Viitorul, iulie 1930 (Anul 22, nr. 6717-6743)
1930-07-01 / nr. 6717
Anul al douazeci si doilea Wo. 6717g PACIM 3 LES EX. In TARA B LEI EX. ÎR STBfilXflTBTE A B N A M E NTE IN ?AS3A Un ar----- 700 W Sase Imiim — — 360 . Trei luni — — S0 „ In streinătata Do eu — 1400 iei 700 . Șase luni — * *■ Trei luni — —400 d actia» administrația BUCURESTI SlftAO# EQ8AR (JUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele, Direcţia 361 23 ; Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direa la Administraţia ilarului, Strada R. Poincare 17 fi In toate Agenţie de Pubitate Manuscripeie nepublicate se distrug: 3 LEI EX. in TARA 6 LEI EX. In STRĂINĂTATE A Un simulacru de parlament Desfrâul legislativ Parlamentul actual — pătat prin ingerinţe electorale, cari aziau uitat, dar cari n’au fost mai puţin reale — curând şi-a dat el singur caracteristica şi şi-a decredat condamnarea morală prin ruşinea demisiilor în alb. A fost aceasta o născocire demnă de spiritul canonicului de la Blaj, în care intoleranţa cea mai odioasă, îşi găseşte formulele ipocrite de acţiune. Demisiile în alb au representat astfel în tânărul nostru stat constituţional, şi în tânărul nostru parlamentar sim o ruşine şi o pată morală, o inovaţie a unui spirit ipocrit care a smuls cea din urmă din considerentele democraţiei omeneşti, făcând din „aleşii“ naţiunei, fiinţe fără voinţă, terorizaţi „ de o dare afară“ din parlamentul cu diurne multe, şi cu afaceri pe care d. Vaida, nu s'a sfiit de a le critica de pe banca ministerială. Demisiile în alb, au smuls astfel cea din urmă din caracteristicele morale, ale unei adunări legislative și a transformat parlamentul într’o adunare fără autoritatea de a legifera. Dar alături de acest păcat și de această decapitare morală, felul cum s’au alcătuit, cum s’au „studiat,“ cum s’au votat legile, ne arată că ne aflăm în faţa unei caricaturizări a parlamentului, care merge până la ridicol. In orice ţară cu respect de spiritul constituţional şi de opinia publică, nu se vine cu legi organice, cu „reforme“ administrative, cu legi de înstrăinare, la un sfârşit de sesiune, în tensiunea febrilă a celor ce doresc să plece, şi în starea de agitaţie ce o dă conştiinţa unei închideri de sesiune. Legislaţia unei ţări cere o atmosferă senină, cere un timp de pregătire pentru opinia publică,un timp de studiere în secţiile parlamerentului, legea votată la maşină, alcătuită în pripă, sub guvernarea patimilor politice, or, intereselor personale, devine o jucărie, o mistificare, o perdere de vreme. Şi în realitate, nu o lege, ci toate cele alcătuite de guvern, şi votate în ultimile zile ale sesiunei parlamentare poartă această pecetie a grabei, a ridicolului, a sfidărei adevăratului, parlamentarism. Ne aflăm în faţa unei imitaţii sau simulacru de parlament, în care sufletul adevărat lipseşte, pentru a fi înlocuit cu formule înşelătoare ale unei tehnici de votare. Dar ca să fim şi mai aproape de realitate, putem spune ca aici forma externă, nici tehnica legiferatei nu au salvat, cel puţin aparenţele, iiegie cari sau la oricât acum, cu doua sau trei luni înainte de includere, au fost votate în aşa condiţiuni încât au înjosit viaţa parlamentară. S-au votat câte 3 sau 4 legi pe zi, şi pe noapte, fără ca cei ce votau, în atari condiţiuni, să ştie despre ce este vorba. Iar la cele mai multe din legile votate, din legile pe care guvernul voieşte să le aplice imediat, deci să le scoată din sfera textului