Viitorul, august 1931 (Anul 23, nr. 7046-7072)
1931-08-01 / nr. 7046
flmit, aitismenteo $i treasa Mo, 7946 ff Pff'"SB^aVMLIiglJBl HHH—gPW ^jjgnjBHMWHi4 Pagini :iMj8Bpwpwww wwHKaaf 3 LEIER. ln TARA 6 LEI EX. în STRAINATATE I In străinătate ! (Jo so — — 1400 lei I Șase luni •—• — 700 I Trei luni — — 400 ABONAMENTE IN TARA Utban — — 700 !«•* Șase luni — — 350 , trei luni — — 200 . Sin CTiiiB REDACŢIA ‹‹» ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUiNET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. fl Telefoanele: Direcţia 351/23 , Redacţia şi Admînistraţia 349/23 şi 303/11 aga ANUNCIURI COMERCIALI Se primesc direct la Administraţia sterului, Strada R. Poincare 17 fi la toate Agențiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug:3 LEI A. la TARA 6 LEI EX. în STRAINATATE O situtie gravă MONDIALA — Opiniile tHin larga şi declaraţiile d-lui Duca — Desigur ca situaţiunea actuala a lumei întregi este de-o aşa de mare gravitate indit nu numai că nu o contestă cei mai autorizaţi conducători ai statelor, dar nici nu se sfiesc de a o atirmia în mod public. Cine observă, cine înțelege ceeace se petrece in Germania, — ceea ce s’a discutat la Londra sau la Berlin; și circ caută să descopere mobilul tainic al propunere! americane, er. privire la moratoriul datoriilorcimane, acela, nu poate să conteste că ne aflăm la o mare răscruce a istoriei, la un punct în care poate alte forme de viaţă istorică se plămădesc şi se creiază. Ar fi de ajuns a cita — o voce între altele — articolul unui bârjat de stat de valoarea d-lui Churchill, fost ministru de finanţe al Angliei, care analizând situaţia financiară şi economică a Germaniei, nu exclude prăbuşirea ei. Or această eventualitate numii prevăzută, este de natură să ne arate noutatea situaţiei internaţionale in care ne găsim.. Şi este interesant de notat că alături de oamenii de stat din Europa şi din Statele Unite cari văd gravitatea situaţiei sale şi întrevăd şi consecinţele tot atât de grave ale viitorului, aflăm şi opiniile unora dintre oamenii noştri de stat cari vin să întărească constatările şi avertismentele din afară. Astfel intrăm interview recent acordat corespondentului ziar fini „Manchester Guardian“ din Viena, d. N. Iorga nu se sileşte de a crede că forma capitalistă de azi, este învechită şi perimată, tot cum este şi bolşevismul întemeiat pe un marxism scos şi extils circulaţia valorilor reale. Şi d. N. Iorga, care vede cum capitalismul este în declin — ca şi concepţia ce voia să-i ia bctul, adică concepţia 'Colectivistă" extremă a lui Karl Marx — îşi precizează gândurile astfel. ..Soarta Europei depinde de ce va face capitalismul modern, de faptul dacă se va putea ridica la înălţimea, situaţiei şi să dea un cuprins nou doctrinelor vechi.“ Cu mul, însă, înainte de formularea acestor opinii, d. Duca făcea la duhul liberal din Capitală declaraţiuni de ordin general cari ajungeau la aceleaşi concii. din m. D. Duca spunea atunci: „Priviţi situaţia Internaţională din punctul de vedere politic, economic şi social şi inconştienţii singuri pot rămâne nepăsători sau liniştiţi. „Din punctul de vedere politic, deasupra capului nostru, atârnă ca o spadă a lui Damocles, revizuirea tratatelor. „Din punctul de vedere economic lumea trece printr’o criză atât de acută, îmbit multe capete cugetătoare se întreabă dacă nu asistăm la o criză a însuş regimului capitalist. „Din punct de vedere social car© este surdul care nu aude trosniturile sinistre ale unei organizaţiuni în plină şi adâncă prefacere? ..Bătrâna Europă, istovită după 4 ani de răsboi, este incapabilă după 12 ani de pace să-şi regăsească echilibrul zdruncinat şi să-şi tămăduiască rănile încă sângerânde, sbătându-se între concurenţa americană la Apusşi primejdia sovietică la Răsărit . D. Duca, prevedea astfel şi expunea în formule de o claritate clasică, «buciumul lumei de azi, şi nu se ştia de a vorbi de o transformare radicală a societăţilor, întemeiate plină acum pe o formă de producţie