Viitorul, mai 1916 (Anul 10, nr. 2954-2982)

1916-05-31 / nr. 2982

1 a s Ab Jtauf of neulta No. BANI ABONAMENTE REDACT*A ^DMINISTRAȚIA ANUFICIURI COMERCIALE W­­ M Ir­iari . . . . nn «n 18 Lei . . . ?as« lira! 9 tid STRADA ACADEMIEI No. 19 STRADA ACADEMIEI No. 17 Linia corp 7 pa o coloană în pagina III .... 50 bani b­a­ni I» străinătate . . nn *n © S 1­«a . • • șase luai 18 lei Intrare prin p­isa* Imobiliara Intr­area prin Cal­e a Victoriei 58 Linia corp 7 pt o coloană în poart­ea IV :... 30 bani ^ Un număr vech’n: HO bani Tel­efOn­ 13/47 57/20 Telefon 22/39 Inserții și reclame padina III linia:....................2 — Loi ******** --—............■..... ....~~~- ' - -I II ■■ ■■■■■' r~J!rrr':i'i n 111 ii i liiiiin ■ll'■ll^^'ll^i^ll i imiMii " , ,. ■,—. .Mm M»n'i ~ ----■ ---C-llCrr:~": ~t - -~r_—-i' r" --^i^.^âiiiiii'iiîăiii i n—n i iiiran ^ll^■lll^■llwnl■lm'),n^n■MM■ilr■^■7lil■llllll iiiTié «ii^ii. ... m m' 1 "■ ■■■■i-rrr—_•?—rrr—--— •—---«■ ■■ -----------­ SITUAȚIA Din ultimele depeși­reese că ofensiva rusă se accentu­idza­ Pe ziua de est Rușii anunță că au luat Austria cilor 71 000 prizonieri, 1240 ofițeri, 94 tunuri și 1107 intra-Rușii au ocupat orașul Barzacz, de unde au desfă­șurat o ofensiva dealungul Nistrului, cucerind și satul Soianka. In ce privește sectoarele nordice ale frontului oriental, sectoare ocupate de Germani, comunicatul din Petrograd anunță o violentă luptă de artilerie și de svirlitoare de mână in regiunea Dvinsk. . . Austriacii la rîndul lor arată că opt atacuri rusești date în regiunea Ocna-i­obronți au fost respinse. Pe S­tru­pa inferioară Austriacii recunosc că mari torțe rusești, după o luptă crâncenă, au reușit să-i respingă de pe malul oriental pe cel occidental al acestui rîu. m tre o depeșă din Londra anunță că după declarațiile câtor­va supraviețuitori, vasul Hamphire, care se îmbarcase lordul Kitchener, se lovise de o mină In zona Salonicului nimic nou. Din recentele comunicate rusești și turcești, reese că operațiuni mai însemnate par iminente In regiunea K­ebi­­zonda-Erzerum in ce privește luptele de pe frontul de anunță violente ala» u­i germane contra fermei și in jurul cotei 304. La Douaumont germanii Oltm­p n­­ «mie. • înaintată ne că­­d în lupta l« Hi 301 focul violent al artileriei franceze a silit sâ se înapoieze în pozițiu­ni­le lor. Pe frontul italo austriac operațiunile au căte-va zile, d­e intensitatea lor vest Parisul Douaumont au reușit să a­junii coroi pe germani pierdut, de INDUSTRIALIZARE Se Ífi!§&!Sf!fi O & SC ®!­tftt!f&i noastre industriale învățămintele războiului, deo­parte, și greutățile traiului, cari s’au manifestat la noi și înainte de războiu, de altă parte, au în­vederat și celor mai miopi nece­sitatea de a se industrializa cît mai mult țara noastră. Doctrina indu­strializării da­tează la noi de multă vreme și par­tidul liberal are meritul de a-i fi dat o forumai concretă prin le­gea de încurajare a industriei na­ționale, votată în 1­887. De atunci industria noastră a făcut netăgăduite progrese, cu toate că nu s’a bucurat tot timpul de un regim prielnic. Ea s’a desvoltat ca o necesita­te organică, fiind­că mai presus de teorii și controverse a stat rea­litatea imperioasă, care a cerut necurmat crearea a cît mai mi­tor ramuri industriale, ca o în­trebuințare folositoare a forțelor și disponibilităților naționale. R­usia sarn­­aț­ională prezintă la noi, în primul rînd, avantagiul de a nu ne lăsa