Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-10-29 / nr. 35

110 — Mai mulți iirefecți fu trimisu demi­­siunile lor prezedentului Republicei care cu formarea Ministeriului se voru înloca prin alții mai părtinitori dorințelor Eli­­seului.­­ Giurnalul Presa cuprinde următoriul ar­­ticol: Politica și șiința. Politica este pentru trupul soțiialu, a ce­­ea ce săntu frigurile pentru trupul emi­­nescu. Aceasta'i o mișcare neregulată care măr­­turisește o suferință sau tulburare. Dacă nu aru ci nici o tulburare, nici o su­­ferință, politica aru fi unu cuvăntu ce n'aru avea nici o însămnare, ca și acea de la în­­ceputul său a administrației de politie. Politica n'aru fi nimică, știința aru fi totul. Căndu ea aruncă privirile în urmă și se socotește totu timpul perdutu în desbaterile cvestiilor (pricinilor) ce n'au vre­o însăm­­nătate reală (nesonică), nu poți ami resim­­ți desprețul cel mai­ adăncit pentru aiteea ce în zilele noastre s'au imvoitu de a ce nu­­mi. Pro­ttica. Așa, de la 1831 pănă la 1848, căte di­­scursuri de tribună și căte articule de giur­­nale asupra crestiei de a ști dacă se va pri­­mi sau nu Ra Ce voteză Ra alegatori acei pe care legea'i silia de a fi m­urați, și a desbate, în această însușire despre avutul, onoarea, libertatea și viiața părinților lor! Așa, de unu anu acuma, căte discursuri de tribună, și căte articule de giurnale en­­tru, împrou­va­ți asupra votului universalu, căndu sufragiul universalu nu trebuia să fie de cătu puntul de pornire nemișcatu al ști­­inței aplicate. Știința nici­odată nu dă înapoi. Politica înnapoește toto­deauna; Pțința, este progresul. Politica, este resbelul; Resbeluri de cuceriri: Resbeluri de succesii (clironomii); Resbeluri de confinii (hotare); Resbeluri de religii; Resbeluri de onini; Resbeluri de nații; Resbeluri de registate in contra feudalită­­ței;­­­­­­ Resbeluri de feudalitate in contra regretă­­ței; Resbeluri de aristocrație în contra cetăță­­nimei; Resbeluri de cetățănime în contra aristo­­crației; Resbeluri de cetățănime în contra crației; Resbeluri de democrație în contra cetăță­­nimei; Resbeluri de venituri și de profitu în con­­tra simbriei: Resbeluri de simbrie in contra venitului și a profituluii­ Astfel iu politica pustiează și nu abon­­dează (îmbelșugată.) Ea este aceea ce grămădește peste ca­­petele noastre nourii din care isbucnește fulgerul și săgeta. Ea este care schimbă activitatea măntui­­roare la mincări friguroase. Ea este care aprinde polemi­ca, mi stinge publicitatea. Ea ects care înmulțăște toate chestiile == și întărzie toate deslegările. Ea este, însfărșitu, care atingăndu pe toate, și neaprofundăndu nimivă, amețește spiritele lucrurilor celor mari și serioase, nu numai că ea le amețește dară încă le și desgutează, și, apucăndu patimile și ră­­tăcirile mulțimei celei im­opante face, nain­­tea ochilor sei, din totu adăncul cugetătoriu, din cercetătoriul îndărătnicu, unu visuitoriu curiozu! Marea­ Britanie a. Paimsul face re­­flecțiile următoare despre resbelul Ca­­frilor: „Este lămuritu că puterile puținu nume­­roase a­le lui Sir Xanpi Smitu săntu încă apărarea unui așezămăntu prea întinsu ce au produsu pănă acum destule cheltuele și tulburări. Dacă trebue a se urma totu în felul acesta, noi nu vomu mai sfărși de cătu căndu Africa va absorbi toți sol­­dații poștri, după cum