Viitorul, august 1931 (Anul 23, nr. 7046-7072)

1931-08-01 / nr. 7046

flmit, ai­tism­enteo $i treasa Mo, 7946 ff Pff'"SB^aVMLIiglJBl HHH—gPW ^jjgnjBHMWHi4 Pagini :iMj8Bpwpwww wwHKaaf 3 LEIER. ln TARA 6 LEI EX. în STRAINATATE I In străinătate ! (Jo so — — 1400 lei I Șase luni •—• — 700 I Trei luni — — 400 ABONAMENTE IN TARA Utb­an — — 700 !«•* Șase luni — — 350 , trei luni — — 200 . Sin CTiiiB REDACŢIA ‹‹» ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUiNET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. fl Telefoanele: Direcţia 351/23 , Redacţia şi Admînistraţia 349/23 şi 303/11 aga ANUNCIURI COMERCIALI Se primesc direct la Administraţia sterului, Strada R. Poincare 17 fi la toate Agențiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug:3 LEI A. la TARA 6 LEI EX. în STRAINATATE O situtie gravă MONDIALA — Opiniile tHin­ larga şi declaraţiile d-lui Duca — Desigur ca situaţiunea actua­­la a lumei întregi este de-o aşa de mare gravitate indit nu nu­mai că nu­ o contestă cei mai au­torizaţi conducători ai statelor, dar nici nu se sfiesc de a o atir­mia în mod public. Cine observă, cine înțelege ceeace se petrece in Germania, — ceea ce s’a discutat la Londra sau la Berlin; și circ caută să descopere mobilul tai­nic al propunere! americane, er. privire la moratoriul datoriilor­­cimane, acela, nu poate să con­teste că ne aflăm la o mare răs­cruce a istoriei, la un punct în care poate alte forme de viaţă istorică se plămădesc şi se creia­­ză. Ar fi de ajuns a cita — o voce între altele — articolul unui bâr­jat de stat de valoarea d-lui Churchill, fost ministru de fi­nanţe al Angliei, care analizând situaţia financiară şi economică a Germaniei, nu exclude prăbu­şirea ei. Or această eventualit­­ate numii prevăzută, este de natură să ne arate noutatea si­tuaţiei internaţionale in care ne găsim­.. Şi este interesant de notat că alături de oamenii de stat din Europa şi din Statele Unite cari văd gravitatea situaţiei sale şi întrevăd şi consecinţele tot atât de grave ale viitorului, aflăm şi opiniile unora dintre oamenii no­ştri de stat cari vin să întărea­scă constatările şi avertismen­tele din afară. Astfel intrăm interview recent acordat corespondentului zi­ar fi­ni „Manchester Guardian“ din V­iena, d. N. Iorga nu se sileşte de a crede că forma capitalistă de azi, este învechită şi perima­tă, tot cum este şi bolşevismul întemeiat pe un marxism scos şi ex­­til­s circulaţia valorilor reale. Şi d. N. Iorga, care vede cum ca­­pitalismul este în declin — ca şi concepţia ce voia să-i ia b­ctul, a­­dică concepţia 'Colectivistă" extre­mă a lui Karl Marx —­ îşi preci­zează gândurile astfel. ..Soarta Europei depinde de ce va face capitalismul modern, de faptul dacă­ se va putea ridica la înăl­ţimea, situaţiei şi să dea un cu­prins nou doctrinelor vechi.“ Cu mul, însă, înainte de for­mularea acestor opinii, d. Duca făcea la duhul liberal din Capi­tală declaraţiuni de ordin gene­ral cari ajungeau la aceleaşi con­cii. din m­. D. Duca spunea atunci: „Priviţi situaţia Internaţiona­lă din punctul de vedere politic, economic şi social şi inconştienţii singuri pot rămâne nepăsători sau liniştiţi. „Din punctul de vedere politic, deasupra capului nostru, atârnă ca o spadă a lui Damocles, revi­zuirea tratatelor. „Din punctul de vedere eco­nomic lumea trece printr’o criză atât de acută, îmbit multe capete cugetătoare se întreabă dacă nu asistăm la o criză a însuş regi­mului capitalist. „Din punct de vedere social car© este