Viitorul, mai 1932 (Anul 24, nr. 7276-7299)

1932-05-20 / nr. 7290

•fimii al două­zeci şi patrulea no. 7290 BUCUREŞTI REDACŢIA I ADMINISTRAŢIA STRADĂ EDGAR QUINET No. 1 , STRAd­A R. POINCARE No. 11 Telefoanele: Direcţia 3—58.17; Redacţia ţi Administraţia 3—49.23 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug A B O NJ IN TARA­­In an......... 600 lei I Trei luni.......150 lei Şase luni...... 300 „­­ Un exemplar 2 „ Instituţiuni publice ţi particulare 1000 lai anual Un an.........1400 lei Şase luni ... 700 „ Trei luni ......400 1st Un exemplar... 6­0 ■WB Vineri %6 mai 1932 T­V IN STRHNATATR Solidaritatea MICEI ÎNŢELEGERI Mica înţelegere, compusă din trei naţiuni cari au adesea inte­rese divergente, constitue totuşi un frumos exemplu pentru o po­litică în care egoismul naţional cedează raţamei politice clare şi oamenii cari a­u realizat Mica în­ţelegere au făcut o operă impor­tantă pentru binele general al Europei. Marele ziar parizian are drep­tate. Ceea ce caracterizează astă­zi politica internaţională euro­peană este o învederată inaptitu­dine de colaborare a diferitelor state, pentru rezolvarea proble­melor care cer sacrificii recipro­ce Un exemplu, între multe alte­le, este ceea ce s'a întâmplat cu planul Tavdiciî. Cu toate că toa­tă lumea era de acord că Europa centrală trebuia ajutată ca să poată trece criza economică, s’au­ găsit state cari să împiedice ori­ce soluţiune, fără să-şi dea sea­ma că aceasă atitudine negativă avea consecinţele funeste asupra propriilor lo­r interese. In această stare generală de spirit, solidaritatea şi dorinţa de colaborare europeană de care şi de data aceae­a au dat dovada la Belgrad statele Micei înţelegeri, i­ese şi mai mult in evidenţă şi con­stitu­im o pildă edificatoare. Din an în an, autoritatea, pres­tigiul şi forţa politică a grupă­­rii Micei înţelegeri, au crescut în cercurile internaţionale con­ducătoare, înţelepciunea, prudenţa, spiri­tul de colaborare, dorinţa sincera de a lucra la consolidarea păcei rea a Europei natiiv­e,aşi spiritul de solidaritate ce animă acest or­ganism internaţional al Micei înţelegeri, — explică acest pres­tigiu crescând. In istoria ţărilor europene nu găsim o pildă asemănătoare de grupări de state cari să găsească in interese şi aspirăţiunî com­u­­ne, cimentarea strânselor lor re­laţioni. Opinia publică dela noi, care urmăreşte deaproape acţiunea Micei înţelegeri, a luat act cu satisfacţiune de manifestările de solidaritate dela Belgrad. Unîn­­du-şi în mod indispensabil pute­­­rile, cele trei state au chezăşia Conferinţa dela Belgrad, la ca­re miniştrii de externe ai Ceho­slovaciei, Iugoslaviei şi Româ­niei au avut un schimb de vederi asupra marilor probleme interna­ţionale la ordinea zilei, şi-a ter­minat lucrările. Nu era vorba, de la început, de luat hotărâri asupra însă­şi solu­­­ţiunilor acestor importante pro­bleme, cari prin natura lor, de­păşeau­ putinţa de rezolvare şi competinţa gruparea celor trei state dunărene, amice şi alinte. In adevăr, după cum se ştie, trei sunt principalele probleme cari vor face în scurtă vreme obiec­tul dezbaterilor conferinţelor in­ternaţionale dela Geneva, şi dela Lausanne , spinoasa chestiune a dezarmăm, asanarea economică a statelor Europei centrale, şi problema reparai­iunilor. Nu pu­tea conferenţa dela Belgrad să aducă soluţiuni concrete la aceste probleme, şi roul ci s a mărginit l­a o lu-crare de coordo­nare, la cercetarea putinţei de a se adopta o atitudine comună, armonică şi solidară a celor trei state. Era indispensabil ca, în preaj­ma celor două conferinţe interna­ţionale, cele trei probleme la or­dinea zilei să­i­e examinate din punctul