şi să le arunce in vâltoarea vieţii noastre publice, au fost votate cu un număr de 30 sau 40 de deputaţi, ori senatori. A fost o bătaie de joc a parlamentului, o mistificare şi a opiniei publice, precum a fost o decădere a „reprezentanţilor naţiunei“ schimbaţi în agenţi fără voinţă şi conştiinţă ai guvernului. Ne întrebăm atunci ce valoare morală pot avea legile alcătuite în aceste condiţiuni şi votate în acest fel. Ce autoritate morală pot avea legile făcute în dispreţul mecanismului parlamentar, şi cu sfidarea oricărei bunecuviinţe, oricărui elementar respect de ce trebuie să fie o operă de legiferare? Se votează legi, cu caracter de reformă a instituţiilor statului, altele cu caracter de înstrăinare a bunurilor ţării (concesia Ste- Avart de pildă) fiind prezenţi câte 30—40 de parlamentari, cu dispreţul avizului Consiliului legislativ, fără consultarea celor direct interesaţi. Oare atari „legi“ pot fi... legi? Este de ajuns a cita, ca fapte recente, protestarea d-lui N. Iorga asupra felului ruşinos cum se votează o lege în parlamentul de azi, ori demisia d-lui I. Cămărăşescu, director ministerial din fruntea Caseiautonome drumurilor, pentru ghiprir scandalos cum s’a făcut concesia Stewart. Pentru a ne da seama că ne aflăm în faţa unei legiuiri neserioase, şi tocmai pentru aceasta adânc prejudiciabilă ţării. Suveranul are mai mult decât oricând rolul de a împiedica cu dreptul ce i-l dă Constituţia, ca să capete putere de legi noianul atâtor legi nestudiate, nevotate în regulă şi cu sfidarea tuturor garanţiilor şi normelor pe care regimul constituţional le cere ca condiţii de valabilitate şi viabilitate a unei legi. —‘T------ NOTE „Dade mergi in vara asta ?" Subiectul acesta este vizeit de actualitate decât oricând. Nici într’o lună a anului nu se descoperă ată- ta reumatici, atâţi bolnavi de rinichi, ori atâţia bolnavi de stomac cât se află printr’o excitaţie a simţului organic intern, în luna premergătoare vacanţelor . In lunile Iulie şi August bântue moda vilegisturei. Cei cari nu pleacă sunt nevoiţi a inventa călătorii fictive, excursii cu automobilul ce nu se fac decât rareori, ori mai practic recurg la sistemul hârtiilor albatre pe fereastră. Ele dau impresia casei nelocuite, şi dau în acelaş timp venin cunoscuţilor, cari neştiutori de acest „truc" cred cu adevărat că stăpânul casei a plecat la băi... In realitate, el stă ascuns, şi numai seara ese în grădiniţa cu un pom anemic, ca să respire un aer, care este ceva mai puţin curat decât la Sinaia, ori Constanţa. De fapt, multe datorii apăsătoare pentru bugetele foarte modeste ale funcţionarilor, sunt provocate de această dorinţă peripatetică, de această „modă" a vilegiaturii, de acest imperativ, care vine periodic, al voinţei conduse de dorul de a fi vilegiaturist. Desigur i eşi din mediul în care ai stat 11 luni, — şi dacă se poate ieşi chiar din ţara ta — este o prinţă pe cât de justificată, pe atâta deutilă, cu rezerva, însă, ca ea să fie sinceră, adică nu provenită din snobism, şi mai ales ca ea să fie încadrată în posibilităţile financiare ale fiecăruia. Dar a pleca la băi, negreşit, inventând boale imaginare, numai şi numai pentru motivul: „Ce are să zică Madam Ionescu“, dacă nu vom merge nicăeri aceasta este condamnabil de bunul simţ. Şi, apoi şi din alt punct de vedere, a trăi unsprezece luni, fără ghidtuială de cărţi, fără o audiţie e concert, fără a sta în curent cu mişcarea teatrală, pentru ca o lună „să