Viitorul, aprilie 1921 (Anul 15, nr. 3913-3937)
1921-04-29 / nr. 3936
a^te^eraltoare desframeî’JtoLJțșr vor ataoa la 30 Runtie .- Findcă întrevederea dela Lymionc intre d-nii Briasid și Lloyd Cheerse a dat turnuri rezultate platonice—și acestea încă da să nu se poată spune că n'a dat nici un rezultat,—s’a recurs la formula convocarea Consiîn vederea obținerii liniei Suprem unor restultate grad -practice. Urmează decca la 30 Aprilie, când acest nemuritor consum urmează să-și reia activitatea tutelară asupra, Europei, să se repună în întregul ei problema reparațiunilor datorite de Germania. Discuțiunea va avea drept bază nonile propuneri făcute de Germania prin intertetiul Americei, care va avea ea însăși de apanaj în fața Consiliului Suprem chestiunea personală a insulelor Tap. De altfel, așa cum se anunță de pe acum, în doilinate,zille debt 30 Aprilie va avea să m domine și de data aceasta, ca și în trecut,politica intereselor egoiste ale fiecărei mari puteri în parte, deși problema reparațiunlor, spre pildă, are un caracter de interes general pentru toți Aliații. America, care e probabil să-și reia locul în Consiliul Suprem, fără ca președintele Harding să renunțe totuși la avantagiile speciale ale doctrinei Monroe, o face de data aceasta mai puțin din dorința reluărei unei acțiuni tutelare asupra Europei și mai trai l ca să-și petre interesele în conflctul destul de atent cu Japonia. Că America va specula problema reparațiailor, ca să poată trage foloase în chestiunea insulelor Yap, lucrul nu pare de loc exclus. Că Anglia nu va fi de partea Americei în conflictul cu Japonia, fiindcă interesele ei o angajează maii mult de partea acesteia din urma, faiptul e aproape sigur, după cum sigur ni se pare că de datat aceasta Franița nu avea să se sprijine prea mult pe Anglia în soluționarea problemei reparat junilor. Interesele Angliei o silesc ■Va o schimbare de atitudine, dacia nu în formă cel puțin în fapt. Preocupată de propriile-i interese în colonii și în Angia europeană, veșnic hărțuită de disficuiltați interne, ea merge cu voință spre o politică de desinteresare în problemele dări nu vin în conflict cu interesele ei imadiate și apropiate. O telagramă nu de mult anunța că, chiar în cazul unei ocupațiunii militare a regiuniei Ruhr, Anglia nu va participa cu armata ei, de care are atâta nevoe în colonii. Astăzi, după întrevederea cu d.Briiaiu, se produce declarătumea nu mai puțin semnificativă a d-ilui Lloyd George, că nu înțelege să ia o altitudine în problema reparativiUor înainte de a cunoaște noile propuneri germane, adresate președintelui Harding. Franța singură,prin urmare,—fiindcă și Italia va avea desigur interese proprii de apărat — rămâne în fața Germaniei,care va exploata desigur și de data aceasta lipsa de imitate în politica și atitudinea Aliaților. Așa fiind, concesiuni în chestiunea aceasta nesfârșită a reparațiunilor, nu sumt excluse. * In fața acestor ciocniri de interese între cei mari, mixtele puteri aliate — interesate și ele cu partea lor în soluționarea problemei despăgubirilor,— așteaptă de la cei mari, întruniți iarăși în areopag suprem, să se ia hotărîri despre interesele lor, fără de ele,, fără să li se dea porbrîitatea unui cuvânt de spus. Metoda cunoscută și tradițională a Consiliului Suprem, care a făcut doi ani de-a rândul exasperarea statelor mici, își reia firul întrerupt după un repauz necesar de câteva luni. Intr’o astfel de stuațiiune, ale cărei rezultate ar putea avea importante urmări în desfășurarea evenimentelor internationale de mâine, mnicele puteri aliate, în propriul lor interes, au de urmat, mai mult decât oricând, o politică de prudență, pe care o impune mai ales lpsa vădită de unitate a aliaților celor mari. Numai bf jjindu-se pet -propriile lor forțe, pe aceia ce vor putea vatoricai prin ei înșiși, cei mici vor reuși să-și salvgardeze