de vedere al Intereselor Micei înţelegeri, şi statele cari o compun, — punând încă odată in practică încercatul sentiment de solidaritate care Ie uneşte, — trebuiau să se pună de acord a­­supra u­nei atitudini comune. Metoda aceasta nu este nouă. Urmată în mod statornic timp de doisprezece ani, de dând a luat naştere gruparea Micei înţelegeri, ea a dat până acuma cele mai bune şi mai rodnice rezultate. Era, deci, de cel mai mare in­teres ca, de data aceasta mai mult ca oricând, vechiul straţi­­mâ­nt de solidaritate să fie men­­ţinut şi întărit. Toată lumea recunoaşte că în haosul internaţional european, so­lidaritatea­ aceasta a Micei întn­­egeri este demnă de luat în sea­mă şi constitue prin ea însă­şi o fortă. „Le Temps“, după ce sublini­ază făptui că In actualele împre­jurări internaţionale conferinţa de la Belgrad prezintă o mare în­(succesului intereselor lor comune, seninătate politică, adaugă că----------------•• •— NOT Respectul trecutului D. Petre Gârboviceanu, care este uin cunoscător al trecutului, pre­cum este şi un admirator al monu­mentelor evocatoare, ne poves­teşte documentat despre ceea ce s’a făcut pe terenul conservării monumentelor istorice. Aflăm lucruri cu adevărat re­gretabile, în ceace priveşte felul mm s’a înţeles in trecut, înainte de-a se fi constituit şi lucrat fru­mos comisiunea monumentelor is­torice- Statul, secularizând averile mănăstireşti, n’a înţeles să respec­te bisericile, cu averea lor. . Din casele unor mănăstiri în loc să se facă instituţ­ii culturale sau sani­tare, s’au făcut penitenciare, Ana ’a Dobrovăţ, Galata, B­iserizaMi­lozia, Văcăreşti, Plătăreşti, Mus­tea, Târg­uşor, Bucovăţ şi Mărgi­neni“. In oraşe, continuă d. Gârbovi­ceanu s’au făcut restaurări fără pricepere. Aşa s’a întâmplat cu :Biserica Schitu-Măgureanu, fostă b­ o rară frumuseţe artistică, du­pă cum ne-o arată acuarela lui Şaihm­ary senior. In Bucureşti s’a dârămat 10 de mucenici, metoh al Episcopiei­ Râmnicului, unde as­tăzi e Ateneul Român. In curtea acestei biserici a fost sfinţit în tăiul drapel al oştirei româneşti în anul 1830­ când s’a prezentat boemilor prima roată (companie) din regimentul adus din Cra­ţova. S’a dărâmat biserica Sf. Sava unde e statuia lui Mihai Viteazul şi unde a fost prima Şcoală a lui Gheorghe Lazăr Şi apoi a lui N­­e­­liade Rădulescu, şi altele multe Biserica impozantă a Sărindaru­lui era al patruzecelea locaş, în­chinat lui Dumnezeu de către Ma­tei Basarab. Biserica aceasta era făcută după planul ,Sf- Sofii din Constantinopol. Sus avea două rânduri de loii, iar jos două rân­duri­ de jeturi, D-l Gârboviceanu pomeneşte de nomenclatura unor strade ce nu trebuia să fie schimbată. Strada Doamnei se numea după soţia lui Vodă Şerban Cantacuzino- Ea s’a schimbat în strada Paris, apoi în strada Mauriciu Blank. S’a dărâmat turnul Coltei, şi era cât p’aci să se dărâme, clopot­­ni­t­­ lui C- Brân­coveanu­ ,­dacă nu se întâmpla ca d.-nul Iorga să nu fie şi un istoric şi­ preşedintele co­­m­isiunei monumentelor istorice“­­In fine răposatul Gr. Tocilescu a dărâmat Tropaeum Trajani sau monumentul de la Adam-Klisi­ şi a adus pietre sculptate la muzeul din Bucureşti, şi de aci uitate la Parcul Carol, iar altele s’au înecat în Dunăre. Aceste fapte sunt regretabile. Ele dovedesc că nu eram intr’o vreme la nivelul adevăratei culturi, în care trecutul e respectat, iar mo­numentele evocatoare sunt tot atâtea prilejuri de pietate. Am dărâmat cu nepricepere- Să sperăm de acum încolo că vom­âii să, păstrăm urmaşilor, ceea ce am moştenit şi noi dein ceiace ne-au precedat pe scena istoriei popo­rului român. PETRONIUS Prea multă ospitalitate. Dezbaterile procesului "Agabecov care se desfăşoară în prezent, în faţa­ tribunalului Ilfov "înfăţişează o stare de lucruri asupra căreia autorităţile vor trebui să reflec­teze serios în vederea măsurilor de luat pentru prevenirea perico­lelor de felul celui craniat de to­vărăşia aflată astăzi în boxa co­recţională­ Este vorba de afluenţa indivizi­lor suspecţi strecuraţi prin diverse mijloace, în ţară ca să sporească contingentul şomeurilor indigeni şi să îngroaşe pe acela al infrac­torilor autohtoni. Căci, invaziunea aceasta, favori­zată de spiritul exagerat al ospi­talităţii româneşti■ constitue real­mente o primejdie, după cum s’a­­făcut dovada, şi cu ocazia altor procese penale dezbătute şi solu­ţionate de justiţia română. Strecuraţi la noi, ei concurează mici, numai ca sa poată spori ne­mulţumirea lumea rămasă pe dru­muri. De cele mai multe ori însă, ei vin la noi, ca să­­ se piardă urma în țara de origină, unde sunt sus­pectaţi sau urmăriţi. Nu ar­are­or,­ ci simt emisarii oficinelor clan­destine streine, care-i trimet în vederea unor feluri politice ce nu pot fi atinse decât graţie fermen­ţilor dizolvanţi, expediaţi, cu for­me în regulă, dar suspecţi de ei prima vedere­ ,asemenea demente mişună la noi.Le vedem pretutindeni, dar mai ales în porturile noastre, unde pot ţine un contact mai strâns cu comanditarii lor.­ Aci primesc ordine şi de aci tri­met informaţia-Ei leagă prietenii pe care Ie folosesc apoi în vederea ofi­lrafele muncitorilor români, ofe­­ciilor ce au de­ executat. Do­­rindu-se să lucreze pe preţuri menit de cea mai perfectă bună credinţă, cad victimele acestor a­genţi, cu atât mai mult cu cât li­bertatea lor de a se,mişca nu este stânjenită prin nici o măsură de supraveghere. Din acest punct de vedere, nara­ţiunea unuia dintre cei inculpaţi în procesul Agabecov, este edifi­catoare Ea oferă ocaziunea unei documentări preţioase asupra mir­iidui cum se face spionajul şi cum se aranjează săvârşirea delic­telor sau a crimelor fără, a se da naştere la nici un fel de suspi­ciune. Este deci necesară o suprave­ghere atentă a tuturor elemente­lor streine-O Mare a lor se impune- Trimi­terea suspecţilor şi, indi­fer­abililor peste graniţa, este un imperativ. Trecem prin destule greutăţi ca să mai putem tolera printre noi microbii acţiunilor subversive. Şi şi această direcţiune orice întârziere este vinovată. Bluff sy m­aimle Nu numai că guvernul se crede deştept, ceiace este desigur o greşală, — dar crede Că ţara este foarte proastă, ceiace e o inconştienţă. Guvernul minte zilnic, minte în toate chestiunile. Face sportul acesta de peste un an. II face fără talent, contrazicându-se mereu. După cum n’are un program de realizări, n are nici un program de minciuni. Le spun miniştrii în diverse declaraţii „solemne“, — le spune guvernul în comunicate oficiale, — aşa cum se întâmplă. Nimeni nu se preocupă de ceiace s’a spus eri. Ţara uită, ţara crede, aceasta-i con­vingerea tehnicienilor. Şi iată că ţara nu uită. Ea îşi aminteşte de comu­nicatele in cari posturile de subse­cretari de stat erau date drept „ono­rifice“ pentru ca, mai pe urmă, să se recunoască sutele de milioane chel­tuite. îşi aminteşte comunicatele! a­­supra „necesităţii imperioase“ a a­­cestor subsecretariate, pentru ca după câteva luni, titularii să fie demisio­naţi, fără înlocui­tori, îşi aminteşte declaraţiile bombestice ale acestor creaturi la numirea lor in sinecur­e ministeriale,­­ pentru ca apoi să plece fără a mai îndrăzni să dea ochi cu cineva. Minciuni şi bluff, în tot ce se a­­tinge de acest guvern. Articolele d-lui Iorga impotriva misiunilor în străinătate sunt cuno­scute. Ei bine, niciodată nu s’au tri­mis