excluziv cu izvo­rul producției agricole; activita­tea industrială schimbă aspectul orașelor, pe care le îmbogățește prin crearea de îndeletniciri pro­ductive sub raportul individual ca și sub cel colectiv, și în fine o industrie națională e menită să ne sustragă de la un important tribut pe care îl plătim strai­na­­tăței. Sunt unele industrii cari sunt un complement direct al agricul­turei, cum e bună­oară industria morari­tu­lui, a spirtului, a berei, a zahărului, sunt industrii cari sunt un rezultat al creșterea vite­lor, care bună­oară fabricațiu­­nea pielei; avem apoi industriile altor produse ale solului, indus­tria lemnului, a cimentului, a hîr­tiei, industria textilă și în fine mai avem industria produselor subsolului, — în primul rînd in­dustria de petrol. O serie întreagă de materii pri­me indigene stau astfel la dispo­ziția noastră spre a fi transfor­mate în produse industriale. Și apoi mai sunt materii prime străine cari, importate de noi, ar putea alimenta o bogată activita­te industrială. Așa bună­oară industria meta­lurgică ar putea prinde la noi prin transformarea ferului brut importat. Căile ferate, industria de petrol, agricultura — mașini agricole — și diferitele întreprin­deri industriale ar constitui un însemnat debușeu pentru o meta­lurgie națională. Totul e numai să avem iniția­tivă și să știm a face discernămîn­tul necesar. Cu o industrie națională bine desvoltată, o serie întreagă­­ de ar­ticole de primă necesitate ne-ar reveni cu timpul mult mai eftin de­cît le dobîndim astăzi din strai­nătate. $1 apoi o asemenea industrie ar oferi capitalului național un cîmp de fructificare din cele mai remu­­meratorii. Condițiile prielnice unei des­­voltări industriale nu ne lipsesc, nici sub alt raport, fiindcă avem din belșug combustibilul națio­nal, generatorul necesar de ener­gie — petrolul. Rămîne numai să ne punem pe lucru cu metodă și stăruință, ca și în această direcție să facem progrese, după cum am făcut pe alte tărîmuri.* -OXO­ * * BOTE filosofii în a­catemie Era un timp cînd alegerile în sî­­nul marelui areopag al științei și li­teraturei românești erau privite sau cu o regretabilă indiferentă sau cu sentimentul nepotrivite­­lor. Adevă­rații scriitori, aceia cari formau su­flet,este generațiile și figurile artis­tice ori științifice cele mai repre­sentative ale geniului romînesc nu se vedeau în galeria „nemuritori­lor“. Un Eminescu, ori un Creangă san Caragiale, erau ignorat! de o in­stituție menită a consacra pe aceia cari au turnat în forme neperișoare gîndiri și simțiri specific româ­nești ! Azi lucrurile s’au schimbat. Aca­demia este întinerită și înviorată prin alegerea acelor noui membri cari sunt mai dinainte consacrată de faima, de iubirea, de admirația în­­tragei țări. Și aproape nici unul din cei cari au înobilat cu mintea lor, cîmpul științei sau artei românești nu lipsește din Academie. Sunt a­­colo poeții și noveliștii cei mai a­­preciati­ scriitori de teatru cunos­cuți, iscoditorii trecutului nostru is­toric, ca și benedictiim științei de laborator. Ceea ce lipsește însă, — o pată pe Academie pentru a o ase­măna astfel cu soarele 1 — este pre­zenta în sînul Academiei a gîndito­­rilor filosofi. Î La noi, în Academie, filosofia n’a avut nici odată darul de a fi primită cu onorurile ce i se decern în alte Academii, și în spe­cial în acea fondată de Richelieu, care a servit drept model tinere! A­­cademii danubiene, și