interesele și să se pună la adăpost1«! surprizelor politicei schimbătoare a itelor mamii DeSbaie»fie Consiliului Suprem, în noua lui sesiune primăvărateca, sunt de urmărit prin urmare cu luare aminte, fiindcă din ele vom avea învățămini de trai și de reținut. ZI CU Z" In coloanele de fapte diverse ale ziarelor din Capitală se publică știrea că un cunoscut bancher ar fi dispărut și poliția nu-i dă de urmă. Iată un bancher puțin inteligent. Căci, dacă aștepta până se votau impozitele dim ministru Titulescu, fuga lui putea să aibă și o explicate nu e și o scuză. # Tot la faptele diverse, din Caspitală, cum trista știre că tânărul Leonard Sadoveanu s’a sinucis într’un boschet de la Șosea fiindcă pe vremea când era secretar al fostului secretar general din industrie, d. Iliescu Brancea. Și-ar fi însușit în mod puțin onorabil niște acțiuni.... „Reșița“ Ce nedrepte sunt câteodată pedepsele pe cari și le aplică oamenii singuri pentru fapte care nu se deosebesc preai mult: unii demisionează din slujbe și alții din viața . Sii comparat netiviferW băneai Blank cu aceea pe care Compania Indiilor din Anglia a făcut-o în Indii. Cu prilejul acesta amintim că tatăl marelui filosof John Stuart Mill, învățatul, James Mill s-a făcut cunoscut în Anglia prin istoricul exact al Companiei Indilor enaleze în care arăta sistemul barbar întrebuințat de aceasta societate de exploatare, pentru a stoarce liiperaftiile indiene și a robi pe vechii locuitori. Câtă deosebire între Mii 11 și Miile * După ce d. Tăzlăuanu a dat deunăzi o secțiune de moralitate d-lui Vintilă Brătianu, nu se putea ca tovarășul său d-l Voith să nu-i imite. Nu mai rămâne acum decât ca d-nii RozHius-Zamfirescu-Reșița și Schuller să întocmească și ei câte o scrisoare de aparare a d-lui general Averescu, în care să facă ceva morală d-lui Vintilă Bratianu... * „Socialismul" se sforțează pentru a nu demonstra superioritatea comunismului Această „superioritate“ a dus Rusia la balul în care se găsește astăzi. Noroc că adevărații socialiști știu acuma ce deosebire este între socialism cuminte și comunism internațional bolșevic, disolvant și ucigător ! La târgul de la Milano se vor expune mostre de industrie română. O secție aparte e rezervată societăților de exploatare Reșița, Tișița și celelalte. Sunt frumoase inițiative cari arată cum se pot realiza beneficii enorme din lupta inteligentă contra intereselor țarei. Ziarul „Dimineața“ a căzut in extaz in fața virimentului de fonduri ale casei Blank, și deduce din faptul că această bancă a deschis filiale în toate colțurile lui că ea este un instrument util economic al țarei, noi deducem de aci ceea ce străinii de mult au dedus că este o bancă eminamente internațională. * ^rlanifestarga monarhisM în Qsrisanis CU PRILEJUL FURAREIORra lim MiesellUMflHHtMB €&im vetre acesta manifestatione zis* rus francez „Je Tenths«* Itineraille solemne aâprix împărătesei Germaniei la Potsdam, au dat ocazia unei impozante manifestații monarhiste. O imațitne enormă evaluată la 300.000 persoane, printre cari 10.000 de ofițeri, asista la ceremonie.. Cortegiul, familia și invitați de marcă, cuprindea 150 persoane și era astfel format. In frunte clerul, pe urmă fosta principesă de coroană Cecilia, însoțită de prințul Eitel-Frederic, apoi fiii și neipoții fostei împărătese, marii duci de Baden, de Saxa și de Meddiemburg. Veniau pe rând generalii înfrunte cu Hindemburg în ună formă de feldmareșal, generalul Ludkendorff, mareșalul v. Mackensen, von Tippitz, Klișck, Balkenhayn. Printre persoanele civile putem remarca pe fostul cancelar Michaels pe fostul vice-cancelar Holfferich, ex-secretand de stat la externe Zimmenrann și numeroși demnitari ai fostei Curți. In templul antic, unde s-a celebrat serviciul funebru, pastorul Dryander a pronunțat o scurtă orațiune; cei patru fii ai ex-jmipărătesei au stat cu săbile scoase, la