Viitorul, iunie 1912 (Anul 6, nr. 1548-1577)

1912-06-18 / nr. 1565

Pînă la anul 1906, rapoartele sta­tistice au fost cu considerare numai la imigranții în înțelesul strict al cu­vîntului. Numai aceștia «immigrant alieni» (drept cari erau socotiți cei ce declarau că vin cu gîndul de a se statornici pentru vreme mai înde­lungată în Statele­ Unite) erau soco­tiți la alcătuirea statisticei. Ceilalți străini „abiens in transit“, cari nu de­clarau că vin pe vreme mai înde­lungată,erau nesocotiți cu desăvîrșire. Iosif Șchiopul Redactor al ziarului «Româ­nul» din­ Cleveland (Sfîrșitul în a­nul viitor). odesiuni noui in Liga Deșteptarea Pretorian Andrei, student, comuna Nana, jud. Ilfov; Traian Vulpescu, profesor, Buzău; Gh. Beccescu Sil­van, avocat, str. Ferari, 2, Ploești; Rășcanu Alexandru, maestru meca­nic, str. Elefterescu No. 16; D. Io­nescu Brăila, avocat, Maria Roseti, 50, Ștefan Plitos, avocat; Tecuci; Gh. Gane, medic­ veterinar ; I. Mitru, profesor Iași. Din orașul Huși și jud. Fălciu au aderat d-nii: Dr. I. Munteanu ; Iri­mia Gheorghiu, avocat; Dobrea Do­­breanu, proprietar ; I. Dobreanu, pro­prietar ; Gh. P. Andreescu, proprie­tar, avocat; Anton L. G. Constan­tin, proprietar; Gh. C. Lecca, pro­prietar și comerciant; Dr. C. Cozma, avocat; C. Șolescu, farmacist; M. Nestor, profesor; D. Simionescu, pro­fesor ; P. Bogdan, institutor ; V. Băl­­teanu, avocat; N. Calciu, rentier ; Gh. Iliescu, proprietar; Nicolae D. Pro­­topopescu, proprietar Slatina ; Al. Beletti, avocat, Slatina ; M. Savu, a­­vocat, Slatina ; Gosti Mironescu, pro­prietar, Răcăciuni; Teodor Brătianu, căpitan în retragere, Tigveni, jud. Argeș ; G. Teișanu, gara Ulmeni; Ion I. Constantinescu, avocat, Huși; Th­­. Theodorescu, str. Bălcescu, 13. G Oprescu, profesor, T.­Severin; Victor Marculescu, avocat, str. Vamali,­­22. Dumitru C. Anton, Grindași, jud. Ialomița; dr. M. A. Botez, str. Plan­telor No. 8 ; Dumitru Georgescu, pro­fesor Buzău; Theodor Popescu, pro­prietar Corabia; Ștefan Popescu, proprietar Corabia. Accidentul din tara Dealul Spirei Impiegatul ceferist Grigore Comă­­nescu din gara dealul Spirei a fost victima unui accident din fericire nu tocmai grav. Pe cînd impiegatul cer­ceta niște vagoane, o mașină a lovit vagoanele iar mîna dreaptă a impie­gatului a fost tamponată. Lovitura nefiind tocmai puternică, victima accidentului a scăpat cu leziuni fără gravitate. Salvarea i-a dat ajutoare. Anchetele noastre In­ țară Construirea unui de teatru local In Botoșani De vorbă ca d-l Dimitrie G. Ursianu președintele consiliului de A­rte al soc. teatrul „Eminescu" inițiativa privată înzestrează orașul cu un monumental local de teatru și un spital pentru copii.­Punerea pietrei fundamentale a acestor două mari clădiri. Oficialitatea pregătește mari serbări și banchete pentru terminarea lucrărilor de iluminare cu electricitate. Botoșani, 15 Iunie.—Botoșanii, unul din principalele centre de cultură din țară, rămăsese pînă acum fără un local de teatru propriu și mo­dern. Multiplele sale nevoi edilice față cu întinderea suprafaței și a ve­niturilor sale coborîte un oare­care timp, din cauza situațiunei lui eco­nomice, nu îngăduiau putința tradu­­cerei în fapt, chiar acelor mai ime­diate necesități de un alt ordin, de­cît acel pur edilic al orașului. In a­­semenea condițiuni, totuși, nevoia clădirii unui local de teatru devenea din zi în zi mai simțitoare, dat fiind faptul că pe lingă caracterul său de oraș cultural și cu o populațiune numeroasă, lipsa pe de-o parte a unei săli, care să fi putut în condițiuni mai moderne și satisfăcător pînă la un oare­care punct, îndeplini cerin­țele publicului, iar pe de alta, sur­plusul recent al unei populațiuni, care și-a stabilit în mod