Viitorul, decembrie 1938 (Anul 30, nr. 9273-9290)
1938-12-01 / nr. 9273
ANul. XXX No. 9273 4 pagini 2 lei ABONAMENTE REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA tm TARA || mn STREINATATE — BUCUREȘTI — At an • • • « * 600 Lat jj Un an • « • « • 100 Lat Strada B. Poincaré 17 Șase Ioni • • . 300 m || Șase lari •m « 700 m TELEFOANE IM lnnl .... 150 . || TM lxni . * • . SSO m Direcția 3.79.69 — Redacția si Adminis. f'sn*?n Instituțîuni publice ți particulare Lei 1000 anual înscris Trib. Ilfov Registrul publicațiilor periodice sub Nr. 98/938 Taxa portală plătită in numerar, conform aprobării Dir. G-rale a Poştelor Nr. 137.282/926 Redactor responsabil: 14 FIRCATANO După întoarcerea ASASINATUL DE LA CLUJ Odiosul gest al câtorva rătăciţi, cari au atentat mişeleşte la viaţa rectorului Universităţii din Cluj, profund şi unanim condamnat, este un fapt de nevroză , complet izolat de ritmul vieţii româneşti actuale. Impresiunea penibilă produsă de această manifestare primară de brutalitate dovedeşte cât de revoltată este opinia publică în faţa unor asemenea infamii. Desgustul este unanim şi de pretutindeni vin cereri de represiune energică în contra atentatorilor. Toleranţa, care s’a arătat câtva timp rătăcirilor tinereşti, nu este un motiv pentru a nu stârpi odată pentru totdeauna înclinaţia nenorocită a câtorva criminali. In ţară de veche civilizaţie şi tradiţie liberală viaţa şi demnitatea umană constituesc bunul cel mai înalt. Anglia, care trece drept patria inde-pendenţii omeneşti şi a civilizaţiunii celei mai autentice, pedepseşte cu moartea pe asasini. Moartea trebue să a-i D-l FL. ŞTEFANESCU GOANGA tragă aceeaşi măsură din partea societăţii organizate. Fiindcă omul care a ucis mişeleşte este un obstacol permanent pentru sănătatea societăţii. El trebue deci să dispară. Aceasta este cererea legitimă, care se aude din toate părţile. Crima de la Cluj apare drept expresie izolată de nebunie criminală. De aceea importanţa crimei din punct de vedere general este minimă. Ea nu trebue însă trecută cu vederea pentru că ar constitui un rău exemplu în faţa tineretului. Astăzi generaţiile noi sunt îndreptate spre o viaţă de muncă şi ordine, aşa cum au fost toate generaţiile ce au vroit să înfăptuiască conştiinţa maselor tinereşti respinde cu groază tovărăşia celor pătaţi de sânge, a asasinilor şi răufăcătorilor. Lovitura pe la spate nu poate fi o emblemă pentru tineret. Din această cauză cercurile tinereşti din întreaga ţară au manifestat consternarea şi revolta lor faţă de cele întâmplate la Cluj. Tinerii în special sunt aceia ce revendică asupra pedepsirea tâlharilor asasini pentru a se disocia o dată pentru totdeauna numele nepătat al tineretului de faptele câtorva bestii inconştiente. Cel ce a căzut sub glonte este un reprezentant strălucit al intelectualităţii româneşti. Român curat, luptător al cauzei naţionale, om al datoriei şi cinstei, rectorul Ştefănescu-Şoangă este una dintre figurile, cu cari se mândreşte Ardealul. Şi se ştie că o ţară trăeşte mamoi prin acesta, capete luminate conştiinţe limpezi. Un asemenea om nu poate fi înlocuit cu nimic. Iar paguba, pe care o încearcă ţara este foarte mare. De aceea este necesar să se arate prin măsurile ce se vor lua că legile româneşti ştiu să apere viaţa şi onoarea cetăţenilor şi că prin urmare moartea se pedepseşte prin moarte. Suveranului — Prima datorie — Întoarcerea Majestăţii Sale Regelui Carol 11 din strălucita călătorie, pe care a făcut-o în Europa, a însemnat un moment de înălţare a sentimentelor naţionale. Manifestaţia de entuziasm şi caldă afecţiune, pe care Capitala Ţării a oferit-o Suveranului, este într-adevăr un exemplu elocvent de iubire faţă de Coroană şi de participare conştientă la viaţa publică. România este solidară în jurul Monarhului şi pregătită să răspundă îndatoririlor sale politice şi naţionale. Ordine înăuntru şi linişte la hotare, iată imperativul vremii noastre, pe care toată lumea cu dra M. S. REGELE CAROL AL II-LEA goste de neam îl simte astăzi. „Nu am de spus decât un singur lucru. Sunt fericit că prin călătoria pe care am făcut-o, am putut fi încă odată folositor Ţării Mele !