mai multe misiuni ca în acest an nenorocit. Una, recent trimisă la Pa­ris de către ministerul instrucţiei , ci nu poate fi explicată cu vreun pretext oarecare, ci trebue trecută sub tăcere. Toate de altfel se ţin se­cret, spre a nu sfida mizeria gene­rală. Slabă mângăere pentru o ţară spoliată şi secătuită până dincolo de limitele răbdării. S’a anunţat în comunicate oficiale suprimarea automobilelor. Se chel­­tuesc azi sute de nul­oar­a pentru a­­ce­ste vehicule de lux guvernamen­tal, căci guvernul a minţit. S’au a­­minţa­t măsuri de dreptate la plata salariilor şi pensiilor. Minciună. Ză­păceala continuă, pentru că guvernul mi e în stare să înţeleagă că ne­dreptăţile scandalizează tot atât de mult ţara, ca şi mizeria în care e lă­sată. S’a dus blufful în parlament şi în consiliile de miniştri. In cameră s a votat controlul averilor şi legea con­tra cumulului cu concursul „entu­ziast“, „sincer“,şi „real“ al d-lui N. Iorga. Dar guvernul a Împiedecat ca aceste legi să ajungă la Senat, in consiliul de miniştri se „hotărăsc“ azi împăduriri, îndiguiri şi alte lu­crări de miliarde, dar nu se trimit cele câteva milioane necesare funac­ţionarii, clinicilor din Cluj , Bluff şi praf in ochii opiniei publice, neade­văruri de cea mai mediocră calitate, cari păcătuesc printr-o completă ignorare a pulsului ţării, cari cam­­promit guvernul şi-l fac ridicul. Şi acum ultima „lovitură“: amâna zea alegerilor comunale şi judeţene pe moti­vul „economiilor“. Se exage­rează cifra cheltuelilor, se fac soco­­teli fantastice de 500 milioane spre a se ajunge la concluzia că alegerile trebuesc ilegal amânate! Deştept, guvernul îşi închipue că opinia publică poate cădea in aseme­nea curse grosolane. Ei bine, ştiu azi şi copiii că guvernul de tehnicieni nu voeşte să dea ochii cu ţara. Iar această convingere e atât de pericu, bursă pentru guvern, încât minciu­na, pe care caută s’o răspândească în comunicate oficiale, poate avea urmări tragice. Ţara nu acceptă să rămână dezar­mată, la dispoziţia bunului plac al unui guvern de bluff şi zăpăceală Ea voeşte să-şi exercite drepturile pentru a se salva și va ști să impună aceasta. Mâine are Ioc la cimitirul Sf. Vi­neri, înmormântarea scriitorului Vasile Savei. Cine l’a cunoscut în­deaproape pe acest intelectual distins, nu se poate să nu-i picure o lacrimă la gândul că a plecat prea devreme d­intr’o lume pe care o înfăţişase în multe din aspectele ei în scrie­rile sale. Om dintr’o bucată, având aceiaş atitudine şi faţă de cei mici ca şi faţă de cei mari, n’a exagerat nici­odată calităţile inexistente ale u­­nora şi n’a micşorat în nici o îm­prejurare durerile mizeriei altora. Un muncitor cinstit, sărac aşa cum sunt sortiţi să rămână toţi cei din categoria lui, a dus o viaţă de uzură şi greutăţi pe care puţini o înţeleg. Zilele erau destinate mun­­cei istovitoare la ziar iar nopţile pentru a înfăţişa în pagini de lite­ratură eroi din lumea satelor, din viaţa de război şi din acea atmo­sferă de confuzii şi răsturnări cre­­iată după război. Un om al datoriei în toate îm­prejurările vieţei, în război n’a COHIHTAN II unul părăsit tranşeele decât odată cu toţi cetăţeni ţărei. In viaţa de toate zilele, avea un singur crez, acela de a sluji acti­vităţii spirituale cu toate puterile lui şi cu toată dragostea pe care i-o dădea veşnica iubire de fru­mos şi adevăr. Fiindcă spunea întotdeauna ade­vărul, fără deosebire de rang şi situaţii, rar îşi căpăta prietenii. Cine însă îl înţelegea, nu se mai putea despărţi de el, fiindcă ştia că în faţa lui are un om a cărui cultură n’o întrebuinţa în discu­­ţiuni fade el în comunicative im­presii pe care numai Vasile Savei