Viitorul, februarie 1937 (Anul 29, nr. 8717-8740)
1937-02-01 / nr. 8717
X NOTH Problema individualităţii D. Fr. Ştefănescu-Goangă, rector al Universităţii din Cluj şi subsecretar de Stat la ministerul educaţiei naţionale, a ţinut la Cassa şcoalelor o conferinţă despre „Studiul individualităţii elevului". A fost mai mult o prelegere de o deosebită importanţă. Problema cunoaşterii şi formării individualităţii a preocupat pe mulţi dintre cei mai de seamă gânditori ai omenirii. Sufletul şi caracterul omului, atitudinea sa în faţa vieţii, facultatea de a sesiza adevărul şi realităţile, diferite deviaţiuni în dinamica muncii, sau dela normele etice şi sociale, factorii ce influenţează într'un fel sau într'altul individualitatea, întreg acel complex de cauze ce se determină existenţei fiinţei umane, au interesat pe toţi muncitorii de elită ai crierului. Studiul individualităţii elevului cată să stabilească nu numai cauze şi efecte, ci şi posibilităţi capabile de a corecta şi de a aşeza într'un perfect echilibru facultăţile lui vitale. Cunoaşterea lirei unui copil, este o adevărată artă, ce trebue să recunoaştem că, mai cu seamă în ţara noastră foarte puţini pedagogi o stăpânesc, o pun în aplicare atunci când se află pe catedra din clasă. Părinţii elevului, mediul în care trăeşte, temperamentul şi dispoziţiile copilului, întreaga stare fizică şi psihică a mnicei fiinţe umane, sunt de regulă excluse din exercitarea funcţiunii de profesor. Sau văzut copii, eminenţi în şcoli cari la examenele vieţii rămân corigenţi sau repetenţi, după cum tot la examenele cumplite ale existenţii s'au remarcat că, reuşesc magna cum laude, elevi cari la şcolile oficiale prin cari au trecut, fusese notaţi „la limită" or cu „insuficient". Am cunoscut un profesor de liceu care nu-şi trecea definitiv notele în catalog decât după ce vizita şi asculta pe fiecare elev la locuinţa respectivă, unde bineînţeles, venea pe neaşteptate. Calificările le da, nu atât după modul în care se prezenta elevul ca ştiutor sau neştiutor al lecţiilor cât după interesul ce-l avea copilul pentru studii in general, după felul în care se prezintă din punctul de vedere al sănătăţii, inteligenţei, voinţei, mediului, etc. Acel profesor trăia însă prin anul una-mie-nouă-sute, era la începutul carierei, pasionat de funcţiunea sa ca de un adevărat apostolat. Astăzi ? Astăzi, în toată lumea profesorilor se mai găseşte oare, un exemplar ca acela l INT. ■-------===■·■ ===------ ANUL XXIX No. 8717 6 pagini 2 lei In TARA Un an • Sase luni Trei luni • • • • 600 Lei 300 . 150 . In STREINATATE Institujiuni publice si particulare Lei 1000 anual Un an • • • « • 1400 Lei Şase luni « • • 700 m Trei luni • • • • 356 „ REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcţia 3.79.63 - Redacția și Adminis. J fHH P. Luni 1 Februarie 1937 Taxa postate plutei in numerar, conform aprobării No. 137.282/926 Suveranul 1 951 In acest loc, am arătat zilele trecute că guvernul actual, adânc preocupat de sănătatea publică, cu hotârit, — ascultând M. S. REGELE CAROL II documentatul expozeu al d-lui dr. L Costinescu, ministrul sănătăţei în ce priveşte imensul contingent de victime, iar pe de altă parte influenţa nefastă ce o are malaria asupra organismului, pe care-l slăbeşte şi degenerează, ca o bine pregătită acţiune pentru asanarea terenurilor mlăştinoase. Sunt numeroase judeţe unde există întinse focare malarice. Situaţia prezintă o gravitate excepţională prin numărul foarte mare al impaludaţilor, peste un milion de locuitori. Ezident, în afară de milioane de hectare ce azi nu pot fi cultivate, ca şi de pagubele simţitoare ce se înregistrează, la căile ferate şi la şosele, din cauza revărsărilor de ape. Punând problema aceasta pe un plan tot atât de important ca şi înarmarea ţarei, guvernul actual a găsit şi fondurile necesare în vederea reuşitei depline şi rapide a acestei grandioase opere. Toate pregătirile sunt în curs, pentru ca în primăvară, fără nici o întârziere, să se poată începe efectiv