d. Titu Ma­­iorescu este membru nu pentru ac­tivitatea sa filosofică și pentru „cri­ticele“ sale literare. Să fie oare o lipsă de spirite fi­losofice român­ești care să explice absența filosofilor români din Aca­demie . Amintirea lui Vasile Conta e o mustrare acelora care ar formula o atare opinie ! Atunci , Petronius ----------------o­o­o----------------­ — Războiul a făcut ca două țări să fie din ce Un ziar francez ne dă câteva a­r­monita­te de tot interesul asupra re­lațiunilor economice dintre Franța și Anglia, de la începutul conflic­tului general încoace. Viața economică a Franței a fost grav atinsă de pierderea regiuni­lor de la nord, cari erau tocmai par­tea cea mai industrială a țarei. In primele luni ale războiului, cînd Enghitera nu-și micșorase de­loc activitatea economică din timp de pace, ea a acordat cel mai larg sprijin Franței, zice ziarul francez.­­Și acuma, ea continuă să-i dea a­­jutor, cu toate că aproape opt mi­lioane de oameni au fost luate de la fabricile sale de manufactură, de mobilizarea militară și industria­la. Dar durata războiului, adăuga ziarul francez, face din ce în ce mai grea această colaborare economică franco-engleză. In adevăr, Franța are nevoi din ce în ce mai mari, pe cînd aliata ei, după 22 de luni de războiu, își vede încetul cu în­cetul micșorîndu-i-se rezervele. încă de la începutul războiului, după vre-o două săptămîni de co­merț absolut liber, guvernul en­glez și francez au simțit nevoia de a organiza serviciul de cumpă­rări, pentru a menaja stocurile de materii prime și a evita concuren­ța între aliați. Aceasta în ce pri­vește aprovizionarea militară. S-a creat la Londra o comisiune permanentă care a fost însărcina­tă cu toate cumpărăturile pe sea­ma ministerelor franceze de răz­boiu­ și marină. Aceasta a fost origina unei co­­misiuni internaționale de aprovi­zionare, care actualmente se com­pune din delegați francezi, bel­gieni, sîrbi și italieni. Această comisiune se ocupă cu toate cumpărările de ordin militar făcute în Anglia de aliați, bineîn­țeles după o înțelegere cu guvern englez. Produsele necesare fabricelor de războiu fiind prohibite la export, comisiunea se ocupă cu obținerea permiselor de export necesare. Rolul acestei comisii de aprovi­zionare a fost la început strict li­mitat la comenzile ministerelor de războiu și marină, franceze. A­poi încetul cu încetul, ea s’a ocupat și de nevoile industriei civile, pe mă­sură ce stocurile din Franța s’au­ epuizat. Până în luna octombrie 1914 gu­vernul englez n’a făcut nici o opu­nere la numeroasele cumpărături făcute în Englit era de aliați pe sea­ma industriei civile. Dar, mai tîr­­ziu, înțelegînd că Anglia avînd să suporte cea mai grea parte din a­­provizionarea economică a aliați­lor, guvernul englez a restrâns a­­cest regim de libertate. Ocuparea Belgiei și a nordului Franței făcuse să crească mult co­menzile de lînă și cărbuni. Atunci guvernul englez a introdus regi­­muri prohibitilor. In Martie 1915 s’a creat la Londra un fel de mi­nister al permiselor de export, nu­mit „War Trade Departament“. In Decembrie 1915 situația eco­nomică er a agravat, zice ziarul francez. După un an și jumătate de răz­boiu­, Englitera începea să simtă o criza economică, provenită din sle­irea stocurilor de aprovizionare. Cauzele acestei stări, în ce pri­vește Englitera, sunt multiple. Cele mai însemnate sunt criza transpor­turilor pe apă, care agreuna sosi­rea materiilor