesară pe acest interval de 30 ani, fără procent și fără a-i creia în schimb vre-o sarcină, ba din potrivă făcînd-o în fiecare an să participe la beneficiile ca co-asociată și cu dreptul de a fi reprezentată în consiliul de administrație al societăței printr-un număr de delegați ai săi. In ziua de 15 cor. are loc în pretoriul primăriei licitația publică pentru darea în întreprindere a acestei monumentale clădiri pentru orașul nostru, întocmită după planurile d-lui arhitect Grigore Cerkez, al cărui cost se urcă după deviz la suma de 337.000 lei. Clădirea prezintă pe lîngă alte numeroase sale, foyeruri, bufete etc., o măreață și impunătoare sală de teatru cu un decor luxuriant, care conține un număr de 700 locuri numerotate și repartizate astfel: 84 locuri în 19 loje sus, 56 locuri în 13 loje de balcon, 270 parchete, 110 balcoane și 180 galerie numerotată. Este una din sălile, credem, ce poate rivaliza cu teatrele din capitală. Nici că se putea o idee mai ingenioasă și mai avantagioasă pentru comună, întrucît societatea își fixează prin statutul ei un beneficiu de împărțit acționarilor de maximum 6 la sută, deci un simplu procent legiuit. In asemenea condițiuni societatea s’a constituit sub denumirea de «Teatru Eminescu» și în consecință au și început toate lucrările premergătoare clădirei: noului teatru «Eminescu» In aceiași zi are loc și licitația pentru clădirea noului local al spitalului pentru copii «Filantropia», instituție datorită tot inițiativei private, iar clădirea în special donațiunei d-lui Mihalache Bîznoșanu, un alt membru al partidului liberal local. Și cum și această instituție este condusă de d-na Lucia D. Ursian, soția d-lui Dimitrie Ursian, împreună cu d-na Olga M. Enășescu și d-nul doctor A. Hinek, s-au luat toate măsurile necesare ca piatra fundamentală la ambele aceste clădiri să se pună în aceeași zi, care de va fi posibil, a fost fixată pentru 1 Iulie. Ori, la 1 Iulie societatea meine electricitetgeselschaft» termină instalația electrică din orașul nostru și pentru aceeași zi autoritatea administrativă comunală, prin reprezentanții ei, pregătește inaugurarea acestor lucrări. Aflu chiar că a fost invitat la prezidarea acestei serbări însuși d-nui ministru de forma CC Arunt non -Tot» prontr’ni serbarea să aibă un caracter și mai impunător, autoritatea comunală proectează la aceiași dată și inaugurarea noilor clădiri moderne ale halelelor de carne și pește, toate lucrări după cum am spus, datorite foastei administrațiuni liberale. Fiindcă administrațiunea comunală ventilează ideia conexărei acestor serbări ale sale cu aceea a punerei pietre fundamentale a teatrului «Eminescu» și cu a spitalului de copii, am căutat să mă întîlnesc cu d. D. Urșian spre a-i afla părerea. D-sa cu multă bunăvoință îmi comunică următoarele: — «Este adevărat, că ași dori foarte mult, in vederea accelerărei lucrărilor teatrului ca să se puie piatra fundamentală cît de curînd și dacă s’ar puea împreună cu aceia a spitalului de copii. Am auzit ? eu că Adiția comunală pregătește cu prilejul inaugurării lucrărilor teminate oarecari serbări la cari ar fi ost invitat și d. ministru C. C. Aron. Despre o anexare însă a acestor serbări cu pwerea pietrei fundamentale a teatruui nici vorbă nu poate fi. Și aceasta pentru simplu motiv că nu se poate ști dacă licitația de la 15 cor. se va adjudeca în mod definitiv, căci nu știm iarăși ce concurenți se vor prezenta și do nu laTM va va fi nevoie un nou termen de licitare. Admiînd însă că licitația va da un rezulta satisfăcător, nu știu încă dacă timpul de la aprobarea ei și pînă la 1 iulie ar fi suficient pentru aprovizioarea materialului necesar ca să se poată pune piatra fundamentală. Doi totul este la voia împrejurărilor și fără o dată hotărîtă. De îndată insă ce licitația se va adjudeca și cosiliul de adție în înțelegere cu antreprenorii va fixa