asanarea terenurilor mlăştinoase. De altfel, realizarea acestei vaste opere este asigurată, deoarece M. S. Regele, care personal se ocupă de tot ce constitue o problemă mare de Stat, s'a pus în fruntea salutarei acţiuni de asanare. Ori, la Palatul Regal, Suveranul nostru a prezidat un consiliu la care au participat miniştrii departamentelor ce au legătură cu această problemă, spre a se fixa defintiv modalităţile de înfăptuire, printr-o conlucrare armonioasă care să accelereze desăvârşirea vastei opere de asanare a terenurilor şi stârpirea malariei. M. S. Regele a făcut o serie de preţioase sugestii, a dat directive şi a insistat asupra capitalei însemnătăţi pe care o prezintă pentru ţară, rezolvirea acestei grele probleme ce interesează atât de aproape sănătatea Naţiunei. Apelul impresionant al Suveteranului nostru iubit la concursul tuturor va fi urmat cu hotărîre de guvern, după cum, suntem convinşi, va găsi un profund răsunet in toată ţara, pentru ca toţi cetăţenii să vină cu contribuţia lor la realizarea acestui înalt deziderat regal. Nu vom putea încheia acest articol, fără să subliniem, încă odată, grija de fiecare clipă pe care M. S. Regele o are pentru tot ce este legat de ridicarea ţarei şi de buna stare a populaţei româneşti. a I CRITICILE d-lui MADGEARU — Financiarul nat.-țărănist cât a fost la guvern a risipit 175 de miliarde... — Și-acum ce vrea ? ■■■ — Nu vrea nimic ; dar e necăjit că de ce le-au pus liberalii la loc ? ! Alegerile Comunale ŞI JUDEŢENE Alegerile comunale şi jude- J în viitor, ceea ce a realizat în ţene se vor face în toată ţara în trecut, îşi va continua opera. A cursul lunei viitoare, tât şi nimic mai mult. Din rezultatul alegerilor de Dar acest angajament are o până acum, putem perfect ghici valoare mai mare decât toate care va fi rezultatul, făgăduelile opoziţiei. Opinia publică acordă un ere- El se bazează pe realităţile petit nelimitat partidului liberal, care fiecare alegător le vede şi La sate ca şi la oraşe, alegă- le simte, torii nu ascultă nici şoaptele şi se bazează pe ordinea cea răzvrătitoare ale unora, nici ca pus-o în finanţele comunelor şi lomniile şi denigrările altora. judeţelor. Se bazează pe miile Votul universal şi-a făcut e de şcoli, primării, biserici, inducaţia. Eştt din anii copilăriei, stituţii de asistenţă etc., ce le-a nu mai ascultă făgăduelile de clădit în toată ţara. Se bazează şarte, ci judecă oamenii după pe străzile pavate, şoselele rerealizări, pavate, salariile plătite şi furni Mai ales la comune şi la juzorii achitaţi la vreme, de ce aceste realizări apar mai care e cetăţeanul atât de orb bogate şi mai variate, încât să desconsidere acestea venirea la cârmă a parti- realităţi, pentru a face din nou dului liberal comunele şi jude- experienţa unor „gospodari” cetele erau în faliment. Funcţia ştiu că au adus ruina ? Care narii neplătiţi, furnizorii am dne alegătorul atât de uşuratec înnaţi cu anii, serviciile edilitare cât să reînvie timpurile falite debandadă, lucrările publice mentare de acum patru ani şi să în părăsire, şcoalele comunale şi aducă ruina în căminul său şi al judeţene în ruină, celorlalţi concetăţeni ? S'a depus o muncă uriaşă şi Căci, buna administraţie aro-eroică pentru îndreptarea acestei stări de lucruri. Aici nu mai era vorba de-a se face legi şi regulamente, ci de-a se face o bună gospodărie prin oameni cinstiţi, pricepuţi şi muncitori. Partidul liberal a dovedit că are aceşti oameni. A pus pe fiecare la locul lui şi în patru ani, lucrurile s’au schimbat. Toţi cetăţenii ştiu aceasta. De aceia partidul liberal nu vine cu făgădueli în aceste alegeri. El arată că va înfăptui şi numelor şi judeţelor e mai importantă pentru viaţa de toate zilele a cetăţenilor decât patimile de partid. Aşadar, în faţa urnelor, fiecare îşi va aminti de trecut şi pentru a nu-i reînvia, va vota cu gospodarii cari au salvat de la faliment şi ruină judeţele şi comunele. Mergem aşadar cu încredere deplină în faţa cetăţenilor, după patru ani de înfăptuiri utile pe care ei, cei dintâiu, le pot aprecia. MEDIUM ZILEI --• #.