Viitorul, aprilie 1921 (Anul 15, nr. 3913-3937)

1921-04-29 / nr. 3936

a^te^eraltoare desframe­­î’JtoLJțșr­ vor atao­a la 30 Runtie .- Findcă întrevederea del­a Lymionc intre d-nii Briasid și Lloyd Cheerse a dat turnuri rezultate platonice—și acestea încă d­a să nu se poată spune că n'a dat nici un rezultat,—s’a re­curs la formula convocarea Consi­în vederea o­bținerii liniei Suprem unor restultate grad -practice. Urmea­ză dec­­ca la 30 Aprilie, când acest nemuritor cons­um urmează să-și reia activitatea tutelară­­ asupra,­ Eu­ropei, să se repună în întregul ei problema reparațiunilor datorite de Germania. Discuțiunea va avea drept ba­ză nonile propuneri făcute d­e Germania prin intertet­iul Ame­­ricei, car­­e va avea ea însăși de a­­panaj în fața Consiliului Suprem chestiunea personală a insulelor T­ap. De altfel, așa cum se anunță de pe acum, în d­oilinat­e,zille debt 30 Aprilie va avea să­­ m­­ domine și de data aceasta, ca și în trecut,­­politica in­tereselor egoiste ale fiecărei mari pu­­­­teri în parte, deși problema repara­ți­un­­l­or, spre pildă, are u­­n caracter de interes general pentru toți Aliații. America, care e probabil să-și reia locul în Consiliul Suprem, fără ca președintele Harding să renunțe to­tuși l­a avantagiile speciale ale doc­trinei Monroe, o face de data aceas­ta mai puțin din dorința reluă­r­ei u­­nei acțiuni tutelare asupra Europei și mai trai­ l­ ca să-și­­ petre interesele în conflctul destul de atent cu Japo­­n­i­a. Că America va specula proble­ma reparațiai­lor, ca să poată trage foloase în chestiunea­ insulelor Yap, lucrul nu pare de loc exclus. Că An­glia nu va­­ fi de partea Am­ericei în conflictul cu Japonia, fiindcă intere­­sele ei o angajează maii mu­l­t de par­tea acesteia din urma, faiptul e a­­proape sigur, după cum sigur ni se pare că de datat a­cea­sta F­ranița nu avea să se sprijine­­ prea mult pe An­glia în soluționarea problemei repa­rat junilor. Interesele Angliei o silesc ■Va o schim­bar­e de atitudine, dacia nu în formă cel puțin în fapt. Preocu­pată de p­ropriile-i interese în colonii și în Angi­a europeană, veșnic hăr­țuită de disficuiltați interne, ea merge cu voință spre o politică de desin­­teresare în problemele dări nu vin în conflict cu interesele ei­­ imadiate și apropiate. O telagramă nu de mult anunța că, chiar în cazul unei oc­upațiunii militare­ a regiun­iei Ruhr, Angli­a­ nu va participa cu armata ei, de care are atâta nevoe în colonii. Astăzi, după întrevederea cu d.­­Briiaiu, se produce declarătumea nu mai puțin semnificativă a d-ilui Lloyd George, că nu înțelege să ia o alt­itudine în problema reparativiUor înainte de a cunoaște no­ile propuneri germane, adresate­­ președintelui Harding. Fran­ța singură,­­prin urmare,—fiindcă și Italia va avea desigur interese pro­prii de apărat — rămâne în fața Germaniei,­­care va exploata desi­gur și de data aceasta lipsa de imi­tate în politica și atitudinea Aliați­lor. Așa fiind, concesiuni în chestiu­nea aceasta nesfârșită a repa­rațiu­nilor, nu sumt excluse. * In fața acestor ciocniri de interese între cei mari, mixtele puteri aliate — interesate și ele cu­ partea lor în so­luționarea problemei despăgubirilor­,— așteaptă de la cei mari, întruniți ia­­răși în areopag sup­rem,­ să se ia ho­­tărîri despre interesele lor, fără de ele,, fără să li se dea por­brîitatea u­­nui cuvânt de spus. Metoda cunos­cută și tradițională a­­ Consiliului Su­prem, care a făcut doi ani de-a rân­dul exasperarea statelor mici, își reia firul întrerupt­­ d­upă un repauz necesar de câteva luni. Int­r’o astfel de stuațiiune, ale cărei rezultate ar putea avea importante­­ urmări în desfășurarea evenimentelor interna­tionale de mâine, mnicele­­ puteri ali­ate, în propriul lor interes, au de urmat, mai mult decât ori­când, o politică de prudență, pe care o im­pune mai ales lpsa vădită de uni­tate a aliaților celor mari. Num­ai bf­ jjindu­-se pet -propriile lor­ forțe, pe aceia ce vor­­ putea v­ator­­ica­i prin