prime, și apoi dezor­ganizarea producției"prin întrebu­ințarea în uzinele de război ș­ și pe frontul de luptă a 7—­8 milioane de oameni luați industriei civile. Guvernul englez a­ prohibit une­le produse care inte­resau­ aprovi­zionarea civilă. N’am mai acordat permise de export pentru torturile de lînă și a oprit Exportul unor produse chimice, în special bicro­­matul de sodiu (penigo tăbăcării), acidul OX­TÎC (pentru­­ vopsitul sto­felor și sulfatul de cupru (pentru stropitul viilor). Se știe că prohibirea acestui din urmă produs, a atin­­ și interesele noastre viticole, căci­ delegații gu­vernului nostru cumpăraseră o ■gngggBgaMjftgBggaga cantitate suficientă de sulfat de cupru, care n’a mai putut fi adus în țară. Totuși, în ce privește aprovizio­narea Franței, s’a încheiat un pro­gram de organizare, care e în curs de executare. In urma aranjamentului făcut, comercianții francezi care au ne­­voe de aceste produse ale căror sto­curi sunt limitate în Englitera, se vor adresa ministerului comerțului la Paris, care va grupa cererile și va intra în tratative cu guvernul englez. E vorba ca Englezii să creeze un serviciu analog de cumpărări din Franța, pentru unele produse cari le lipsesc. După cum se vede din aceste scurte date, conflictul european nu a stabilit mnima­ legături politice, ci și economice, între statele alia­te,— relațiuni cari sînt din ce în ce mai strînse, pe măsură ce difi­cultățile de învins sînt mai mari. MIR. În jurul războiului COLABORAREA ECONOMICA FRANCO-ENGLEZA re­ațiunile economice între cele în ce mai stinse — Contele Siegfried v­on Roedern e noul ministru de finanțe al impe­riului german. Ca și Helfferich, căruia îi urmea­ză azi, contele von Roedern s-a ri­dicat la greaua func­iune de mini­stru de finanțe, graț­ie muncei sa­le și spiritului său creator în orga­nizare, pe cari le-a dovedit, pe vre­mea când era funcționar la minis­terul de finanțe (de la 1903—1905) și în alte adm­inistrațiuni. In 1911 Roedern era în administrația su­perioară din Postdam. In acelaș an a fost numit guvernator al Alsa­­ciei-Lorenei, căci lichidarea aface­­rei din Zabern impuses o schimba­re generală în guvernarea acestei provincii. M­­um­irea lui Roedern ca guver­nator al­ Alsaciei-Lorenei, era con­siderată ca foarte nimerită. Se spu­nea în adevăr că, imperiul german a găsit omul necesar gu­vernării a­­cestei provincii. Căci, Roedern a dovedit în di­versele sale funcțiuni, că e un spirit practic, prevăzător și nepărtinitor. Isbucnirea războiului european, câteva luni după numirea lui Roe­dern ca ministru al Alsaciei-Lore­­nei nu a lăsat timp ca activitatea sa, să se valorifice. Roedern voia o însănătoșire a a­­cestei țări și din punct de vedere politic. Schimbările în conducerea diver­selor departamente germane, deter­minate de retragerea din cauză de boală a d-rului Delbrück, de la mi­nisterul de interne, a contribuit ca guvernul german să ridice pe con­tele von Roedcom la demnitatea de ministru de finanțe, în locul lui Helfferich, numit ministru de in­terne și vice-cancelar al impe­riului. Misiunea lui Roedexn, ca minis­tru de finanțe, e din cele mai gre­le, mai ales azi cînd se cere condu­cătorilor financiari ai Statelor, so­luționări în probleme cu mult mai variate și mai complexe decit în vremurile normale. Dar presa ger­mană*—fără îndoială împreună cu aceia cari lau ridicat pe Reedern la demnitatea­ de ministru de finan­țe al imperiului,— vede în activi­tatea sa de pînă acum, o chezășie că speranțele puse într’însul nu vor fi înșelate.