trăeşti“ la Vichy, este şi aceasta o concepţie superficială a vieţei. Ziua, fiecare zi, are farmecul şi valoarea ei. Carpe diem ! A vegeta unsprezece luni, ca să trăim o lună în Italia, este o greşală de program vital, este o anihilare a operei zilei, deoarece viaţa e ziua de azi. Să nu o pierdem cu gândul că vom face ceva mai bun pe-, tte două sute de zile! Să dăm fie- ţrei zile obolul nostru de admi-1 falie sinceră a artei, de asimilare I a unei cărţi noul, şi să facem ca interiorul nostru, să ne dea atmosfera civilizatoare, şi să lăsăm vilegiatura — când medicul nu o prescrie ! —,pe seama acelora cari pot să profite de ea, fără preschimbare de poliţă, ori fără contractarea unei alteia noul Simplu sfat banal de contabil. Dar de multe ori, viaţa ne este complicată, prin „poezia" ce-o introducem neoportun în „proza" micului nostru buget!... Vizita d-lui Marincovici D-l dr. V. Marincovici, ministrul de externe al Regatului Iugoslav, o personalitate politică de primul rang şi un diplomat cu o reputaţie bine stabilită în viaţa internaţională a statelor civilizate. După cum în viaţa internă a statului vecin, d-l dr. Marincovici reprezintă forţa politică a nouei democraţii, tot astfel, în politica externă, ca unul din protagoniştii Micei înţelegeri, d-sa desfăşoară cele mai fecunde eforturi pentru asigurarea păcei şi a triumfului politicei mondiale constructive D-I MARINCOVICI INTERIMATELE (In Iulie încep concediile miniștrilor) ! ES. MADQplARU': în «omcesSiu, mă ®5©sr să fă făta interimatul... ME&î&â P®P@yiîB: Glissna asia m’o mal fac... M’ama ars oc*ată... MISTIFICAT ill Am rămas revoltaţi de incon-’ ştienţa şî falsitatea d-lui Mîhalache faţă cu declaraţiunile ce a făcut presei asupra modificărei legei Dobrogei noui. D-sa afirmă: „Deci să fiu categoric: nu se redeschide procesul acestui regim «io proprietate in Dobrogea“ şi mai departe spune „pirpectul nou, nu desfiinţează noua lege“. Câte vorbe atâtea neadevăruri. Rândun încremenit, gândind cum îşi poate permite un ministru al ţării să inducă presa în eroare în modul arătat. Procesul de lege prevede judecarea din nou a tuturor pricinilor în cari nu s-au făcut declaraţii de presupuşii uzufructuari şi cari pe bază de hotărâri judecătoreşti, terenul a trecut şi ca folosinţă în patrimoniul statului care era nud proprietar. Ceva mai mult d. Mihalache afirma că acestea ar fi în număr de vreo două mii şi se fereşte a arăta ce suprafeţe reprezintă. In realitate sunt peste 3000 şi reprezintă o suprafaţă de aproximativ 70.000 ha. D-sa mai afirmă că aceştia sunt aprape toţi turci. Altă inexactitate ministerială: Sunt 2/3 bulgari şi 1/3 turci. După cele mai sus arătate este uşor de judecat mentalitatea actualului ministru al domeniilor. Fress înne un proiect de lege prin care desupae statul de aproximativ 70.000 ha. din averea sa şi afirmă că nu a modificat nimic din vechea lege. Omul acesta este sau inconştient sau mincinos. Ceva mai mult anulează hotărârile date de instanţele de fond şi Curtea de Casaţie, anulează indirect toate vânzările cumpărări. Deci calcă în picioare autoritatea lucrului judecat, principiu pe care dacă nu-l cunoaşte învăţătorul de la Topolovenî, avea la spatele său pe juristul de la Pleniţa d. subsecretar Potârcă, care avea datoria de a-l îndruma. Dar nu se oprește aci. Din pământul ce a mai rămas dură risipirea celor 70.000 ha., proectul prevede a se da înapoi acelora dela cari s’a luat drept plată în natură a terenului