colțurile catafalcului, joi timpul ceremoniei. După terminarea ceremoniei, principesa Cecca, Hindemburng și Lurdendorff au fost ovaționați, mărit, a datoriei ce trebuiește plătHă. Imperiul ce s’a prăbușit lasă în urmări două mari amintiri: până în 1914 -imaginea unei prosperități fără seamăn, și în timpul celor dintâi patru ani ai războiului, imaginea urnei, epopei formidabile. Moștenirea și Epopeia este încă aproape , de amintirea tuturor: ea nu va fi în adevăr populară decât când vor intra în viața ,publică noile generații. I Dar moștenirea cea mai solidă a lui Wilhelm al II-lea este de a fi spus că „viitorul Germaniei este pe mare“. Germanul nu mai este un șoarece de cizm“,—cum îi se spunea în urmă cândva. Dânsul a prins gust să joace rol în traficul mondard care se face pe mare. A câștigat o prețioasă experiență, care, a pus-o pentru moment, în serviciul companilor de navigației americane, dar care mai târziu speră să-și recâștige locul pierdut tip contestabil demonstrația monarhistă din Germana nu poate avea un caracter de amenințare imediată. Clasele muncitoare germane care am zădărnicit lovitura lui von Kappl Luttwitz, sunt conștiente de primejdia unei noi monarhii și o vor opri dar importanța totuși e mare, deoarece armatta, bredeciwalii și noile generații sunt favorabile încă monarhiei oăizute“. Ce spune ziarul socialiștilor germani „Vorwentz“ comentează astfel importanța politică a acestei manifestații monarhiste: „Formațiuni ale Reichswehrului, care este considerat ca armată la repuboliei, au luat parte, în mod oficial,la înmormântare. Cea mai mare parte dintre garnizoana a delegat, pe companie, câte un ofițer și patru oameni. Garnizoana din Folsdam a asistait în corpore la ceremonie. Cinci mii oameni din Reichswehr au luat parte în uniformă de ceremonie la aceșistă manifestație monarhistă. Chiar școlile,cu toată ordonanța ministeruluii de instrucție, au luat parte la manifestațiie,petrecând chiar noaptea la Potsdam“, Ua trebe nesocotită manifestația produsă „Le Temps“ serile ode ,ce urmează cu prilejul manifestației acesteia: „Nu trebue să se nesocotească importanța unei asemenea zile. Nu trebuie să se spună numai că a fost cortegiul forțelor strivite și învinse cari reprezentau trecutul. Cu toate că au fost învinse aceste forțe reacționare și militariste sunt singurele cari lucrează energic în Germania de azi Oricât de compromis a fost vechiul regim, el a lăsat o impresie intenisă de pictare și de bogăție, pe când Republica actuală n’arci „curajul de a etesta“ cumi îi reproșa zilele trecute unul din cei macaizi partizani republicani. Ca orice trecut, trecutul înconjurat de aureola legendelor îi se uită defectele, mai ales când prezentul este zdrobitor. Asupra viitorulte Germaniei se pot întrevedea de pe acum reflexele de căști chei au defilat deunăzi la Potsdam. „Regimul Imperial a dispărut în Germania’ în dpa când consecințele crimelor și aici greșelilor sale începeau să se prăbușească asupra poporului german. In ochi mndtimei, se arată că succesorii acestui regim ar purta responabilitatea amhistie:, a cesiunilor teritoriale, a dezar- NOTE Generația de mâine Ne gândim ci o grije pe care orice om ce se interesează și de ceea ce are să se întâmple după el, o explică, la modul cum va fi pregătită generația care ne va lua locul. Ceea de acum a apucat timpuri foarte neprielnice culturei ei intelectuale. Acesta e un fapt. Și de la felul cum ea trăește ni se duce șirul gândurilor la modul cum am trăit noi altă dată. Pe vremea când viața era eftină, când bunul trai era accesibil chiar și celor săraci — un student putea trăi cu leafa de copist la un minister oarecare mai bine decât un director general astăzi,—cu înlesnirile de a ne procura cărți eftine, cu nervii sănătoși ce îi aveam înainte de a fi cunoscut pericolele, privațiunile, frânturile de suflet ale războiului, noi