capitalistă, careins.'' îşi pierde din zi în zi din valoarea ei de altă dată. In această grea situaţie, se înţelege că toată grija oamenilor de guvern este a face ca criza să fie trecătoare, şi că dacă e vorba de o prefaceresocială, ca să se facă aşa, încât sa se evite marea nenorocire socială, a bolşevismului, ruinător al statelor şi distrugător al rezultatelor milenare de luptă pentru progresul şi civilizaţia ■ omenească. Se înţelege, însă, de aci că circumscrisă problema la ţara noastră, datoria bărbaţilor ei de stat, iste de ă fi conştienţi de aceste pericole viitoaref'sî de,a face ca statul român să iasă îjicăodată întărit din criza mondială. pis intro politică de prudenţă, de, solidaritate şi de adâncă preocupare de interesele româneşti. Suntem fericiţi că acest ţol al politicei de viitor i-a arătat şeful partidului nostru, continuând, astfel tradiţia partidului liberal şi anume putinţa de a se acomoda nouilor curente ale vrenvei, râmârlind intacte însă interesele mari ale neamului nostru, cari trebuie a fi salvate cu prețul oricăror sacrificii. NOTE Limba românească la reclamele comerciale De multe ori s’au publicat unele anunţuri şi firme de prin Ardeal, cari sunt scrise intr’o astfel de românească încât nu este exclusă bănuială că cei cari au comis aceste barbarisme limbistice, au făcut-o Înadins ca sa ne batjocorească Dar nu numai în unele date din Ardeal, sau pe unele filme comerciale se văd astfel de molestări ale Iimbei noastre, .Să, citim programele de cinema, ori unele explicaţiuni româneşti ale filmelor, şi ne vom convinge că sunt foarte mulţi aceia cari cred că batjocorirea limbei noastre este ceva îngăduit, poate fi chiar vrednic de lăudat. ■ Iată o altă cale acum de stellare a limbei: este aceea a reclamelor farmaceutice, cari ne vin din străinătate şi sunt scrise cu totalul dispreţ al limbei româneşti. ■ ' 'Iată! cum un medicament fron*x.cz foarte cunoscut şi întrebmntat, este presentat de fabricant, publicului românesc. Intelul efectu obţinut aducerea unor garderobe.... forţele sunt puţinu restabilite, insă vă monorrhapic declarânduse, amelioraţiunea nu au putut înainta. Să adoogămu că vă cristitela, de fadă mai întehi, apoi ahi belei copularie, au pus sădilele bolnavei în periclu“. Şi aşa mai departe. Foia de această batjocorire ne întrebăm: Oare cei ce nu e cnosc, o limbă, nu au datoria a se adresa la aceia ce o cunosc ca să te facă reclamele, ori anunţurile ! A nu şti ceva nu e ruşine. Dar a nu şti, şi, totuşi le încumeta să apari în public cu ignoranţa ta, este o dovadă de inconştienţa. Socotim, însă, după cum există un control sanitar al medicamentelor străine importate, ar putea să existe şi să se întindă şi la felul cum sunt scrise reclamele împachetate odată cu medicamentul expediat, căci dacă avem datoria a ne apăra sănătatea, avem şi ne aceea de a ne apăra drepturile limbei noastre, care nu trebue să fie batjocorite. Să avem datoria să facem acest control limbistic, întrucât trebue să, mărturisim că suntem, în plină, prefacere şi, ascedenţă, faţă de tragut când se publicau traduceri informe, ori se scria ..păsăreşte“. Este timpul deci a aduce, la sentimentul realităţei... gramaticală, pe aceia cari, diri o neînţeleasă ignoranţă continuă, a scrie, pentru a ne atrage enormităţi de felul celor aci notate/ ■ r .' rEi ROMIUS ----------------------------------------— Curtea internaţionala din Haga şi uniunea vamală austro-germană Haga, 29 (Ullstein). — Eri au continuat la tribunalul internaţional din Haga discuţiile asupra Uniunii vamale austro-germane. Delegatul italian Scialoja a declarat că trebuie să se compare şi, să se examineze două tratate şi anume cel de la St. Germain şi protocolul de la Viena, spre a se constata dacă sa contrazic sau nu. După discursul d-lui Scialoja tribunalul amâna continuarea dezbaterilor pentru azi. Vineri orele 4 d. a. D-I SCIALOJA ASA CAP... (D-l Mihalache conduce maşina singur pe uliţele Topolovenilor). EM. MIHALACHI. Frate POTARCA, de aia ?.m