Viitorul, mai 1932 (Anul 24, nr. 7276-7299)
1932-05-20 / nr. 7290
•fimii al douăzeci şi patrulea no. 7290 BUCUREŞTI REDACŢIA I ADMINISTRAŢIA STRADĂ EDGAR QUINET No. 1 , STRAdA R. POINCARE No. 11 Telefoanele: Direcţia 3—58.17; Redacţia ţi Administraţia 3—49.23 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug A B O NJ IN TARAIn an......... 600 lei I Trei luni.......150 lei Şase luni...... 300 „ Un exemplar 2 „ Instituţiuni publice ţi particulare 1000 lai anual Un an.........1400 lei Şase luni ... 700 „ Trei luni ......400 1st Un exemplar... 60 ■WB Vineri %6 mai 1932 TV IN STRHNATATR Solidaritatea MICEI ÎNŢELEGERI Mica înţelegere, compusă din trei naţiuni cari au adesea interese divergente, constitue totuşi un frumos exemplu pentru o politică în care egoismul naţional cedează raţamei politice clare şi oamenii cari au realizat Mica înţelegere au făcut o operă importantă pentru binele general al Europei. Marele ziar parizian are dreptate. Ceea ce caracterizează astăzi politica internaţională europeană este o învederată inaptitudine de colaborare a diferitelor state, pentru rezolvarea problemelor care cer sacrificii reciproce Un exemplu, între multe altele, este ceea ce s'a întâmplat cu planul Tavdiciî. Cu toate că toată lumea era de acord că Europa centrală trebuia ajutată ca să poată trece criza economică, s’au găsit state cari să împiedice orice soluţiune, fără să-şi dea seama că aceasă atitudine negativă avea consecinţele funeste asupra propriilor lor interese. In această stare generală de spirit, solidaritatea şi dorinţa de colaborare europeană de care şi de data aceaea au dat dovada la Belgrad statele Micei înţelegeri, iese şi mai mult in evidenţă şi constituim o pildă edificatoare. Din an în an, autoritatea, prestigiul şi forţa politică a grupării Micei înţelegeri, au crescut în cercurile internaţionale conducătoare, înţelepciunea, prudenţa, spiritul de colaborare, dorinţa sincera de a lucra la consolidarea păcei rea a Europei natiive,aşi spiritul de solidaritate ce animă acest organism internaţional al Micei înţelegeri, — explică acest prestigiu crescând. In istoria ţărilor europene nu găsim o pildă asemănătoare de grupări de state cari să găsească in interese şi aspirăţiunî comune, cimentarea strânselor lor relaţioni. Opinia publică dela noi, care urmăreşte deaproape acţiunea Micei înţelegeri, a luat act cu satisfacţiune de manifestările de solidaritate dela Belgrad. Unîndu-şi în mod indispensabil puterile, cele trei state au chezăşia Conferinţa dela Belgrad, la care miniştrii de externe ai Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi României au avut un schimb de vederi asupra marilor probleme internaţionale la ordinea zilei, şi-a terminat lucrările. Nu era vorba, de la început, de luat hotărâri asupra însăşi soluţiunilor acestor importante probleme, cari prin natura lor, depăşeau putinţa de rezolvare şi competinţa gruparea celor trei state dunărene, amice şi alinte. In adevăr, după cum se ştie, trei sunt principalele probleme cari vor face în scurtă vreme obiectul dezbaterilor conferinţelor internaţionale dela Geneva, şi dela Lausanne , spinoasa chestiune a dezarmăm, asanarea economică a statelor Europei centrale, şi problema reparaiiunilor. Nu putea conferenţa dela Belgrad să aducă soluţiuni concrete la aceste probleme, şi roul ci s a mărginit la o lu-crare de coordonare, la cercetarea putinţei de a se adopta o atitudine comună, armonică şi solidară a celor trei state. Era indispensabil ca, în preajma celor două conferinţe internaţionale, cele trei probleme la ordinea zilei săie examinate