puteam ceti câte cinci șase ori pe zi, puteam lucra în biblioteci, lucra in laboratorii, sorbi de la izvor, în țări străine, in musee arta și cultura milenară. Aveam atunci timp de studiu, de muncă, de contemplare, de pricepere pe îndelete a ceea ce se cucerise înainte de noi, pe terenul intelectual nățeî v te ! Unde mai sunt acele vremuri ? Astăzi cărțile sunt inaccesibile, prin scumperea lor, studenților, astăzi viața grea pune un materialism josnic in tinerețea care altă dată era idealistă, și dornică de înavuțirea minței, nu a buzunarelor. Acest idealism al timpurilor bune și acea liniște care era potrivită cu studiul de temelie, astăzi,nu se mai poate desvolta. Și aceasta ne face să ne gândim cu îngrijorare la generația de mâine. Până acum am avut medici, și ingineri, și profesori, și juriști cari puteau sta fără exagerație 'alături cu cele mai bune similare ale meseriei lor din occident. Ii vom mai avea oare pe aceștia de acum încolo ? Pelronius Pentru a evita o eroare... ARTICOLE... PLĂTITE intr'o serie de ziare „independente“" și știm cine sunt aceste „independente“, apar la intervale regulate articole injurioase pentru unii fruntași politici sau apărând unele mari „afaceri“ la ordinea zilei, îndată ce se arată insă enormitățile din aceste articole contrare interesului general, sau se menționează faptul că ele nu cadrează deloc cu titulatura „independentă" a acestor organe, o scurtă informație anunță că era vorba de „o reclamă plătită", pentru care redacția nu-și ia răspunderea. Căutând bine se găsește câteodată un număr minuscul in josul acestor articole stranii, așezate la loc vizibil și departe de reclame. Câți cetitori știu oare că acest număr pierdut in imensitatea coloanelor ce apăr o cauză nedreaptă Înseamnă car articolul e o simplă reclamă care, în loc să aibă de obiect un cinematograf, o băcănie sau o bodegă, se ocupă de afacerile d-lor Tăslăoann, Schuller, Blank, Weilh et comp. De multe ori însă „administrația“ neglijează cu totul de a pune minusculul număr. Atunci articolele ... plătite apar ca toate celelalte, ziarele „independente“ capătă vremelnici colaboratori în d-nii Schuller, Veith, Blank et comp. care-și apără, în buni negustori, afacerile mai mult sau mai puțin cinstite, folosindu-se nu de creditul lor propriu ci de acel pe care ziarul „independent" îl are în opinia publică ... Iar dacă sistemul acesta nu poate decât să folosească oamenilor de afaceri de mult caracterizați, el nu cadrează cu demnitatea presei, înșelând buna credință a cetitorilor ce iau de bunt reclamele" pe cari nici nu le-ar ceti, dacă le-ar cunoaște origina. Zadarnic au voit unele din aceste ziare să se desvinovățească susținând că „afacerile sunt afaceri". Un anunț bine plătit nu poate fi pus deasupra cinstei și demnitățea ce trebue s-o aibă presa. Zadarnic caută prin tot felul de formule ce dau naștere la echivocuri, să ascundă cetitorilor origina acestor reclame fără ca în acelaș timp să „compromită“ ziarul.. Adevărul e mai presus de toate aceste micimi. O reclamă plătită se așează in modul și locul cuvenit pentru ca cetitorul să înțeleagă de ce e vorba. Contrar devine un articol... plătit, ceea ce n ț-i spre cinstea ziarului care-l publică. Iar dacă aceste adevăruri simple nu pot fi înțelese de organull băncilor internaționale, e cu atât mai rău pentru demitatea „anumitei prese" pe care opinia publică de mult a calificat-o. O ECOURI rganul sovietelor rusești «svestia» anunță că comisarii bolșevicilor ruși, au ordonat tuturor persoanelor cari posedă ceasornice de aur să le remită guvernului din Moscova spre a se putea achita, astfel, mărfurile cumpărate din străinătate —W— Luna trecută au debarcat în Anglia vre-o 400 de supuși austriaci și germani printre cari sunt și baroni, principi, etc., adică o parte din aristocrația Europei centrale. In fața Curței de apel de la Paris se