surdul care nu aude trosniturile sinistre ale unei or­­ganizaţiuni în plină şi adâncă prefacere? ..Bătrâna Europă, istovită după 4 ani de răsboi, este incapabilă după 12 ani de pace să-şi regă­sească echilibrul zdruncinat şi să-şi tămăduiască rănile încă sângerânde, sbătându-se între concurenţa americană la Apus­­şi primejdia sovietică la Răsărit . D. Duca, prevedea astfel şi ex­punea în formule­ de o claritate clasică, «buciumul lumei de azi, şi nu se ştia de a vorbi de o tran­sformare radicală a societăţilor, întemeiate plină acum pe o formă de producţie capitalistă, care­­ins.'' îşi pierde din zi în­ zi din valoarea ei de altă dată. In această grea situaţie, se înţelege că toată grija oamenilor de guvern este a face ca criza să fie trecătoare, şi că dacă e vorba de o prefacere­­socială, ca să se facă aşa, încât sa­ se evite marea nenorocire socială, a bolşevismu­lui, ruinător al statelor şi distru­gător al rezultatelor milenare de luptă pentru progresul şi ci­vilizaţia ■ omenească. Se înţelege, însă, de aci că cir­cumscrisă problema la ţara noa­stră, datoria bărbaţilor ei de stat, iste de ă fi conştienţi de aceste pericole viitoaref'sî de,a face ca statul român să iasă îjicăodată întărit din criza mondială. pis in­tro politică de prudenţă, de, soli­daritate şi de adâncă preocupare de interesele româneşti. Suntem fericiţi că acest ţol al politicei de viitor i-a arătat şeful partidului nostru, continuând, a­­stfel tradiţia partidului liberal şi anume putinţa de a se aco­moda nouilor curente ale vrenvei, râmârlind intacte însă interesele mari ale neamului nostru, cari trebuie a fi salvate cu prețul ori­­căror sacrificii. NOTE Limba românească la reclamele comerciale De multe ori s’au publicat unele anunţuri şi firme de prin Ardeal, cari sunt scrise intr’o astfel de românească încât nu este exclusă bănuială că cei cari au comis ace­ste barbarisme limbistice, au fă­­cut-o Înadins ca sa ne batjoco­rească­ Dar nu nu­mai în unele date din Ardeal, sau pe unele filme comer­ciale se văd astfel de molestări ale Iimbei noastre, .Să, citim prog­ra­mele de cinema, ori unele explica­­ţiuni româneşti ale filmelor, şi ne vom convin­ge că sunt­ foarte mulţi aceia cari cred că batjocori­rea limbei noastre este ceva îngă­duit, poate fi chiar vrednic de lă­udat. ■ Iată o altă cale acum de stellare a limbei: este aceea a reclamelor farmaceutice, cari­ ne vin din stră­inătate şi sunt scrise cu totalul dispreţ al limbei româneşti. ■ ' 'Iată! cum un­­ medicament fron*­x.cz foarte cunoscut şi întrebmn­­tat, este presentat de fabricant, pu­blicului românesc. Intelul efectu obţinut aducerea unor garderobe.... forţele sunt puţinu restabilite, insă vă monorrhapic declarându­­se, amelior­aţiu­nea nu au putut înainta. Să adoogăm­u că vă crist­­itela, de fadă mai întehi, apoi ahi belei copularie, au pus să­­dilele bolnavei în periclu“. Şi aşa mai departe. Foia de această batjoco­rire ne întrebăm: Oare cei ce nu e c­nosc, o limbă, nu au datoria a se adresa la aceia ce o cunosc ca să­ te facă reclamele, ori anunţurile ! A nu şti ceva nu e ruşine. Dar a nu şti, şi, tot­uş­i le încumeta să apari în public cu ignoranţa ta, este o dovadă de inconştienţa. Socotim, însă, după cum există un control sanitar al medicamen­telor străine importate, ar pu­tea să existe şi să se întindă şi la felul cum sunt scrise reclamele împachetate odată cu medicamentul expediat, căci dacă avem datoria a ne apăra sănătatea, avem şi ne aceea de a ne apăra