din punctul de vedere al Intereselor Micei înţelegeri, şi statele cari o compun, — punând încă odată in practică încercatul sentiment de solidaritate care Ie uneşte, — trebuiau să se pună de acord asupra unei atitudini comune. Metoda aceasta nu este nouă. Urmată în mod statornic timp de doisprezece ani, de dând a luat naştere gruparea Micei înţelegeri, ea a dat până acuma cele mai bune şi mai rodnice rezultate. Era, deci, de cel mai mare interes ca, de data aceasta mai mult ca oricând, vechiul straţimânt de solidaritate să fie menţinut şi întărit. Toată lumea recunoaşte că în haosul internaţional european, solidaritatea aceasta a Micei întnegeri este demnă de luat în seamă şi constitue prin ea însăşi o fortă. „Le Temps“, după ce subliniază făptui că In actualele împrejurări internaţionale conferinţa de la Belgrad prezintă o mare în(succesului intereselor lor comune, seninătate politică, adaugă că----------------•• •— NOT Respectul trecutului D. Petre Gârboviceanu, care este uin cunoscător al trecutului, precum este şi un admirator al monumentelor evocatoare, ne povesteşte documentat despre ceea ce s’a făcut pe terenul conservării monumentelor istorice. Aflăm lucruri cu adevărat regretabile, în ceace priveşte felul mm s’a înţeles in trecut, înainte de-a se fi constituit şi lucrat frumos comisiunea monumentelor istorice- Statul, secularizând averile mănăstireşti, n’a înţeles să respecte bisericile, cu averea lor. . Din casele unor mănăstiri în loc să se facă instituţii culturale sau sanitare, s’au făcut penitenciare, Ana ’a Dobrovăţ, Galata, BiserizaMilozia, Văcăreşti, Plătăreşti, Mustea, Târguşor, Bucovăţ şi Mărgineni“. In oraşe, continuă d. Gârboviceanu s’au făcut restaurări fără pricepere. Aşa s’a întâmplat cu :Biserica Schitu-Măgureanu, fostă b o rară frumuseţe artistică, după cum ne-o arată acuarela lui Şaihmary senior. In Bucureşti s’a dârămat 10 de mucenici, metoh al Episcopiei Râmnicului, unde astăzi e Ateneul Român. In curtea acestei biserici a fost sfinţit în tăiul drapel al oştirei româneşti în anul 1830 când s’a prezentat boemilor prima roată (companie) din regimentul adus din Craţova. S’a dărâmat biserica Sf. Sava unde e statuia lui Mihai Viteazul şi unde a fost prima Şcoală a lui Gheorghe Lazăr Şi apoi a lui Neliade Rădulescu, şi altele multe Biserica impozantă a Sărindarului era al patruzecelea locaş, închinat lui Dumnezeu de către Matei Basarab. Biserica aceasta era făcută după planul ,Sf- Sofii din Constantinopol. Sus avea două rânduri de loii, iar jos două rânduri de jeturi, D-l Gârboviceanu pomeneşte de nomenclatura unor strade ce nu trebuia să fie schimbată. Strada Doamnei se numea după soţia lui Vodă Şerban Cantacuzino- Ea s’a schimbat în strada Paris, apoi în strada Mauriciu Blank. S’a dărâmat turnul Coltei, şi era cât p’aci să se dărâme, clopotnit lui C- Brâncoveanu ,dacă nu se întâmpla ca d.-nul Iorga să nu fie şi un istoric şi preşedintele comisiunei monumentelor istorice“In fine răposatul Gr. Tocilescu a dărâmat Tropaeum Trajani sau monumentul de la Adam-Klisi şi a adus pietre sculptate la muzeul din Bucureşti, şi de aci uitate la Parcul Carol, iar altele s’au înecat în Dunăre. Aceste fapte sunt regretabile. Ele dovedesc că nu eram intr’o vreme la nivelul adevăratei culturi, în care trecutul e respectat, iar monumentele evocatoare sunt tot atâtea prilejuri de pietate. Am dărâmat cu nepricepere- Să sperăm de acum încolo că vomâii să, păstrăm urmaşilor, ceea ce am moştenit şi noi dein ceiace ne-au precedat pe scena istoriei poporului român. PETRONIUS Prea multă ospitalitate. Dezbaterile