judecă, actualmente, un proces monstru, între moștenitorii compozitorului Donizetti și Soc. autorilor dramatici. E vorba, aici, de vreo câteva milioane și rând pe rând au fost în cauză Opera. Opera comică, agenții teatrale ca și numeroase case de editură DiFarding a constatat, cu prilejul inaugurării funcțiunilor sale, că, din 10 de milioane doari pe cari i-a primit fostul președinte Wilson, pentru cheltuețile războiului, au mai rămas, la Tezaurul american, vre-o 33 de milioane economii. B&l Uionat!'VĂ la 95 VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA - TAXA PE MĂRFURILE GERMANE 0 ariGABE GlobUSE ECONOMIA TAREI CES «are afirmi aceasta este raposrtorul proedatul legi, votată de 0« toată graba de foiksyi.tete Una dîn puținele parlamentul nostru -reclamată de d. Ta aceia, a taxei de 50 la suită pe care statul român va trebui s’o impunăpe viitor asupra tuturor marfiurior importate din Germania. Raportorul acestei legi a fost d. dr. I. N. Angeliscu, profesor la Academia de științe comercitale șii aproape singurul 16n majoritatea averescană care se pricepe din chestiunile economice. Iată ce spune d.tr. I. N. Angelscu în raportul d-sal, despre legea ■ pe care parlamentul a votat-o: „A lua pentru, stat 50 la sută din valoarea mărfurilor germane importate la noi, însemnează a interzice cu desăvârșire importul tuturor mărfurilor din Germania, căci este inadmisibil să producă Germania atât de eftin, încât să poată totuși exporta cu o scădere de preț de 50 la sută față de Anglia, Belgia etc. „Urmările acestui fapt nu sunt aceleași pentru tarile industriale din apus, ca și pentru no.“. O lege bună pentru alții și rea pentru noi M——i > !»■ ui» mammmmmmmm lată și motivele pentru care profită alții de legea pe care am votat-o noi: „1) Țările industriale a ®u apus Lupta de mult, — înainte de război și acum după război,—să aibă un loc cât mai mare pe piața mondială unde erau concurate de Germania, în special în țările orientale. Mai mult încă, Germania se infilrase și pe piața engleză, franceză și belgiană, amenințând existența unora din industriile acestor țări. Prin actest nou blocul economic,pe care il creem, Germania este exclusă de pil piețele interne ale țărilor industriale apusene și industria concurată a acestor țări, ia avânt și se întărește, iar cfehuși iirile orientale în special, rămân viduri spre care se vor scurge produsele industriale ale țărilor apusene, amenințate momentan de o criză de supraproducte. 2. Țările fără o industrie națională nesocdtatâ, între cari se află și Românca de astaz! Interfețe din dubS* importul de mărfuri din Germania, sunt avizate să cumpere mărfurile neetfcite manai din țările aliate. Mășorându-iși piețele de aprovizionare se măresc în mod tottal preturile și deci noii vom cumpăra mai scump. De diferență vor profita țărilor doia cari cumpăram noi“. •Dar nu e numai atât — adaogă d. dr. I. N. Angelescu.— Mărfurile cumpărate dintr’o țară străină se plătesc în maneva, tărei. Leul nostru este azi puțin superior încursață de marca germană, în timp ce este depreciat din datarea sa- normală ,aproape de cinci ori -față de ffrancul francez și balgan și de zilele ori față de lira sterlină. Mărfurile belgiene, iinglez sau franceze, te plătim, și din această cauză mai scurutp decât pe cele germane, întrucât prețurile interne din Germania nu sunt de cinci sau șase ori mai urcate în mărci, decât sunt exprimate prețurile interne în Franța sau Belgia în franci. Aceste observații le facem pentru ai sesiza sacrficiile suportate de fiecare. .Pentru făptuirea turui principiu indiscufeibil, se întrebuințează astfel de mijloace care aduc foloase vieței economice a țărilor industriale din apus, dar pagube enorme economiei noastre naționale. Sacrificiile trebue să aibă o margine ■HMHMHN Raportorul ligei, pentru motivele aratat a mai sus, chc Je că apărarea taxei de 50 la