— SIR AUSTEN CHAMBERLAIN SirAusten Chamberlain, fostul ministru de externe al Angliei, se află acum la Paris unde a luat parte la recepţia inaugurală a Asociaţiei franco-britanice „Arta ţi Turismul". Această şedinţă solemnă a fost prezidată de mareşalul Pelain, care vorbind despre binefacerile amiciţiei dintre Anglia şi Franţa, n'a ezitat să evidenţieze şi dificultăţile ce din cauza felului de a fi şi de a gândi, caracteristice naţiunilor respective, duc uneori la divergenţe. Intr'o franţuzească impecabilă, Sir Austen Chamberlain, răspunzând mareşalului Petain, a finut un magistral curs de istorie. Fostul consilier al defunctului rege George al V-lea, a arătat că, în răstimpul de la Wilhelm cuceritorul şi până la Napoleon I, francezii şi englezii şi-au făcut mult rău prin războaiele ce le-au dus. A trecut însă un secol de când între Franţa şi Anglia domneşte pacea, care a creat acea înţelegere cordială, experimentală în cumplitele încercări ale războiului. „Prin unirea şi prin înţelegerea noastră, — a spus Sir Chamberlain — constituim un sprijin pentru securitatea reciprocă şi o garanţie pentru pacea lumii". In altă zi, fostul subsecretar de Stat la Foreign Office s-a dus la şcoala de ştiinţe politice din Paris, al cărei strălucit elev a fost. Sir Chamberlain a omagiat prestigiul de care se bucură acest important aşezământ cultural francez şi a ascultat cu evlavie pe fostul său profesor d. André Siegfried care a ținut o prelegere despre „Psihologia poporului britanic". Sir Austen Chamberlain face parte dintre somitățile politice europene, credincioase amintirilor și prieteniilor. o Ecouri upă şase luni de anexare a Abisiniei, s-au ridicat la Adis-Abeba o mulţime de edificii moderneUn credit de 80 milioane lire a fost afectat pentru locuinţe destinate funcţionarilor, pentru localuri administrative şi 50 de vile destinate ofiţerilor. Importante imobile se construesc şi în alte oraşe la Mogadiscio, Asmara, Denie, Gandar, Harrar. Lucrările sunt executate de 150.000 de miliţieni ai muncei. Se vor construi şi 1800 km. de drumuri. C um s-au desvoltat expoziţiile universale din Franţa, o dovedesc următoarele cifre : Prima expoziţie internaţională de la Paris, din 1834, construită pe piaţa Concordiei, a grupat 2437 de expozanţi şi nu a costat decât 260.000 de franci. Ea se compunea numai din patru clădiri, şi a ţinut din Mai până în Iulie, obţinând un mare succes. Costul, numărul expozanţilor, suprafaţa şi importanţa construcţiilor au crescut enorm la expoziţiile din 1889, 1900. Cât despre cea din anul acesta, ea va depăşi cu mult pe cele precedente. --»•» V Prescripţia stinge încrimina- rea : Pentru crime pedepsite cu muncă silnică sau detenţiune grea, prin 15 ani împliniţi, iar pentru cele pedepsite cu temniţă grea sau detenţiune riguroasă, prin 10 ani; Pentru delicte pedepsite cu pedepse mai mari de 5 ani, prin 8 ani, iar pentru delictele pedepsite până la 5 ani, prin 3 ani; Pentru contravenţiuni, printr’un an. In materie de presă încriminarea se prescrie pentru crimă prin 3 ani, iar pentru delicte printr’un an. Toate termenele de mai sus, în cazul infracţiunilor comise de minori, se reduc la jumătate. Termenele de prescripţie încep să curgă din momentul în care s-a săvârşit infracţiunea, pentru infracţiunile continue, din momentul încetării actului delicios, iar pentru cele continuate, de la comiterea ultimului act. Pentru infracţiunile de presă, termenul de prescripţie se socoteşte din ziua răspândirii publicaţiunii. Cazuri de întrerupere Prescripţia se întrerupe în următoarele cazuri : Când s’au făcut acte de urmărire sau de instrucţie ; Când s’au îndeplinit în mod valabil înaintea instanţei de judecată orice acte de procedură care după lege trebuesc să fie comunicate infractorului. Când instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre chiar nedefinitivă. După fiecare întrerupere, un nou termen de prescripţie începe să curgă. Incriminarea este