ştia să le descopere în paginile numeroaselor cărţi pe care le citea. De eri, ochii lui Vasile Savei care descoperea în amănuntele vie­­ţei profunzimi sufleteşti necuno­scute- s’au închis -pentru, totdeauna şi prietenii nu-1 vor mai­ aştepte nici la cafenea şi nici nu-1 vor mai vedea asistând cu exactitate la de­zbaterile parlamentare. v. g. V. încă o ECOURI CRIZA FOUTCA­T• GERMANIA­ n Italia cu prilejul unei acţiuni de propagandă contra tuberculo­zei, s’a stabilit un decalog, din care prima poruncă este următoa­rea: salutul roman trebue să înlo­cuiască strângerea de mână, care poate să fie primejdioasă şi conta­gioasă.­­Presa întreagă susţine că această prescripţie trebue aplicată într’un mod general. Strângerea de mână va trebui suprimată în raporturile zilnice dintre toţi cetăţenii italieni, zice presa fascită, fiindcă e nu nu­mai neelegantă ci şi contrară tutu­ror regulelor de igienă. E­x-Kronprintzul Germaniei, a ser­bat zilele trecute aniversarea de 50 ani de viaţă. Ziarele naţiona­liste s-au folosit de acest prilej pen­tru a afirma în lungi articole tenden­ţioase că prinţul a fost un partizan al încetărei războiului încă din 1915. P­rimul redactor al ziarului „Welt­­lüthne“ din Berlin, condamnat la un an și jumătate închisoare pen­tru un articol în care desvăluia înar­mările secrete ale Germaniei, a­ fost încarcerat la Tegel, lângă Berlin. A­mbasadorul Turciei la Berlin, Kemal Lettin Sami paşa, a su­ferit un foarte grav accident de automobil lângă Berka-Bad. Amba­sadorul a fost transportat cu craniul fracturat la spitalul din Weimar. „Le Temps“ ocupându-se de cri­za politică din Germania, scrie printre altele în articolul de fond: „Lucrurile se precipită în Ger­mania cu o repeziciune nelinişti­­toare. Este de temut ca experienţa regimului stabilit de Constituţia din Weimar să nu fie aproape de sfârşit. Sub asalturile repetate ale reacţiei, uzura lui devine eviden­tă. In realitate, regimul parlamen­tar nu s’a menţinut in Reich pe baze aproape sănătoase, decât în timpul anilor în care coaliţia par­tidelor dip_ W­eimar cu preponde­renţa social-democraţiei deţinea puterea la Bertin Alunecarea spre dreapta a înce­put odată cu cancelarul Marx; ea s’a precipitat cu cancelarul Bru­n­­ning, care nu guvernează de doi ani decât prin mijlocul decretelor în virtutea articolului 48 al Con­stituţiei. Se poate spune că în Germania nu mai este decât o caricatură de Parlament, decât, un Reichstag care se întruneşte din timp in timp, câteva zile pentru aproba­rea măsurilor financiare si buge­­tare, aprobare care, pregătită din­­nainte de laborioasele tractaţiuni dintre şefii de grupe, nu mai este decât o simplă formalitate. Iată că această fantomă de guvern re­publican pare că se va prăbuşi sub im­boldul extremei drepte ii că In spatele lui Hitler şi a trupe­lor lui de asalt apar oamenii dic­taturii militare, propovăduitorii unei eventuale restaurări a Hohen­­zollern-ilor. Care va fi oare viitorul unei astfel de aventuri dacă ea trebue să fie dusă până la capăt, pentru Germania și pentu Europa“ ? HITLER I­ CI BOGĂȚII_cari DISPAR — Masinismul $1 literatura poporana ~ de V. G. Bârcă Se pare că intensificarea etu­­diilor folkoristice nu este numai o operă de profundă lămurire dar și semnul unei rele prevestiri. Intr’adevăr, pe măsură ce bine­facerile tehnicei moderne se aplică tot mai larg, pregătirea omului pen­tru viaţă înclină către un exces de practicism şi în faţa maşinismului complicat dispar tradiţiile, pove­­ţile, legandele şi poeziile populare. Aceste mărturii de spiritualitate intensă poporană se răresc şi per­lele lor de frumuseţe se adună doar ar muzee pentru a sta ca de­, vezi