permanent centrul de activitate în Botoșani, au făcut ca această necesitate să nu mai poată fi mult amînată. Cum însă pe cale oficială și mai ales în condi­­țiunile actuale de administrare a co­munei, nici vorba nu putea fi pentru concepțiunea unor atari fapte, nu­mai inițiativa privată putea răspunde acestei imperioase necesități. Trebmia însă neapărat o combinațiune, din care interesele comunei și ale ora­șului să nu lipsească, căci numai simplă întreprinderea, care să ofere publicului un local de teatru modern dar numai în schimbul unor profite materiale bine calculate, nu și-ar fi ajuns scopul. Ba poate ar fi dat loc și la oare­care neplăceri. Trebuia deci pentru înjghebarea unui teatru în condițiunile de mai sus persoana, care desbrăcată de interesele mate­riale și cunoscînd nevoile comunei să pornească lucrul, prin a înlătura profitul unei afaceri rentabile, dar care în schimb să ofere publicului și comunei un îndoit profit. Și nici aci omul n’a întîrziat. D. Dimitrie G. Ursian, fostul pri­mar al orașului sub trecuta guver­nare liberală, acela care în interva­lul de trei ani jumătate, cît s’a aflat în fruntea consiliului comunal din cele mai laborioase, a înzestrat ora­șul cu lumină electrică, cu nouile hale de carne și pește, cu asfaltarea căei Naționale, cu planul general de aliniere al orașului (lucrare între­ruptă de actuala administrație), ca­zarma de pompieri, clădire de loca­luri școlare, judecătorii de ocoale, etc., etc., spre desăvîrșirea în mo­dul cel mai fericit și pentru como­­dă, și pentru public, a luat personal inițiativa cladirei unui local de tea­tru. In acest scop, d-sa a conceput ideia formărei unei societăți anonime pe acțiuni cu un capital de 300.000 lei, care să facă comunei următoa­rea propunere: «Noi societate pe acțiuni ne însăr­cinăm să înzestrăm orașul cu un lo­cal de teatru in limitele sumei de mai sus, sau și mai mult, după ne­voie, cu condițiune ca comuna să ne cedeze gratuit locul pentru clădirea localului, să scutească societatea de toate taxele comunale prezente și vi­itoare și să furnizeze gratuit apa și iluminatul electric necesar exploată­­rei societăței. In schimb societatea o­­feră comunei dreptul ca în interval de 30 de ani,—durata societăței—co­muna să răscumpere anual cîte 20 acțiuni în sumă de 10.000 lei, pînă la complecta răscumpărare a clădirei». Astfel că, societatea oferă comu­nei un local de teatru cu 30 de ani mai înainte de a deveni proprietara lui, împrumută deci indirect comuna cu suma necesară pe acest interval de 30 ani, fără procent și fără a-i creia în schimb vre-o sarcină, ba din potrivă făcînd-o în fiecare an să par­ticipe la beneficiile ca co-asociată și cu dreptul de a fi reprezentată în consiliul de administrație al societă­­ței printr-un număr de delegați ai săi. In ziua de 15 cor. are loc în pre­toriul primăriei licitația publică pen­tru darea în întreprindere a acestei monumentale clădiri pentru orașul nostru, întocmită după planurile d-lui arhitect Grigore Cerkez, al cărui cost se urcă după deviz la suma de 337.000 lei. Clădirea prezintă pe lîngă alte numeroase sale, foyeruri, bufete etc., o măreață și impunătoare sală de teatru cu un decor luxuriant, ca­re conține un număr de 700 locuri numerotate și repartizate astfel: 84 locuri în 19 loje sus, 56 locuri în 13 loje de balcon, 270 parchete, 110 balcoane și 180 galerie numerotată. Este una din sălile, credem, ce poate rivaliza cu teatrele din capitală. Nici că se putea o idee mai inge­nioasă și mai avantagioasă pentru comună, întrucît societatea își fi­xează prin statutul ei un beneficiu de împărțit acționarilor de maximum 6 la sută, deci un simplu procent legiuit. In asemenea condițiuni socie­tatea s’a constituit