data pînă la care lucrările pot fî începute, voiu cere audență d-lui ministru al Instrucțiunei Publice spre a ne face onoarea ca să asiste și d-sa la punerea pietrei fundamentale». După cum se vede, din declarațiile d-lui Uraanu, nu se știe nimic precis asupra acestei chestiuni. Așteptăm să vecim programul serbărilor ce pregătește autoritatea comunală. Emil Gh. Vasiliu Planul fațadei principale . Dimitrie G. Ursian președintele soc. Teatrul «Eminescu» Economice-Financiare Agricultură — Comerț — Industrie Havitabilitatea rîurilor Transformarea principalelor noastre rîuri în artere navigabile a devenit o necesitate înainte deziderat, azi ea e imperios cerută de un complex de împrejurări. Căile ferate nu mai pot ține pasul avîntului economiei naționale. Oricîte cheltueli am face pentru dînsele, construirea lor și utilarea cu material rulant cer timp și în acest timp economia națională va lua un nou avînt. Apoi construirea de căi ferate și utilarea lor cu material rulant, care se uzează și deci trebue mereu reînoit, cer prea mulți bani, pe cari Statul nu-i poate totdeauna găsi la îndemînă. Cu mult mai avantajos ar fi dacă s'ar face odată pentru totdeauna cheltuelile necesare pentru navigabilitatea rîurilor. Toată lumea ar fi în profit. Și Statul care ar scăpa de cheltuelile periodice și greu amortizabile pentru căi ferate, și particularii, cari ar ave un mijloc de transport eftin și comod. Particularii ar mai cîștiga și un alt mod. Prin canalizarea rîurilor ei ar cîștiga porțiuni imense de teritoriu, care azi sunt, sau inundabile sau acoperite cu prundiș. Suprafața cultivabilă a țarei ar crește mult prin canalizarea riurilor. Eu tăgăduim că cheltuelile necesitate de această canalizare ar fi și ele mari. Dar sunt perfect rentabile și banii trebuincioși ar putea fi găsiți pe calea „împrumuturilor producătoare de venit“. Apoi riveranii ar putea fi impuși la un impozit special justificat de faptul că ei vor fi cei dinții cari vor profita pe urma coalizării riurilor. In orice caz, chestiunea să fie luată in studiu. Dacă s’a găsit cu cale de a se proceda la construirea a trei conducte de petrol, cu atît mai virtos se impune să facem cheltueli cari vor folosi economiei generale. Nu numai cerealele și lemnele ar putea fi transportate pe calea apei, ci și alte mărfuri,ceea ce ar descongestiona mult căile ferate. Chestiunea să fie luată în studiu, căci navigabilitatea riurilor a devenit o cerință imperioasă a economiei naționale. Bilanțuri.—Primul Conduct Buștenari- Prosoem.^-Bilanțul pe 31 Martie 1911 se închee cu un beneficiu net de 44.793 lei, care, împreună cu reportul de 13.308 lei din anul trecut, dă un total de 58.101 lei, capitalul fiind de 930.000 lei. (Capitalul a fost de 1 milion, dar s’au restituit acționarilor 70.000 lei). Pasivul: f. de rez. 1.176 lei, amortizări 70.000 lei; creditori 11.272 lei. Activul : imobilizări (concesiuni, conducte, rezervorii, vagoane etc.) 1.020.373 lei, avansuri 3.893 lei, debitori 16.960 lei țițeiu 19.833 lei, cassa 11.724 lei. — Soc. an. română pentru fabricațiunea și comerțul de hîrtie.— Bilanțul pe 31 Dec. 1911 se închee cu un beneficiu net de 23.335 lei la un capital de 450.000 lei Datoriile hipotecare figurează cu suma de 312.000 lei, acceptațiuni și creditorii cu suma de 273.095 lei. Activul: mobile și instalațiuni 818.400 lei, mărfuri și materiale 103.324 lei, cassa 2 093 lei, debitori 62.903 lei. Cifra totală a bilanțului 1.058.430 lei. De la C. F. R. — Direcția Căilor Ferate Române a fost autorizată să cumpere prin bună învoială de la casa I. A. Maffei din München, două locomotive tendere pentru lina Crasna-Huși cu lei 33.500 fiecare locomotivă. Transportul cerealelor. Pentru a se înlesni transportul cerealelor, direcția C. F. R. a luat dispozițiunea ca, în perioada de activitate a acestor transporturi, vagoanele cu tonagiu de 15.000 kgf. să