drepturile limbei noastre, care nu tr­ebue să fie batjocorite. Să avem datoria să facem acest control limbist­ic, întrucât trebue să, mărturisim că suntem, î­n plină, prefacere şi, ascedenţă, faţă de tra­gut­­ când se publicau traduceri in­forme, ori se scria ..păsăreşte“. Este timpul deci a aduce, la senti­mentul realităţei... gramaticală,­ pe aceia cari, diri o neînţeleasă igno­ranţă continuă, a scrie, pentru a ne atrage enormităţi de felul celor aci notate/ ■ r .' rEi ROMIUS ----------------------------------------— Curtea internaţionala din Haga şi uniunea vamală austro-germană Haga, 29 (Ullstein). — Eri au con­tinuat la tribunalul internaţional din Haga discuţiile asupra Uniunii va­male austro-germane. Delegatul italian Scialoja a decla­rat că trebuie să se compare şi, să se examineze două tratate şi anume cel de la St. Germain şi protocolul de la Viena, spre a se constata dacă sa contrazic sau nu. După discursul d-lui Scialoja tribu­nalul amâna continuarea dezbateri­lor pentru azi. Vineri orele 4 d. a. D-I SCIALOJA ASA CAP... (D-l Mihalache conduce maşina singur pe uliţele T­opolovenilor). EM­­. MIHALACHI. Frate POTARCA, de aia ?.m vr«t eu să desfiinţez auto­mobilele la »Inletere ca să pot fi și em... şofaur. BUGETUL ANULUI VIITOR Suntem informaţi că la ministe­rul de finanţe au început­­lucrările în vederea alcătuirei bugetului pe anul viitor. De­oarece din cauza crizei grave financiare şi economice prin care trecem bugetul acesta are o im­­por­tantă capitală pentru bunul mers al Statului, credem necesar să ne ocupăm de spiritul în care actualul guvern înţelege să-l întocmească, precum şi de modul ..Afiim socotim noi că ar trebui să se prezinte a­­cest buget. . Din relaţiunile date de cercurile autorizate dela ministerul de fi­nanţe, reese că s’a făcut cunoscut tutulor departamentelor obligaţia de a merge până la maximum cn reducerile bugetare, cari vor tre­bui să nu se limiteze numai la ma­terial ci să privească şi personalul. ,In această ordine de idei ministe­rul­ele finanţe afirmă că va des­fiinţa complet capitolul diurniş­­ti­lor. Mai afirmă de asemenea că va pensiona, fără nici o excepţie în favoarea unora pe toţi funcţionarii cari au atins limita de vârstă sau anii de serviciu, aplicând în acelaş timp şi dispoziţia in vigoare că funcţionarii cai­ se vor fi dovedit incapabili să păstreze serviciul respectiv aşa încât acest serviciu să aducă vin r.eiST -folos. Statului, să fie pensionaţi p€ motiv de incapa­citate Examinând normele directive de mai sus, vom constata, de la înce­put, că formula aceasta , reducem­ la maximum, e cinstit ne o formulă vagă, mai ales că o cât de sumară examinare a bugetului în curs su­bliniază neîndoios existenţa a nu­meroase capitole bugetare unde se pot opera mari reduceri in chiar interesul bunului mers al servi­ciilor In Parlament s’au şi indicat ni ii loe din aceste capitole. Simpla făgâduială a guvernului că va face economii are o valoare relativă. Noi am mai auzit astfel de fă­gădueli la instalarea sa la cârmă şi totuşi ne am pomenit cu rectifi­cări bugetare insuficiente, cari in foc să reducă bugetul l-au sporit cu câteva miliarde. Am înregistrat apoi noui ta­xe de consumaţiune ce au lovit tot in contribuabil şi au îngreuiat viaţa. lată ce nu se poate cu nici un preţ admite. BUGETUL TREBUE SA FIE REDUS CI­ UN NUMĂR APRE­CIABIL DE MILIARDE. Capacitatea de plată a populaţia nei a scăzut atât de mult, încât sar­cinile ei se cuvin să fie efectiv şi simţitor uşurate. Orice