sută sau mărfurile importate din Germania este un sacrificiu pe care i face România și spune categoric ca acest sacrificiu trebue dus până la limta la care el poate fi suportat.Prin proiectul nostru de lege, ca și prin legile respective ale aliațier, se lasă guvernului paterna sa hotărască scruturile de taxă de 50 la sută, pentru mărfurile ce va socoti că trebuiesc sa fie importate din Omolnia. Această hotărâre o va lua guvernul nostru, ținând seama de situația noastră economică specială, dtepta un -guvernele ridate vor fine semna de condițiile speciale ale viatei economica ale popoarelor km. Fiecare din țările aliate au înscris 1» legie respective formele care să se inime prejurările noecistă acomodaie cu «nfără a se depărta de principiul comiun admis. Formula din legea pe care o discutăm ne îngăduie și nouă o acomodare cum prejirările speeficei țărei noastre. Suft această faună rog ca iste maniestare de solidaritate ai aMați noștri în războiul ce urm purtat dar caută să aipere în același timp interesele vitale ale economiei noastre naționale, și de aceea rogonor. Cameră să o voteze. ❖ Trebuci să spunem că această rezervă a fost introdusă în proect de către d. N. Tiulescu, împotriva voinței d ilui Tatase Ionescu. O presiune provizorie Astfel socotește raportorul legii măsura votată, de parlament D. dr. I. N. AngelietSCU spune: „Țin însă să constat, că e vorba de a tage cui caracter provizoriu. Ea poate fi schimbată chiar înainte de sa-și fi ajuns scopul. Intr- adevăr, sttnația politică inter- națională este astfel încât în scurt timp legea poate să Le aprobata, dacă Gemnania ajunge la un aranjamient cu aliații noștri și cu noi, sau ea este ineficace, inutilă sau inaplicabilă față de măsurile mai drastice ce se vor lua împotriva Germaniei In cazul din urmă adică în cazul unei înrăutățiri a raporturor dintre aliați și Germania, interesele economiei noastre naționale ne vor impune nu numai revederea legei pe care o votăm astăzi dar și precizarea astei politic economce, condiționată inísnsi de înțelegeri «a hotărârilor cari vom participa și noi“. Așadar, în raportul său, care este cel mai sever, rediferior-ii al îesft d. dir. I. N. Angelescu arată cât de nenorocită este protrui econovisa nationala măsura pe care ‘parlamentul nostru a votat-o. ■Este întâia orră, credem, când un reportor Constata mrigii’k dezastruoasei are unei legi și care totuși votarea e Astfel de cazuri se întâmplă numai tăriilor care, el învinse în urma unui război. Dar, dacă România n’a fost învinsă în numele ei si a semnat un tratat, acela de la Saint Germain, a cărui urmare este legea die față. Cronica literară Ion Luca Caragiale. Căutând a statornici o legătură intre opera literară și viața lui Caragiale rămânem uimiți de monotonia agitată și supărătoare a existenței sale. In afară de mici încercări de negustorie, nereușite, artistul_jostru a dus o viață neregulată, cu veșnice griji, cu amenințarea deasă de a-i copleși nevoile, până când, grație unei moșteniri și a prietenilor, a putut să se „aranjeze“ și să se consacre cu totul literaturii. Artiștii noștri au un cerc restrâns și un orizont îngust: la noi nu se poate ajunge la gloria universală, la bogățiile imense culese din literatură a scriitorilor apuseni — chiar și ruși odată ! — Artisse vaâtagi numărul din Mish cetul câștigă foarte modest, iar dacă nu face politică sau n’are vr’o altă ocupațiune, atunci, nimerește rău de tot. In lipsa unei arene literare vaste — joc de emulație și de perfecțiune —, în nesiguranța zilei de mâine, scriitorii noștri sunt nevoiți să-și piardă energia în alte direcții, în special în politică, să se" ocupe de lucruri cari n’au nimic comun cu literatura, să-șî relaxeze nervii, să se desconcentreze și să facă artă numai în orele libere. Acesta este un rău general. Nu trebue să condiționăm, în mod absolut, viața lăuntrică de mediul