fie întrebuințate numai pentru transportul cerealelor, iar vagoanele cu tonagiul de 10 mii kgr. numai întrucît vor fi disponibile. Utilizarea de asemenea vagoane permite expedierea deodată a unei mari cantități de cereale, precum și descărcarea în porturi a unei mai mari cantități pentru aceeași lungime de linii de garagiu. Parcul vagoanelor închise fiind în cea mai mare parte compus din vagoane cu tanagiul de 15.000 kgf., ele se pot pune cu mult mai mare înlesnire la dispoziția publicului, pe cînd depunerile de 10 mii kgr. trebue să aștepte mai mult pînă ce asemenea vagoane vor deveni disponibile sau să se plătească pentru 15 mii kgr. Taxa de consumațiune asupra petrolului lampant. Ultimele date statistice oficiale arată că statul a încasat în ultimii ani budgeturi următoarele sume din taxa de consumațiune (a 0,07 bani de kgr.) asupra petrolului lampant: Suma încasată Greva ie la uzina Lemaitre Ert urmînd să se facă plata lucrătorilor greviști de la uzina Lemaître, pentru zilele de muncă pentru cari n’au fost achitați, s’au prezentat la uzină vre-o 200 lucrători. Direcțiunea uzinei voind să reție la plată jumătate din sumele cuvenite greviștilor, aceasta pînă la darea în primire a sculelor ce le-au fost încredințate, greviștii au refuzat plata. Dînșii au plecat apoi să se consfătuiască în localul sindicatului Cuza-Vodă. Greviștii uzinei Lemaître mai cer direcțiunii repartizarea fondului de 20.000 lei la societatea lor de ajutor reciproc. Emar. > Mișcarea artistico-literară Caragiale — Un articol al d-lui Victor Eftimiu — Ultimul număr al revistei «Flacăra» apare închinat aproape în întregime lui Caragiale. Publicăm mai jos un admirabil articol asupra marelui nostru dispărut, datorat tînărului scriitor Victor Eftimiu în care, printre altele, vorbește și de faimoasa masă albă de brad, de care mulți inși au auzit fără însă a cunoaște adevărata legendă. Caragiale a fost un paradox. Mai mult ca oricine altul, el desminti faimosul „stilul e omul!“ Cită deosebire între scriitor și om ! Pe deoparte un stil lipsit de orice înflorituri, iar pe de alt, o grădină bogată. Un om de iarnă, limpede, oțelit e stilul său, iar omul a fost un uragan cu străfulgerări violete, pe culmile norilor fantastici. Ce cumpănit e stilul lui Caragiale și ce impetuos a fost omul ! Cît e de rece în tot ce-a scris și ce torente de lavă n'a revărsat în jurul său !... In opera lui, e aspru, batjocoritor. In opera lui, Caragiale rînjește. In viață surîdea. Era plin de drăgălășie. Se entuziasma, cînta, poetiza. Poetiza ! Scriitorul acesta, a cărui operă e plină de secături și de canali, scritorul acesta în care e greu să întîlnești un om simpatic care să nu fie un imbecil, — știa să înobileze, în viață, lucrurile cele mai comune. Intr’o noapte de vară, pe cînd vorbea el, departe, latră un cîine. — Știți voi de ce latră cîinii la lună? își dau semne ... E un obiceiu rămas din vremea cînd omul mergea din pădure în pădure să-și care hrană. Câinele a fost cel dintîi prieten al omului înainte ca femeea să-i fi fost tovarășe de viață. Umbla cu el, îl ajuta în lupta cu fiarele, murea lîngă el. Femeia a venit abia târziu, numai cînd a văzut că bărbatul are să-i dea un adăpost, în cea dintîi peșteră... Șî tot atunci s'a ivit și pisica la casa omului... ... Și, din lătratul îndepărtat al unui cîine, el a făcut o epopee, cu frînturi culese de pe toate tărîmurile. Vorbea cu fruntea îngîndurată, cu ochii duși, inspirat. Caută, parcă să prindă icoane din vremuri și din zări îndepărtate, ascultînd parcă un mag ce-i cînta simfonia aceia de cuvinte. Avea ceva profetic, fantastic, fantomatic, — în noaptea aceia de vară, cînd tăceam cu toții ! Și numai el vorbea, cu ochii duși departe și cu fruntea îngîndurată... Mă gîndesc cît va fi durut vestea aceasta pe bunii săi prieteni Delavrancea, Dobrogeanu-Gherea și Vlăhuță ! Mă gîndesc mai ales