sub denumirea de «Teatru Eminescu» și în consecință au și început toate lucrările premer­gătoare clădirei: noului teatru «Eminescu» In aceiași zi are loc și licitația pentru clădirea noului local al spi­talului pentru copii «Filantropia», instituție datorită tot inițiativei pri­vate, iar clădirea în special donați­­unei d-lui Mihalache Bîznoșanu, un alt membru al partidului liberal local. Și cum și această instituție este condu­să de d-na Lucia D. Ursian, soția d-lui Dimitrie Ursian, împreună cu d-na Olga M. Enășescu și d-nul doc­tor A. Hinek, s-au luat toate măsu­rile necesare ca piatra fundamentală la ambele aceste clădiri să se pună în aceeași zi, care de va fi posibil, a fost fixată pentru 1 Iulie. Ori, la 1 Iulie societatea meine electricitet­geselschaft» ter­mină instalația electrică din orașul nostru și pentru aceeași zi autorita­tea administrativă comunală, prin reprezentanții ei, pregătește inaugu­rarea acestor lucrări. Aflu chiar că a fost invitat la prezidarea acestei serbări însuși d-nui ministru de form­a C­C A­runt non -Tot» prontr’ni serbarea să aibă un caracter și mai impunător, autoritatea comunală pro­­ectează la aceiași dată și inaugura­rea noilor clădiri moderne ale hale­­lelor de carne și pește, toate lucrări după cum am spus, datorite foastei administrațiuni liberale. Fiind­că ad­­ministrațiunea comunală ventilează ideia conexărei acestor serbări ale sale cu aceea a punerei pietre fun­damentale a teatrului «Eminescu» și cu a spitalului de copii, am căutat să mă întîlnesc cu d. D. Urșian spre a-i afla părerea. D-sa cu multă bună­voință îmi comunică următoarele: — «Este adevărat, că ași dori foarte mult, in vederea accelerărei lucrărilor teatrului ca să se puie piatra fundamentală cît de curînd și dacă s’ar puea împreună cu aceia a spitalului de copii. Am auzit ? eu că Adiția comuna­lă pregătește cu prilejul inaugurării lucrărilor teminate oarecari serbări la cari ar fi ost invitat și d. minis­tru C. C. Ar­on. Despre o anexare însă a acestor serbări cu pwerea pietrei fundamen­tale a teatruui nici vorbă nu poate fi. Și aceasta pentru simplu motiv că nu se poate ști dacă licitația de la 15 cor. se va adjudeca în mod defi­nitiv, căci nu știm iarăși ce concu­renți se vor prezenta și do nu laTM­ va va fi nevo­ie un nou termen de licitare. Admiînd însă că licitația va da un rezulta satisfăcător, nu știu încă dacă timpul de la aprobarea ei și pînă la 1 iulie ar fi suficient pen­tru aprovizio­area materialului ne­cesar ca să se poată pune piatra fun­damentală. Doi totul este la voia împrejurărilor și fără o dată hotărî­­tă. De îndată insă ce licitația se va adjudeca și cosiliul de ad­ție în în­țelegere cu antreprenorii va fixa data pînă la care lucrările pot fî începute, voiu cere auden­ță d-lui ministru al Instrucțiunei Publice spre a ne face o­­no­area ca să asiste și d-sa la pune­rea pietrei fundamentale». După cum se vede, din declara­țiile d-lui Uraanu, nu se știe nimic precis asupra acestei chestiuni. Aș­teptăm să vecim programul serbări­­lor ce pregătește autoritatea comu­nală. Emil Gh. Vasiliu Planul fațadei principale . Dimitrie G. Ursian președintele soc. Teatrul «Eminescu» Economice-Financiare Agricultură — Comerț — Industrie Havitabilitatea rîurilor Transformarea principalelor noa­­stre rîuri în artere navigabile a de­venit o necesitate­ înainte deziderat, azi ea e imperios cerută de un com­plex de împrejurări. Căile ferate nu mai pot ține pasul avîntului econo­miei naționale. Ori­cîte cheltueli am face pentru dînsele, construirea lor și utilarea cu material rulant cer timp și în acest timp economia națională va lua un nou avînt. Apoi construirea de căi ferate și utilarea lor cu mate­rial rulant, care se uzează