America absoarbe pe toate satele noastre.” Spalămu din izvoru bunu, zice Morpingu- Lovertiseru, că guvernămăntul își propune de a publica unu progretu menitu de a mul­­țumi agitațiea (neliniștea) ce sfm­țește și care se lățește cu repegiune în comitatele hapliu de dinți, demo-i de la mează-zi­ apusu și de la centrul Ir­­landei. "Și timpul de a făptui, căci mul­­țimea se îndeasă cătră corăbiile emigrați­­ei. Arăndașii cei mici au a plăti, încă pe­­ste chiriile lor, și tacsia saracilor și aceia a comitatelor, ce săntu destul de mari. Ei nu potu chialu și acum ca să mai îndestule­­ză ceririle, și în temere de a le videa că se mai sporescu, acești nenorociți se pare că perdu toată speranța. Să nu se întîr­­zie mai multu spre a lua măsuri, căci fer­­­menta grea merge totu sporindu. Stauirea. Celebrul apulptoru genovezu, Map­ Bastietti Cervasco, se află la Turinu, unde fu însărcinatu de rege ca să esecute­­ze statua lui Carol Albertu în marmoră. Motelul acuma e gata. Carol Albertu este înfățoșata într'o poză plină de decidare (potărire). Cu măna stăngă strănge la peplu o hartă geografică pe care e scrise cuvăntul Soito (politie) in măna dreaptă ține o sabie goală părăndusă a apăra o colonă se­­­ns - Er SE? mes -ln­­­ u- se Pe lăngă aceste zi mai arată tăriile cele noue, la care lucrează fără întrerumpere. - Ji se zi zise Mavrocordato, domnului tău nu va fi foarte cu greu de a supune Misciunii. Apșa, respinse leitenantul, însă o va supune­­­ cu toate aceste continuă. Mavrocordato, noi nu dorimu alta mai multu de cătu o tratare cuviin­­cioasă. — Alleea ue și eu vinu KA­CB Ba propriu. — Er sine! întoarnăte la sera schieru mi spunei că dacă condițiunile sale voru fi de primitu. .. - Și vei primii?­­ fără îndoială. Leitanantul se retrasă. — Myne, adaosă eu. — Ns, zice generalul grecu, măne e duminică. Gre­­cii săntu creștini și nu trătează nici unu lucru în ziua Domnului.­­Apoua dară, luni. Prin acestu chipu dose zile era de căștigatu. Omer Briones își trimise leitenantul și con­­dițiunile sale. „Locuitorii din Misolungi nu voru fi trecuți sub sabie, politica ce va respecta capetele șefilor în­­să, voru pica afară de acel a lui Maprocordato.” Maprocordato ceru căteva schimbări ușurele și negoținniile ținură încă căteva zile. Acum nu mai rămăsăse timpu de încurcați:­­ flota gr­ecească nu putea mai multu întărziea să ns ce arăte. Generalul grecu scrise lui Omeru Briones­­„Noi nu ni dămu de cătu morți!” Seraschieriul înțăleasă că 'lau fostu zgucatu ne degete, și ordonă unu asaltu generalu. Poli­­tica se atăcă și pe mare și pe uscatu totu de­o­­dată; o luptă descsperată se încăeră. Însă unu strigătu de triumfu se ridică în Mi­­solungi și domina gemetele și suspinurile cele pline de turbare ale murinzilor: pe orizont se i­­vise corvetele și brulotele grecești! - Misolungi era măntuitu! [Ba urma­­ |­u - -- - - - I LOCA­LU­L SCIMBATU. Subscrisul primindu autorizațiea onor. Co­­mitetu al sănătăței de Mecanic de dinți, cu onoru aduce la știința înaltei pobleme și a onor­ publicu, că are cele mai bune mij­­loace pentru durere de dinți, încă nu prin apli­­cațiea lor, ori ce durere încetează pănă în 5 minute, folosescu dinților, ce ce clatină. La el se află o aleasă pulbere de dinți, care în puține zile albește cu­ mai galbini dinți, întărește ginginele, și înlăturează mirosul neplăcu­u