( Cu aceste cuvinte Suveranul a călcat din nou pe pământul Patriei. Cu ele a definit din nou singurul ideal valabil pentru adevăraţii români : a-şi servi ţara. Aici rezidă explicaţiunea profundei legături ce s’a creiat între Rege şi poporul Său, precum şi origina noii mentalităţi, care devine din zi în zi mai accentuată. Fiindcă deasupra actualităţii noastre româneşti planează aceste două idei cardinale: Ţara şi Regele. Trebue să recunoaştem că noua concepţie este rezultatul activităţii intense şi geniului politic al Regelui Carol 11. El a dat dovadă poporului că îşi iubeşte mai mult decât orice, Ţara şi că este primul ei Servitor. Regele a arătat cum prin autoritatea înaltă a Monarhiei poziţia internaţională, a Patriei poate fi consolidată. El a adus din călătoria în centrele Apusului speranţa de pace şi garanţia graniţelor noastre actuale. Pentru acest lucru Ţara li este recunoscătoare şi li aduce omagiul unui devotament nelimitat. Istoria noastră este produsul acordului între Monarhie şi popor. Tronul a asigurat în permanenţă liniile directoare ale politicii naţionale iar massele au răspuns prin credinţă şi disciplină. Astăzi mai mult ca oricând acest acord între cele două forţe ale istoriei naţionale este împlinit. Monarhia a luat cu infailibilul ei simţ istoric conducerea destinelor româneşti iar poporul a răspuns, prin solidaritate neştirbită şi ordine. Aceasta este prima datorie a clipei de faţă, pe care ţara a înţeles-o. Graţie acestei înţelegeri am reuşit să ne consolidăm situaţia în Europa şi să facem un pas mai departe pe drumul definitivei întăriri a fruntariilor noastre etnice. Numai conservând spiritul acestei înţelepciuni istorice, care a garantat toate isbânzile noastre naţionale, vom putea şi de aci înainte învinge dificultăţile. Repetăm : este prima noastră datorie. In momentul când printr-o politică extrem de precaută, şi clarvăzătoare Regele a reuşit să dea Ţării cele mai sănătoase perspective, când viitorul economic al României se descifrează din ce în ce mai luminos şi când glasul duşmanilor noştri tradiţionali a amuţit, Patria este datoare să se îndrepte cu toată energia pe acest drum nou. Din toate colţurile ţării se ridică astăzi aceeaşi voinţă de linişte şi ordine, de solidaritate în slujba Coroanei, de naţionalism înfăptuitor. Masiv sufletul ţării este alături de Monarhul Păcii şi al Ordinei. Orice deviaţie de la acest imperativ este condamnată, de conştiinţa poporului român. Regele şi smintea Locurile în căminul Asistenţa Universitară „Regele Carol II“ în număr de 320 sunt absolut complete. Faţă de marele număr de ceeri ale studenţilor de a fi primţi în cămin, cereri ce nu mai pot fi satisfăcute din lipsă de ocult, situaţia a fost raportată, iar M. S. Regele în grija ce o poartă studenţimei, aşa de altfel cum d-l ministru Armand Călinescu a reliefat-o într’un recent interview, a hotărât astăzi mărirea capacităţii de cazare a căminului cu încă 800 locuri. D-l ministru Armand Călinescu, cu multă bună voinţă, a pus la dispoziţie în acest scop localul din str. Matei Voevod, iar Direcţia Căminului a primit instrucţiuni în aşa fel ca după vacanţa Crăciunului, secţia nouă a căminului să fie în stare de funcţionare. ---------------•••-------------- Intensificarea comerţului de cereale Importante angajamente de cumparare de produse româneşti Nouile tratative comerciale In vremea din urmă se duc în Capitală tratative comerciale cu delegațiile franceză, italiană şi germană, în vederea încheerei unor noi conventii de comert. Modul înţelegător în care se desfăşoară lucrările, sunt un indiciu că rezultatele acestor tratative vor fi satisfăcătoare pentru interesele noastre economice. Delegaţiile respective au arătat o vădită predispoziţie de intensificare a raporturilor comerciale cu ţara noastră. Dealtfel, în ultimele luni s'au încheiat convenții cu Belgia, Olanda, Elveţia şi Anglia în care s'au prevăzut importante contigente de grâu ce se vor importa din România. Aceste contigente trec de 100 mii vagoane. In baza acestor dispozitiuni conventionale s'au si încheiat unele transacjii comerciale. Pe de altă parte, pe piața internă se poate constata o sporire a transacjiilor de cereale. Grâul și porumbul sunt cerute din ce în ce mai mult. Dela 1 ianuarie și până în prezent s-au exportat circa 70 mii vagoane grâu. In această cantitate intră circa 30 mii vagoane disponibil din anul trecut exportat în primul semestru al anului până la noua recoltă. Preţurile