Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-08-13 / nr. 13

- o - - -­­Abonamentu. Iașii și ținuturi: Prepuț pe unu anu 75 lei. - pese luni 40 — --nu­ințerilor ne unu rându este 25 parale. Astă sonc esă Lunea și Golea cu dese suplemente in 8. ne fie care lună. Iașii, Luni în 13 Avgust. 1851. Anul IE Abona­mentul. Ce face în Iași, la Redacțiea în Ti­­pografie a Buciumului Romanu, la ținuturi pe la Domnii Profesori, și în București la librerica D. Ioa­­nidi, cu prețu de doi galbini și unu Ivanțigu pe anu. --------------------­­u-­­ c # +­­ „. Es 2227­7 Z MOADABIEA. IASȘPI. În 9 ale curentei au sositu in capitală vestitul oi­­lantropu Cavaleriul Annept: în 10 ea au vizitatu temnița, in 11 spi­­lul central și acel militaru, asemene­a de a vizita grosurile, Cc­­pile­ni apoi va pleca la Țara Romănească și Serbiea, să îmbătă noaptea au plecat la Galați­­. Ca Secretarul Sta­­tului Alecsandru Sturza spre a se întălni cu Î. S. Princepele Domnitoriu. Hușii 5 Avgustu. Binepi în­ 3­ ale acestiea rezidenție a ținutului Fălciiu s'au învrednicitu a priimi pă ce dimineața țimea Ca in satul Meletie Istrati cu Băsăștii, unde Prea sănțitul Episcopu Eparhial D. și Vineri în vaca lui D.zec două zile mai nainte dacănduse au făcutu pre­­au celebratu păne Sfințirea ei, ținutu, însoțindul pănă Iordace Mălinescu Preziden­­ și Aice coborănduse și de acolo pără Îni, totu Du­­e dioicată de Înăl­­ți pe la 5 oare după ameazăzi au sositu în Huși. Toată politica au eșu­u spre întimpinarea doritului Domnu, înpreună cu Diregăto­­riul ținutului D. Nicu Citargiu, carele l'au fostu priimitu mi la întrarea sa în Ca la Băsăști. D. L­a Sfatul municipalu, Boemii mi Șefii corporațiilor au salutatu buna venire la barieră, unde iau prosferatu #ape, simbolul tăriei mi au priimitu urările din partea publicului in Epiescopie. Prea Sănțitul Epis­­copu înpreună cu Clerul seu l'au prim­­itu de la ușa bisericei, că au adusu rugăciuni celui Atotu Puternicu; de acolo s'au suitu în apartamentele episcopale, unde'i era pregătită și derea. Atătu la întrarea în bi­­serică cătu mi Aa suirea în casă tinerimea ocolastică subu de­­ducerea D. Profesorului Dimitrie Galian, au statutu în răndu, și ca oare căndu junimea Ierusalimului, aruncau în calea Domnului și părintelui lor, după aceasta recomăndatu Î. Sale boerii rezidenției, carei venise să înfățiomeze Domnitoriului omagiurile lor. Adoazi În. Ca au vizitatu școala publică. Prea sănțitul Episcopu Seminariea Eparhială in casele ce leau cumpăratu Depart. îmbă- MOLDADJNIE. Jassy. Le 9 du courant est arrivé dans la Capitale le célébre philan­­| trope, M. le Chevalier Arregt; le 40 il a visité la grande prison du palais Criminel, le 44 Pa été voir l'hôpital central et l'hôpital militaire; il se propose de visiter les différentes prisons du pays et les salines, ensți­­te ii partira pour la Valaquie et la Servie. — Samedi dans [a nuit M. le Secretaire d'Etat Alex. Slourdza est parti pour Galatz afin d'y rencontrer 8. A. 8 le Prince Règnant. păturilor de la D. Aga Panaitache Panu, carele fiind lipite de zidurile Episcopiei și avăndu cumunicație deadreptul cu curtea rezidenției, săntu cele mai potrivite pentru conventul Clericilor, ce trebue a fi sub deaproape privigherea spirituală și a frecventa biserica in toate zilile, că în această Seminarie au a se pregăti Candidații și pentru Preoți și pentru Cantoriea sau Pealii bi­­sericilor, a cărora lipsă și necesitate e simțită ca și aceea a Preoților. În. Sa au aprobatu proectul, și pentru școala pu­­blică au mersu însuși de au căutatu alte încăperi, preferăndu pre ale D. Aga Costache Teodoru ce vinu alăturea cu ale D. Aga Panul. După aceasta au vizitatu închisoarea, giudecătoriea și E­­foriea.­­ În urmă s'au ocupatu cu audiențile private, la care ocazie s'au văzutu măngăindu și agiutăndu pre toți carei năzuea la îndurările sale. Nevoia de apă în politica noastră era foarte simțită și aceasta provinea din lipsa mijl­oacelor. În. Ca în­­cunoștiinți aduse au hărăzitu Eforiei din lista sa civilă treiuăci și cinci mii lei, pe giumătate suma cerută pentru aducerea apei și facerea cișmelilor prin politie, la care ocazie au adresatu cătră Ispravnicu ofisul căzutu într'aceasta, și au înorănditu a ce căuta case private pentru încăperea tribunalului ținutal.