vr«t eu să desfiinţez automobilele la »Inletere ca să pot fi și em... şofaur. BUGETUL ANULUI VIITOR Suntem informaţi că la ministerul de finanţe au începutlucrările în vederea alcătuirei bugetului pe anul viitor. Deoarece din cauza crizei grave financiare şi economice prin care trecem bugetul acesta are o importantă capitală pentru bunul mers al Statului, credem necesar să ne ocupăm de spiritul în care actualul guvern înţelege să-l întocmească, precum şi de modul ..Afiim socotim noi că ar trebui să se prezinte acest buget. . Din relaţiunile date de cercurile autorizate dela ministerul de finanţe, reese că s’a făcut cunoscut tutulor departamentelor obligaţia de a merge până la maximum cn reducerile bugetare, cari vor trebui să nu se limiteze numai la material ci să privească şi personalul. ,In această ordine de idei ministerulele finanţe afirmă că va desfiinţa complet capitolul diurniştilor. Mai afirmă de asemenea că va pensiona, fără nici o excepţie în favoarea unora pe toţi funcţionarii cari au atins limita de vârstă sau anii de serviciu, aplicând în acelaş timp şi dispoziţia in vigoare că funcţionarii cai se vor fi dovedit incapabili să păstreze serviciul respectiv aşa încât acest serviciu să aducă vin r.eiST -folos. Statului, să fie pensionaţi p€ motiv de incapacitate Examinând normele directive de mai sus, vom constata, de la început, că formula aceasta , reducem la maximum, e cinstit ne o formulă vagă, mai ales că o cât de sumară examinare a bugetului în curs subliniază neîndoios existenţa a numeroase capitole bugetare unde se pot opera mari reduceri in chiar interesul bunului mers al serviciilor In Parlament s’au şi indicat ni ii loe din aceste capitole. Simpla făgâduială a guvernului că va face economii are o valoare relativă. Noi am mai auzit astfel de făgădueli la instalarea sa la cârmă şi totuşi ne am pomenit cu rectificări bugetare insuficiente, cari in foc să reducă bugetul l-au sporit cu câteva miliarde. Am înregistrat apoi noui taxe de consumaţiune ce au lovit tot in contribuabil şi au îngreuiat viaţa. lată ce nu se poate cu nici un preţ admite. BUGETUL TREBUE SA FIE REDUS CI UN NUMĂR APRECIABIL DE MILIARDE. Capacitatea de plată a populaţia nei a scăzut atât de mult, încât sarcinile ei se cuvin să fie efectiv şi simţitor uşurate. Orice altă politică bugetară e menită sa ducă la un primejdios dezechilibru, la un adevărat faliment. In ce priveşte capitolul personalului, avem convingerea că bugetul este încă plin de sinecurişti — vechi şi noui. Reducerea lor — dar o reducere fără nici un fel de menajamente pentru „ai noştri“ — constitue o obligaţie cu un evident caracter moral. Căci nu este de admis, în aceste vremuri de excesivă mizerie, întreţinerea unui parazitism funcţionăresc. De aceea aşteptăm previziuni asupra modului în care guvernul înțelege să-şi alcătuiască bugetul pe anul viitor. Politica Externă — Sovietele contractatelor*Unite — Cartea d-lui H. R. Kinkerbocker despre situaţia, din Rusia, este mai mult un jurnal de călătorie foarte documentat. Autorul a cercetat timp de două luni, organizaţiile din Rusia sovietică notând lucruri pline de interes atât pentru public cât şi pentru specialiştii cotei de altfel cunosc de mult ambiţiunile, succeseleşi înfrângerile planului sovietic în lupta de concurenţă cu statele capitaliste — scrie în „Debüts“ d-l St. Bernier, directorul péticrel al Camerei de comerţ din Marsilia. Intre alte inovaţiigrandioase este şi ,,înfiinţarea celei mai mari, centrale hydro-electrice din lume“ plănuită de specialiştii din Rusia. Pentru această uriaşă lucrare se va face întâi un baraj gigantic laNistru. Dar planurile nu se opresc aci, mai este în program şi ,,cea mai, mare uzină din lume, pentru hotel: Magnetogrorsk. Diriguitorii ruşi emancipânduse de misticismul secular au înbrăţişat un nou misticism cel al planurilor uriaşe al ambiţiilor fabuloase. Ei vor, să întreacă pe americanii de la nord. Şi ceea ce este ciudat — scrie d-l Kinkerbocker — este ca, sunt