și deci tre­­bue mereu reînoit, cer prea mulți bani, pe cari Statul nu-i poate tot­deauna găsi la îndemînă. Cu mult mai avantajos ar fi dacă s'ar face odată pentru tot­deauna cheltuelile necesare pentru navigabi­­litatea rîurilor. Toată lumea ar fi în profit. Și Statul care ar scăpa de cheltuelile pe­riodice și greu amortizabile pentru căi ferate, și particularii, cari ar av­e un mijloc de transport eftin și comod. Particularii ar mai cîștiga și un alt mod. Prin canalizarea rîurilor ei ar cîștiga porțiuni imense de teritoriu, care azi sunt, sau inundabile sau a­­coperite cu prundiș. Suprafața culti­­vabilă a țarei ar crește mult prin ca­nalizarea riurilor. Eu tăgăduim că cheltuelile necesi­tate de această canalizare ar fi și ele mari. Dar sunt perfect rentabile și banii trebuincioși ar putea fi găsiți pe calea „împrumuturilor producă­toare de venit“. Apoi riveranii ar pu­tea fi impuși la un impozit special justificat de faptul că ei vor fi cei dinții cari vor profita pe urma co­alizării riurilor. In ori­ce caz, chestiunea să fie luată in studiu. Dacă s’a găsit cu cale de a se proceda la construirea a trei con­ducte de petrol, cu atît mai virtos se impune să facem cheltueli cari vor folosi economiei generale. Nu numai cerealele și lemnele ar putea fi tran­sportate pe calea apei, ci și alte măr­­furi,­ceea ce ar descongestiona mult căile ferate. Chestiunea să fie luată în studiu, căci navigabilitatea riurilor a de­venit o cerință imperioasă a­ economiei naționale. Bilanțuri.—Primul Conduct Buște­­nari- Prosoem­.^-Bilanțul pe 31 Martie 1911 se închee cu un beneficiu net de 44.793 lei, care, împreună cu re­portul de 13.308 lei din anul trecut, dă un total de 58.101 lei, capitalul fiind de 930.000 lei. (Capitalul a fost de 1 milion, dar s’au restituit acțio­narilor 70.000 lei). Pasivul: f. de rez. 1.176 lei, amortizări 70.000 lei; creditori 11.272 lei. Activul : imobi­lizări (concesiuni, conducte, rezer­­vorii, vagoane etc.) 1.020.373 lei, a­­vansuri 3.893 lei, debitori 16.960 lei țițeiu 19.833 lei, cassa 11.724 lei. — Soc. an. română pentru fabrica­­țiunea și comerțul de hîrtie.— Bilan­țul pe 31 Dec. 1911 se închee cu un beneficiu net de 23.335 lei la un ca­pital de 450.000 lei Datoriile hipotecare figurează cu suma de 312.000 lei, acceptațiuni și creditorii cu suma de 273.095 lei. Activul: mobile și instalațiuni 818.400 lei, mărfuri și materiale 103.324 lei, cassa 2 093 lei, debitori 62.903 lei. Cifra totală a bilanțului 1.058.430 lei. De la C. F. R. — Direcția Căilor Ferate Române a fost autorizată să cumpere prin bună învoială de la casa I. A. Maffei din München, două locomotive tendere pentru lina Cra­­sna-Huși cu lei 33.500 fie­care loco­motivă. Transportul cerealelor.­ Pentru a se înlesni transportul cerealelor, direcția C. F. R. a luat dispozițiunea ca, în perioada de activitate a aces­tor transporturi, vagoanele cu to­­nagiu de 15.000 kgf. să fie întrebu­ințate numai pentru transportul ce­realelor, iar vagoanele cu tonagiul de 10 mii kgr. numai întru­cît vor fi disponibile. Utilizarea de asemenea vagoane permite expedierea de­odată a unei mari cantități de cereale, precum și descărcarea în porturi a unei mai mari cantități pentru aceeași lungi­me de linii de garagiu. Parcul vagoanelor închise fiind în cea mai mare parte compus din va­goane cu tanagiul de 15.000 kgf., ele se pot pune cu mult mai mare înlesnire la dispoziția publicului, pe cînd depunerile de 10 mii kgr. tre­­bue să aștepte mai mult pînă ce a­­semenea vagoane vor deveni dispo­nibile sau să se plătească pentru 15 mii kgr. Taxa de consumațiune asupra petrolului lampant.