la Vlăhuță în casa căruia nu se vorbea de cît de Caragiale. O telegramă, o scrisoare de cîteva rînduri, venită de la Berlin, era prilej de voie bună. In casa lui Vlăhuță domnea cultul lui Caragiale. Cea mai mică dorință a maestrului era îndeplinită cu graba aceia discretă, cu care împlinim gîndurile ființelor scumpe. Vestea sosirei sale înveselea toată lumea și odaia în care era găzduit cel mai ales dintre oaspeți, strălucea. Odată, Caragiale se hotărî să-și reînceapă scrisul. El în cunoștiință pe Vlăhuță, rugîndu-l să-i cumpere o masă mică, albă, de brad, ca să adeverească vorba poetului: Cu perdelele lăsate stau la masa mea de brad... D-na Vlăhuță se grăbi să-i cumpere această masă. Caragiale sosi din Berlin și se pregăti de lucru. Dar n’apucă să scrie cele dintîî rînduri și călimara se răsturnă, pătînd scîndura netedă și albă. Atunci, maestrul se sculă repede și n’a mai scris nimic. I s’a părut că e un semn rău. Lîngă pata de cerneală, a scris: „Toate meseriile necurate lasă pete“, — și s’a iscălit. De atunci „masa lui Caragiale“ a rămas celebră. Toți oamenii de seamă cari au fost ospătați mai tîrziu în casa lui Vlăhuță au lăsat cîte ceva pe masa aceasta: unii scriitori cîteva rînduri, alții numai iscălitura, pictorii o schiță. |§Șt. O. Iosif a scris o strofă frumoasă, din cari mi-aduc aminte atît: „Și soarele are pete și cu toate acestea e tot soare“ Goga a lăsat o gîndire: „Picăturile de cerneală pe masa unui scriitor sînt ca picăturile de sînge pe cîmpul unei lupte“. Sînt o mulțime de însemnări pe masa aceasta. Bunul prieten al lui Caragiale, poetul Al. Vlăhuță o păstrează cu sințenie, supt un cleștar gros. Masa aceea îi va rămîne ca o amintire scumpă a marelui dispărut. Și adeseori, cînd își va petrece ochii pe firele de cerneală ce se țes pe „masa lui Caragiale“, pe luciul sticlei se va abate, dintr’o altă lume, umbra venerată a celui ce s’a dus de veci... La noi și in străinătate In pag. IV: Greva lucrătorilor tăbăcari. — Mișcarea învățământului secundar.—Banca federală Gura-Vodă din T.Măgurele. Corespondente din țară. Capitala. teatrul antic de la Sinaia. Am anunțat că trei piese vor fi reprezentate vara aceasta la Sinaia pe scena teatrului antic și anume: Ifigenia de Euripide și Fedra cu Andromaca de Racine. Iată acum distribuția rolurilor: 1) Fedra, d-na Demetriad, Arici, d-na Brăneanu, Oenone, d-ra Faliero, Theranene d-l Ion Petrescu, Theseu d-l Achile, Hipolite d-l Bulandra. 2) Andromaca d-na Lucia Sturdza, Hermina d-na Demetriad. și d-na Filoti, Oreste d-l Toni Bulandra, Pyrus d-l Manolescu. 3) Ifigenia d-na Brăneanu, Clytemnestra d-na Sturdza, Agamemnon d-l Petrescu, Achile d-l Bulandra, Menelas d-l Bulfinski, Trimisul d-l Manolescu S Întrunirea meseriașilor din Focșani Meseriașii cer modificarea legii. Moțiunea adresată ministrului de industrie și comerț. Focșani, 15 Iunie.—Aseară la orele 7 a avut loc în localul corporației „ Unirea“ din localitate, o mare întrunire a tuturor meseriașilor de toate categoriile, pentru a se discuta modificările ce trebuesc aduse actualei legi a meseriilor, care aruncă pe spinarea micului meseriaș o sumă de uoi dări imposibil de suportat. A asistat un număr foarte mare de meseriași, întrunirea a fost prezidată de d-l Al. Cernica, maistru cizmar. Au luat cuvîntul d-nii T. Mincu și I. Stoenescu, fost președintele corporației locale, cari au arătat părțile rele din actuala lege,scoțînd în evidență că astfel cum e alcătuită legea meseriilor, este cu totul exclusă posibilitatea că va putea fi întrucîtva folositoarea micului meseriaș, care în loc să fie protegiuit, se aruncă pe spinarea lui o sumă de noi dări, și o întreagă colecție de forme inutile și fără rost, pe cari se vede silit să le îndeplinească sub pedeapsa de a nu fi băgat la închisoare. (vezi art. 233). După aceasta s’a redactat următorul proces-verbal împreună cu Moțiunea