ei înșiși, cei mici vor­­ reuși să-și salvgardeze interesele și să se pună­­ la adăpost1«! surprizelor politicei schimbătoare a itelor mami­­i DeSbaie»­­f­ie Consiliului Suprem, în noua lui sesiune primăvărateca, sunt de ur­mărit prin urm­are cu luare aminte, fiindcă din ele vom a­vea învățămini de trai și de reținut. ZI CU Z" In coloanele de fapte diverse ale ziarelor din Capitală se publică ști­rea că un cunoscut bancher ar fi dispărut și poliția n­u-i dă de urmă. Iată un bancher puțin inteligent. Căci, dacă aștepta până se votau impozitele­­ dim­ ministru Titule­scu, fuga lui putea să aibă și o explica­te nu e și o scuză. # Tot la faptele diverse, din Caspi­­tală, c­u­m trista știre că tânărul Leonard Sadoveanu s’a sinucis în­­tr’un boschet de la Șosea fiindcă­ pe vremea­ când era secretar al fostului secretar general din industrie, d. Iliescu Bra­ncea. Și-ar fi însușit în mod puțin onorabil niște acțiuni.... „Reșița“ Ce nedrepte sunt câte­odată pe­depsele pe cari și le aplică oamenii singuri­­ pentru fapte care nu se deo­sebesc preai mult: unii demisionea­ză din slujbe și alții din viața . Sii comparat netiviferW băneai Blank cu aceea pe care Compania In­­diilor din Anglia a făcut-o în Indii. Cu prilejul acesta amintim c­ă ta­tăl marelui filosof John Stuart Mill, învățatul, Jam­es Mill s-a făcut­­ cu­noscut în Anglia prin istoricul exact al Companiei Indilor enaleze în ca­re arăta sistemul barbar întrebuin­țat de aceasta societate de exploa­tare, pentru a stoarce liiperaftiile in­diene și a robi pe vechii locuitori. Câtă deosebire între Mii 11 și Miile­­ * După ce d. Tăzlăuanu a dat deunăzi o secțiune de moralitate d-lui Vintilă Bră­­tianu, nu se putea ca tovarășul său d-l Voith să nu-i imite. Nu mai rămâne acum decât ca d-nii RozHius-Zamfirescu-Reșița și Schuller să întocmească și ei câte o scrisoare de a­­parare a d-lui general Averescu, în care să facă ceva morală d-lui Vintilă Bra­­tianu... * „Socialismul" se sforțează pentru a nu demonstra superioritatea comunismului Această „superioritate“ a dus Rusia la balul în care se găsește astăzi. Noroc că adevărații socialiști știu acuma ce deose­­bire­ este între socialism cuminte și co­munism internațional bolșevic, disolvant și ucigător ! La târgul de la Milano se vor expune mostre de industrie română. O secție a­­parte e rezervată societăților de exploa­tare Reșița, Tișița și celelalte. Sunt fru­­moase inițiative cari arată cum se pot realiza beneficii e­norme din lupta inte­ligentă contra intereselor țarei. Ziarul „Dimineața“ a căzut in extaz in fața virimentului de fonduri ale casei Blank, și deduce din­ faptul­ că această ban­că a deschis filiale în toate colțurile lui că ea este un instrument util economic al țarei, noi deducem de aci ceea ce străinii de mult au dedus că este o bancă emina­mente internațională. * ^rlani­festarga monarhisM în Qsrisanis CU PRILEJUL FU­RAREIOR­ra­ lim Miesel­lUMflHHtMB €&im vetre­ acesta manifestatione zis* rus francez „Je Tenths«* Itineraille solemne aâp­rix­ împă­­rătesei Germaniei la Potsdam, au dat ocazia unei impozante manifes­tații monarhiste. O imațitne enor­mă evaluată la 300.000­­ persoan­e, printre cari 10.000 de ofițeri, asista la­ cerem­onie.. Cortegiul­, fam­ilia și invitați de marcă, cuprindea 150 per­soan­e și era astfel format. In frunte clerul, pe urmă fosta prin­cipesă de­­ coroană Cecilia, însoțită de prințul Eitel-Fred­eric, apoi fiii și neipoții fostei împărătese, marii duci de­­ Baden, de Saxa și de Meddiem­bur­g. Veniau pe rând generalii în­frunte cu Hinde­mburg în ună formă de feld­­mareșal, generalul Ludkendor­ff, ma­reșalul v. Mackensen, von Tippitz, Klișck, Balkenhayn. Printre persoanele civile putem remarc­a­­ pe fostul cancelar Michael­s pe fostul vice-cance­lar Holfferich, ex-secretand de stat la­ externe Zim­­­menrann și numeroși demnitari ai fostei Curți. In templul antic, unde s-a celebrat serviciul funebru, pastorul Dryander a pronunțat o sc­urtă orațiune; cei