din lunile August şi Septembrie au rămas aproape aceleaşi pe pieţele mondiale, cu variaţii nu pprea mari iar în vremea din urmă se poate constata o tendinţă de urcare. Porumbul e încă în continuă sporire din cauza cererilor numeroase de pe pieţele tarilor importatoare. Cu toate previziunile pesimiste dinainte de valorizarea recoltei de porumb, totuşi, producţia a fost mulţumitoare, aşa că există şi un important disponibil de export peste necesităţile consumului intern. Dacă recolta acestor cereale s'ar fi prezentat cantitativ în proporţiile celei de grâu, avantagiile pentru economia rurală ar fi fost enorme. O altă cereală a cărei producţie se valorifică în condiţiuni grele este secara. Producţia anului acesta este de circa 40 mii vagoane. Cea mai mare cantitate e produsă în partea de nord a ţărei. Concurenţa secarei ruseşti cât şi lipsa de cereri de pe pieţele străine, au determinat scăderi de preţuri. Sun’ tem informaţi că guvernul a cercetat această chestiune şi va lua măsuri de sprijinire a producătorilor de secară. Am dat câteva date informative asupra pieței noastre de cereale și a perspectivelor de viitor. De reținut că activitatea sporită din ultimele zile este semnificativă pentru evoluția prețurilor. II ILOSOFIA lul VASILE COUTH Propunându-ne în cadrul limitat ca timp al unei conferinţe la radio, a expune filosofia lui Vasile Conta, unul din capetele cugetătoare cele mai bine cunoscute în sfera cercetărilor metafizice din ţara noastră, — câteva lămuriri se impun cu caracter prefaţial. Un filosof sau un sistem de filosofie la un popor de veche cultură unde lunga satisfacţie a anilor a produs sedimente fertile, pregătiri şi temeiuri adânci ale cugetării disciplinate, nu este o singularitate şi o excepţie, o fonnă abruptă şi vulcanică, pentru că un filosof sau nu de GR. TAUSAN sistem de filosofie, în Anglia, în Franţa ori în Germania se află prins ca inelul într’un lanţ de încătuşare totală care-l fixează şi-i dă o valoare. Avem astfel în Franţa o şcoală positivistă care, în afară de concepţia fundamentală a filosofiei lui Auguste Comte prezintă o filiaţiune cu eclecticii francezi (un Victor Cousin, Roger Collard şi ceilalţi) având aceleaşi tendinţe moraliste şi de reforme sociale ca şi patriarhul întemeietor al noiei religii positiviste. Şi tot aşa se poate vorbi în Germania despre filiaţiunea dintre ideaismul lui Kant şi cei“’ ce l-au urmat, Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, iar în Anglia un istoric al cugetării engleze este nevoit să stabilească dincolo de o personalitate ca a lui John Stuart Mill sau Spencer, importanţa unei întregi şcoale, cea asociaţionistă ori de un evoluţionism care înainte de Spencer se manifestase în zoologie prin Darwin, ori în istorie prin Malthus. Avem, deci, în marile culturi personalităţile grandioase cari se succed, se întregesc şi se continuă formându-se astfel o tradiţie filosofică care nivelează şi înfrăţeşte generaţiile, aşternându-se acel fond pictural, din care răsare pe primul plan portretul individual. Este inutil poate de a accentua lipsa acestei tradiţii filosofice la noi, unde au putut din fericire să existe capete cugetătoare fără ca ele să stea într’o filiaţiune intelectuală şi fără ca sistemul de gândire al unuia să rodească pe planurile de creaţie ale altuia. Ceva mai mult şi ceva mai caracteristic: am avut capete cugetătoare pe planul filosofic, dar trebue o preocupare analitică şi o descifrare de texte pentru a găsi în scrierile unora , sau altora, ceia ce înţelegem noi prin cugetare filosofică şi prin sintezele de ansamblu explicative ale lumei. Vasile Conta, filosoful despre care voim să vorbim aci, este un cap sintetic, un temperament filosofic şi un om care a voit • să concentreze în felul lui de a vedea curente şi sisteme care pe vremea lui erau dominante. Dar atât. Nu se poate vorbi de o şcoală a lui Conta, cum nu se poate vorbi de o istorie a filosofiei româneşti aşa cum se concepe o atare filosofie în ţările reputate de a fi creiat metafisicile adânci, superbe şi revoluţionare ale cugetării omeneşti. Dacă nu se poate vorbi, însă, de o istorie a filosofiei româneşti in sensul unei şcoale, unei tradiţii ori unei filiaţii cu proeminentele personalităţi creatoare, nu negăm existenţa unei filosofiiromâneşti anonime, etnice