altă politică bugetară e menită sa ducă la un primejdios dezechilibru, la un adevărat fali­ment. In ce priveşte capitolul persona­lului, avem convingerea că bugetul este încă plin de sinecurişti — vechi şi noui. Reducerea lor — dar o reducere fără nici un fel de menajamente pentru „ai noştri“ — constitue o o­­bligaţie cu un evident caracter mo­­ral. Căci nu este de admis, în ace­ste vremuri de excesivă mizerie, întreţinerea unui parazitism func­ţionăresc. De aceea aşteptăm previziuni a­­supra modului în care guvernul înțelege să-şi alcătuiască bugetul pe anul viitor. Politica Externă — Sovietele contra­ctatelor*Unite — Cartea d-lui H. R. Kinkerbocker despre situaţia, din Rusia, este mai mult un jurnal de călătorie foarte documentat. Autorul a cercetat timp de două luni, organizaţiile din Rusia sovietică notând lucruri pline de interes atât pentru public cât şi pentru specialiştii cotei de altfel cunosc de mult ambiţiunile, succesele­­şi înfrângerile planului sovietic în lupta de concurenţă cu statele capitaliste — scrie în „De­büts“ d-l St. Bernier, directorul pé­ticrel al Camerei de comerţ din Marsilia. Intre alte inovaţii­­gran­dioase este şi ,,înfiinţarea celei mai mari, centrale hydro-electrice din lume“ plănuită de specialiştii din Rusia. Pentru această uriaşă lu­crare se va face întâi un baraj gi­gantic la­­Nistru. Dar planurile nu se opresc aci, mai este în program şi ,,cea mai, mare uzină din lume, pentru h­otel: Magnetogrorsk. Diriguitorii ruşi emancipându­­se de misticismul secular au î­nbră­­ţişat un nou misticism cel al pla­nurilor­ uriaşe al ambiţiilor fabu­loase. Ei vor, să întreacă pe ameri­canii de la nord. Şi ceea ce este ciudat — scrie d-l Kinkerbocker — este ca, sunt pe cale de execuţie sau măcar de în­cercări practice, un adevărat tur de forţă“ pentru o ţară abia, in­­dustrializată înainte de război. A­­cest lucru se face însă cu concursul inginerilor americani, cu utilajul american şi ,prin metode ameri­cane, esenţialmente capitaliste dar în Rusia transformate în ..raţio­nalizare^ şi lucru „cu bucata*' sistem atât de hulit odinioară de Karl Marx.­ La Magnetogorsk sunt 112 ingi­neri americani. Contractele de con­strucţie al acestei uriaşe mine, a fost semnat de firma Arthur G. Mekce, din Cleveland. La­ început se plănuise să se con­struiască prin mijloacele ruseşti, o uzină capabilă să producă­ 650.000 tona de fier şi oţel, pe an. In urma dificultăţilor survenite di China relativ la că­lea ferată ,­ din Estul Chinei, când era­ să fie război între aceste două ţări, sovietele au decis brusc să împătrească acea producţie, şi dacă se putea să fie şi mai mare în toată producţia ei. Atunci a­ fost semnat contractul cu firma din, Cleveland. Americanii s-au angajat să con­struiască o uzină cu o capacitate de 2.500.000 tone şi aceasta în ter­men de doi ani şi jumătate, apoi de 3 milioane tone, in treii ani, pu­tând la nevoe fi sporit la 4 mili­oane tone. Autorul cărţei­a amin­teşte că cea mai mare uzină actu­ală de oţel, din lume, cea din Gary (Indiana) are o capacitate maximă de 3.100.000 tone.