prescrisă, oricâte întreruperi ar fi intervenit, dacă întregul termen de prescripţie a fost depăşit cu încă jumătate, iar pentru prescripţiile de trei ani sau mai mici, dacă s’a atins îndoitul termenului, întreruperea prescripţiei produce efect şi faţă de persoanele cari au luat parte la infracţiune. Prescripţia încriminării e suspendată pe timpul cât o dispoziţiune legală, sau un caz de forţă majoră opreşte începerea sau continuarea urmăririi, instrucţiei sau judecăţii. Prescripţia îşi reia şi continuă cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. Stingerea executării pedepsei Pedeapsa muncii silnice şi a detenţiunii grele se prescrie prin 20 ani, pedeapsa temniţei grele şi a detenţiunii riguroase, prin 15 ani. Pedepsele corecţionale, mai mari de 5 ani, se prescriu prin 10 ani, cele mai mici de 5 ani, prin 5 ani. Amenzile corecţionale se prescriu prin 5 ani. Pedepsele pentru contravenţiuni se prescriu prin 2 ani. Pentru minori, termenele de mai sus se reduc la jumătate. Termenele de mai sus încep a curge din ziua în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Prescripţia pedepselor privative de libertate nu atrage prescripţia pedepselor complimentare şi nici a măsurilor de siguranţă. Condamnatul a cărui pedeapsă crimnală a fost prescrisă, nu poate reveni în comuna în care locueşte victima sau moştenitori acesteia în linie dreaptă. Tribunalul, la cererea Ministerului public, poate hotărâ locu unde condamnatul nu trebue să-şi aibă domiciliul, având în vedere şi o distanţă socotită suficientă pentru ca interdicţiunea de mai sus să-şi atingă scopul. Prescripţia pedepsei se întrerupe numai prin executarea condamnaţiunii. In caz de evadare, o nouă prescripţie începe să curgă din ziua evadării. Amnistia şi graţierea Amnistia stinge încriminarea, iar dacă a intervenit după condamnare, stinge şi executarea pedepsei. Obiectele confiscate, precum şi amenzile încasate anterior amnistiei nu se mai restitue. Amnistia nu are niciun efect asupra drepturilor părţii vătămate şi asupra măsurilor de siguranţă. Amnistia nu se poate acorda decât pentru infracţiunile politice. Graţierea are de efect stingerea, cu totul sau în parte a executării pedepsei, ori comutarea ei într-una mai uşoară, dar nu stinge pedepsele complimentare, nici măsurile de siguranţă, împăcarea părţilor stinge încriminarea numai în delictele şi contravenţiunile pentru care legea permite aceasta. -------( * • —1—---------------- Noul cod penal CAUZE CARE STING INCRIMINAREA Stingerea prin prescripţie, prin amnistie, graţiere şi împăcarea părţilor CITIŢI IN PAGINA 6 STAREA SĂNĂTĂŢII MARELUI VOEVOD MIHAI ESTE BUNA * OPERA ECONOMICA a lui Ion Ghica interesanta comunicare a d-lui prof. wmammmm sose RHBaBBnaBMwmHBBM Victor Slăvescu, la Academia Română Eri după amiază, d. prof. universitar Victor Slăvescu, fost ministru de finanţe, unul dintre cei mai distinşi economişti români, a desvoltat, la Academia Română ca membru corespondent al acestei înalte instituţii de cultură, o interesantă comunicare, cu privire la opera economică a lui Ion Ghica. D-sa pe nedrept, începe prin a remarca uitarea ce învălue activitatea prodigioasă a unuia dintre cei mai mari scriitori şi patrioţi români ai epocii de la 1840—1890, a lui Ion Ghica, de la a cărui moarte se împlinesc 40 de ani in primăvara acestui an, când ar fi un prilej nimerit pentru alcătuirea unei lucrări de temeinică sinteză asupra complexei lui personalităţi. D. prof. Victor Slăvescu a şi anunţat că a luat iniţiativa, prin „Asociaţia Generală a Economiştilor din România“ să-i editeze lui Ion Ghica opera economică în trei volume, ce vor apare cu ocaziunea comemorării celor patru decenii. Cu privire la pregătirea şi la opera economică a lui Ion Ghica, d. prof. univ. Victor Slăvescu a prezentat, pe temeiul unor bogate date documentare, următoarele interesante referinţe : Ion Ghica, în vremea studiilor sale la Paris, deşi avea o deosebită înclinare pentru ştiinţele exacte, totuşi, dornic să-şi însuşească o cultură