ce foloseau pentru a deveni proprietari. Și anume: Celor ce au fost reduși la cinci ha. li se va da ceeace li s’a luat între 1—3 ha. fără nici o plată pentru a îndeplinji promisiunea electorală ce a făcut bulgarilor. In modul acesta a înapoiat bulgarilor întreg pământul Dobrogei noui ce-i aveau în folosință, dându-1 pe veci în proprietatea lor în dauna și jefuirea averei statului, fac sfidare a opiniei publice d. Mihalache vine acum în lamentabilul sfârşit de sesiune parlamentară şi cu o lege a unei Case autonome de colonizări. Ce să mai colonizezi după ce ai risipit cele 70.000 ha. ale statului in modul arătat. C ui tutorii români ai răzbi, cum de întregirea neamului, rămaşii împroprietăriţi îşi vor aduce întotdeauna aminte de ministrul îmbrăcat în strae ţătăneşti, care a vândut drepturile lor pentru meschine interese electorale şi vor zice că a fost lup îmbrăcat în piele de oaie. Politica Externă - Evoluţia politică în Germania - Radicalizarea Germaniei se face într’un tempo mai presus de aşteptări. Ea merge, pe cât se pare, în altă direcţie decât cea presupusă până acum, — merge deadreptul spre extrema dreaptă. In politica acestei ţări, apar pronunţat la suprafaţă socialiştii naţionali cu conducătorul lor, Adolf Hittler. Recentele alegeri din dieta saxonă sunt semnalul care nu mai poate fi neglijat. Cu 183 la sută au crescut voturile social-naţionale în Saxonia, de la alegerile precedente. Oalele sparte le plătesc grupările burgheze, în special partidul populist german, cari au pierdut 50 la sută din alegătorii lor în câteva oraşe de ale Saxoniei, constată corespondentul din Bornin, al agenţiei „Uta". De o panică firească au fost apucate partidele burgheze în urma acestui rezultat electoral din Saxonia, care rezultat e simptomatic pentru situaţia generală a partidelor, politice din Reich■ El e prologul rezultatului unor eventuale alegeri în toată ţara. De o prevestire rea erau chinuite partidele burgheze de mai mult timp. E cunoscută indignarea crescândă din massele electorale, care a luat expresii tot mai pronunţate contra unui sistem punând politica de stat înapoia politicii de partid şi care s-a manifestat, mai ales printre alegătorii partidelor burgheze. Conducătorii acestor partide ştiu de multă vreme că grupele lor merg pe panta scoborătoare şi cunosc exact şi motivele de nemulţumire ale alegătorilor lor. Neînlocuibilul conducător al partidului populist german, Gustav Stresemann, a lansat, nu mult înainte de a muri, un apel de unire către partidele burgheze, iar sforţările, eşuate de curând, de a forma un partid unic, erau un slab ecou al iniţiativei acestui om cu adevărat mare.. Ca motiv principal pentru pretinsa suspendare vremelnică a planului în vederea unui partid unic, s-a invocat că ordinul tinerimei germane vrea să aştepte, mai întâi de toate, rezultatul alegerilor din Saxonia, pentru a se decide. Iată şi acest rezultat. Sunt cumva acum mai favorabile perspectivele formării unui partid de mijloc? Recunosc grupele burgheze, evident greu zdruncinate, — partidul solid al centrului rămâne departe de aceste combinaţii — că ar fi timpul suprem să-şi revizuiască atitudinea spre a mai salva ce se poate . . Cei înfrânţi caută acum vina- El indică pe Hugenberg ca pe cel mai însemnat sprijinitor al lui Hitler, căruia i-ar fi pus la dispoziţie bani pentru agitaţii. Tot ei afirmă că ridicarea naţionaliştilor sociali ar data din ziua când Hugenberg a format cu Hitler