­­o o o­ în­îiercare ?a Contele von Reedern Discuții pedagogice In cercurile profesorilor, cari se interesează de bazele teoretice ale organizației noastre școlare, s’a în­ceput o discuțiune dintre cele mai interesante. O societate pedagogică s’a înte­meiat sub președinția unui pofe­­sor universitar, d. M. Dragomires­­cu, cu scopul de a aduna material și a stabili directivele unei refor­me școlare, punând ca principiu fundamental acela că învățământul secundar trebue întemeiat numai pe clasicism. Părerea aceasta a fost dezbătută într-un număr de ședințe care au dus, în definitiv, la încheierea că părerea este extremă și că ea tre­bue corectată­ prin d extinderea no­țiunii de clasicism și prin acorda­rea unei importante crescute cul­turii propriu zis științifice în învă­­țămîntul secundar. Chiar împotriva acestei­ păreri s’a ridicat însă o semnificativă miș­care, patronată de comitetul Cercu­lui profesorilor secundari, care cre­de că e necesar să afi­rme^ nu nu­mai că nu admite ca clasicismul să fie unica temelie a învățământului secundar, dar încă semate că chiar actuala organizație, dacă ar fi să se schimbe, trebue îndreptată spre acordarea unei mai mari impor­tanțe culturii științifice. Această opinie este prezintată ce­lor care se îngrijesc de chest­iun­ile școlare într’o comunicare a­ d-lui G. Bogdan-Duică, președintele cer­cului profesorilor secundari, înte­meiat pe o ultimă carte, apărută în Germania sub impresia experiența războiului actual, distinsul profe­sor arată că numai o educație în­temeiată pe știință poate da acea pregătire suficientă pentru efor­turi colective de intensitatea celor de acum. E o reeditare a vechea lupte des an­ciens et des modernes. In Germania mai cu seamă, scien­tismul exclusiv al filosofului englez H. Spencer, a avut un răsunas foar­te puternic și se zice că însumi împă­ratul Wilhelm, este un hotărît par­tizan al educației spenceriene. In cercurile noastre didactice e­­xistă deci două curente, cari nu sunt, desigur, nici noul, nici reduc­tibile. Chiar legiuitorul de la 1898 a în­cercat o sinteză a lor, sinteză însă care nu a dat toate roadele aștep­tate. Sinteza de la 1898 era inspirată de ideia­ trifurcării, astfel ca în to­at cursul superior al liceului să fie înzestrat și cu o secție clasică și cu una științifică, destinate elevilor cu aptitudini și destinații deosebite. O nouă sinteză s-ar putea opera pe ideia ciclurilor, astfel încât cur­sul inferior să fie întemeiat pe cla­sicism— nn înțelesul larg al cuvîn­­tului—­ și cel superior pe educația științifică. Ca în orice conflict de opinii ex­treme și aici adevărul trebue să se găsească pe o cale mijlocie. Discu­țiile actuale, interesante desigur, nu vor rămânea sterile ci din ele va trebui să răsară această nouă sin­teză pe care o așteptăm.­ ­6­0­0 o­C. H. Hspecte Sociale Crucea Roșie Societate națională „Crucea Ro­șie“ a României și­ a ținut ori pri­ma adunare generală, după fuzio­narea celor două societăți ante­rioare, eveniment care a avut loc la 7 Mai 1915. Abia s’a scurs un an de la această fuzionare și s’au pu­tut vedea © rî, din darea de seamă, roadele strălucite pe care le-a dat această admirabilă instituțiune, datorită inițiativei private. Fără îndoială că societatea „Cru­cea Roșie“ a Romîniei este azi una din cele mai puternice organiza­­țiuni, din cîte avem în