şi impersonale care trăeşte ca şi întreaga literatură populară din izvorul specificului nostru de rasă. Cum s’ar putea nega o filosofie românească, in acest înţeles, adică de atitudinea în faţa morţii, ord în faţa comandamentelor etice, la un popor ca al nostru care în lirică s’a înălţat la concepţia tragică a „Mioriţei“, în legendă la concepţia jertfei pentru un ideal ca în legenda „Meşterului Manole“ ? Un popor cu puteri de interiorizare ca al nostru, cu acel dor — sentiment şi expresie intraductibilă în alte limbi — şi un neam care bătut de nevoi şi, de griji , trebuie să-şi croiască şi drumuri etice ca în sfaturile lui Neagoe, nu a putut prin chiar aceasta să fie străin de preocupările filosofice care în fond nu sunt altceva decât fisionomii sufleteşti puse în faţa enigmelor vieţii, ca tot atâtea răspunsuri provizorii la chinuitoarele întrebări ce depăşesc cadrul unei vieţi. Să fim deci înţeleşi : avem o filosofie românească instinctuală în aşteptarea unei filosofii sistematice, filtrată prin capete superioare care ___________________—----—----- (Continuare în pag. III a) P. Joi 1 Decembrie 1£38 N OTF. DIN LUPTELE GENIILOR CU MOARTEA Printr’o simbolică coincidență, in timp ce lumea civilisată sărbătorește cei 50 de ani ce au trecut de la moartea marelui binefăcător ce se numea Pasteur, ea se gândește de asemeni la sărbătorirea a patru decenii de la descoperirea misteriosului radium, de către şefii Curie — cea mai extraordinară tovărăşie de genii, înfrăţiţi prin ştiinţă, prin generositate şi genialitate. Dar descoperirea radium-ului este şi ea legată de o problemă, care prin drama ce o aduce în suflete, trece dincolo de graniţele medicale, pentru a fi una de ordin social, — problema cancerului, această boală care omoară, cu o cruzime pe care alte boale, chiar cele mai grele, nu o cunosc. Cancerul, nu numai că a fost înainte de radium, nevindecabil, iar după descoperire, vindecabil într'o proporţie mică, este o boală care macină organismul dându-i dureri ce nu se pot găsi chiar şi la alte boale omorâtoare. Acest caracter, de a fi extrem de dureros, a făcut pe medici să considere ca o mare victorie terapeutică, dacă nu găsirea leacului cel puţin, mijlocul de a atenua durerile pricinuite de „rac"... Soţii Curie au dat lumei însă, prin descoperirea lor extraordinară, care în fond este o traducere pe plan modern ştiinţific a himerei alchimiştilor, adică transmutaţia metalelor (radium este eşit din transformarea plechbeudei) au fost suflete geniale, şi exemple de sfinţi necanonisaţi în Biserică, dar vrednici de-a sta în altarul în care se păstrează şi se glorifică numele marilor genii binefăcătoare ale omenirei. Să adăugăm, la această glorificare, şi faptul că dacă ilustrul Curie a murit într-un accident stupid de automobil, d-na Curie a murit de anemie pernicioasă, căpătată tocmai din manipularea permanentă cu forţele misterioase emanatorii ale Radium-ului. Aceste patru decade ce au trecut de la descoperirea radium-ului, au ocasionat congrese în mai toate ţările, în care învăţaţii se întrunesc ca să-şi verifice armele perfecţionate în care au ajuns, în lupta ce-o dau îngrozitorului cancer. Din partea România, la congresul de la Paris, s’a dus d. dr. profesor Daniel, ca unul din specialiştii unei ramuri de medicină, în care boala cancerului e mai des întâlnită, precum la Bucureşti s'a concentrat atenţia medicilor asupra conferinţelor închinate studiului acestei boale. Dar aceste manifestaţiuni ştiinţifice, desvălue lupta ce-o dau medicii, fizicienii şi în general oamenii de ştiinţă, pentru ca opera civilisatoare să triumfe, şi ca viaţa omenească — ameninţată de tehnica răsboiului — să fie cât mai bine apărată. Iar numele unui Pasteur ori, Curie, sunt din acelea cari strălucesc ca faruri conducătoare în noaptea furtunoasă pe largul mărilor, pentru a duce pe om în porturile mântuitoare... Exemplul vieţilor unui Pasteur Sau Curie, sunt astfel de-o valoare imensă educativă, pentru că arată cum alături de păcate şi urâţenii morale, există şi ascensiuni admirabile la cari ajung acei oameni excepționali, în nobila lor râvnă de-a smulge naturii tainele ei... PETRONIUS M. S. Regele Carol al ll-lea întâmpinat cu pâine și sare de d. general V. . Dombrowski, primarul Capitalei. Marele Voevod Mihai în urma Suveranului