patru fii ai ex-jmipărătesei au s­tat cu săb­i­le scoase, la colțu­r­ile cata­falcului, joi timp­u­l ceremoniei. După terminarea ceremoniei, prin­cipesa Cecca, Hindemburng și Lur­­dendorff au fost ovaționați, mărit, a datoriei ce trebuiește plă­tHă. Imperiul ce s’a prăbușit lasă în urmări două mari amintiri: până în 1914 -imaginea unei prosperități fără seamăn, și în timpul celor dintâi patru ani ai războiului, imaginea urnei, epopei formidabile. M­oștenirea și­ Epopeia este încă aproape , de a­­mintirea tuturor: ea nu va fi în ade­văr populară decât când vor intra în viața ,publică noile generații. I Dar moștenirea cea mai solidă a lui Wil­helm­­ al II-lea este de a fi spus că „viitorul Germaniei este pe mare“. Germanul nu­ mai este un șoarece de cizm­“,—cum îi se spu­nea în urmă cândva. Dânsul a prins gust să joace rol­­ în traficul mondard care se face pe mare. A câștigat o prețioasă experiență, care, a pus-o pentru moment, în serviciul companilor de navigației americane, dar care mai târziu speră să-și re­câștige locul pierdut tip contestabil demonstrația monar­histă din­ Germana nu poate avea un caracter de amenințare imediată. Clasele muncitoare germane care am zădărnicit lovitura lui von­­ Kappl Lut­­twitz, sunt conștiente de­­ primejdia unei noi monarh­ii și o vor opr­i dar importanța totuși e mare, de­oarece armatt­a, bredeciwalii și noile generații sunt favorabile încă mo­narhiei oăizute“. Ce spune ziarul socialiș­tilor germani „Vorw­entz“ comentează astfel i­mportanța politică a acestei mani­festații monarhiste: „Formațiuni ale Reichswehrului, care este­ considerat ca armată la repu­boliei, au luat parte, în mod­ ofi­­cial,­­la înmormântare. Cea mai mare parte dintre garnizoana a­­ delegat, pe companie, câte un ofițer și­­ patru oameni. Garnizoana din Folsdam a asistait în corpore la ceremonie. Cinci mii oameni din Reichswehr au luat­­ par­te în uniformă de cere­monie la aceșistă manifestație mo­­narhistă. Chiar școlile,­­cu toată or­donanța ministeruluii d­e instrucție, au luat parte la m­anifestațiie,­­petre­când chiar noa­ptea la Potsdam“, Ua treb­e nesocotită manifestația produsă „Le Temps“ serile ode ,ce­­ urmea­ză cu prilejul manifestației acesteia: „Nu trebue să se nesocotească im­portanța unei asemenea zile. Nu trebuie să se spună numai că a fost cortegiul forțelor strivite și învinse cari reprezentau­ trecutul. Cu toate că au fost învinse aceste forțe reac­ționare și militariste sunt singurele cari lucrează energi­c în Germania de azi Oricât de compromis a fost vechiul regim, el a lăsat o impresie intenisă de­­ pictare și de bogăție, pe cân­d Republica actuală n’arci „cura­­j­ul de a ete­sta“ cumi îi reproșa zilele trecute unul din cei ma­caizi partizani republicani. Ca­ orice trecut, trecutul­ înconju­rat de aureola legendelor îi se uită defectele, mai ales când prezentul este zdrobitor. Asupra viitorulte Germaniei se pot întrevedea de pe acum reflexele de căști chei au defilat deunăzi la Potsdam. „Regimul­­ Im­perial a dispărut în Germania’ în dpa când consecin­țele­ crimelor și aici greșelilor sale înce­pe­au să se prăbușească asupra po­porului german. In och­i mndt­imei, se arată că succesorii acestui regim ar purta respon­abilitatea amhis­­tie:, a cesiunilor teritoriale, a dezar- NOTE Generația de mâine Ne gândim ci o gri­je pe care orice om ce se interesează și de ceea ce are să se întâmple după el, o explică, la modul cum va fi pregătită generația care ne va lua locul. Ceea de acum a apucat timpuri foarte neprielnice culturei ei in­telec­­tuale. Acesta e un fapt. Și de la fe­lul cum ea trăește ni se duce șirul gândurilor la modul cum am trăit noi altă dată. Pe vremea când viața era eftină, când bunul trai era accesibil chiar și celor săraci — un student putea trăi cu leafa de copist la un mi­nister oarecare mai bi­ne de­cât un director general astăzi,—cu înlesni­rile de a ne procura cărți eftine, cu nervii sănătoși ce îi aveam înainte de a fi cunoscut