țară, grație muncei statornice, devotamentului fără margini și sacrificiului făcut de conducătorii și membrii ei, de instituțiunîle publice și particula­re și de toți generoșii donatori, cari au contribuit la propășirea și la consolidarea acestui așezămînt național. Câteva cifre nu mai sânt de ajuns pentru a pune în adevărata lumi­nă progresul uriaș pe care la fă­cut în ultimul an. Astfel, averea totală a ambelor societăți fuziona­te, la 7 Mai 1915, era de 3.194.591 lei. De atunci și pînă în 31 Martie 1916 societatea a pri­miit­ diferite donaț­iuni, așa că astăzi averea to­tală a „Crucei Roșii“, compusă din efecte, numerar, imobile, material sanitar și spitalicesc, trece de șap­te milioane și jumătate. Un rezultat așa de strălucit, în mai puțin de un an, este o adevă­rată izbîndă. -o o o- Har'l 31 Malu 1918 Ziarele au anunțat că un d detasament de trupe rus, a străbătut pe teritoriul nostru, la Mamornița. •v De­sigur asemenea fapt nu poate fi atri­buit de­cît eroare­ comandantului acestui de­tașament, căci nimeni n'ar putea concepe — fiind date relațiunile noastre cu Imperiul vecin — ca o încălcare a teritoriului românesc să poată fi atribuită altei cauze de­cit unei erori locale, care nu ne îndoim că va fi grabnic îndreptată. BOALELE epidemice la război — Dezastrele pe care se pro­­duc în rîndurile armatelor — Alături de atâtea dezastre pe care le-a abătut asupra omenirei, îngrozitorul război care s’a deslăn­­țuit în Europa, cel mai teribil din­tre toate a fost acela al diferitelor boa­le epidemice. Numărul victime­lor făcute de aceste boale este în­grozitor de mare și dacă ne-aim gândi numai la ravagiile pe cari le-a făcut „tifosul exantematic în rândurile nenorocite­ armate a Ser­biei, atunci ne dăm seama de câtă grozăvie și ce prăpăd constitue aceste epidemii în rândurile oști­rilor ce se războesc. Dar dacă epidemiile din războiul actual au făcut atâtea victime în țările de războiu, cu atât mai ma­re trebbue să fie grija corpului me­dical al țărilor neintrate în război, de a le pregăti cât, mai bine din punct de vedere medical pentru a putea astfel, în cazul unui războiu să țină piept diferitelor epidemii: tifosul exantomatic, holera, ciuma, febra tifoidă, și altele. Cu privire la epidemiile de răz­boi, distinsul nostru savant, pro­fesor dr. Babeș, a făcut, cu ocazia ultimului congres medical ținut în Capitală în cursul lunii curen­te, o foarte interesantă carmunica­­re prin care odată cu semnalarea pericolului acestor epidemii, a dat și o întreagă serie d­e sfaturi știin­țifice, din care cu siguranță, cor­pul nostru medical va ști să tragă maximul de învățăminte necesare practicei înaltei misiuni sociale pe care o au. Toate statele neutre, — a spus distinsul profesor în comunicarea sa—, au datoria în timpul războiu­lui actual să continue cu o insis­tență deosebită opera de civiliza­ție a omenirei atât de compromisă prin război și în prima linie să contribuie, prin lucrări și cercetări științifice la ușurarea dezastrelor provocate de starea actuală de lu­cruri din țările beligerante. Pentru a arăta­­ câtă importanță au cercetările științifice medicale, cu privire la epidemiile de război, distinsul profesor a spus în esen­ță: Se știe că în războaiele ante­rioare, mult mai mulți dintre com­batanți au căzut din pricina epi­demiilor de­cît din cauza armelor. In războiul actual însă se observă o foarte pronunțată diminuare a victimelor epidemiilor și aceasta