pe cale de execuţie sau măcar de încercări practice, un adevărat tur de forţă“ pentru o ţară abia, industrializată înainte de război. Acest lucru se face însă cu concursul inginerilor americani, cu utilajul american şi ,prin metode americane, esenţialmente capitaliste dar în Rusia transformate în ..raţionalizare^ şi lucru „cu bucata*' sistem atât de hulit odinioară de Karl Marx. La Magnetogorsk sunt 112 ingineri americani. Contractele de construcţie al acestei uriaşe mine, a fost semnat de firma Arthur G. Mekce, din Cleveland. La început se plănuise să se construiască prin mijloacele ruseşti, o uzină capabilă să producă 650.000 tona de fier şi oţel, pe an. In urma dificultăţilor survenite di China relativ la călea ferată , din Estul Chinei, când era să fie război între aceste două ţări, sovietele au decis brusc să împătrească acea producţie, şi dacă se putea să fie şi mai mare în toată producţia ei. Atunci a fost semnat contractul cu firma din, Cleveland. Americanii s-au angajat să construiască o uzină cu o capacitate de 2.500.000 tone şi aceasta în termen de doi ani şi jumătate, apoi de 3 milioane tone, in treii ani, putând la nevoe fi sporit la 4 milioane tone. Autorul cărţeia aminteşte că cea mai mare uzină actuală de oţel, din lume, cea din Gary (Indiana) are o capacitate maximă de 3.100.000 tone.„ Nu căutaţi Magnetogorsk pe hartă. Se ştie că in Ural erau, terenuri cu fier magnetic, pe ţărmul fluviului cu acelaş nume. Acum doi ani, nu se afla acolo nici un fel de instalaţie şi nici lucrători nu creau trimişi să se ocupe cu avuţiile acelor terenuri. D-l Kinkerbocker a văzut însă anul trecut, 20.000 oameni instalaţi (se afirma că vor fi treizeci şi cinci de mii) pentru exploatarea fierului magnetic. Sovietele au metodele lor pentru executarea planului „cringuenal’ impun prin decrete plecarea lucrătorilor, sau mai urgent „transportă“ populaţii hilregi acolounde au nevoe de braţe la muncă. Terenurile de fier magnetic sunt şi ele enorme şi fără rival, 275 milioane tone, recuperate, de calitate excelentă (62 la sută). Lucrările au început în iulie, anul trecut prin construcţia unui baraj de aproape 400 metri lungime prin Ural. Au lucrat 1500 oameni, muncă continuă de 34 ceasuri, prin sistemul de 3,8 si plătiţi, „cu bucata”. A fost gata in patru luni, un record, afirma inginerul american care a condus lucrările. Acum trebue să fie in locul fluviului, un lac de aproape 13 khn, lungime şi 2 km, lum, lăţime, furnizând uzinei de oteluri (când va fi gata) toată apa necesară acestei industrii. Se construeşte deasemeni o centrală care va funcţiona ca şi uzina cu cărbuni din bazinul, Kusnetz şi gazul extras. Vor fi opt coşuri cu producţia zilnică de 1000 tone fiecare, adică aproape 3 milioane tone pe an. Ca „handicap“ al acestei întreprinderi uriaşe, va fi distanţa de la cari vor fi,, aduşi, cărbunii. Bazinul din Kusnetz, în Siberia, este foarte, îndepărtat. Se construeşte o cale ferată, până la Magnitogorsk. A doua dificultate este lipsa lucrătorilor specialişti. Totuşi unul din inginerii, americani a afirmat că se va putea, produce fonta cu 34 ruble tona , şinele cu 56 ruble tona, iar otelul pentru construcţii cu 78 ruble tona. STALIN Regimul lui Bismarck Cu regimul bismarckian drama capătă contururi şi mai precise. Necesitatea unirei statelor germane apare pentru Bismarck ca un imperativ categoric. Dar Germania este, în acest moment, o ţară condusă de legea antinomiei — spune Edmond Vermeil, „o realitate întârziată cu un secol şi jumătate, şi o gândire care o devansează cu mult“. Intr’adevăr, în mijlocul statelor germane Prusia constituia fortăreaţa militară, administrativă şi politică a Hohenzollern-ilor. Ori pentru consolidarea unirei, Prusia, trebuia desmembrată, trebuia absorbită în Reich. Statele germane o doreau aceasta şi militau pentru ea. Aşa se explică de ce adunarea de la Frankfurt cerea regelui Prusiei să părăsească Berlinul şi să vie la Frankfurt. Bismarck a evitat însă desmembrarea Prusiei, prin