alianţa contra planului Young, cu ocazia plebiscitului. Acestea însă sunt împrejurări cari, pentru enormul avânt al mişcării naţional-socialiste, contează deabia în a doua linie. Motivele principale, ale ridicării lui Adolf Hitler de la lucrător zugrav în oraşul austriac Braunau pe Inn la unul din leaderii politici însemnaţi ai Germaniei, au rădăcini mai adânci. Cauzele sociale şi de mentalitate determină strângerea în jurul lui Hitler a masselor de funcţionari şi lucrători căci de aceştia e vorba, în marea, majoritate. Adolf Hitler a cultivat şi organizat, într’un mod extrem de iscusit, mişcarea antisemită, care în Germania, imperială nu juca aproape nici un rol, şi a utilizat, pentru ideile sale, starea de spirite postbelică. Mizeria masselor, cari se simţeau tot mai desgustate de egalizarea pustiitoare a comunitştilor,a fost tot spre avantajul lui Hitler şi din zeci de mii în München am devenit sute de mii în tot Reichul. Măsurile autorităţilor, interzicând insigne şi uniforme, vor rămâne fără nici un efect, ba vor aţâţa şi mai mult. Văzută din afară, întărirea mişcării antisemite Germania ar fi o imitaţie a celei din Austria de pe timpul lui Lueger. Comparaţia însă se pierde chiar prin exteriorul luptei contra evreismului internaţional. Antisemitismele lui Lueger şi lui Hitler stau cu totul pe alte baze. v * Partidele burgheze zdruncinate ale Germaniei sunt acum în preajma unor importante hotărâri. Consternarea cea mai mare asupra evenimentelor domneşte în cercurile partidului populist german, al cărui organ, „Deutsche Allgemeine Zeitung“, dă alarma printr-un articol, prin care vorbeşte de posibilitatea unui nou război civil, care ar trebui evitat cu orice preţ. Reichul se găseşte în cea mai mare strâmtoare, dar tot mai e posibil să se prevină o catastrofă prin mijloace normale. Unul din acestea ar fi o radicală transformare a finanţelor, şi economiei Reichului. Ziarul propune ca guvernul să procedeze la o reducere schematică a salariilor şi preţurilor cu 10 la sută, a bugetului Reichului şi alocărilor către tarile federale şi comune cu 5 până la 10 la sută şi eventual, pe de altă parte, la o urcare a taxei pe bere şi tutun precum şi a impozitului pe afaceri. Dacă ajunge această reţetă, e unda etnic. Grupele burgheze respective ar trebui să ştie că paguba e mai mare şi că reformele trebuie întreprinse la propriul trup, pentru a, se veni în ajtuorul Reichului. Cetăţenimea burgheză germană stă acum în faţa celei mai grele încercări. Marh 1 iuie 1930 O NOUA ERA în ROMANIA — Un articol al d-lui Duca — Marele cotidian francez Le Journal, sosit astăzi, publică un articol datorit d-lui Duca, asupra atitudinei partidului naţional-liberal asupra ultimelor evenimente destinat să lămurească opinia, publică din apu, care a fost greşit informată prin ştiri tendenţioase. România este de-acuma ţara clasică a revoluţiilor pacinice care se desfăşoară în cea mai perfectă ordine şi în cea mai absolută linişte. Astfel a doua zi după războiul mondial toată clasa stăpânitoare a acestei ţări, atât de legată de tradiţiile latine şi atât de pătrunsă de marile principii dela 1789, a fost, aproape dintr’o zi într'alta, deposedată de bogăţiile sale teritoriale şi de puterea sa politică, fără cea mică tulburare a ordinei sau cea mai mică convulsiune socială. Astăzi asistăm la un nou eveniment care, în oricare altă parte, ar fi adus desigur, Dumnezeu ştie ce grave lupte intestine, dacă nu chiar un