­ Ultimele date statistice oficiale arată că statul a încasat în ultimii ani budgeturi ur­mătoarele sume din taxa de consu­­mațiune (a 0,07 bani de kgr.) asu­pra petrolului lampant: Suma încasată Greva ie la uzina Lemaitre Ert urmînd să se facă plata lucră­torilor greviști de la uzina Lemaître, pentru zilele de muncă pentru cari n’au fost achitați, s’au prezentat la uzină vre-o 200 lucrători. Direcțiunea uzinei voind să reție la plată jumă­tate din sumele cuvenite greviștilor, aceasta pînă la darea în primire a sculelor ce le-au fost încredințate, greviștii au refuzat plata. Dînșii au plecat apoi să se consfătuiască în lo­calul sindicatului Cuza-Vodă. Greviștii uzinei Lemaître mai cer direcțiunii repartizarea fondului de 20.000 lei la societatea lor de ajutor reciproc. Emar. > Mișcarea artistico-literară Caragiale — Un articol al d-lui Victor Eftimiu — Ultimul număr al revistei «Flacăra» apare închinat aproape în întregime lui Caragiale. Publicăm mai jos un admirabil ar­ticol asupra marelui nostru dispărut, datorat tînărului scriitor Victor Efti­­miu în care, printre altele, vorbește și de faimoasa masă albă de brad, de care mulți inși au auzit fără însă a cunoa­ște adevărata legendă.­­ Caragiale a fost un paradox. Mai mult ca ori­cine altul, el desminti faimosul „stilul e omul!“ Cită deosebire între scriitor și om ! Pe deoparte un stil lipsit de orice înflori­turi, iar pe de alt, o grădină bogată. Un o­m de iarnă, limpede, oțelit e sti­lul său, iar omul a fost un uragan cu străfulgerări violete, pe culmile norilor fantastici. Ce cumpănit e stilul lui Ca­ragiale și ce impetuos a fost om­ul ! Cît e de rece în tot ce-a scris și ce torente de lavă n'a revărsat în jurul său !... In opera lui, e aspru, batjocoritor. In opera lui, Caragiale rînjește. In viață surîdea. Era plin de drăgălășie. Se en­tuziasma, cînta, poetiza. Poetiza ! S­c­rii­­torul acesta, a cărui operă e plină de secături și de canali, scri­torul acesta în care e greu să întîlnești un om sim­patic care să nu fie un imbecil, — știa să înobileze, în viață, lucrurile cele mai comune. Intr’o noapte de vară, pe cînd vorbea el, departe, latră un cîine. — Știți voi de ce latră cîinii la lună? își dau semne ... E un obiceiu rămas din vremea cînd omul mergea din pă­dure în pădure să-și care hrană. Câinele a fost cel dintîi prieten al omului îna­inte ca femeea să-i fi fost tovarășe de viață. Umbla cu el, îl ajuta în lupta cu fiarele, murea lîngă el. Femeia a venit abia târziu, numai cînd a văzut că băr­batul are să-i dea un adăpost, în cea dintîi peșteră... Șî tot atunci s'a ivit și pisica la casa omului... ... Și, din lătratul îndepărtat al unui cîine, el a făcut o epopee, cu frînturi culese de pe toate tărîmurile. Vorbea cu fruntea îngîndurată, cu ochii duși, inspirat. Caută, parcă să prindă icoane din vremuri și din zări îndepărtate, as­­cultînd parcă un mag ce-i cînta simfo­nia aceia de cuvinte. Avea ceva profe­tic, fantastic, fantomatic, — în noaptea aceia de vară, cînd tăceam cu toții ! Și numai el vorbea, cu ochii duși departe și cu fruntea îngîndurată... Mă gîndesc cît va fi durut vestea a­­ceasta pe bunii săi prieteni Delavran­­cea, Dobrogeanu-Gherea și Vlăhuță ! Mă gîndesc mai ales la Vlăhuță în casa că­ruia nu se vorbea de cît de Caragiale. O telegramă, o scrisoare de cîte­va rînduri, venită de la Berlin, era prilej de voie bună. In casa lui Vlăhuță domnea cultul lui Caragiale. Cea mai mică do­rință a maestrului era îndeplinită cu graba aceia discretă, cu care împlinim gîndurile ființelor scumpe. Vestea sosi­­rei sale înveselea toată lumea și odaia în care era găzduit cel mai ales dintre oaspeți, strălucea. Odată, Caragiale se hotărî să-și reîn­­ceapă scrisul. El în cunoștiință pe Vlăhuță, rugîndu-l să-i cumpere o masă mică, albă, de brad, ca să adeverească vorba