acordarea constituţiei liberale-semi-parlamentare dela 1848. Dar , parlamentul acesta nu a fost niciodată expresiunea suveranităţii naţionale — iar constituţia dela 1848 a rămas cea mai mare parte în formă de deziderat. In locul ei am avut federalismul absolut al confederaţiei , aversiunea statelor germane contra liberalismului parlamentar și mai cu seamă — după cum observă Edmond Vermeil — „lupta puterilor organizate contra tuturor libertăților individuale“. Dacă Bismark a creat, unitatea ger (1) 1,’Allemagne et les démocrat.iés occidentale«. Paris 1931. ’ • Sâmbătă 1 Magus^ 193 ■n——-------~~.| - ^ - A apărut ediţia a 2-a a romanului „Neamul Şoimăreştilor“ opera cunoscută a d-lui Mihail Sadoveanu. Toată lumea ştie că autorul „Păcatului boeresc” este una din gloriile noastre literare şi foarte mulţi au încercat farmecul degajat din povestirile lui. Reimprimarea lucrărilor academicianului român suscită o problemă, pe care voi încerca s’oenunţ în liniile ei generale. Pentruce d. Sadoveanu este din ce în ce mai puţin citit in rândurile tineretului? Toţi criticii noştri sunt de ar corii in a decreta că d-sa este un evocator de cea mai pură esenţă şi un povestitor înăscut. D. Sadoveanu are într’adevăr pasiunea romantică a lucrurilor dispărute. D-sa se complace un trecut şi în legendă, găsind in ele apa unde poate să, navigheze liniştit şi echilibrat. Căci printre plăcerile d-lui Sadoveanu, povestirea cred că este cea mai naturală sufletului său. Povestirea înţeleaptă, în cotture noi şi liniştite. Stilul scriitorului, moldovean este o formă lină şi adormitoare, cum trebue să fie forma tihnită a genialilor şi necunoscuţilor povestitori, ce improvizează noaptea în jurul focurilor de pe meleagurile ţării noastre. , D. Sadoveanu evoluiază, înacest echilibru ondulant, care isbuteşte să, dea, impresia de nemişcare şi seninătate, chiar când subiectul vrea altceva. Literatura d-sale are nuanţele unui crepuscul modest şi fără consecinţe. Intr'un sens oarecare e clasică,şi anume în sensul Iiteraturii române. Dar noi simţim, în tinereţea noastră, cum opera d-lui Sadoveanu se îndepărtează din ce in ce mai mult de sensibilitatea şi aspi-' raţiile noastre. Biografia strictă a unor lucruri sfârşite şi de un interes din ce în ce mai îndoelnic — cel puţin, pentru tineret — ne apare tot mai inaccesibilă gusturilor şi dinamicei vieţii de acum. Academicianul român nu e preocupat îndeajuns de prezent iar liniile viitorului îi sunt cu totul străine. Probabil că temperamentul d-sale echilibrat nu găseşte destulă armonie in actual, şi sihiiază poezia, în trecut, cum făcea, răposaţii, secol al’XIX-lea. Inacest fel poziţia d-lui Sadoveanu apare contradictorie vremii noastre care iubeşte cel puţin tot atât de mult prezentul şi viitorul. Der aceea, autorul „Floarei ofilite” Începe sio prindă în ochii tinerilor, o culoare de antologie. Judecând așa riscăm . •? . fim nedrepți. Dar, repetând un cuvânt a] lui Barrés, nn, trejbue să, exagerăm importanța miei aeticep- tăți•în materie literară.. . procie-, deul tuturor nepoților le.ii d» !•»»•- • nicii lor. Și în definitiv Ta iasca.' absurdităţile şi imprudenţele ini' e |ectuale ! Trehne aă rasi'i u vi si In ca. în opera d-lui Sadoveanu gene '* raţia noastră nu găseşte corespondentă-^i afinităţi.'De ce talentul aiftf .de echilibrat şi . melodios . al d-lui Sadoveanu. nu se apleacă, spre rumoarea bogată şi complexă a timpurilor cari se fornează 3 v D-sa ar câştiga Cel mai sigur saţit de rezistenţă în faţa posterităţii. M. FARCASANU COMENTARII Echilibrul m Sadoveanu Vermartia traversează astăzi poate cea mai frământată epocă din istoria ei politică şi economică. Neîndoios că războiul are, în această dureroasă dramă, partea lui de contribuţie. Patru ani de luptă istovitoare, foametea, mizeria, apoi înfrângerea şi anarhia au sfârşit să creeze in ţara reveriilor blonde o stare de efervescentă nervozitate, de frenezie maladivă, de neurastenie colectivă. Conflagraţia nu a făcut insă decât