care conține modificările necesare, spre a fi înaintate d-lui ministru al industriei și comerțului: «Astăzi 14 Iunie 1912, noi meseriașii din orașul Focșani și județul Putna, întruniți în adunarea generală în localul Corporațiunei din orașul Focșani, și luînd în dezbatere actuala lege a meseriilor, a creditului și asigurărilor muncitorești, am ajuns la concluziunea că această lege în mare parte nu corespunde cerințelor de organizare și nici de protegiuire a clasei noastre. Pentru aceste motive formulăm următoarea moțiune prin care cerem: 1) Aplicarea cu strictețe a art. 9 din lege. 2) Meseriașii dela țară să fie supuși legei meseriilor, ca și cei dela orașe. 3) Cheltuielile necesare breslelor, să le suporte Casa centrală. 4) Modificarea art. 131, în sensul ca numai fabricele și atelierele mari, să aibe registrele necesare, nu și micii patroni. 5) Modificarea art. 129 și suprimarea art. 233. 6) Președintele de Corporațiuni să aibă responsabilitatea administrațiunei, și autoritate asupra funcționarilor breslelor respective. 7. Să se introducă in actuala lege asigurarea plății muncei. Asigurînd prin aceasta existența și propășirea micului meseriaș, zdruncinată prin scumpirea materialelor și neplata produselor lor, prin neachitare la timp de către clienții răi cari caută să beneficieze de munca altora. 8. Fondurile vechilor Corporațiuni să fie consemnate: acele din capitală, la casa de depuneri și consemnațiuni iar cele din provincie la administrațiile Financiare respective, ceea ce va forma primul fond pentru construiri de localuri proprii, pentru bresle. 9. In Consiliul general al meseriilor la Casa centrală, să fie reprezentate în permanență toate orașele țării, prin reprezentanții intereselor meseriașilor, ca: Patroni, maiștri și lucrători. 10. Suspendarea încasărilor pînă la modificarea legei. 11. Patronii să fie dispensați de a face reținerile din salariul lucrătorului. Aceste încasări să se facă de către controlorii breslelor direct de la lucrător. In chipul acesta se vor evita neînțelegerile, cari se ivesc între patroni și lucrători, neînțelegeri cari duc de multe ori la grevă. 12. Modificarea dispozițiunilor din actuala lege în ceea ce privește ajutoarele în caz de boală, moarte, accidente și pensii, întrucît sînt prea resprinse în rapan cu ceea ce sîntem obligați a da prin timbre. 13. Reducerea acestor taxe la jumătate, deoarece sînt prea împovărătoare, mai cu seamă pentru micii patroni. 14. Să se egaleze ajutoarele fără excepție de căsătorit sau necăsătorit. 15. Să se reducă limita de vîrstă în ceea ce privește acordarea pensiilor. 16. Să se reducă la jumătate, contravențiile și amenzile. 17. A se spori ajutoarele în cazuri de moarte și pensii. 18. A se da dreptul la pensie fără restricțiuni dacă meseriașul are, sau nu, avere. 19. Să beneficieze de pensie toți acei meseriași cari au făcut parte din vechile corporațiuni, și cari au fost și sunt în curent cu plata, avîndu-se în vedere vîrsta pe care au avut-o atunci cînd s'au înscris sub vechea lege. Moțiunea aceasta a fost acoperită de sute de semnături. * Actualmente sunt aproape 70 la sută acei meseriași cari nu s’au supus încă legei, refuzînd să plătească taxele prevăzute de lege. Ei așteaptă hotărîrea ce va lua de ministru de industrie și comerț, pentru a ști ce cale să urmeze mai departe. xe ¥ dr’yjLMIDaț Xiiler^struapeda cîcu cîțiva meseriași de frunte, în această chestiune. Corespondent..