procesului "Agabecov care se desfăşoară în prezent, în faţa tribunalului Ilfov "înfăţişează o stare de lucruri asupra căreia autorităţile vor trebui să reflecteze serios în vederea măsurilor de luat pentru prevenirea pericolelor de felul celui craniat de tovărăşia aflată astăzi în boxa corecţională Este vorba de afluenţa indivizilor suspecţi strecuraţi prin diverse mijloace, în ţară ca să sporească contingentul şomeurilor indigeni şi să îngroaşe pe acela al infractorilor autohtoni. Căci, invaziunea aceasta, favorizată de spiritul exagerat al ospitalităţii româneşti■ constitue realmente o primejdie, după cum s’afăcut dovada, şi cu ocazia altor procese penale dezbătute şi soluţionate de justiţia română. Strecuraţi la noi, ei concurează mici, numai ca sa poată spori nemulţumirea lumea rămasă pe drumuri. De cele mai multe ori însă, ei vin la noi, ca să se piardă urma în țara de origină, unde sunt suspectaţi sau urmăriţi. Nu arareor, ci simt emisarii oficinelor clandestine streine, care-i trimet în vederea unor feluri politice ce nu pot fi atinse decât graţie fermenţilor dizolvanţi, expediaţi, cu forme în regulă, dar suspecţi de ei prima vedere ,asemenea demente mişună la noi.Le vedem pretutindeni, dar mai ales în porturile noastre, unde pot ţine un contact mai strâns cu comanditarii lor. Aci primesc ordine şi de aci trimet informaţia-Ei leagă prietenii pe care Ie folosesc apoi în vederea ofilrafele muncitorilor români, ofeciilor ce au de executat. Dorindu-se să lucreze pe preţuri menit de cea mai perfectă bună credinţă, cad victimele acestor agenţi, cu atât mai mult cu cât libertatea lor de a se,mişca nu este stânjenită prin nici o măsură de supraveghere. Din acest punct de vedere, naraţiunea unuia dintre cei inculpaţi în procesul Agabecov, este edificatoare Ea oferă ocaziunea unei documentări preţioase asupra miriidui cum se face spionajul şi cum se aranjează săvârşirea delictelor sau a crimelor fără, a se da naştere la nici un fel de suspiciune. Este deci necesară o supraveghere atentă a tuturor elementelor streine-O Mare a lor se impune- Trimiterea suspecţilor şi, indiferabililor peste graniţa, este un imperativ. Trecem prin destule greutăţi ca să mai putem tolera printre noi microbii acţiunilor subversive. Şi şi această direcţiune orice întârziere este vinovată. Bluff sy maimle Nu numai că guvernul se crede deştept, ceiace este desigur o greşală, — dar crede Că ţara este foarte proastă, ceiace e o inconştienţă. Guvernul minte zilnic, minte în toate chestiunile. Face sportul acesta de peste un an. II face fără talent, contrazicându-se mereu. După cum n’are un program de realizări, n are nici un program de minciuni. Le spun miniştrii în diverse declaraţii „solemne“, — le spune guvernul în comunicate oficiale, — aşa cum se întâmplă. Nimeni nu se preocupă de ceiace s’a spus eri. Ţara uită, ţara crede, aceasta-i convingerea tehnicienilor. Şi iată că ţara nu uită. Ea îşi aminteşte de comunicatele in cari posturile de subsecretari de stat erau date drept „onorifice“ pentru ca, mai pe urmă, să se recunoască sutele de milioane cheltuite. îşi aminteşte comunicatele! asupra „necesităţii imperioase“ a acestor subsecretariate, pentru ca după câteva luni, titularii să fie demisionaţi, fără înlocuitori, îşi aminteşte declaraţiile bombestice ale acestor creaturi la numirea lor in sinecure ministeriale, pentru ca apoi să plece fără a mai îndrăzni să dea ochi cu cineva. Minciuni şi bluff, în tot ce se atinge de acest guvern. Articolele d-lui Iorga impotriva misiunilor în străinătate sunt cunoscute. Ei bine, niciodată nu s’au