găsească un proces de dezagregare de mult început, să adâncească crevasele şi să accelereze o veche criză de organizare. Profesorul Edmond Vermeil de la universitatea din Strasbourg — profund cunoscător al vieţii şi trecutului Germaniei — consideră Reforma lui Luther ca punct de plecare a acestui proces. (1). Reforma a pulverizat Germania intr’un..număr infinit de teritorii. Unele sunt catolice, altele protestante: „Cujus regio ejus religio“. Aceste mici fragmente politice şi religioase au făcut imposibilă unitatea germană. La, acest fapt s’a mai adăogat şi indiferentismul care caracterizează poporul german, în deosebi burghezia lui economică şi profesională, faţă de viata politică — spre deosebire de burghezia franceză care a luat întotdeauna parte integral la frământările politice, înglodând In ritmul lor ..toate grupele sociale. Această indiferență politică și care va fi fatală poporului german, se sprijină pi? sentinTentiii ca fítít moment ce conducerea treburilor pub Mice a fost încredinţată prinţului, care nu face decât să execute poruncile Domnului, orice control al activităţii lui nu prezintă nici un interes. Pană, această unitate a rămas astfel, precară, un şir de compromise pe care cancelarul le socotea necesare,potrivit concepţiei lui realiste. Situaţia dinainte de 1314 Politica compromiselor, cerea- l irisi o inteligenţă cu totul deosebită, uri profund simţ al realităţilor. • Ori nu toţi cancelarii cari au urmat au fost Bismark. Aşa se explică de ce, în ajunul războiului, criza politică in Germania atinge proporţii îngrijitoare. „Puterea Germaniei e la pământ — scria William Martin în 1913 — şi nimeni, nu o poate ridica“. Intr’adevăr, după constituţia germană, Reichstagul nu controla guvernul şi nici nu-1 putea Înlătura, printr’un vot de neîncredere, ori în aceste condiţiuni,„nimeni nu mai domnea — spune cu drept cuvânt Edmond Vermeil — cu atât mai mult cu cât Wilhelm II pierduse contactul cu autoritatea — datorită debilităţii sale mintale. Dar criza din interior se complica şi prn faptul că poporul german, asupra căruia apăsa greu o fiscalitate exagerată impusă pentru înarmări, începea să murmure, iar în armata se anunţa un început de mişcare, socialistă. Nici politica externă nu se arăta trandafirie pentru Germania. Tripla Alianţă, ducea o existenţă din ce în ce mai anemică şi mai lipsită de forţă şi unitate în faţa Triplei înţelegeri constituie — pe cale de consolidare. In aceste condiţiuni războiul se impunea pentru cercurile politice germane ca singura soluţie a crizei. ncertitudinea de după război Dar războiul a făcut drum unor şi mai mari dificultăţi. Incertitudinea a continuat sub altă forme. Intre altele Constituţia, de la Weimar a creat un drapel naţional dublu — căci, în timp ce o parte din populaţiune păstrează fostul drapel naţional — altă sa, declarat pentru drapelul cel nou. Până şi imnul naţional nu e complect unitar. In ce priveşte administraţia, dacă am considera ultimul proect al conferinţii statelor germane, am fi înclinaţi să credem că se tinde spre o centralizare mai simţită. Prinaces proect se prevede înlăturarea regimului dualist care deosebea Landtagul Prusiei de Reichstag,, guvernul prusian de guvernul Reichului. Proectul acesta nu a căpătat şi nu va căpăta însă, niciodată o adeziune unanimă şi entuziastă. La această incertitudine generală se adaogă şi o profundă criză parlamentară. In Germania sindicatelor patronale şi proletariene se petrece de un timp, un fenomen curios — pe care Edmond Vermeil il consideră ca o serioasă indicaţiune a stărilor de lucruri din această ţară. Clasa conducătoare nu se manifestă direct pe scena parlamentară. Ea îşi deleagă numai secretarii şi sindicii ei pentru a face acolo jocul intereselor patronilor. De altfel însăşi câmpul de acţiune al Parlamentului german este mult limitat de prerogativele Preşedintlui Republicei care, singur, fahr’ şi impune guvernele. Instituţia | DISCUŢII Tragedia germană — Păreri franceze — (Continuare In pag-