“ PROCESUL Casierului Gavrilescu Luni Curtea de apel va descinde la poștă. Mercuri se va da decizia. Am vorbit în nenumărate rînduri de procesul lui C. Gavrilescu, fost casier la Poșta Centrală, care a fost condamnat de tribunalul Ilfov la un an închisoare pentru că a delapidat 60.000 lei. Făcînd apel contra acestei hotărîri, “apelul s’a judecat, în mai multe ședințe, contradictor cu direcția poștelor. Ori discuțiunea s’a terminat. Mecanismul financiar al administrațiunilor noastre e însă atît de încurcat, încît consilierii „Curții nu și-au putut da încă seama de felul operațiunilor fostului casier, și de aceea s-a hotărît ca Luni, la ora 5 p. m., d-nii consilieri ai secției I-a să facă o cercetare la biroul casieriei de la poștă. După această cercetare și după depunerea concluziunilor scrise, Mercuri se va da sentința. E. ur Barbey d' Aurevilly este titlul unui volum apărut de curînd în care d-l Francois Laurentie vorbește despre viața și în parte și despre opera marelui scriitor francez care după cum se știe a fost unul dintre cei mai mari dușmani ai lui Victor Hugo. I a Paris s’au început serbările pentru bicentenarul marelui Jean- Jacques Rousseau. Despre ele vom vorbi pe larg într’unul din apropiatele numere. Pentru ziarul „Seara“ Conservatorii din Olt încearcă să dea lupte politice în jurul „mesei verzi“. Primim din Slatina un articol căruia îi dăm loc cu plăcere în coloanele noastre. Domnule Director, Tocmai ieri am citit în ziarul «Seara» cu data de 12 iunie niște informațiuni pline cu neadevăruri patente și cu insinuări nedemne. Cu desăvîrșire false afirmarea foiei cantacuziniste că d. Al. Iliescu, șeful liberalilor din Olt, ar fi luat parte la alegerea comitetului «Clubul Tinerimei» din Slatina. D-nul Iliescu se afla în străinătate din luna Mai. Este iarăși o îndrăzneață escamotare a adevărului că d. Al. Iliescu ar fi pus stăruință pentru mutarea clubului în noul local al Băncei Slatina. Cred că nu ar fi nevoe să adaug că alegerea comitetului unui club a cărui principală țintă și activitate este cultivarea jocului de cărți, nu prezintă pentru noi nici un interes de natura politică, cea ce și explică absentarea de la alegerea acelui comitet a multora din membrii cari aparțin partidului liberal local. Liberalii din Olt au obiceiul să-și manifeste prea cunoscuta lor energie pe câmpul luptelor politice, nu în jurul mesei de bacara sau a stolului. Este însă ceva adevărat: indignarea opiniunei publice din localitate în contra acelora cavaleri cari au întrebuințat mijloace nereale crezând că pot lovi, în lipsa, pe un om ca domnu Iliescu. Cât privește insinuarea gazetei cantacuziniste ca șeful liberalilor din Olt ar fi nesățios de bani, cred, domnule Director, ca asemenea incavități nu merită nici onoarea unei desminiri. Domnul Al. Iliescu nu a arendat chioșcuri familiei sale, în dauna instituțiilor publice, nici nu a șterpelit pietrișul de pe șoselele Statului pentru a-l căra pe moșia sa, cum a procedat patronul Serei, fac destulle cunoscut. uuw^iAd mari la spital, înființări de școli, burse la studenți nevoiași, ajutoare la văduve și buna voință și lipsa de preget cu care se pune în serviciul celor ce fac apel la dînsul, sunt atîtea probe de calitățile sufletești ale omului pe care bîrfitorii cearcă în zadar a-1 micșora. Primiți etc. Un liberal CON e VREMEA Sîmbătă, 14 Iunie In țară.—Eri după amiază și peste noapte a mai plouat în cea mai mare parte a țărei, pretutindeni ploaia fiind însoțită de manifestațiuni electrice ; la Tg.Neamț a căzut și grindină ca aluna. Ziua ca și noaptea calci, mai cu seamă în regiunea de cîmpie, unde s’au înregistrat temperaturi maxime 30 ° și mai mult, temperatura maximă ajungînd la 32’ în cîteva localități izolate din vestul țărei, iar cele minime menționîndu-se între 18 ° și 14», această din urmă valoare la Tg.Jiu. Presiunea atmosferică a crescut puțin, fiind în mijlociu către 760 mm. Vineri 15 Iunie In Europa.Un centru de o presiune înaltă, peste 765 mm., s’a localizat în partea centrală a continentului, unde cerul este senin, pe cînd depresiunea la est și sud-est se menține, fiind către gurile Dunărei chiar supt 757 mm. Această depresiune a adus ploie în cea mai mare parte a Romîniei, pe alocuri în Rusia și în peninsula balcanică. Temperatura este aproape staționară. 4- E