Ziarul de Sibiu, ianuarie 2004 (Anul 2, nr. 10-12)

2004-01-12 / nr. 10

n>y V« *­>' **V j *•# aj! tsua&i áí ^* Pagina 20­­ CULTURĂ ZIARUL de Sibiu 12 -18 ianuarie 2004 Raluca Sălăvăstru A a* * *# m fV 4 5 ‘4 £ 4 A ^ f»jií S­­r* , **■. „ t is » %. i ihm *s* . é . » J.j. și l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist, comunicativ și ursuz, blând și aspru, mulțumindu-se cu nimic și nemulțumit de ^­u toate; aici de o abstinență de pustnic; aci apoi lacom de plăcerile vieței, fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! Fericită pentru artist, nenorocită pentru om!..." I. L Caragiale (Opere III) Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850. A avut o viață scurtă dar zbuciumată și plină de tristețe. O viață pe care a luminat-o numai prin strălucirea geniului său. A fost iubit și disprețuit, citit și contestat, apreciat și­ împroșcat cu noroi, însă nimic din toate acestea nu l-au oprit pe poet să­­și urmeze destinul și să lase literaturii române comori de neprețuit. Acum, când se împlinesc 154 de ani de la nașterea lui, merită să ne amintim într-un alt mod de marele Eminescu și anume în relația lui cu Sibiul și amprentele pe care le-a lăsat în orașul nostru. Licean la Sibiu Bogdan Duică scria în 1930, în prefața „Buletinul Mihai Eminescu”, că o problemă foare importantă este aceea a descopririi drumului pe care acesta l-a făcut prin România. El dă în acelaș buletin câteva informații despre trecerea lui Eminscu prin Sibiu. Duică a insistat într-o scrisoare pe care a scris-o, cu câteva zile înainte de moare, colaboratorului său Leca Morariu să se descopere adevărata înfățișare a poetului pe care el nu mai avea să o apuce. Cu toate că de-a lungul timpului s-au scris numeroase și valoroase lucrări asupra lui Eminescu, problemă drumurilor pe care acesta le-a străbătut și a influenței pe care acestea le-au avut asupra formării personalității sale, a rămas în același stadiu: în ceea ce privește trecerea lui Eminescu prin Sibiu s-au adus doar câteva precizări. De nota : Prima mențiune scrisă despre trecerea poetului prin Sibiu a fost făcută în 1889, când, după moartea lui, redactorii revistei „Fântâna Blanduziei”, întemeiată de Eminescu au descoperit printre hârtiile rămase și un certificat școlar din care reieșia că Eminescu făcuse clasa a treia la gimnaziul catolic din Sibiu, unde obținuse o notă corespunzătoare notei șase din liceele noastre. Ion Slavici, bunul prieten al poetului, afirmă același lucru în „Amintiri”, ediție publicată în 1924: „După testemoniul școlar pe care l-am găsit între hârtiile lui, el a trecut a treia clasă gimnazială la Sibiu de unde a plecat apoi la Blaj”. Aceste afirmații făcute de Slavici nu au fost contestate de istoricii literari. S-au făcut însă cercetări asupra acestei perioade de studiu făcute la Sibiu. Cea mai plauzibilă explicație a trecerii poetului prin Ardeal pare a fi afirmația lui Matei Eminovici, fratele lui Emi­nescu, care povestește că la insisten­țele fratelui mai mare Șerban, care era pe atunci student în anul doi la Fa­cultatea de Medicină din Erlagen, tatăl lui Eminescu, l-ar fi trimis pe acesta în anul 1864 în Ardeal. Insistențe în această privință a avut și un alt frate de al său Nicu, care era student la Academia de Drept din Sibiu. Un conscolar din Cernăuți ------------------------— Școala la care și-a completat Eminescu studiile în Sibiu, în 1864 Studentul Eminescu Cernăuți An. TI 1931 MIHAI EMINESCU Lămuriri