cât mai generală, a urmărit cu viu interes şi alte discipline, apropiindu-şi cursurile de economie politică ţinute la Sorbona de Jean Baptiste Say şi, în deosebi, studiind operile economiştilor de seamă ai timpului: Rossi, Garnier, Laboulaye, Blanqui, Adam Smith, David Ricardo, John Stuart Mill şi alţii, aşa cum reese din înseşi scrierile lui de mai târziu. El urmăreşte cu acelaş interes atât diferitele curente literare ale epocii, cât şi problemele politice şi sociale din Franţa, ceea ce a făcut să i se formeze o pregătire şi să poată judeca, matur, evenimentele politice, formulând aprecieri juste şi dovedind preocupări continue asupra soartei Principatelor, aflate, atunci, în plină frământare, întors în ţară, Ion Ghica, — aflându-se la Iaşi, în 1842, — întâlneşte pe Niculae Şuţu, fiul lui Alexandru Şuţu, care se ocupa cu problemele economice moldoveneşti, publicând în limba franceză însemnate lucrări. Niculae Şuţu, postelnic şi efor al şcoalelor din Moldova, cunoscând pregătirea serioasă a lui Ion Ghica, îi propune acestuia să ţină cursuri de economie politică la Academia Mihăileană. La 23 Noembrie 1843, I. Ghica deschide cursul cu prelegerea „Despre importanţa economiei politice“, scriitorul moldovean, ţinând, astfel, cel dintâiu cursde economie politică, cu caracter universitar, acum 94 de ani. Din această prelegere, din care s-a păstrat doar un rezumat publicat în „Propăşirea“, din anul 1844, pe lângă nota menţionată, proprie lui Ion Ghica, este de reţinut faptul că el anunţă publicului ieşean noutatea unor tratative ce se ducea la Iaşi pentru întocmirea unei „unităţi băneşti“ între cele două Principate. După ce publică şi alte studii economice, Ion Ghica pleacă în streinătate, unde rămâne până în 1847 colindând Italia, Franţa, Anglia. Urmează o perioadă de timp, când Ion Ghica este preocupat numai de problemele politice ale Principatelor. După aceea urmează o epocă aceea de sub domnia lui Vodă Cuza şi de sub Domnitorul Carol, în care vreme deşi Ion Ghica, deţinând înalte demnităţi, era absorbit de activitatea politică, totuşi nu părăseşte nici un moment preocupările lui ştiinţifice, tocmai pe tărâmul economic, publicând numeroase studii şi articole în diferitele reviste ale timpului, fiind ales, în 1873, pentru această bogată operă ştiinţifică, membru al Academiei Române, în care calitate a scris rapoarte documentate. Dintre acestea, unul asupra cărţii lui A. D. Xenopol „Studii economice“ şi altul asupra cărţii lui P. S. Aurelian : „Ţara noastră“. Intre 1881—1889, Ion Ghica este trimis ca ministru al ţării la Londra, continuând şi aci fecunda lui activitate de scriitor economist, publicând prin diferite reviste, studii şi articole de valoare. * După ce a prezentat bibliografia operei economice a lui Ion Ghica, d. prof. univ. Victor Slăvescu a stăruit în a doua parte a comunicării d-sale, asupra concepţiilor celui dintâi şi mare economist român. „Judecând după citatele ce face în diferitele sale scrieri economice, — a spus d-sa, — şi după ideile ce susţine, reese cu prisosinţă că Ion Ghica a cunoscut şi studiat serios literatura economică franceză şi engleză a epocii sale şi până la el, rămânând până la urmă un credincios partizan al doctrinei clasice şi al şcoalei liberale franceze, strâns legate de cea dintâi. Cunoştea deci pe Adam Smith, David Ricardo, Robert Malthus, John, Stuart Mill, Jean Baptiste Say, Rossi, Garnier, Michel Chevalier, Laboulaye, Blanqui, Cobden şi alţii“. Ion Ghica este astfel primul nostru economist, care întrebuinţează limba românească şi care dacă n’a scris —, deşi o putea face — un tratat de economie politică, s’a dovedit un scriitor de mare intuiţie, dându-şi seama şi când scria şi pentru cine scria, nepierzând, adică din vedere nici nivelul intelectual al epocii, nici preocupările de seamă ale lumii româneşti de la mijlocul sec. al XIX-lea şi adoptând, de aceea, forma convorbirilor şi expunerilor cu caracter quasididactic. „Scrierile economice ale lui Ioi (Continuare în pag. 2-a)