pericolele, privațiunile, frânturile de suflet ale războiului, noi puteam ceti câte cinci șase ori pe zi, puteam lucra în biblioteci, lucra in laboratorii, sorbi de la izvor, în țări străine, in musee arta și cultura milenară. Aveam atunci timp de stu­diu, de muncă, de contemplare, de pricepere pe îndelete a ceea ce se cuce­rise înainte de noi, pe terenul intelec­tual n­­ățeî­ v te ! Unde mai sunt acele vremuri ? As­tăzi cărțile sunt inaccesibile, prin scumperea lor, studenților, astăzi via­ța grea pune un materialism josnic in tinerețea care altă dată era idea­listă, și dornică de înavuțirea minței, nu a buzunarelor. Acest idealism al timpurilor bune și acea liniște care era potrivită cu studiul de temelie, astăzi,nu se mai poate desvolta. Și aceasta ne face să ne gândim cu îngrijorare la generația de mâine. Până acum am avut medici, și ingi­neri, și profesori, și­­ juriști cari pu­teau sta fără exagerație 'alături cu cele mai bune similare ale meseriei lor din occident. Ii vom mai avea oare pe aceștia de acum încolo ? Pelronius Pentru a evita o eroare... ARTICOLE... PLĂTITE intr'o serie de ziare „independente“" și șt­im cine sunt aceste „independente“, apar la intervale regulate articole­­ injurioase pentru unii fruntași politici sau apărând unele mari „afaceri“ la ordinea zilei, în­dată ce se arată insă enormitățile din a­­ceste articole contrare interesului general, sau se menționează faptul că ele nu ca­drează deloc cu titulatura „independentă" a acestor organe, o scurtă informație a­­nunță că era vorba de „o reclamă plătită", pentru care redacția nu-și ia răspunderea. Căutând bine se găsește câte­odată un nu­măr minuscul in josul acestor articole stranii, așezate la loc vizibil și departe de reclame. Câți cetitori știu oare că acest număr pierdut in imensitatea coloanelor ce apăr o cauză nedreaptă Înseamnă car articolul e o simplă reclamă care, în loc să aibă de obiect un cine­matograf, o bă­cănie sau o bodegă, se ocupă de afacerile d-lor Tăslăoann, Schuller, Blank, Weilh et comp. De multe ori însă „administrația“ ne­glijează cu totul de a pune minusculul n­umăr. Atunci articolele ... plătite apar ca toate celelalte, ziarele „independente“ capătă vremelnici colaboratori în d-nii Schuller, Veith, Blank et comp. care-și apără, în buni negustori, afacerile mai mult sau mai puțin cinstite, folosindu-se nu de creditul lor propriu ci de acel pe care ziarul „independent" îl are în opi­nia publică ... Iar dacă sistemul acesta nu poate decât să folosească oamenilor de afaceri de mult caracterizați, el nu ca­drează cu demnitatea presei, înșelând bu­na credință a cetitorilor ce iau de bunt reclamele" pe cari nici nu le-ar ceti, da­că le-ar cunoaște origina. Zadarnic au voit unele din aceste zia­re să se desvinovățească susținând că „­afacerile sunt afaceri". Un anunț bine plătit nu poate fi pus deasupra cinstei și demnitățea ce trebue s-o aibă presa. Za­darnic caută prin tot felul de formule ce dau naștere la echivocuri, să ascundă ce­titorilor origina acestor reclame fără ca în acelaș timp să „compromită“ ziarul.. Adevărul e mai presus de toate aceste micimi. O reclamă plătită se așează in modul și locul cuvenit pentru ca cetitorul să înțeleagă de ce e vorba. Contrar devi­ne un articol... plătit, ceea ce n ț-i spre cinstea ziarului care-l publică. Iar dacă aceste adevăruri simple nu pot fi înțelese de organull băncilor inter­naționale, e cu atât mai rău pentru dem­­­itatea „anumitei prese" pe care opinia publică de mult a calificat-o. O­ ECOURI rganul sovietelor rusești «­svestia» a­­nunță că comisarii bolșevicilor ruși­, au ordonat tuturor persoanelor cari posedă ceasornice de aur să le remită gu­vernului din Moscova spre a se putea a­­chita, ast­fel, mărfurile cumpărate din străinătate —­W— L­una trecută au debarcat­­ în Anglia vre-o 400 de supuși austriaci și ger­mani printre cari sunt și baroni, prin­cipi, etc., adică o parte din aristocrația Europei centrale. I­n fața Curței de apel de la Paris