Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)
1851-08-13 / nr. 13
- o - - -Abonamentu. Iașii și ținuturi: Prepuț pe unu anu 75 lei. - pese luni 40 — --nuințerilor ne unu rându este 25 parale. Astă sonc esă Lunea și Golea cu dese suplemente in 8. ne fie care lună. Iașii, Luni în 13 Avgust. 1851. Anul IE Abonamentul. Ce face în Iași, la Redacțiea în Tipografie a Buciumului Romanu, la ținuturi pe la Domnii Profesori, și în București la librerica D. Ioanidi, cu prețu de doi galbini și unu Ivanțigu pe anu. --------------------u- c # + „. Es 22277 Z MOADABIEA. IASȘPI. În 9 ale curentei au sositu in capitală vestitul oilantropu Cavaleriul Annept: în 10 ea au vizitatu temnița, in 11 spilul central și acel militaru, asemenea de a vizita grosurile, Ccpileni apoi va pleca la Țara Romănească și Serbiea, să îmbătă noaptea au plecat la Galați. Ca Secretarul Statului Alecsandru Sturza spre a se întălni cu Î. S. Princepele Domnitoriu. Hușii 5 Avgustu. Binepi în 3 ale acestiea rezidenție a ținutului Fălciiu s'au învrednicitu a priimi pă ce dimineața țimea Ca in satul Meletie Istrati cu Băsăștii, unde Prea sănțitul Episcopu Eparhial D. și Vineri în vaca lui D.zec două zile mai nainte dacănduse au făcutu preau celebratu păne Sfințirea ei, ținutu, însoțindul pănă Iordace Mălinescu Preziden și Aice coborănduse și de acolo pără Îni, totu Due dioicată de Înălți pe la 5 oare după ameazăzi au sositu în Huși. Toată politica au eșuu spre întimpinarea doritului Domnu, înpreună cu Diregătoriul ținutului D. Nicu Citargiu, carele l'au fostu priimitu mi la întrarea sa în Ca la Băsăști. D. La Sfatul municipalu, Boemii mi Șefii corporațiilor au salutatu buna venire la barieră, unde iau prosferatu #ape, simbolul tăriei mi au priimitu urările din partea publicului in Epiescopie. Prea Sănțitul Episcopu înpreună cu Clerul seu l'au primitu de la ușa bisericei, că au adusu rugăciuni celui Atotu Puternicu; de acolo s'au suitu în apartamentele episcopale, unde'i era pregătită și derea. Atătu la întrarea în biserică cătu mi Aa suirea în casă tinerimea ocolastică subu deducerea D. Profesorului Dimitrie Galian, au statutu în răndu, și ca oare căndu junimea Ierusalimului, aruncau în calea Domnului și părintelui lor, după aceasta recomăndatu Î. Sale boerii rezidenției, carei venise să înfățiomeze Domnitoriului omagiurile lor. Adoazi În. Ca au vizitatu școala publică. Prea sănțitul Episcopu Seminariea Eparhială in casele ce leau cumpăratu Depart. îmbă- MOLDADJNIE. Jassy. Le 9 du courant est arrivé dans la Capitale le célébre philan| trope, M. le Chevalier Arregt; le 40 il a visité la grande prison du palais Criminel, le 44 Pa été voir l'hôpital central et l'hôpital militaire; il se propose de visiter les différentes prisons du pays et les salines, ensțite ii partira pour la Valaquie et la Servie. — Samedi dans [a nuit M. le Secretaire d'Etat Alex. Slourdza est parti pour Galatz afin d'y rencontrer 8. A. 8 le Prince Règnant. păturilor de la D. Aga Panaitache Panu, carele fiind lipite de zidurile Episcopiei și avăndu cumunicație deadreptul cu curtea rezidenției, săntu cele mai potrivite pentru conventul Clericilor, ce trebue a fi sub deaproape privigherea spirituală și a frecventa biserica in toate zilile, că în această Seminarie au a se pregăti Candidații și pentru Preoți și pentru Cantoriea sau Pealii bisericilor, a cărora lipsă și necesitate e simțită ca și aceea a Preoților. În. Sa au aprobatu proectul, și pentru școala publică au mersu însuși de au căutatu alte încăperi, preferăndu pre ale D. Aga Costache Teodoru ce vinu alăturea cu ale D. Aga Panul. După aceasta au vizitatu închisoarea, giudecătoriea și Eforiea. În urmă s'au ocupatu cu audiențile private, la care ocazie s'au văzutu măngăindu și agiutăndu pre toți carei năzuea la îndurările sale. Nevoia de apă în politica noastră era foarte simțită și aceasta provinea din lipsa mijloacelor. În. Ca încunoștiinți aduse au hărăzitu Eforiei din lista sa civilă treiuăci și cinci mii lei, pe giumătate suma cerută pentru aducerea apei și facerea cișmelilor prin politie, la care ocazie au adresatu cătră Ispravnicu ofisul căzutu într'aceasta, și au înorănditu a ce căuta case private pentru încăperea tribunalului ținutal. Cu bucurie sufletească au primitun. Ca, manifestațiile publicului înfățioșitoare simțimentilor de recunoștință cătră păstoriul lor sufletescu Prea Sănțitul Episcopu, ale căruea faceri de bine întinse în toate zilile cătră fiii cel cei sufletești, dovidescu dua pe graiul Săntei scripturi că'i pasă de turmă și