trimis mai multe misiuni ca în acest an nenorocit. Una, recent trimisă la Paris de către ministerul instrucţiei , ci nu poate fi explicată cu vreun pretext oarecare, ci trebue trecută sub tăcere. Toate de altfel se ţin secret, spre a nu sfida mizeria generală. Slabă mângăere pentru o ţară spoliată şi secătuită până dincolo de limitele răbdării. S’a anunţat în comunicate oficiale suprimarea automobilelor. Se cheltuesc azi sute de nuloara pentru aceste vehicule de lux guvernamental, căci guvernul a minţit. S’au aminţat măsuri de dreptate la plata salariilor şi pensiilor. Minciună. Zăpăceala continuă, pentru că guvernul mi e în stare să înţeleagă că nedreptăţile scandalizează tot atât de mult ţara, ca şi mizeria în care e lăsată. S’a dus blufful în parlament şi în consiliile de miniştri. In cameră s a votat controlul averilor şi legea contra cumulului cu concursul „entuziast“, „sincer“,şi „real“ al d-lui N. Iorga. Dar guvernul a Împiedecat ca aceste legi să ajungă la Senat, in consiliul de miniştri se „hotărăsc“ azi împăduriri, îndiguiri şi alte lucrări de miliarde, dar nu se trimit cele câteva milioane necesare funacţionarii, clinicilor din Cluj , Bluff şi praf in ochii opiniei publice, neadevăruri de cea mai mediocră calitate, cari păcătuesc printr-o completă ignorare a pulsului ţării, cari campromit guvernul şi-l fac ridicul. Şi acum ultima „lovitură“: amâna zea alegerilor comunale şi judeţene pe motivul „economiilor“. Se exagerează cifra cheltuelilor, se fac socoteli fantastice de 500 milioane spre a se ajunge la concluzia că alegerile trebuesc ilegal amânate! Deştept, guvernul îşi închipue că opinia publică poate cădea in asemenea curse grosolane. Ei bine, ştiu azi şi copiii că guvernul de tehnicieni nu voeşte să dea ochii cu ţara. Iar această convingere e atât de pericu, bursă pentru guvern, încât minciuna, pe care caută s’o răspândească în comunicate oficiale, poate avea urmări tragice. Ţara nu acceptă să rămână dezarmată, la dispoziţia bunului plac al unui guvern de bluff şi zăpăceală Ea voeşte să-şi exercite drepturile pentru a se salva și va ști să impună aceasta. Mâine are Ioc la cimitirul Sf. Vineri, înmormântarea scriitorului Vasile Savei. Cine l’a cunoscut îndeaproape pe acest intelectual distins, nu se poate să nu-i picure o lacrimă la gândul că a plecat prea devreme dintr’o lume pe care o înfăţişase în multe din aspectele ei în scrierile sale. Om dintr’o bucată, având aceiaş atitudine şi faţă de cei mici ca şi faţă de cei mari, n’a exagerat niciodată calităţile inexistente ale unora şi n’a micşorat în nici o împrejurare durerile mizeriei altora. Un muncitor cinstit, sărac aşa cum sunt sortiţi să rămână toţi cei din categoria lui, a dus o viaţă de uzură şi greutăţi pe care puţini o înţeleg. Zilele erau destinate muncei istovitoare la ziar iar nopţile pentru a înfăţişa în pagini de literatură eroi din lumea satelor, din viaţa de război şi din acea atmosferă de confuzii şi răsturnări creiată după război. Un om al datoriei în toate împrejurările vieţei, în război n’a COHIHTAN II unul părăsit tranşeele decât odată cu toţi cetăţeni ţărei. In viaţa de toate zilele, avea un singur crez, acela de a sluji activităţii spirituale cu toate puterile lui şi cu toată dragostea pe care i-o dădea veşnica iubire de frumos şi adevăr. Fiindcă spunea întotdeauna adevărul, fără deosebire de rang şi situaţii, rar îşi căpăta prietenii. Cine însă îl înţelegea, nu se mai putea despărţi de el, fiindcă ştia că în faţa lui are un om a cărui cultură n’o întrebuinţa în discuţiuni fade el în comunicative impresii pe care numai