­­ Cu bu­­curie sufletească au primitu­­n. Ca, manifestațiile publicului înfățioșitoare simțimentilor de recunoștință cătră păstoriul lor sufletescu Prea Sănțitul Episcopu, ale căruea faceri de bine întinse în toate zilile cătră fiii cel cei sufletești, dovidescu du­­a pe graiul Săntei scripturi că'i pasă de turmă și că nu la mercinariul (plătitul)pre a repune sufletul oilor pentru cine, ci pre al seu pentru oi. Asemine mulțămitoare manifestație au trasu în­­nalta bună­voință și cătră D. Administratorul Nicul Catargiul destinsu prin probitatea și activitatea ce'l caracterizată, precumu și cătră D. prezidentul ținutului Banul Mălinescul. În amăndouă serile cătu au petrecutu iubitul Domnitoriu în mijlocul nostru, rezidențiea Episcopală și politica au fostu lu­­Primimu urmatoarea relație despre de Șposu: gătirile smiaite­lepciunei, astă­ seri au rostitu lui au asistatu au fostu condusu au unu cuvăntu, călăatoriea JU la sfințirea bisericei in urmă de S. # în pre bunul nod­os Domnitoriu. D. Administratorul În. Sale dorința de aë mersu întăiu Domnul au arătatu papa în această Banul ținutu­­al însă­­u deschide încungiuratu de mulțimea entusi­­aclamații flori unul din sco­­pa această ocazie­­ nas VUVI - VUMMUMMI VIVL - FOILETONUL ZIMBRULUI DE LA PARIE LA ATENA PARTEA ĂNTĂIA Sfărșindu­poi această operație, ei ne deschiseră ușă de alăturea ne da într'o sală de raie (fe­­redeu.) Apa era călduță și plină de mirodenii, însă­­ erau de cătu două scăldători de marmoră, sclavii retregănduse în cheeiu că aveau să facemu căte o­­ăie evropieană în locu de una orientală, ne urmează a trece din­tr'o apă călduță în alta mai ferbinte și așa treptatu pănă la gradul cel mai naltu; după care te întinzi pe unu așternutu, spre a gusta vo­­luptuoasa simțire de măncărime a trupului. Cu amu fostu velit [UNK] de multu K. Albanezii des­­prețuiau această deprindere afemeeată. Odpăstoriul nostru ne aștepta la eșire din baie, care e și o făcusemu după măncare, nu ne pri­­cinui nici unu felu de rău. El ne duse apoi la portu, ne suirămu în barcă și lunecamu pe apele lacului ce fugu spre Adria­­dia prin canalul Boianei. Prrin Dlauinio mi Antivari, ne zice ea atunci, Al­­­­­­­­baniea cunoaște limba italiană, însemna uun­gim­e de clasa în­altă, de o bravură a­­leasă și de o stare întinsă” Ex ce numia contele Dulcinio și Anti­­vari săntu colonii napolitane din vecul de mijlocu. El ne spuse o istorie foarte încurcată, în care figura unu sultanu al Occidentului cu unu viziru totu din Occidentu, la care ai ceruiu ertăciune că n'amu înțelesu deodată nimică, mi nici apei n'așu fi înțelesu, dacă, anul trecutu, frunzărindu o colec­­țiune (adsnape) de memoare istorice din biblioteca albă, n'așu fi aflatu la numerul 2393 și subu rubrica latină: De bello Ludovici novi­ghege in A­­frica, adică: despre resbelul lui Ludovicu noulu pere în Africa), următoarea faptă, care lumină în a­­mintirea (suvenirul) mea istorisirea cea întunecată a Albanezului, și'mi explică originea italiană a a­­mănduror porturilor Adriatice de sudu Albanezi. Vesperile siciliene, de săngeroasă amintire, nu fură așa zicăndu, de cătu coada unei conspi­­rații pe încetul și în ascunsa vizită, care avea să isbucniască cu căți-va ani mai nainte, și a căreia origină se potrivi de minune cu purcederea lui Ca­­rol de Anju la Africa. Jugul Angevinilor apăsa pe Napolitani și pe Si­­cilieni. Poporime și noblesă, noblesă și țărănime, cu durere videau pe pămăntul părinților sei unu domnu streinu, și ura lor pentru jugul francezu crescuse încă prin despotismu, umorul caprițiosu și cruzimea cea nesocotită a regelui Carol, frate bunului săntu Ludovicu. Între nobilii Napolitani care se sbuciumau ne'n­­cetatu spre a se măntui de împilarea angevină se Loredanu, acesta'i singurul nume pe care istorica ne 'lau păstratu nepătatu. Loredanu într'o epocă de totu cavalerească se părea prin naștere, avuții nnere și cruciate. Dară aceste nu erau nici de cum gusturile și ple­­cările lui. La 25 de ani, Loredanu era seriosu și statornicu, el studia în cărțile latine și eline, vorbia puținu și era ne­ncetatu cu fruntea plecată spre pămăntu. Nici­odată măna ca nu străngea măna vre­unui cabaleriu francezu; și căndu lu trebuitu să depună giurămăntu de credință noului suveranu, el mi îm­­punse măna dreaptă cu pumnariul, și au pusu măna stăngă în cea dreaptă a regelui. Loredana visa liberarea țerii sale, visa naționalitatea sa, u­­nitatea ca recăpătată . . . el purta în adăncul inimei sale o ură ne­mpăcată Angevinilor. Țara revoltei sosise încă, și Loredana aștepta. Noutatea sosi că regele Franției muria pe țer­­mul Africei. Carol d Anju, înarmă galerele sale, cemă pe Banu și pe cel din urmă Banu al pămăn­­turilor sale și întinse văntrelele. Trei galere din flotă erau cuprinse numai de Sicilienii și Na­­miu­cei. Loredana comanda peste una din e­­LE. Aceste trei galere alcătuiau arierg­arda și es­­corta vasului regescu, care ducea pe Carol I și floa-

Next