se ju­decă, actualmente, un proces monstru, între moștenitorii compozitorului Doni­zetti și Soc. autorilor dramatici. E vorba, aici, de vre­o câte­va milioane și rând pe rând au fost în cauză Opera. Opera­ comi­­că, agenții teatrale ca și numeroase case de editură D­iFarding a constatat, cu prilejul inau­gurării funcțiunilor sale, că, din 1­­0 de milioane do­ari pe cari i-a pri­mit fostul președinte Wilson, pentru chel­­tuețile războiului, au mai rămas, la Te­zaurul american, vre-o 33 de milioane e­­conomii. B&l Uionat!'VĂ la 95 VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA - TAXA PE MĂRFURILE GERMANE 0 ari­GABE Glob­USE ECONOMIA TAREI CES «are afirmi aceasta este raposr­torul proedatul legi, votată de 0« toată graba de foiksyi­.­­­tete Una dîn puținele parlamentul nostru -reclamată de d. Ta aceia, a taxei de 50 la suită pe car­e statul român va trebui s’o impună­­pe viitor asupra tuturor ma­rfiurior im­portate din Germania. Raportorul ace­stei legi a fost d. dr. I. N. Angeliscu, profesor la Aca­demia­­ de științe com­ercitale șii a­­­proape singurul 16­n majoritatea ave­­rescană care se pricepe din chestiu­nile economice. Iată ce spune d.­­tr. I. N. Ange­­­lscu în raportul d-sal, despre legea ■ pe care parlamentul a votat-o: „A lua pentru, stat 50 la sută d­in valoarea mărfurilor germane impor­tate la noi, însemnează a interzice cu desăvârșire importul tu­turor mărfu­rilor din Germ­­ania, căci e­ste­­ inad­misibil să­ producă Germania atât de eftin, în­cât să­­ poată totuși expor­ta cu o scădere de preț de 50 la sută față de Anglia, Belgia etc. „Urmările acestui fapt nu sunt a­­celea­și pentru tarile industriale din apus, ca și pentru no.“. O lege bună pentru alții și rea pentru noi M——i > !»■ ui» mammmmmmmm lată și­ motivele pentru care pro­fită alții­­ de legea­­ pe care am votat-o noi: „1) Țările industriale a ®u apus Lup­ta de mult, — înainte de război și acum după război,—să aibă un loc cât mai m­are pe piața mondială un­de erau concurate de Germania, în special în țările orientale­. Mai mult încă, Germania se infilrase și pe piața engleză, franceză și belgiană, amenințând existența unora din in­­dustriil­e acestor țări. Prin actest nou blocul economic,­­pe care­ il creem, Germania este exclusă de pil piețele interne ale țărilor industriale apuse­ne și industria concurată a acestor țări, ia avânt și se întărește, iar cfehuși­ ii­rile orientale în special, ră­mân viduri spre care se vor scurge produ­se­le indus­triale ale țărilor apu­sene, amenințate momentan de o criză de supra­producte. 2­. Țările fără­ o industrie naționa­lă n­esocdtatâ, între cari­­ se află și Românca de astaz! Interfețe din dubS* importul de mărfuri din Germania, sunt­ avizate să cumpere mărfurile n­eetfcite manai din țările aliate. M­ă­­șorându-iși piețele de aprovizionare se măresc î­n mod tottal­­ preturile și deci noii vom cumpăra mai scump. De diferență vor profita țăril­or doia cari cumpăram noi“. •Dar nu­­ e numai atât — adaogă d. dr. I. N. Angelescu.— Mărfurile cum­părate dintr’o țară străină se plă­tesc în man­eva, tărei. Leul nostru este azi p­uțin superior în­­curs­­ață de marca­ germană, în timp ce este depreciat din d­atarea sa- normală ,a­­­proape de cinci ori -față de ffr­ancul francez și balgan și d­e zilele ori față de lira sterlină. Mărfurile belgiene, iinglez sau franceze, te plătim, și din această cauză mai scurutp decât pe cele germane, întru­cât prețurile in­terne­­ din Germania n­u sunt de cinci sau ș­ase ori mai urcate în mărci, decât sunt exprimate prețurile in­terne în Franța sau Belgia în franci. Aceste observații le facem pentru ai sesiza sacr­ficiile suportate de fie­care. .Pentru făptuirea turui principiu in­­d­iscufeibil, se întrebuințează astfel d­e mijloace care aduc foloase vieței economice a­ țărilor industriale din apus, dar pagube enorme economiei noastre naționale. Sacrificiile trebue să aibă o margine ■HMHMHN­ Raportorul ligei, pentru motivele ara­tat a mai sus, ch­c Je că apă­rar­ea taxei de 50 la sută sau mărfurile im­portate­­ din Germania este un sacri­ficiu pe care i face România și spu­ne categoric ca acest sacrificiu tre­bue dus până la l­imta la care el poa­te fi suportat.