poetului: Cu perdelele lăsate stau la masa mea de brad... D-na Vlăhuță se grăbi să-i cumpere această masă. Caragiale sosi din Berlin și se pregăti de lucru. Dar n’apucă să scrie cele dintîî rînduri și călimara se răsturnă, pătînd scîndura netedă și albă. Atunci, maestrul se sculă repede și n’a mai scris nimic. I s’a părut că e un semn rău. Lîngă pata de cerneală, a scris: „Toate meseriile necurate lasă pete“, — și s’a iscălit. De atunci „masa lui Caragiale“ a ră­mas celebră. Toți oamenii de seamă cari au fost ospătați mai tîrziu în casa lui Vlăhuță au lăsat cîte ceva pe masa aceasta: unii scriitori cîteva rînduri, alții numai iscălitura, pictorii o schiță. |§­Șt. O. Iosif a scris o strofă frumoasă, din cari mi-aduc aminte atît: „Și soarele are pete și cu toate acestea e tot soare“ Goga a lăsat o gîndire: „Picăturile de cerneală pe masa unui scriitor sînt ca picăturile de sînge pe cîmpul unei lupte“. Sînt o mulțime de însemnări pe masa aceasta. Bunul prieten al lui Caragiale, poetul Al. Vlăhuță o păstrează cu sin­­țenie, supt un cleștar gros. Masa aceea îi va rămîne ca o amintire scumpă a marelui dispărut. Și adeseori, cînd își va petrece ochii pe firele de cerneală ce se țes pe „masa lui Caragiale“, pe lu­ciul sticlei se va abate, dintr’o altă lume, umbra venerată a celui ce s’a dus de veci... La noi și in străinătate In pag. IV: Greva lucrătorilor tăbăcari. — Miș­carea învățământului secundar.—Banca federală Gura-Vodă din T.­Măgurele. Corespondente din țară.­­ Capitala. t­eatrul antic de la Sinaia. Am anunțat că trei piese vor fi reprezentate vara aceasta la Sinaia pe scena teatrului antic și anume: Ifigenia de Euripide și Fedra cu An­­dromaca de Racine. Iată acum distribuția rolurilor: 1) Fedra, d-na Demetriad, Arici, d-na Brăneanu, Oenone, d-ra Faliero, Theranene d-l Ion Petrescu, Theseu d-l Achile, Hipolite d-l Bulandra. 2) Andromaca d-na Lucia Sturdza, Hermina d-na Demetriad. și d-na Filoti, Oreste d-l Toni Bulandra, Pyrus d-l Manolescu. 3) Ifigenia d-na Brăneanu, Clytem­­nestra d-na Sturdza, Agamemnon d-l Petrescu, Achile d-l Bulandra, Mene­­las d-l Bulfinski, Trimisul d-l Mano­lescu S Întrunirea meseriașilor din Focșani Meseriașii cer modificarea legii. Moțiunea adresată ministrului de industrie și comerț. Focșani, 15 Iunie.—Aseară la orele 7 a avut loc în localul corporației „ Unirea“ din localitate, o mare în­trunire a tuturor meseriașilor de toate categoriile, pentru a se discuta modificările ce trebuesc aduse ac­tualei legi a meseriilor, care aruncă pe spinarea micului meseriaș o sumă de uoi dări imposibil de suportat. A asistat un număr foarte mare de meseriași, întrunirea a fost pre­zidată de d-l Al. Cernica, maistru cizmar. Au luat cuvîntul d-nii T. Mincu și I. Stoenescu, fost președintele cor­porației locale, cari au arătat părțile rele din actuala lege,­­scoțînd în e­­vidență că ast­fel cum e alcătuită legea meseriilor, este cu totul ex­clusă posibilitatea că va putea fi întru­cît­va folositoarea micului me­seriaș, care în loc să fie protegiuit, se aruncă pe spinarea lui o sumă de noi dări, și o întreagă colecție de forme inutile și fără rost, pe cari se vede silit să le îndeplinească sub pedeapsa de a nu fi băgat la închi­soare­­. (vezi art. 233). După aceasta s’a redactat urmă­torul proces-verbal împreună cu Moțiunea care conține modificările necesare, spre a fi înaintate d-lui ministru al industriei și comerțului: «Astăzi 14 Iunie 1912, noi mese­riașii din orașul Focșani și județul Putna, întruniți în adunarea gene­rală în localul Corporațiunei din o­­rașul Focșani, și luînd în dezbatere actuala lege a meseriilor, a creditu­lui și asigurărilor muncitorești, am ajuns la concluziunea că această lege în mare parte nu corespunde cerin­țelor de organizare și nici de pro­­tegiuire a clasei noastre. Pentru aceste motive formulăm următoarea­ moțiune prin care cerem: 1) Aplicarea cu strictețe a art. 9 din lege. 2) Meseriașii dela țară să fie supuși legei meseriilor, ca și cei dela orașe. 