Vasile Savei ştia să le descopere în paginile numeroaselor cărţi pe care le citea. De eri, ochii lui Vasile Savei care descoperea în amănuntele vieţei profunzimi sufleteşti necunoscute- s’au închis -pentru, totdeauna şi prietenii nu-1 vor mai aştepte nici la cafenea şi nici nu-1 vor mai vedea asistând cu exactitate la dezbaterile parlamentare. v. g. V. încă o ECOURI CRIZA FOUTCAT• GERMANIA n Italia cu prilejul unei acţiuni de propagandă contra tuberculozei, s’a stabilit un decalog, din care prima poruncă este următoarea: salutul roman trebue să înlocuiască strângerea de mână, care poate să fie primejdioasă şi contagioasă.Presa întreagă susţine că această prescripţie trebue aplicată într’un mod general. Strângerea de mână va trebui suprimată în raporturile zilnice dintre toţi cetăţenii italieni, zice presa fascită, fiindcă e nu numai neelegantă ci şi contrară tuturor regulelor de igienă. Ex-Kronprintzul Germaniei, a serbat zilele trecute aniversarea de 50 ani de viaţă. Ziarele naţionaliste s-au folosit de acest prilej pentru a afirma în lungi articole tendenţioase că prinţul a fost un partizan al încetărei războiului încă din 1915. Primul redactor al ziarului „Weltlüthne“ din Berlin, condamnat la un an și jumătate închisoare pentru un articol în care desvăluia înarmările secrete ale Germaniei, a fost încarcerat la Tegel, lângă Berlin. Ambasadorul Turciei la Berlin, Kemal Lettin Sami paşa, a suferit un foarte grav accident de automobil lângă Berka-Bad. Ambasadorul a fost transportat cu craniul fracturat la spitalul din Weimar. „Le Temps“ ocupându-se de criza politică din Germania, scrie printre altele în articolul de fond: „Lucrurile se precipită în Germania cu o repeziciune neliniştitoare. Este de temut ca experienţa regimului stabilit de Constituţia din Weimar să nu fie aproape de sfârşit. Sub asalturile repetate ale reacţiei, uzura lui devine evidentă. In realitate, regimul parlamentar nu s’a menţinut in Reich pe baze aproape sănătoase, decât în timpul anilor în care coaliţia partidelor dip_ Weimar cu preponderenţa social-democraţiei deţinea puterea la Bertin Alunecarea spre dreapta a început odată cu cancelarul Marx; ea s’a precipitat cu cancelarul Brunning, care nu guvernează de doi ani decât prin mijlocul decretelor în virtutea articolului 48 al Constituţiei. Se poate spune că în Germania nu mai este decât o caricatură de Parlament, decât, un Reichstag care se întruneşte din timp in timp, câteva zile pentru aprobarea măsurilor financiare si bugetare, aprobare care, pregătită dinnainte de laborioasele tractaţiuni dintre şefii de grupe, nu mai este decât o simplă formalitate. Iată că această fantomă de guvern republican pare că se va prăbuşi sub imboldul extremei drepte ii că In spatele lui Hitler şi a trupelor lui de asalt apar oamenii dictaturii militare, propovăduitorii unei eventuale restaurări a Hohenzollern-ilor. Care va fi oare viitorul unei astfel de aventuri dacă ea trebue să fie dusă până la capăt, pentru Germania și pentu Europa“ ? HITLER I CI BOGĂȚII_cari DISPAR — Masinismul $1 literatura poporana ~ de V. G. Bârcă Se pare că intensificarea etudiilor folkoristice nu este numai o operă de profundă lămurire dar și semnul unei rele prevestiri. Intr’adevăr, pe măsură ce binefacerile tehnicei moderne se aplică tot mai larg, pregătirea omului pentru viaţă înclină către un exces de practicism şi în faţa maşinismului complicat dispar tradiţiile, poveţile, legandele şi poeziile populare. Aceste mărturii de spiritualitate intensă poporană se răresc şi perlele lor de frumuseţe se adună doar ar muzee pentru a