nu poate fi de­cît rezultatul pro­gresului științei medicale. In războiul actual s-a făcut dova­da deplină că cu cît­ unul dintre be­ligeranți a fost mai bine pregătit din punct de vedere al igienei și cu cât a știut ca din timp de pace să ia cele mei serioase măsuri me­dicale, cu atât trupele acelui beli­gerant, au avut să sufere mai pu­țin pe urma diferitelor boale e­­pidemice declarate în rândurile oș­tirilor. Așa de pildă dacă s-ar com­­para numărul victimelor boalelor epidemice din rândurile armatelor franceză și germană, cu acela al victimelor din armata sârbească, a­tunci s-ar vedea că numărul celor din­tâi este cu mult mai redus de­cât al celor din urmă, de­și arma­tele franceză și germană numără un efectiv incomparabil mai ma­re de­cât acela al armatei sîrbești. Epidemiile de războiu au fost în­grozitoare în țările slab pregătite din punct de vedere medical și s-a făcut încă o dată dovada deplină că cu cât soldați unei armate au fost mai bine pregătiți din punct de vedere igienic, au fost mai bi­ne hrăniți, mai bine îmbrăcați și îngrijiți în așa fel în­cît să țină piept lipsurilor și intemperiilor, inerente de altfel orcărui război, cu atît ei au putut rezista grozave­lor efecte ale epidemiilor. Epidemiile de războiu sânt boală ale mizeriei, stare de necurățenie, lipsă de alimentație, frigul și al­­tele. Ei bine, trebuește luptat pe cît va fi posibil, ca mizeria să nu sălășluiască în rândurile armatei, să se caute să fie combătută din toate puterile și că toate sacrificii­le, căci îndepărtîndu-se cauzele sa vor pr­eveni efectele. Nu ne îndoim că corpul nostru medical, își va depune în serviciul patriei, toată energia, toată pute­rea de muncă și va ști să facă toa­te sacrificiile. De altfel, corpul medical român­ și-a dat proba sa de destoinicie cu ocazia campaniei din 1913 cînd prin măsurile pe care le-a luat, prin sacrificiile și abnegația de care a știut să dm dovadă, a făcut să înceteze groazaica epidemie de holeră care izbucnise în rîndurila armatei române aflate în Bulgaria. Medicii rosnînî, au putut avea ma­rea satisfacțiune de a vedea cum, astăzi sînt adoptate, mijloacele practice și științifice întrebuința­te de <­î în combaterea holerei, d­in 1913, de către corpurile medicale ale celor mai civilizate armate din Europa. Atît mediei­ armatei fran­­ceze cît și ace­­a­ armatei germane, servindu-se de mijloacele întrebu­ințate de confrați! Iom­* român! în combaterea holerei, au căpătat ce­le mai strălucite rezultate. Faptul acesta este o mare cinste pentru corpul medical român și de­sigur constitue un stimulent pentru o­ muncă și mai încordată în servi­ciul patriei lor. Fost —--------------------------O 9 O-------------------------------­ Vasul Stampshire s’a lovit la o mină - Comunicatul amiali­­tăței engleze — Karnavon 28 Mai. — Amiralita­tea anunță după știrile primite de la comandantul șef al flotei rela­tiv la perderea vaporului llams­­­hire, cu lordul Kitchener și sta­tul său major de pe bord­ Acum, s’a constatat că Hampshire s’a lo­vit de o mină caia pe la orele 8 seara. Vaporul era însoțit în călă­toria sa de două contra­torpiloare. După declarațiile câtorva cupras viețu’torî, pufai la număr, reeșa că ciocnirea s’a întâmplat aproape de orele 8, iar vaporul s’a scufun­dat în 10 minute. Imediat ce s’a aflat, au fost trimise contra torpi­loare și vase­ patrule, de asemeni au fost trimise echipe spre cerc#» târș, în vase cu moto».

Next