3) Cheltuielile necesar­e breslelor, să le suporte Casa centrală. 4) Modificarea art. 131, în sensul ca numai fabricele și atelierele mari, să aibe registrele necesare, nu și micii patroni. 5) Modificarea art. 129 și supri­marea art. 233. 6) Președintele de Corporațiuni să aibă responsabilitatea administrațiunei, și autoritate asupra funcționarilor breslelor respective. 7. Să se introducă in actuala lege asigurarea plății muncei. Asigurînd prin aceasta existența și propășirea micului meseriaș, zdruncinată prin scumpirea materialelor și neplata pro­duselor lor, prin neachitare la timp de către clienții răi cari caută să be­neficieze de munca altora. 8. Fondurile vechilor Corporațiuni să fie consemnate: acele din capitală, la casa de depuneri și consemnațiuni iar cele din provincie la administra­țiile Financiare respective, ceea ce va forma primul fond pentru construiri de localuri proprii, pentru bresle. 9. In Consiliul general al meseriilor la Casa centrală, să fie reprezentate în permanență toate orașele țării, prin reprezentanții intereselor meseriașilor, ca: Patroni, maiștri și lucrători. 10. Suspendarea încasărilor pînă la modificarea legei. 11. Patronii să fie dispensați de a face reținerile din salariul lucrătoru­lui. Aceste încasări să se facă de că­tre controlorii breslelor direct de la lucrător. In chipul acesta se vor evita neînțelegerile, cari se ivesc între pa­troni și lucrători, neînțelegeri cari duc de multe ori la grevă. 12. Modificarea dispozițiunilor din actuala lege în ceea ce privește aju­toarele în caz de boală, moarte, acci­dente și pensii, întru­cît sînt prea respr­inse în rapan cu ceea ce sîntem obligați a da prin timbre. 13. Reducerea acestor taxe la jumă­tate, de­oare­ce sînt prea împovără­toare, mai cu seamă pentru micii pa­troni. 14. Să se egaleze ajutoarele fără ex­cepție de căsătorit sau necăsătorit. 15. Să se reducă limita de vîrstă în ceea ce privește acordarea pen­siilor. 16. Să se reducă la jumătate, con­travențiile și amenzile. 17. A se spori ajutoarele în cazuri de moarte și pensii. 18.­­ A se da dreptul la pensie fără restricțiuni dacă meseriașul are, sau nu, avere. 19. Să beneficieze de pensie toți a­­cei meseriași cari au făcut parte din vechile corporațiuni, și cari au fost și sunt în curent cu plata, avîndu-se în vedere vîrsta pe care au avut-o atunci cînd s'au înscris sub vechea lege. Moțiunea aceasta a fost acoperită de sute de semnături. * Actualmente sunt aproape 70 la sută acei meseriași cari nu s’au su­pus încă legei, refuzînd să plătească taxele prevăzute de lege. Ei așteaptă hotărîrea ce va lua de ministru de industrie și comerț, pentru a ști ce cale să urmeze mai departe. xe­ ¥ d­r’yjLMIDaț Xiiler^struapeda cî­­cu cîți­va meseriași de frunte, în a­­ceastă chestiune. Corespondent..“ PROCESUL Casierului Gavrilescu Luni Curtea de apel va descinde la poștă. Mercuri se va da decizia. Am vorbit în nenumărate rînduri de procesul lui C. Gavrilescu, fost casier la Poșta Centrală, care a fost condamnat de tribunalul Ilfov la un an închisoare pentru că a delapidat 60.000 lei. Făcînd apel contra aces­tei hotărîri, “apelul s’a judecat, în mai multe ședințe, contradictor cu direcția poștelor. Ori discuțiunea s’a terminat. Mecanismul financiar al adminis­­trațiunilor noastre e însă atît de în­curcat, încît consilierii „Curții nu și-au putut da încă seama de felul operațiunilor fostului casier, și de a­­ceea s-a hotărît ca Luni, la ora 