extern. Desigur că sunt foarte multe puncte de atingere, de la cauză la efect și vice versa, dar în fiecare domeniu eset oarecare „autonomiei“, ceea ce se feese de cele mai multe ori — așa de puțini prevăzători, căci vedem limpede cu mintea ce-i de făcut, dar împărăția sentimentului de revoltă ne târăște toată ființa noastră și — în acele clipe — soarta persoanei noastre e hotărâtă de predominarea unui sentiment fără a ține seamă de prevederea inteligenței asupra tuturor celorlalte considerente. închipuiți-vă un biet institutor dintr un oraș de provincie din Franța, Clamecy, care a fost pe vremuri subofițer; acesta se apucă de polemică într’un ziar local. Spiritul său robust, vigoarea ironiei sale tăioase și a humorului său cuceritor, ie aduc aprobarea și admirația concetățenilor. Așa dânsul — claude Tizier — întâmplător se apucă de literatură și scrie aproape o capodoperă „Mon oncle Benjamin". E atâta viață concentrată în această lucrare, atâta pătrundere psihologică, atâta cunoștință a oamenilor, încât, ca și cu Creangă, ca și cu Caragiale, ajungi la concluzia că hazardul le-a determinat opera, cu toate că natura le-a hărăzit talentul și munca fără preget le-a pregătit stihii. Fire contemplativă, temperamente de artist cu toate ezitările de voința și hotărârile energice ale acestuia, Caragiale a avut mai presus de toate un spirit neobosit de observație. El observa viața noastră cu lupa, ca anatomistul. Și când te apropii prea mult de oameni și de lucruri, când superioritatea voinței tale, a culturii tale, a personalității tale c covârșitoare, în mijlocul societății în care trăești, atunci defectele pe cari le vezi — și vezi mai mult defecte, oamenii fiind un mizinm cont podium defecte și de prejudecăți, în majoritatea lor cea mare —, îți apar mărite; lentila spiritelui tău satiric concentrează totul, mărește totul, dă proporțiuni caraghioase vieții și dă vigoare neobișnuită personagiilor prizmuite. Nu numai atât. Artistul încearcă și chiar se vâră, se aclimatizează în mediul lor, le împrumută limbajul lor, se complace a-i analiza in fața noastră petreicându-i în atitudini de un haz omeric. Nu-i vedem decât pe ei, cu toate că îndărătul lor stă o întreagă societate. Sunt unii fie țipi ca Nae Ipingescu, ca jupân Dumitrache, ca Rică Venturianu, ori fantasite ca Veta, ca Zița, ca Mița, și câți din noi nu cunoaștem, n’am cunoscut in viața noastră pe atâția Trahanachi, Dandanachi, Farfurizi, Brânzovenești, Cațavenci, etc. Dar ce are a face banalitatea tipului real cu eroul artei ! Și ce ar fi însemnat pentru noi o fotografie a încântătoarei doamne Gioconda del Giocondo în fața nemuritoarei pânze a lui Leonardo ! Darul suprem al artei este contemplarea esenței lucrurilor, e redarea unei atitudini sufletești și a unei acțiuni, întrun moment dat, cum niciodtă nu o vedem în viața reală, căci este de o mie de ori mai puternică, mai amplificată, mai întreagă, mai interesantă. Ce este „Făclia de Paște" ? Nimic mai banal ca subiect. Un jidan în friguri, Leiba Zibal, care ascultă convorbirile a doi trecători— doi studenți în vacanță —, povestea unei crime, a unui omor, care în creerul înfrigurat al hangiului, in sufletul său bolnav și contaminat de groaza atavică, simte seve că se apropie pericolul, la ideia fixă drept un aspect al realității. Cuprins de halucinație, sugestionat de groază, ca un somnambul ne face să asistăm la o scenă grozavă: studiul fricei care devine groază, spaimă, disperare, schimbarea bruscă a acestor senzații in curaj, îndrăzneală, agresiune, bărbăție, sunt redate in mod magistral. In acest fel, din nimic, Caragiale creează viață, din incidente, din curiozități, dar măestria compoziției și stilul definitiv sunt ale unul clasic. Tot așa de simplă este și „Scrisoarea pierdută“, capodopera dramatică a lui Caragiale. Dintr-o scrisoare pierdută de Joițica, nevasta tânără a