­­Prin proi­ect­u­l nostru de lege, ca și prin legile respective ale aliațier, se lasă guvernului paterna sa hotă­rască scruturile d­e taxă de 50 la­ sută, pentru mărfurile ce va socoti că tre­buiesc sa fie importate din Omol­nia. Această hotărâre o va lua guver­­­nul nost­ru, ținând seama­ de situația noa­stră economică specială, dtept­a un -guvernele ridate vor fine sem­­na de condițiile speciale ale viatei economica ale popoarelor km. Fie­care din țările aliate au înscris 1» leg­ie respective formele care să se in­­ime prejurări­le noecistă acomod­aie cu «n­­fără a se depărta de prin­cipiul comiun admis.­ Form­ula din legea pe care o discutăm ne îngă­duie și nouă o acomodare cum preji­rările speeficei țărei noastre. Suf­t această faună rog­ ca iste ma­ni­estare de solidaritate ai aMați noș­tri în războiul ce urm purtat dar ca­ută să­­ aipere în ace­lași timp intere­sele vitale ale economiei noastre na­ționale, și de aceea rog­onor. Ca­meră să o voteze. ❖ Trebuci să­ spunem că această re­zervă a fost introdusă în proect de către d. N. Tiu­lescu, împotriva vo­inței d ilui Tatase Ionescu. O presiune provizorie Astfel socotește raportorul legii măsura votată, de pa­rlament D. dr. I. N. AngelietS­CU spune: „Țin însă să constat, că e vorba de a tage cui caracter provizoriu. Ea poate fi schimbată chiar înainte de sa-și fi ajuns scopul. Intr- adevăr, s­ttna­ția politică inte­r- națională este astfel în­cât în scurt timp legea poate să Le aprobata, dacă­ Gemnania ajunge la un aranja­­mient cu aliații noștri și cu noi, sau ea este ineficace, inutilă sau inapli­cabilă față de măsurile mai­ drastice ce se vor lua împotriva Germaniei In cazul din urmă adică în cazu­l u­­nei înrăutățiri a raportu­r­­or dintre aliați și Germania, interesele econo­miei noastre naționale ne vor im­pune nu numai revederea legei pe care o votăm astăzi dar și precizarea astei politic econ­om­ce, condiționată inísnsi de înțelegeri «a hotărâri­lor cari vom participa și noi“. Așa­dar, în raportul său, care este cel mai sever, rediferior-ii al îesft d. dir. I. N. Angelescu arată cât de nenorocită este protrui econovisa na­­tionala măsura­­ pe care ‘parlam­entul nostru a votat-o. ■Este întâia or­ră, credem, când un re­por­tor Constata m­rigii’k dezas­truoasei are unei legi și care totuși vo­tarea e­ Astfel de cazuri se întâm­plă nu­mai tăriilor care, el învinse în urma unui război. Dar, dacă România n’a fost învin­să în numele ei si a semnat un tra­tat, acela de la Saint Germain, a că­rui urmare­­ este legea­­ die față. Cronica literară Ion Luca Caragiale. Căutând a statornici o legătură intre o­­pera literară și viața­ lui Caragiale rămâ­nem uimiți de monotonia agitată și su­­părătoare a existenței sale. In afară de mici încercări de negustorie, nereușite, ar­­tistul_j­ostru a dus o viață neregulată, cu veșnice griji, cu amenințarea deasă de a­-i copleși nevoile, până când, grație unei moșteniri și a prietenilor, a putut să se „aranjeze“ și să se consacre cu totul li­teraturii. Artiștii noștri au un cerc restrâns și un orizont îngust: la noi nu se poate a­ju­nge la gloria universală, la bogățiile i­­mense culese din literatură a scriitorilor apuseni — chiar și ruși odată ! — Artis­se vaâta­gi număru­l din Mish ce­tul câștigă foarte modest, iar dacă nu face politică sau n’are vr’o altă ocupațiu­­ne, atunci, nimerește rău de tot. In lip­sa unei arene literare vaste — joc de e­­mulație și de perfecțiune —, în nesigu­ranța zilei de mâine, scriitorii noștri sunt nevoiți să-și piardă energia în alte direc­ții, în special în politică, să se" ocupe de lucruri cari n’au nimic comun cu litera­tura, să-șî relaxeze nervii, să se descon­­centreze și să facă artă numai în orele libere. Acesta este un rău general. Nu