„ Nu căutaţi Magnetogorsk pe hartă. Se ştie că in Ural erau, te­renuri cu fier magnetic, pe ţărmul fluviului cu acelaş nume. Acum doi­ ani, nu se afla acolo nici un fel de instalaţie şi nici lucrători nu creau trimişi să se ocupe cu avu­ţiile acelor terenuri. D-l Kinkerbocker a văzut însă anul trecut, 20.000 oameni instalaţi (se afirma că vor fi treizeci şi cinci de mii) pentru exploatarea f­ierului magnet­ic. Sovietele au metodele lor pentru­ executarea planului „cr­inguenal’­ impun prin decrete plecarea lu­crătorilor, sau mai urgent „tran­sportă“ populaţii hilregi acolo­­unde au nevoe de braţe la muncă. Terenurile d­e fier magnetic sunt şi ele enorme şi fără rival, 275 milioane tone, recuperate, de calitate excelentă (62 la sută). Lu­crările au început în iulie, anul trecut prin construcţia unui baraj de aproape 400 metri lungime prin Ural. Au lucrat 1500 oameni, muncă continuă de 34 ceasuri, prin sistemul de 3,8 si plătiţi, „cu bu­cata”. A fost­ gata in patru luni, un record, afirma inginerul ame­rican care­­ a condus lucrările. Acum trebue să fie in locul flu­viului, un lac de aproape 13 khn, lungime şi 2 k­m, lum­, lăţime, fur­nizând uzinei de oteluri (când va­ fi gata) toată apa necesară acestei industrii. Se construeşte deasemeni o cen­trală care va funcţiona ca şi uzina cu cărbuni din bazinul, Kusnetz şi gazul extras. Vor fi opt­ coşuri cu producţia zilnică de 1000 tone fie­care, adică aproape 3 milioane tone pe an. Ca „handicap“ al acestei între­prinderi uriaşe, va fi distanţa de la cari vor fi,, aduşi, cărbunii. Ba­zinul din Kusnetz, în Siberia, este foarte, îndepărtat. Se construeşte o cale ferată, până la Magnitogorsk. A doua dificultate este lipsa lucră­torilor specialişti.­­ Totuşi unul din inginerii, ame­ricani a afirmat că se va putea, produce fonta cu 34 ruble tona , şinele cu 56 ruble tona, iar otelul pentru construcţii cu 78 ruble tona. STALIN Regimu­l lui Bismarck Cu regimul bismarckian drama ca­pătă contururi şi mai precise. Necesitatea unirei statelor germa­ne apare pentru Bismarck ca un im­perativ categoric. Dar Germania este, în acest mo­ment, o ţară condusă de legea anti­nomiei — spune Edmond Vermeil, „o realitate întârziată cu un secol şi jumătate, şi o gândire care o devan­sează cu mult“. Intr’adevăr, în mij­locul statelor germane Prusia consti­tuia fortăreaţa militară, administra­tivă şi politică a Hohenzollern-ilor. Ori pentru consolidarea unirei, Pru­sia, trebuia desmembrată, trebuia ab­sorbită în Reich. Statele germane o doreau aceasta şi militau pentru ea. Aşa se explică de ce adunarea de la Frankfurt cerea regelui Prusiei să­ părăsească Berli­nul şi să vie la Frankfurt. Bismarck a evitat însă d­esmem­­brarea Prusiei, prin acordarea con­stituţiei liberale-semi-parlamentare dela 1848. Dar , parlamentul acesta nu a fost niciodată expresiunea suveranităţii naţionale — iar constituţia dela 1848 a rămas cea mai mare parte în for­­m­ă de deziderat. In locul ei am avut federalismul absolut al confederaţiei , aversiunea statelor germane con­tra liberalismului parlamentar și mai cu seamă — după cum observă Edmond Vermeil — „lupta puterilor organizate contra tuturor libertăților individuale“. Dacă Bismark a creat, unitatea ger (1) 1,’Allemagne et les démocrat.iés occidentale«. Paris 1931. ’ • ­ Sâmbătă 1 Magus^ 193 ■n——-------~~.| - ^ - A apărut ediţia a 2-a a romanului „Neamul Şoimăreştilor“ opera cu­noscută­ a d-lui Mihail Sadoveanu. Toată lumea ştie că autorul „Păcatului boeresc” este una­ din gloriile noastre literare şi foarte mulţi au încercat farmecul dega­jat din povestirile lui. Re­imp­ri­marea lucrărilor acade­micianului român suscită o pro­blemă, pe care voi încerca s’o­­e­­nunţ în liniile ei generale. Pentru­­ce d. Sadoveanu este din ce în ce mai puţin citit in rândurile tine­ret­ului­­? Toţi criticii noştri sunt de ar corii in a decreta că d-sa este un evocator de