fruntașului și bătrânului om politic Trahanache și amanta prefectului de județ lipătescu, scrisoare pe care o găsește avocatul Cațavencu, din această scrisoare artistul scoate o samă de scene așa de reale, așa de verosimile prin vigurozitatea lor, încât ne-a prezentat plastic tot ridicolul ce comportă situațiile false, cultura superficială și nepregătirea politică a indivizilor. Caragiale a prins cu atâta siguranță un colț din viața noastră politică și l-a redat cu atâta putere, cu atâta bimor, că transfiortându-l oriunde efectul ar fi acelaș. In Noaptea Furtunoasă, în D’ale Carnavalului, ori în Conu Leonida față cu reacțiunea, conflictul dramatic e artificial sau lipsește. Sunt o serie de scene caraghioase, de un comic irezistibil, o samă de vodeviluri, pe cari le citim prin părțile admirabile de humor, ce le cuprind, dar în întregimea lor, cu timpul, nu vor mai interesa. Pe când în „Scrisoarea pierdută“, oricât am progresa noi, alegeri oricât de libere am face, tom--* «ituațiile acestei comedii rămân, durabile, pentru că mobilul ce ațâță personagiile, conflictul psihologic va fi actual întotdeauna. De aceia și tipurile acestei piese, fraze întregi au trecut în limbajul comun și au îmbogățit limba curentă. Importanță suficientă și naivă a lui Trahanache, încrederea, sa de Tănase înșelat în tot ce face, păcălit de toți cei ce-l înconjoară, oratoria goală și ambițiile lui Cațavencu, Farfuridi, Brânzovenescu, toată aceea pleiadă de personagii vii, cu viață intensă, Tipătescu, tânărul amețit de putere și beat de meritele sale, admirabilul ipistat, credincios ca un câine Pristanda, jucăria și instrumentul politicianilor, rolul semnificativ și așa de bine redat al cetățeanului turmentat, al alegătorului fostului regim electoral cenzitar; nulitatea pretențioasă a lui Dandanachi, ambițiile și dragostea roiucirii simpatice — toate acestea sunt așa de naturale, toate aceste personagii ne apar așa de reale că piesa ne pare scrisă după mai multe decenii, ca astăzi—și așa va părea urmașilor noștri după sute de ani. Celelalte piese de teatru ale lui Caragiale se refră la anumite situații specifice de la noi, ca să le înțelegi ar trebui să cunoști prea bine România veche, București vechi, Ploești de altă dată, de aci lipsa lor de durabilitate. S’a greșit la noi când a fost vorba de Caragiale să se scoată mai mult la iveală autorul dramatic decât scriitorul în genere. Părerea noastră este că nuvelele, schițele și amintirile eminentului comic au o soare tot rea de mare ca și lucrările sale de teatru, ba chiar, uneori sunt superioare acestora. Cât privește unica sa dramă „Năpasta” este o încercare neizbutită, o reminiscență din literatura rusă ca miez. Conflictul dramatic este fals. Nu se scoate indhipoi ca o femee, trăind alături zece ani ca un bărbat să nu fie preocupată decât de s-și răzbuna pe el, pentru că actualul ei soți a ucis pe un drăguț romantic al acesteia, înainte de a se mărita. In afară de tipul lui Ion, turtemic și tragic — poate că îl vedem sub prizma neuitatei creațiuni a lui Iancu Brezeanu — restul persoanelor sunt manechini ce vorbesc, ceea ce le dictează Caragiale. Se vede că aici nu este în elementul său. Din colecția vastă de figuri și tablouri din viața contimporană, din nenumăratele sale observații și copii după natură, a extras Caragiale schițele, nuvelele și cele câteva povestiri ale sale. In toate predomină acelaș humor sănătos, acelaș dialog viu și presmant, acelaș stil adecvat persoanelor și situațiilor, limpede, săltăreț, impecabil prin preciziunea și puritatea lui. In afară de Eminescu, Odobescu, marele Bălcescu, nici un scritor al nostru nu s’a ocupat așa de mult de perfecțiunea, poleirea, și turnarea în cuvinte bine conturate ale stilului, de așezarea propozițiilor în fraze, nimeni n’a mânujit cu mai multă siguranță sintaxa Umbri non-Croirea în pag. 2-a de ION FOȚI