pentru viața și opera lui Eminescu­­ este Gimnaziul de Stat cu limba de predare germană, al cărui sediu era în casele parohiale de lângă biserica romano-catolică. Aici, Eminescu obține certificatul de trei clase gimnaziale așa cum atestă hârtiile rămase după moartea poetului. Data plecării sau timpul petrecut la Sibiu nu pot fi spuse cu precizie. Se poate presupune a fi undeva între 21 martie 1864 și 4 octombrie 1864. Important este însă faptul că în 1864, Eminescu s-a aflat la Sibiu. O altă mărturie care stă la baza acestui fapt este întâmplarea pe care o povestește sibianul Ioan Mihu, care în acel an era student în anul întâi la teologie. El își amintește în lucrarea „O scurtă retrospectivă asupra trecutului meu”, din anul 1911, că l-a întâlnit pe Eminescu în Sibiu la un chef alături de foști colegi de gimnaziu. Apoi, din amintirile lui Ioachim Munteau, care fusese în acea perioadă elev la gimnaziul din Sibiu, se poate deduce că Eminescu a încercat, alături de Ioan Lăpădatu, înființarea la Sibiu a unei trupe de artiști diletanți, formată din elevi de gimnaziu, în precizările sale nu se găsește numele lui Eminescu, însă vorbește de un „...conșcolar venit din Cernăuți", sau de „... un student din Bucovina”. Sunt mari șanse să fie vorba de Eminescu, având în vedere faptul că a fost bun prieten cu Lăpădatu, îmbrăcat de Densusianu ------------------------------------------------------------­ Eminescu sosește și a doua oară la Sibiu, în toamna anului 1866, imediat după ce n-a reușit să treacă de examenul de limbă greacă dat la Blaj. Deși se crede că Nicolae, fratele poetului nu se mai afla la Sibiu, acesta întâlnește prieteni și cunoștințe din prima sa vizită la Sibiu. De această dată, poetul nu va mai sta mult în oraș dar în această scurtă perioadă, Lăpădatu (poet) și Nicolae Densusianu (viitor istoric), i-au fost cei mai apropiați prieteni. Lăpădatu l- a găzduit pe poet în locuința sa de peste Cibin și i-a arătat lui Eminescu Sibiul și împrejurimile lui. Din relatările lui Ștefan Cacoveanu se știe că poetul a vizitat Avrigul, Rășinariul, Gura Râului precum și Săliște. Cel de-al doilea sibian care l-a ajutat și i-a fost aproape lui Eminescu a fost Densușianu, în conferința „Din Junimea lui Eminescu“ ținută . Săliște în 30 iulie 1899 sunt date pentru prima oară de către N. Petr Petrescu informații despre relații dintre cei doi. Densușianu l-a întâlni pe Eminescu într-o zi de toamnă, pe strada Măcelarilor și-l descrie ca f .< „... un tânăr cu fața negricioasă, ci ochii mari deschiși, cu un zâmbet pe buze”. Poetul era îmbrăcat zdrențăra și imaginea lui era jalnică, dovadă sărăciei în care trăia, Densușianu îl­­ acasă și-l îmbracă din cap până­­ picioare. Stă la el aproximativ tre zile. Pentru că poetul nu avea pașapoi și dorea să treacă munții, Densușian scrie o scrisoare către preotul Brat din Rășinari rugându-l să-l ajute p poet să treacă în Țara Românească Preotul, care era bunicul dinspi mamă a lui Octavian Goga, om - suflet mare, l-a luat câteva zile în cas lui după care l-a ajutat să treat munții. Imaginea lui Eminescu în ca; preotului Bratu din Rășinari s­­î atipărit bine în mintea mamei, ci Octavian Goga care nu avea pe atun decât 10 ani, îi povestea adesea­­ Goga despre acea perioadă. Semnătura poetului la Muzeul de Știinte Naturale A treia oară când Eminescu a fi văzut la Sibiu a fost în anul 1868 ca " v. tv "“lu­i ■ Ia­ i A ■< ■ S ■ LOCOTENENTUL MATEI EMINESCU (Vezi pag. 122)

Next