cea mai pură esenţă şi un povestitor înăscut. D. Sado­veanu are într’adevăr pasiunea romantică a lucrurilor dispărute. D-sa se complace un trecut şi în legendă, găsind in ele apa unde poate să, navigheze liniştit şi echi­librat. Căci printre plăcerile d-lui Sadoveanu, povestirea cred că este cea mai naturală sufletului său. Povestirea înţeleaptă, în cotture noi şi liniştite. Stilul scriitorului, moldovean este o formă lină şi adormitoare, cum trebue să fie forma tihnită a genialilor şi ne­cunoscuţilor povestitori,­ ce impro­vizează noaptea în jurul focurilor de pe meleagurile ţării noastre. , D. Sadoveanu evoluiază, în­­acest echilibru ondulant, care isbuteşte să, dea, impresia de nemişcare şi seninătate, chiar când subiectul vrea altceva. Literatura d-sale are nuanţele unui crepuscul modest şi fără consecinţe. Intr'un sens oare­care e clasică,­­şi anume în sensul I­i­t­era­turii român­e. Dar noi simţim, în tinereţea noastră, cum opera d-lui Sadovea­nu se îndepărtează din ce in ce mai mult de sensibilitatea şi aspi-' raţiile noastre. Biografia­ strictă a unor lucruri­­ sfârşite şi de un in­teres din ce în ce mai îndoelnic — cel puţin, pentru tineret — ne a­­pare tot mai inaccesibilă gusturi­­lor şi dinamicei vieţii de acum. Academicianul român nu e preo­cupat îndeajuns de prezent iar li­niile viitorului îi sunt cu totul străine. Probabil că temperamen­­­tul d-sale echilibrat nu găseşte destulă armonie in actual, şi sihiia­­ză poezia, în trecut, cum făcea, ră­posaţii, secol al­’XIX-lea. In­­acest fel poziţia d-lui Sadovean­u­ apare contradictorie vremii noastre care iubeşte cel puţin tot atâ­t de mult prezentul şi viitorul. Der aceea, au­torul „Floare­i ofilite” Începe sio prindă în ochii tinerilor, o culoare de antologie. Judecând așa riscăm . •? . fim nedrepți. Dar, repetând un cuvânt a] lui Bar­rés, nn, trejbue să, exagerăm importanța miei aeticep-­­ tăți•în materie literară.. . procie-, deul tuturor nepoților le.ii d» !•»»•- • nicii lor. Și în definitiv Ta iasca.' absurdităţile şi imprudenţele in­i' e |­ectuale ! Trehne aă rasi'i u vi si In ca. în opera d-lui Sadoveanu gene '* raţia noastră nu găseşte corespon­dentă-^i afinităţi.'De ce talentul aiftf .de echilibrat şi . melodios . al d-lui Sadoveanu. nu se apleacă, spre rumoarea bogată şi com­­­plexă a timpurilor cari­ se fo­rn­ea­ză 3 v D-sa ar câştiga Cel mai sigur s­aţit de rezistenţă în faţa posteri­tăţii. M. FARCASANU COMENTARII Echilibrul m Sadoveanu Vermartia traversează astăzi poate cea mai frământată epocă din isto­ria ei politică şi economică. Neîn­doios că războiul are, în această du­reroasă dramă, partea lui de contri­buţie. Patru ani de luptă istovitoare, foametea, mizeria, apoi înfrângerea şi anarhia au sfârşit să creeze in ţara reveriilor blonde o stare de efer­vescentă nervozitate, de frenezie maladivă, de neurastenie colectivă. Conflagraţia nu a făcut insă decât găsească un proces de dezagrega­re de mult început, să adâncească crevasele şi să accelereze o veche criză de organizare. Profesorul Edmond Vermeil de la universitatea din Strasbourg — pro­fund cunoscător al vieţii şi trecutu­lui Germaniei — consideră Reforma lui Luther ca punct de plecare a a­­cestui proces. (1). Reforma a pulveri­zat Germania intr’un..număr infinit de teritorii. Unele sunt catolice, al­tele protestante: „Cujus regio ejus re­ligio“. Aceste mici fragmente politi­ce şi religioase au făcut imposibilă unitatea germană. La, acest fapt s’a mai adăogat şi indiferentismul