adevărat războiu civil. Restaurarea dinastică O restaurare dinastică s'a înfăptuit. Principele Carol, după o absenţă de 4 ani, a intrat în ţară pe neaşteptate şi a fost proclamat Regele României la 8 iunie de către Adunarea Naţională. Opinia publică din Apus a fost obicinuită de a nu da credinţă veştilor senzaţionale, dealtfel de obicei desminţite, asupra „gravei situaţiuni din România“. De data aceasta ea a fost înclinată să creadă că s'a sfârşit cu ordinea şi echilibrul politic din această ţară. Era cu adevărat greu de crezut ca un eveniment de importanta unanim recunoscută a actului de la 8 iunie să se poată produce fără a aduce cu D-l DUCAT sine grave consecinţe politice, şi fără să răstoarne ierarhia partidelor cari îşi asumaseră până astăzi răspunderea puterei. Situaţia Partidului Liberal In primul rând partidul liberal, cel mai cunoscut în străinătate pentru rolul preponderant ce l-a avut în organizarea şi consolidarea României de eri si de astăzi, era, acela care printr’un fel de intuiţie ziaristică, a fost unanim arătat ca acela ce ar trebui să fie victima naturală şi inevitabilă, lipsit de la o zi la alta, de orice chestiune, de orice solidaritate, şi condamnat să dispară. Această imagine a situaţiei partidului liberal este tragică şi impresionantă : ea prezintă cu adevărat un contrast între forţa de ieri a partidului şi pretinsa lui slăbiciune de azi. Ea opune disciplina de fier care domnea până la data memorabilă de 8 iunie, la un aşa zis ,,sauve qui petit“ care ar fi devenit în rândurile sale cuvântul de ordine, a doua zi după această memorabilă dată. Această imagine n'are decât un singur cusur: acela dre a nu corespunde deloc realităţii. In serviciu comandat de Ţară Partidul liberal este un organism politic cu o vechime de peste 611 de ani, a cărui istorie se confundă cu evoluţia acestei ţări. Profund legat cu tradiţiile monarhice şi pătruns de spiritul de ordine, acest partid nu s'a gânditniciodată să se depărteze de linia de conduită care şi-a fixat-o şi care se rezumă astfel : să apere România de turbăriiri şi să nu pună, oricare ar fi înflăcărarea luptelor politice, nici o piedică atât consolidării_ interne cât şi celei externe. Partidul liberal, ca organizaţie politică precum, şi fiecare din membrii săi se consideră în serviciu comandat de ţară a cărei salvare tr°ce înainte de orice. La lumina acestui sentiment atât de firesc pentru orice bun român, atitudinea partidului liberal' în asemenea împrejurări se desemnează dela, sine. Acest partid dore*. ște — «i el va contribui la aceasta, cu toate puterile sale cum a făcut-o totdeauna în trecut — ca România sub regimul cel rou să aoiună progresa șl să îndeplinească mistunea e* rfrrilizatoare. care i-a fost bărăită de soartă, în această parte greu încercată a Europei.. Forţele şi solidaritatea Partidului Liberal aresa niruţicaiki, cu *•strămarea sa şi asupra importantei defecţiune care s'a produs. Această organizaţie politică, ale carei rădăcini se întind dela un capăt la altul a! ţării, peste 71 de judeţe, a putut să înregistreze defecţiunea unei persoane, dar nimic mai mult. Toate cadrele sale şi toate trupele sale rămân credincios grupate în jurul şefului, dr. Vintilă Brăianu, al cărui patriotism luminat, cin şi dealtfel a cărui neclintită ataşare faţă de Franţa sunt recunoscute chiar şi de adversarii săi ireductibili. Poporul român adaugă secularele sale tradiţii latine şi la afinităţile atât de pronunţate