indiscutabile generaţiilor vii­toare. Locul lor este luat de produsele uşoare orăşeneşti, adesea fade sau incidente ce n’au nimic comun cu ceea ce formează frumuseţea­ unei literaturi poporane. Nu se mai aude azi cântecul vioi în zi de sărbătoare în pajiştea sa­tului cu pomi încărcaţi de florile primăverei, ci se ţipă urletele eşite din sunete stridente primitive ale unei muzici ce sdrobeşte nervii şi împinge pe om către brutalitate. A început să se rărească şi por­tul naţional, produs de fineţă arti­stică în care se reflecta natura în­conjurătoare şi în locul pânzei cu delicate cusături, apare din ce în ce mai mult pestriţeala produselor industrializate de mătase de lemn sau de cituri putrede. Cât prive­şte dansurile naţionale, pe măsură ce pătrunde mai mult influenţa mo­dernizării cu orice preţ, în aceiaş măsură în locul acestor jocuri de altă dată, poţi asista în sate, cum se frământă ţărâna l­piilor în sbuciu­­mări şi svâcniri de fox-trot, rumbă şi alte exibiţii de această natură. Mi-a fost dat să văd cum chiar la obiceiuri de sărbători, în loc de cântece sau crete tradiţionale, să se declame din acele producţii poe­tice ce se vând la colţuri de stradă. If In această atmosferă de lentă di­spariţie a literaturii populare e ne­cesar să se arunce câteva priviri asupra studiilor ce se fac în acea­stă materie. Până acum câtva timp­ cercetă­rile se reduceau la comparaţii de teme şi se depuneau străduinţi de a se determina anumite origini, ale temelor şi modificărilor ce le-au suferit în medii diferite şi la na­ţiuni diferite. Studiile etnografice din ce în ce mai amănunţite şi progresele înre­gistrate de cercetările asupra civi­lizaţiilor străvechi, au determinat o radicală­­ modificare în ceea ce se credea câştigat definitiv studiilor folkloristice, fiindcă s’au schimbat şi originile temelor populare şi e­­lementele lor de interpretare. Deobiceiu, ori de câte ori nu se putea ajunge la o concluzie defini­tivă, se fixa în mod vag originea unui motiv poporan în Asia, şi în special în extremul orient bogat pentru fantezia omenească în mis­­­tere şi contradicţii extravagante pentru lumea europeană. Azi s’a ajuns a se determina chiar şi în manifestările acestui extrem o­­rient, motivele ce au circulat în li­teraturile poporane ale diferitelor naţiuni europene, cari de orice natură ar fi, reprezintă în general atitudinile indivizilor, faţă­ de for­ţele ce trec dincolo de puterea lor de înţelegere.. Aceste motive sunt îmbrăcate în­totdeauna într’o fan­tezie ce are la bază misticismul individului şi neputinţa lui de a-şi explica prin posibilităţile lui de percepere a puterilor naturii. De altfel, în timpurile străv­echi singura morală care conta era a­­ceea ce decurgea nu din raportu­rile dintre oameni, ci din raportu­rile omului faţă de puterile extra­­umane. Multe producţii ale literaturei poporane poartă în ele încă nota păgânismului şi mediul creştin prin care au trecut, cu toate că a adaptat motivele la noua viaţă spi­rituală, totuşi n’a reuşit să şteargă toate nuanţele de zeităţi păgâne din anumite legende, povestiri, cântece la zile de sărbători. In literatura românească cultă de până acum două decenii în ur­mă, se poate constata o influenţă destul de puternică a acestui as­pect al literaturei poporane, şi în operile scriitorilor noştri clasici : I. Creangă, Vasile Alecsandri, Al. Russo, Duiliu Zamfirescu şi chiar Coşbuc, se poate vedea că preve­­stiri­ populare de origină păgână, dar­ totuşi cu o profundă resonantă creştinizată la români, au fost uti­lizate pentru a reda unele caracte­ristici ale eroilor recrutaţi din via­ţa satelor noastre sau pentru a evidenţia unele