care caracterizează poporul german, în deosebi burghe­zia lui economică şi profesională, fa­ţă­ de viata politică — spre deosebire de burghezia franceză care a luat în­totdeauna parte integral la frămân­tările politice, înglodând In ritmul lor ..toate grupele sociale. Această indiferență politică și care va fi fatală poporului german, se sprijină pi? sentinTentiii ca fítít mo­ment ce cond­ucerea treburilor pub Mice a fost­ încredinţată prinţului, care nu face decât să execute porun­cile Domnului, orice control al acti­vităţii lui nu prezintă nici un inte­res. Pană, această unitate a rămas astfel, precară, un şir de compromise pe ca­re cancelarul le socotea necesare,po­­trivit concepţiei lui realiste. Situaţia dinainte de 1314 Politica compromiselor, cerea- l irisi­ o inteligenţă cu totul deosebită, uri profund simţ al realităţilor.­ • Ori nu toţi cancelarii cari­ au ur­mat au fost Bismark. Aşa se explică de ce, în ajunul răz­boiului, criza politică in Germania a­­tinge proporţii îngrijitoare. „Puterea Germaniei e la pământ — scria Wil­liam Martin în 1913 — şi nimeni, nu o poate ridica“. Intr’ad­evăr, după constituţia ger­mană, Reichstagul nu controla guver­nul şi nici­ nu-1 putea Înlătura, prin­­tr’un vot de neîncredere, ori în aces­te condiţiuni,„nimeni nu mai dom­nea — spune cu drept cuvânt Ed­mond Vermeil — cu atât mai mult cu cât Wilhelm II pierduse contactul cu autoritatea — datorită debilităţii sale mintale. Dar criza din interior se complica şi pr­­n faptul că poporul german, a­­­supra căruia apăsa greu o fiscalitate exagerată impusă pentru înarmări, începea să murmure, iar în armata se anunţa un început de mişcare, so­cialistă. Nici politica externă nu se arăta trandafirie pentru Germania. Tripla Alianţă, ducea o existenţă din ce în ce mai anemică şi mai lipsită de for­ţă şi unitate în faţa Triplei înţele­geri constituie — pe cale de consoli­dare. In aceste condiţiuni războiul se impunea pentru cercurile politice germane ca singura soluţie a crizei. ncertitudinea de după război Dar războiul a făcut drum unor şi mai mari dificultăţi. Incertitudinea a continuat sub altă forme. Intre altele Constituţia, de la Weimar a creat un drapel naţional dublu — căci, în timp ce o parte din populaţiune păstrează fostul drapel naţional — altă s­a, declarat pentru drapelul cel nou. Până şi imnul na­­ţional nu e complect unitar. In ce priveşte administraţia, dacă am considera ultimul proect al con­ferinţii statelor germane, am fi încli­naţi să credem că­ se tinde spre o cen­tralizare mai simţită.­ Prin­­aces proect se prevede înlăturarea regi­mu­lui dualist care deosebea Land­tagul Prusiei de Reichstag,, guvernul prusian de guvernul R­eichului. Proectul acesta nu a căpătat şi nu va căpăta însă, niciodată o adeziune unanimă şi entuziastă. La această incertitudine generală se adaogă şi o profundă criză par­lamentară. In Germania sindicatelor patronale şi proletariene se petrece de un timp, un fenomen curios — pe care Edmond Vermeil il consideră ca­ o serioasă indicaţiune a stărilor de lucruri din această ţară. Clasa con­ducătoare nu se manifestă direct pe­ scena parlamentară. Ea îşi deleagă numai secretarii şi sindicii ei pentru a face acolo jocul intereselor patro­nilor. De altfel însăşi câmpul de acţiune al Parlamentului german este mult limitat de prerogativele Preşedint­lui Republicei care, singur, fahr’ şi impune guvernele. Instituţia | DISCUŢII Tragedia germa­nă — Păreri franceze — (Continuare In pag-

Next