cu spiritul francez, un temperament tineresc şi viguros care e cu prisosinţă servit de instinctul în esentei ordinei si de dragostea nemărginită a solului natal. Se poate întâmpla acestui popor ca să urmeze avântul fin cretei sale. Insă în momentul hotârâtor, bunul simt latin atât de minunat întregit de spiritul francez, învinge pe deplin. . (Continuare în pag. 2-a CONFERINŢA MONDIALA a ENERGIEI Conferinţa mondiaal a energiei (W. P. C.) îşi are origina în iniţiativa unui comitet de mari industriaşi şi tehnicieni englezi, cari în 1924 s’au întrunit la Londra sub preşedinţia lordului Derby, prima sesiune plenară a acestei, importante organizaţiuni care examinează toate chestiunile privitoare la punerea în valoare şi utilizarea surselor mondiale ale energiei. După importante manifestări internaţionale de la 1924, la care au luat parte circa 2000 oameni de ştiinţă, tehnicieni şi industriaşi, a urmat o serie de sesiuni speciale, cu propuneri speciale pentru anumite chestiuni în cadrul problemei generale a energiei: Basel în 1926, Londra în 1928, Barcelona 1929, Tokyo 1929. A doua sesiune plenară fixată de acum 3 ani în urmă, de către comitetul executiv internaţional WP. C., a fost organizată pentru anul acesta la Berlin prin îngrijirea comitetului german de sub preşedinţia de onoare a d-lui dr Oscar V. Miller şi preşedinţia efectivă a d-lui dr. O. Köttgen. La Berna organizarea acestei a doua sesiuni plenare a conferinţei mondiale a energiei a constituit activitatea d-lor dr. C. Matschass, ing. Zur. Nedder, dr. G. Dehne, precum şi concursul profesorilor de la politehnicile germane, autorităţile şi industriaşii germani. O manifestare a rumei ştiinţifice La această manifestare a fumei ştiinţifice şi tehnice, la această societate naţională de tehnicieni cum a fost numită de către preşedintele Reich-ului, von Hindenburg, sunt reprezentate 48 naţiuni prin un număr de 3800 participanţi, din care circa. 1800 participanţi germani. România este reprezentată printr’o delegaţiune de 19 persoane sub prezidenţia d-lui prof. G Buşilă şi între delegaţii ţării noastre menţionăm pe d-nii E. Balasinovici, Tr. Popovici, D. Fundăţeanu şi I. Rarincescu ca reprezentant al ministerului industriei şi comerţului, precum şi pe d-nii C. Budeanu, Goane, St. Mateescu, N. Mavrocordato, O. Slăvescu, Dorin Pavel, S. Dahter, S. Bujoiu, I. Schileriu, M. Fachkow, K. Eggl şi S. Kempuner. Sesiunea a fost deschisă prin solemnitatea trecerea insignelor preşedinţiale (un gong şi un ciocan de oţel care nu rugineşte) de la lordul Derby, preşedintele de la prima sesiune plenară (Londra 1924) asupra d-lui dr. Oscar v. Miller preşedintele confenţei ce intră acum în funcţiune şi care va executa drepturile sale până la a 3-a sesiune plenară Această solemnitate a avut loc în sala de şedinţe plenare aEcichstag-ului sub preşedinţia d-lui v. Kardorff vicepreşedintele parlamentului german. După discursul preşedintelui a vorbit lordul Derby, predând preşedinţia şi d-lui dr. Oscar von Miller, primind preşedinţia acestei organizaţiuni interesante. După această solemnitate, a urmat o recepţie a tuturor participanţilor şi a reprezentanţilor, autorităţilor şi industriei germane. Deschiderea seziunei Deschiderea sesiunii a avut loc Luni 16 iunie orele 10 a. m. în sala de spectacol al operei Krole, faţă de cancelarul Reich-ului dr. Brimning. Orhestra operei a deschis şi închis solemnitatea prin acordul preludiilor lui Liszt. Faţă de 4000