că nu la mercinariul (plătitul)pre a repune sufletul oilor pentru cine, ci pre al seu pentru oi. Asemine mulțămitoare manifestație au trasu înnalta bunăvoință și cătră D. Administratorul Nicul Catargiul destinsu prin probitatea și activitatea ce'l caracterizată, precumu și cătră D. prezidentul ținutului Banul Mălinescul. În amăndouă serile cătu au petrecutu iubitul Domnitoriu în mijlocul nostru, rezidențiea Episcopală și politica au fostu luPrimimu urmatoarea relație despre de Șposu: gătirile smiaitelepciunei, astă seri au rostitu lui au asistatu au fostu condusu au unu cuvăntu, călăatoriea JU la sfințirea bisericei in urmă de S. # în pre bunul nodos Domnitoriu. D. Administratorul În. Sale dorința de aë mersu întăiu Domnul au arătatu papa în această Banul ținutual însău deschide încungiuratu de mulțimea entusiaclamații flori unul din scopa această ocazie nas VUVI - VUMMUMMI VIVL - FOILETONUL ZIMBRULUI DE LA PARIE LA ATENA PARTEA ĂNTĂIA Sfărșindupoi această operație, ei ne deschiseră ușă de alăturea ne da într'o sală de raie (feredeu.) Apa era călduță și plină de mirodenii, însă erau de cătu două scăldători de marmoră, sclavii retregănduse în cheeiu că aveau să facemu căte oăie evropieană în locu de una orientală, ne urmează a trece dintr'o apă călduță în alta mai ferbinte și așa treptatu pănă la gradul cel mai naltu; după care te întinzi pe unu așternutu, spre a gusta voluptuoasa simțire de măncărime a trupului. Cu amu fostu velit [UNK] de multu K. Albanezii desprețuiau această deprindere afemeeată. Odpăstoriul nostru ne aștepta la eșire din baie, care e și o făcusemu după măncare, nu ne pricinui nici unu felu de rău. El ne duse apoi la portu, ne suirămu în barcă și lunecamu pe apele lacului ce fugu spre Adriadia prin canalul Boianei. Prrin Dlauinio mi Antivari, ne zice ea atunci, Albaniea cunoaște limba italiană, însemna uungime de clasa înaltă, de o bravură aleasă și de o stare întinsă” Ex ce numia contele Dulcinio și Antivari săntu colonii napolitane din vecul de mijlocu. El ne spuse o istorie foarte încurcată, în care figura unu sultanu al Occidentului cu unu viziru totu din Occidentu, la care ai ceruiu ertăciune că n'amu înțelesu deodată nimică, mi nici apei n'așu fi înțelesu, dacă, anul trecutu, frunzărindu o colecțiune (adsnape) de memoare istorice din biblioteca albă, n'așu fi aflatu la numerul 2393 și subu rubrica latină: De bello Ludovici novighege in Africa, adică: despre resbelul lui Ludovicu noulu pere în Africa), următoarea faptă, care lumină în amintirea (suvenirul) mea istorisirea cea întunecată a Albanezului, și'mi explică originea italiană a amănduror porturilor Adriatice de sudu Albanezi. Vesperile siciliene, de săngeroasă amintire, nu fură așa zicăndu, de cătu coada unei conspirații pe încetul și în ascunsa vizită, care avea să isbucniască cu căți-va ani mai nainte, și a căreia origină se potrivi de minune cu purcederea lui Carol de Anju la Africa. Jugul Angevinilor apăsa pe Napolitani și pe Sicilieni. Poporime și noblesă, noblesă și țărănime, cu durere videau pe pămăntul părinților sei unu domnu streinu, și ura lor pentru jugul francezu crescuse încă prin despotismu, umorul caprițiosu și cruzimea cea nesocotită a regelui Carol, frate bunului săntu Ludovicu. Între nobilii Napolitani care se sbuciumau ne'ncetatu spre a se măntui de împilarea angevină se Loredanu, acesta'i singurul nume pe care istorica ne 'lau păstratu nepătatu. Loredanu într'o epocă de totu cavalerească se părea prin naștere, avuții nnere și cruciate. Dară aceste nu erau nici de cum gusturile și plecările lui. La 25 de ani, Loredanu era seriosu și statornicu, el studia în cărțile latine și eline, vorbia puținu și era nencetatu cu fruntea plecată spre pămăntu. Niciodată măna ca nu străngea măna vreunui cabaleriu francezu; și căndu lu trebuitu să depună giurămăntu de credință noului suveranu, el mi împunse măna dreaptă cu pumnariul, și au pusu măna stăngă în cea dreaptă a regelui. Loredana visa liberarea țerii sale, visa naționalitatea sa, unitatea ca recăpătată . . . el purta în adăncul inimei sale o ură nempăcată Angevinilor. Țara revoltei sosise încă, și Loredana aștepta. Noutatea sosi că regele Franției muria pe țermul Africei. Carol d Anju, înarmă galerele sale, cemă pe Banu și pe cel din urmă Banu al pămănturilor sale și întinse văntrelele. Trei galere din flotă erau cuprinse numai de Sicilienii și Namiucei. Loredana comanda peste una din eLE. Aceste trei galere alcătuiau ariergarda și escorta vasului regescu, care ducea pe Carol I și floa-