sta ca de, vezi indiscutabile generaţiilor viitoare. Locul lor este luat de produsele uşoare orăşeneşti, adesea fade sau incidente ce n’au nimic comun cu ceea ce formează frumuseţea unei literaturi poporane. Nu se mai aude azi cântecul vioi în zi de sărbătoare în pajiştea satului cu pomi încărcaţi de florile primăverei, ci se ţipă urletele eşite din sunete stridente primitive ale unei muzici ce sdrobeşte nervii şi împinge pe om către brutalitate. A început să se rărească şi portul naţional, produs de fineţă artistică în care se reflecta natura înconjurătoare şi în locul pânzei cu delicate cusături, apare din ce în ce mai mult pestriţeala produselor industrializate de mătase de lemn sau de cituri putrede. Cât priveşte dansurile naţionale, pe măsură ce pătrunde mai mult influenţa modernizării cu orice preţ, în aceiaş măsură în locul acestor jocuri de altă dată, poţi asista în sate, cum se frământă ţărâna lpiilor în sbuciumări şi svâcniri de fox-trot, rumbă şi alte exibiţii de această natură. Mi-a fost dat să văd cum chiar la obiceiuri de sărbători, în loc de cântece sau crete tradiţionale, să se declame din acele producţii poetice ce se vând la colţuri de stradă. If In această atmosferă de lentă dispariţie a literaturii populare e necesar să se arunce câteva priviri asupra studiilor ce se fac în această materie. Până acum câtva timp cercetările se reduceau la comparaţii de teme şi se depuneau străduinţi de a se determina anumite origini, ale temelor şi modificărilor ce le-au suferit în medii diferite şi la naţiuni diferite. Studiile etnografice din ce în ce mai amănunţite şi progresele înregistrate de cercetările asupra civilizaţiilor străvechi, au determinat o radicală modificare în ceea ce se credea câştigat definitiv studiilor folkloristice, fiindcă s’au schimbat şi originile temelor populare şi elementele lor de interpretare. Deobiceiu, ori de câte ori nu se putea ajunge la o concluzie definitivă, se fixa în mod vag originea unui motiv poporan în Asia, şi în special în extremul orient bogat pentru fantezia omenească în mistere şi contradicţii extravagante pentru lumea europeană. Azi s’a ajuns a se determina chiar şi în manifestările acestui extrem orient, motivele ce au circulat în literaturile poporane ale diferitelor naţiuni europene, cari de orice natură ar fi, reprezintă în general atitudinile indivizilor, faţă de forţele ce trec dincolo de puterea lor de înţelegere.. Aceste motive sunt îmbrăcate întotdeauna într’o fantezie ce are la bază misticismul individului şi neputinţa lui de a-şi explica prin posibilităţile lui de percepere a puterilor naturii. De altfel, în timpurile străvechi singura morală care conta era aceea ce decurgea nu din raporturile dintre oameni, ci din raporturile omului faţă de puterile extraumane. Multe producţii ale literaturei poporane poartă în ele încă nota păgânismului şi mediul creştin prin care au trecut, cu toate că a adaptat motivele la noua viaţă spirituală, totuşi n’a reuşit să şteargă toate nuanţele de zeităţi păgâne din anumite legende, povestiri, cântece la zile de sărbători. In literatura românească cultă de până acum două decenii în urmă, se poate constata o influenţă destul de puternică a acestui aspect al literaturei poporane, şi în operile scriitorilor noştri clasici : I. Creangă, Vasile Alecsandri, Al. Russo, Duiliu Zamfirescu şi chiar Coşbuc, se poate vedea că prevestiri populare de origină păgână, dar totuşi cu o profundă resonantă creştinizată la români, au fost utilizate pentru a reda unele caracteristici ale eroilor recrutaţi din viaţa satelor noastre sau