5 p. m., d-nii consilieri ai secției I-a să facă o cercetare la bi­roul casieriei de la poștă. După această cercetare și după depunerea concluziunilor scrise, Mer­curi se va da sentința. E. ur Barbey d' Aur­evilly este titlul unui volum apărut de curînd în care d-l Francois Laurentie vorbește despre viața și în parte și despre opera marelui scriitor francez care după cum se știe a fost unul dintre cei mai mari dușmani ai lui Victor Hugo. I a Paris s’au început serbările pen­tru bicentenarul marelui Jean- Jacques Rousseau. Despre ele vom vorbi pe larg într’unul din apro­piatele numere. Pentru ziarul „Seara“ Conservatorii din Olt în­cearcă să dea lupte politice în jurul „mesei verzi“. Primim din Slatina un articol că­­ruia îi dăm loc cu plăcere în coloa­nele noastre. Domnule Director, Tocmai ieri am citit în ziarul «Seara» cu data de 12 iunie niște informa­­țiuni pline cu neadevăruri patente și cu insinuări nedemne. Cu desăvîrșire false afirmarea foiei cantacuziniste că d. Al. Iliescu, șeful liberalilor din Olt, ar fi luat parte la alegerea comitetului «Clubul Ti­­nerimei» din Slatina. D-nul Iliescu se afla în străinătate din luna Mai. Este iarăși o îndrăzneață escamo­tare a adevărului că d. Al. Iliescu ar fi pus stăruință pentru mutarea clubului în noul local al Băncei Sla­tina. Cred că nu ar fi nevoe să adaug că alegerea comitetului unui club a cărui principală țintă și activitate este cultivarea jocului de cărți, nu prezintă pentru noi nici un interes de natura politică, cea ce și explică absentarea de la alegerea acelui co­mitet a multora din membrii cari a­­parțin partidului liberal local. Liberalii din Olt au obiceiul să-și manifeste prea cunoscuta lor energie pe câmpul luptelor politice, nu în jurul mesei de bacara sau a stolului. Este însă ceva adevărat: indigna­rea opiniunei publice din localitate în contra acelora cavaleri cari au întrebuințat mijloace nereale crezând că pot lovi, în lipsa, pe un om ca­­ domnu Iliescu. Cât privește insinuarea gazetei can­tacuziniste ca șeful liberalilor din Olt ar fi nesățios de bani, cred, dom­nule Director, ca asemenea incavități nu merită nici onoarea unei desmin­­iri. Domnul Al. Iliescu nu a arendat chioșcuri familiei sale, în dauna insti­tuțiilor publice, ni­ci nu a șterpelit pietrișul de pe șoselele Statului pen­tru a-l căra pe moșia sa, cum a pro­­cedat patronul Serei, fac destul­­le cunosc­ut. uuw^i­Ad mari la spital, înființări de școli, burse la studenți nevoiași, ajutoare la văduve și buna voință și lipsa de preget cu care se pune în serviciul celor ce fac apel la dînsul, sunt a­­tîtea probe de calitățile sufletești ale omului pe care bîrfitorii cearcă în zadar a-1 micșora. Primiți etc. Un liberal CON e VREMEA Sîmbătă, 14 Iunie In țară.—Eri după amiază și peste noapte a mai plouat în cea mai mare parte a țărei, pretutindeni ploaia fi­ind însoțită de manifestațiuni elec­trice ; la Tg.­Neamț a căzut și grin­dină ca aluna. Ziua ca și noaptea calci, mai cu seamă în regiunea de cîmpie, unde s’au înregistrat tempe­raturi maxime 30 ° și mai mult, tem­peratura maximă ajungînd la 32’ în cîte­va localități izolate din vestul țărei, iar cele minime menționîndu-se între 18 ° și 14», această din urmă valoare la Tg.­Jiu. Presiunea atmo­sferică a crescut puțin, fiind în mij­lociu către 760 mm. Vineri 15 Iunie In Europa.­Un centru de o pre­siune înaltă, peste 765 mm., s’a lo­calizat în partea centrală a conti­nentului, unde cerul este senin, pe cînd depresiunea la est și sud-est se menține, fiind către gurile Dunărei chiar supt 757 mm. Această depre­siune a adus ploie în cea mai mare parte a Romîniei, pe alocuri în Ru­sia și în peninsula balcanică. Tem­peratura este aproape staționară. 4- E

Next