din gură, nesignindu nici cum zmalțul dinților. Cerăndu trebuința, el curăță dinții cu instrumenturi într'un chin foarte lesniciosu, precum și scoate ne acii bortoși semu stricați păn și cu cea mai mică rădăcină. Dreptu acea subscrisul poftește pe înalta noblesă și pe onor, public, ca să bine-voească ai hărăzi acea încredere, de care s'au norocitu în Paltea, în Austriea și în Rusiea. Locuința sa este în ulița Mare alăturea cu Hanul Părlita în răndul de susu și în ulicoara care merge la biserica sf. Iacov Rozenbergu Me­ Dumitrie, FOAIA COM­ET BEN DE medici și paturiț­ DIN PRINȚPSPATUL MOLDOVEI, subu RUDAPȚIER DE­ B­EPNAR. Scopul acestei foi ce vede lămuritu din pagiingarea sa care cuprinde: „Sub pilul săs arătat soțietatea sa scoate la lumină a­­ceastă foaie a căruea țăntire va fi nu numai de a Face cu­­noscutu publicului lucrările eple, dar totodată mi de a în­­găstra oaștin cetitoare că potrivite învățături din științile puturei, iar mai cu cams din Medicina de popor mi din Die­­tetică sau Iriens, pe langă avead­a na are foamn mi unu adaos pentru cul­­tura pământului, pdecă economia cămpului și a casei fără să treacă cu pilerea pegopul, ba unul ce stă în strânsă le­­gătură p cu călturai pământului. Alipirea Medicinei nentos popor să pot înpărtăiși prin această foalte, atăta popățuu­ri pentru apărarea sănătă­­ției, căt și învățături decape chipul de a vindeca cele mai obicinuite boale din țară, și mai cu spmnă acele cari dau cu epidemii, cu doftorii ușor de făcut și în casă. În privirea culturei de pămăntu foaea ba vorbi despre toate ramurile ci și anum­e despre cultiuri ogoarelor, acea de pumnii?­ plogorie, despre cultura câmpului polecă a fănațe­­lor, despre creșerea pădurilor și ținerea lor în bună stare, despre preștirea pitelor, fără a trece ex piderea roa­­lele lor și chipul de a le vindeci­­rii despre economia casei potrivit cu îndintirile făcute pănă astăzi în toate aceste ra­­muri, și îndemnările ce le poate ape în țara spoastră un lucrători de pămări, ne lăngă treutețile cu care trebue să se lupte acesta, în pri­virea nego­țului să voru culege știri despre timpu­­rile anului, despre etaren sămănăturilor și despre prețul pănelor și a pitelor, nu numai din prițipatu dar și din toate acele pări cu care stă acesta în legătură de nero. Din Sonia avea d­a pa­e și căte unu număru ne toptă săptă­­măna. Formatul, hărtia și tipariul poru fi întocmai cu numărul de fațăi. Prepul Foaei ne unui an întreg este loi gpaliini Alpaci ne căriie de velin coala în 4, iar ne hărtie propstă copia mică în 8. 20­ lei. Acei, cari vor Așa zăce eczemplare vor priimi la sfăr­­șitul anului al unsprezecele legat fără Mare. Prepumerarea ce fase în Eși ra soțietate, la D. Henig și la frații N mi Xp. Neculciea din coapta Mitropoliei, (!?) iar în ținuturi la D. Ispravnici și Profesori. Cogietatea primește cu mălțămire aptixasul, potrivite cu cuprinderea acestei Foi, mi­ns pa întărzie a le da la lu­­mini supt iscălitura spu sămnul plintritorilor.” Ești în 1 Iulie 1851. Dr Părnan. Redanțiea Zimbrăști­npeuseme scopul cel prestei foi, și ji prează prospe oriinte. Adead­s fone pu­blicată cu data din 1. Iulie 1851 amu folositoriu al­cipătatu laturalu în 28 octom. de mi această redanție de la publicarea Zimbrului trimite epu­etății regulatu numerile eale. 4­ . ..3.­­ citazăa lauau­ 3. .l.l

Next