trebue să condiționăm, în mod ab­solut, viața lăuntrică de mediul extern. Desigur că sunt foarte multe puncte de atingere, de la cauză la efect și vice versa, dar în fiecare domeniu eset oare­­­care „autonomiei“, ceea ce se fees­e de cele mai multe ori — așa de puțini prevă­zători, căci vedem limpede cu mintea ce-i de făcut, dar împărăția sentimentului de revoltă ne târăște toată ființa noastră și — în acele clipe — soarta persoanei noa­stre e hotărâtă de predominarea unui sen­timent fără a ține seamă de prevederea inteligenței asupra tuturor celorlalte con­­­siderente. închipuiți-vă un biet institutor dintr un oraș de provincie din Franța, Clamecy,­ care a fost pe vremuri subofițer; acesta se apucă de polemică într’u­n ziar local. Spi­ritul său robust, vigoarea ironiei sale tă­ioase și a humorului său cuceritor, ie a­­duc aprobarea și admirația concetățenilor. Așa dânsul — claude Tizier — întâm­plător se apucă de literatură și scrie a­­proape o capodoperă „Mon oncle Benja­min". E atâta viață concentrată în această lu­crare, atâta pătrundere psihologică, atâta cunoștință a oamenilor,­­ încât, ca și cu Creangă, ca și cu Caragiale, ajungi la con­cluzia că hazardul le-a determinat opera, cu toate că natura le-a hărăzit talentul și munca fără preget le-a pregătit stihii. Fire contemplativă, temperamente de ar­tist cu toate ezitările de voința și hotărâ­rile energice ale acestuia, Caragiale a a­­vut mai presus de toate un spirit neobosit de observație. El observa viața noastră cu lupa, ca anatomistul. Și când te apropii prea mult de oameni și de lucruri, când superioritatea voinței tale, a culturii tale, a personalității tale c covârșitoare, în mij­locul societății în care trăești, atunci de­fectele pe cari le vezi — și vezi mai mult defecte, oamenii fiind un mizinm­ cont po­dium defecte și de prejudecăți, în ma­joritatea lor cea mare —, îți apar mări­te; lentila spiritelui tău satiric concen­trează totul, mărește totul, dă proporți­uni caraghioase vieții și dă vigoare neobișnui­tă personagiilor pr­izmuite. Nu numai atât. Artistul încearcă și chiar se vâră, se aclimatizează în mediul lor, le împrumută limbajul lor, se com­­place a-i analiza in fața noastră petre­i­­cându-i în atitudini de un haz omeric. Nu-i vedem decât pe ei, cu toate că îndă­rătul lor stă o întreagă societate. Sunt unii fie țipi ca Nae Ipingescu, ca jupân Dumi­­trache, ca Rică Venturianu, ori fantasite ca Veta, ca Zița, ca Mița,­­ și câți din noi nu cunoaștem, n’am cunoscut in via­ța noastră pe atâția Trahanachi, Danda­­nachi, Farfurizi, Brânzovenești, Cațaven­­ci, etc. Dar ce are a face banalitatea ti­pului real cu eroul artei ! Și ce ar fi în­semnat pentru noi o fotografie a încântă­toarei doamne Gioconda del Giocondo în fața nemuritoarei pânze a lui Leonardo ! Darul suprem al artei este contemplarea esenței lucrurilor, e redarea unei atitudini sufletești și a unei acțiuni, întrun mo­ment dat, cum nici­odtă nu o vedem în viața reală, căci este de o mie de ori mai puternică, mai amplificată, mai întreagă, mai interesantă. Ce este „Făclia de­ Paște" ? Nimic mai banal ca subiect. Un jidan în friguri, Lei­­ba Zibal, care ascultă convorbirile a doi trecători­— doi studenți în vacanță —, po­vestea unei crime, a unui omor, care în creeru­l înfrigurat al hangiului, in sufle­tul său bolnav și contaminat de groaza ata­vică, simte seve că se apropie pericolul, la ideia fixă drept un aspect al realității. Cuprins de halucinație, sugestionat de groază, ca un somnambul ne face să a­sistăm l­a­ o scenă grozavă: studiul fricei care devine groază, spaimă, disperare, schimbarea bruscă a­­ acestor senzații in curaj, îndrăzneală, agresiune, bărbăție, sunt redate in mod magistral. In acest fel, din nimic, Caragiale cre­ează viață, din incidente, din curiozități, dar măestria compoziției și stilul defini­tiv sunt ale unul clasic. Tot așa de simplă este și „Scrisoarea pierdută“, capodopera dramatică a lui Ca­­­ragiale. Dintr-o scrisoare pierdută