laturi ale sufletu­lui românesc. De astfel, o operă de cercetare a fi­loanelor de literatură poporană în literatura cultă românească, poate fi de o mare utilitate, pentru că ar arăta cât şi în ce măsură spi­ritualitatea diferitelor categorii so­ciale din trecut, s’au influenţat re­ciproc. In acelaș timp, s’ar face studii serioase asupra unor bogații­ cari dispar. MANIFESTAŢIA Naţional-Liberală twa laşi — Fnftryssk­ea ComiceSwlMi fud@t@an­al_a Delegaţiei permanente —­ ­ EXPUNEREA d-lui VICTOR IAMHDI­­­ In localul clubului naţional liberal din piaţa Unirei ,s’a ţinut întrunirea comitetului judeţean şi a delegaţiei permanente a organizaţiei ieşene. Au fost prezenţi membrii delega­ţiei permanente, ai comitetului jude­ţean precum şi membrii organizaţii-­­lor de circumscripţii ale oraşului in­ frunte cu d-nii Oswald Racovitză, Ion Zipa şi Iancu Botez, viceprezidenţi. Ambele saloane ale clubului — des­tul de spaţioase — erau arhipline — numărul asistenţilor ,trecând de trei sute persoane. întrunirea a fost prezidată de d. deputat Victor Iamandi, şeful orga­nizaţiei, întâmpinat de aplauzele şi ovaţiile călduroase ale asistenţei, d. VICTOR IAMANDI a rostit o documentată şi însufleţită cuvântare al cărei rezu­­mat II dăm în rândurile ce urmează. Cuvântarea d-lui Victor lamandi ..Vă mulţumesc — îşi, începe d Victor lamandi cuvântarea—pen­tru spontaneitatea cu care aţi răs­puns chemăreî noastre, pentru ma­rele număr in care vă prezentaţi la această întrunire dovedind, astfel, încă odată, perfecta noastră solida­ritate şi arătând tuturora că organi­zaţia ieşeană a partidului­ naţional­­liberal stă neclintită în jurul stea­gului, fiind hotărâtă să-şi facă, pâ­nă la capăt- daloria şi lupta cea mare deschisă de conducerea noas­tră supremă­ La 25 Martie, când a fost ulti­ma noastră întrunire, vă spuneam că acţiunea de răsturnare a gu­vernului lorga­ Argetoianu va în­cepe, energică şi categorică, fără prea multă întârziere. Convocarea de astăzi a fost fă­cută nu numai pentru a relua fi­rul activităței noastr­e locale de propagandă și de rezolvare a dife­ritelor chestiuni interne, ci, mai ales, pentru a afirma public — ceiace, dealtfel, am considerat în conștiința noastră drept un impe­rativ al misiunei partidului liberal —necesitatea urgentă a unei cam­panii viguroase împotriva cârmu­ire! actuale care a dus ţara pe mar­ginea prăpăstiei- Na arezum­, aşa dar, hi rândurile compacte ale mărci armate naţio­nal liberala care, sub conducerea strălucitului nostru şef. .. L­a Duca a început lupta decisivă de daramare a regimului de provoca­ţiune şi de debandadă, care, adă­postit sub egida cinică a .,ritmului nou“- distruge zilnic, prin­ acţiunea sa nefastă■ însăşi temeiurile de ba­ză ale vieţei noastre de stat consti­tuţional, democratic şi „„tioturi■ Partidul liberal şi gu­vernul lor l a ——him ■■’im S’a spus de către adversarii vo­ştri ca atitudinea partidului libe­ral faţă de actualul guvern a fost echivocă şi plină de rezerve. Ni­mic mai fals şi mai tendenţios de­cât această permanentă acuza­­ţiune­Afirmăm, fără rezervă, că lina noastră de conduită, din iunie 1931 şi până astăzi, a fost, în contrast cu a celorlalte partide şi grupări fără întrerupere, aceiaşi­ rezervaţi de la început faţă de valoarea prac­tică a experienţei ce se încerca, am dat sprijinul electoral al partidu­lui nostru guvernului actual, sa­­crificându-ne interesele, numai pen­tru­ a face dovada perfectei loiali­tăţi de care suntem stăpâniţi faţă de Coroană; am acordat, timp de un do­, creditul nostru guvernu­lui Iorga, colaborând în parla­ment și oferindu-i capacitatea, şi (Continuare în pag. 2-a) D-l VICTOR IAMANDI

Next