pentru a evidenţia unele laturi ale sufletului românesc. De astfel, o operă de cercetare a filoanelor de literatură poporană în literatura cultă românească, poate fi de o mare utilitate, pentru că ar arăta cât şi în ce măsură spiritualitatea diferitelor categorii sociale din trecut, s’au influenţat reciproc. In acelaș timp, s’ar face studii serioase asupra unor bogații cari dispar. MANIFESTAŢIA Naţional-Liberală twa laşi — Fnftrysskea ComiceSwlMi fud@t@anal_a Delegaţiei permanente — EXPUNEREA d-lui VICTOR IAMHDI In localul clubului naţional liberal din piaţa Unirei ,s’a ţinut întrunirea comitetului judeţean şi a delegaţiei permanente a organizaţiei ieşene. Au fost prezenţi membrii delegaţiei permanente, ai comitetului judeţean precum şi membrii organizaţii-lor de circumscripţii ale oraşului in frunte cu d-nii Oswald Racovitză, Ion Zipa şi Iancu Botez, viceprezidenţi. Ambele saloane ale clubului — destul de spaţioase — erau arhipline — numărul asistenţilor ,trecând de trei sute persoane. întrunirea a fost prezidată de d. deputat Victor Iamandi, şeful organizaţiei, întâmpinat de aplauzele şi ovaţiile călduroase ale asistenţei, d. VICTOR IAMANDI a rostit o documentată şi însufleţită cuvântare al cărei rezumat II dăm în rândurile ce urmează. Cuvântarea d-lui Victor lamandi ..Vă mulţumesc — îşi, începe d Victor lamandi cuvântarea—pentru spontaneitatea cu care aţi răspuns chemăreî noastre, pentru marele număr in care vă prezentaţi la această întrunire dovedind, astfel, încă odată, perfecta noastră solidaritate şi arătând tuturora că organizaţia ieşeană a partidului naţionalliberal stă neclintită în jurul steagului, fiind hotărâtă să-şi facă, până la capăt- daloria şi lupta cea mare deschisă de conducerea noastră supremă La 25 Martie, când a fost ultima noastră întrunire, vă spuneam că acţiunea de răsturnare a guvernului lorga Argetoianu va începe, energică şi categorică, fără prea multă întârziere. Convocarea de astăzi a fost făcută nu numai pentru a relua firul activităței noastre locale de propagandă și de rezolvare a diferitelor chestiuni interne, ci, mai ales, pentru a afirma public — ceiace, dealtfel, am considerat în conștiința noastră drept un imperativ al misiunei partidului liberal —necesitatea urgentă a unei campanii viguroase împotriva cârmuire! actuale care a dus ţara pe marginea prăpăstiei- Na arezum, aşa dar, hi rândurile compacte ale mărci armate naţional liberala care, sub conducerea strălucitului nostru şef. .. La Duca a început lupta decisivă de daramare a regimului de provocaţiune şi de debandadă, care, adăpostit sub egida cinică a .,ritmului nou“- distruge zilnic, prin acţiunea sa nefastă■ însăşi temeiurile de bază ale vieţei noastre de stat constituţional, democratic şi „„tioturi■ Partidul liberal şi guvernul lor l a ——him ■■’im S’a spus de către adversarii voştri ca atitudinea partidului liberal faţă de actualul guvern a fost echivocă şi plină de rezerve. Nimic mai fals şi mai tendenţios decât această permanentă acuzaţiuneAfirmăm, fără rezervă, că lina noastră de conduită, din iunie 1931 şi până astăzi, a fost, în contrast cu a celorlalte partide şi grupări fără întrerupere, aceiaşi rezervaţi de la început faţă de valoarea practică a experienţei ce se încerca, am dat sprijinul electoral al partidului nostru guvernului actual, sacrificându-ne interesele, numai pentru a face dovada perfectei loialităţi de care suntem stăpâniţi faţă de Coroană; am acordat, timp de un do, creditul nostru guvernului Iorga, colaborând în parlament și oferindu-i capacitatea, şi (Continuare în pag. 2-a) D-l VICTOR IAMANDI