de Joi­­țica, nevasta tânără a fruntașului și bă­trânului om politic Trahanache și aman­ta prefectului de județ l­ipătescu, scrisoa­re pe care o găsește avocatul Cațavencu, din această scrisoare artistul scoate o sa­mă de scene așa de reale, așa de verosi­mile prin vigurozitatea lor, încât ne-a prezentat plastic tot ridicolul ce compor­tă situați­ile false, cultura superficială și nepregătirea politică a indivizilor. Cara­­giale a prins cu­ atâta siguranță un colț din viața noastră politică și l-a­ redat cu atâta putere, cu atâta bimor, că trans­­fiortându-l ori­unde efectul ar fi acelaș. In Noaptea Furtunoasă, în D’ale Car­navalului, ori în Conu Leonida față cu reacțiunea, conflictul dramatic e artifi­cial sau lipsește. Sunt o serie de­­ scene caraghioase, de un comic irezistibil, o samă de vodeviluri, pe cari le citim prin­­ părțile admirabile de humor, ce le cu­prind, dar în întregimea lor, cu timpul, nu vor mai interesa. Pe când în „Scrisoa­rea pierdută“, ori­cât am progresa noi, a­­legeri ori­cât de libere am face, tom­--* «i­tuațiile acestei comedii rămân, durabile, pentru că mobilul ce ațâță personagiile, conflictul psihologic va fi actual întot­deauna. De aceia și tipurile acestei piese, fraze întregi au trecut în limbajul comun și au îmbogățit limba curen­tă. Importanță suficientă și naivă a lui Trahanache, încrederea, sa de Tănase în­șelat în tot ce face, păcălit de toți cei ce-l înconjoară, oratoria goală și ambițiile lui Cațavencu, Farfuridi, Brânzovenescu, toată aceea pleiadă de personagii vii, cu viață intensă, Tipătescu, tânărul amețit de putere și beat de meritele sale, admira­bilul ipistat, credincios ca un câine Pris­tanda, jucăria și instrumentul politiciani­­lor, rolul semnificativ și așa de bine re­dat al cetățeanului turmentat, al alegăto­rului fostului regim electoral cenzitar; nu­litatea pretențioasă a lui Dandanachi, am­­bițiile și dragostea roiu­cirii simpatice — toate acestea sunt așa de naturale, toate aceste personagii ne apar așa de reale că piesa ne pare scrisă după mai multe de­cenii, ca astăzi—și așa va părea urmașilor noștri după sute de ani. Celelalte piese de teatru ale lui Cara­giale se refră la anumite situații specifice de la noi, ca să le înțelegi ar trebui să cunoști prea bine România veche, Bucu­rești vechi, Ploești­ de altă dată, de aci lipsa lor de durabilitate. S’a greșit la noi când a fost vorba de Caragiale să se scoată mai mult la iveală autorul dramatic decât scriitorul în gene­re. Părerea noastră este că nuvelele, schi­țele și amintirile eminentului comic au o soare tot­ rea de mare ca și lucrările sa­le de tea­tru, ba chiar, uneori sunt supe­rioare acestora. Cât privește unica sa dramă „Năpasta” este o încercare neizbutită, o reminiscen­ță din literatura rusă ca miez. Conflictul dramatic este fals. Nu­ se scoate indhipoi ca o fem­ee, trăind alături zece ani ca un bărbat să nu fie preocupată de­cât de s-și răzbuna pe el, pentru că actualul ei soți a ucis pe un drăguț romantic al acesteia, înainte de a se mărita. In afară de tipul lui Ion, turtemic și tragic — poate că îl vedem sub prizma neuitatei creațiuni a lui Iancu Brezeanu — restul persoanelor sunt manechini ce vor­besc, ce­ea ce le dictează Caragiale. Se vede că aici nu este în elementul său. Din colecția vastă de figuri și tablouri din viața contimporană, din nenumăratele sale observații și copii după natură, a ex­tras Caragiale schițele, nuvelele și cele câte­va povestiri ale sale. In toate predo­mină ace­laș humor sănătos, acelaș dialog viu și presmant, acelaș stil adecvat per­soanelor și situațiilor, limpede, săltăreț, impecabil prin preciziunea și puritatea lui. In afară de Eminescu­, Odobescu, mare­le Bălcescu, nici un scritor al nostru nu s’a ocupat așa de mult de perfecțiunea, poleirea,­­ și turnarea în cuvinte bine conturate ale stilului, de așezarea propo­zițiilor în fraze, nimeni n’a mânujit cu mai multă siguranță sintaxa Umbri non-Cr­oirea în pag. 2-a de ION FOȚI

Next