România Liberă, septembrie 1944 (Anul 2, Nr. 24-46)
1944-09-08 / nr. 24
OSTAȘI ROMÂNI. Poporul român ordonat la asalt pentru elibeberarea Ardealului. Războiul nostru contra hitlerismului cotropitor ți a slugilor lui ungurești este un războiu drept. ȚARANI ROMÂNI ȘI MAGHIARI din Ardealul cotropit! Nu dați vite și căruțe pentru retragerea hitleriștilor, Nu-i găzduiți în satele voaste ! Loviți-i din toate părțile 1 Jos dictatul de la Viena! Marea manifestație patriotică de ieri Citiți reportajul în corpul ziarului. 10 LII ANUL II, Vineri Nr. 24, 8 Septembrie 1944 REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA strada Sărindar, Nr. 57-9 ABONAMENTE: PROVINCIA CAPITALA 700 lei 3 luni 800 lei 1300 lei 6 luni 1400 lei 2500 lei 12 luni 2600 lei Autorități, Instituții 3500 lei pe an Pentru muncitori și studenți 2000 lei REDACTOR RESPONSABIL: GRIGORE PREOTEASA are o mișcare sindicală unită riaș organism grefat pe FRONTUL UNIC MUNCITORESC chezășia restabilirii unității în sânul clasei muncitoare. Rezoluția publicată în urma ședinței comune a celor două delegații este o sinteză a tuturor problemelor muncitorești și sindicale. Fiecare pasaj, fiecare rând este o problemă și se cere lămurită și însușită de orice sindicalist. Vom face acest lucru în pagina noastră „Frontul Muncii“ ca regularitate. Deocamdată atragem atenția muncitorilor asupra caracterului profund democratic al rezoluției, atragem atenția asupra spiritului robust și constructiv, plin de încredere în ziua de mâine, fără a subaprecia greutățile mari ce mai simt în calea care se degajă din fiecare silabă. Sindicatele sunt și vor fi unite. Prea mult a suferit lumea muncitoare ca să poată permite să mai existe elementele centrifuge de altă dată. Și totuși există astăzi salariați — nu știm de unde vin și ce vor — dar tare miroase a spargere și diversiune Clasa muncitoare din toată țara pentru zdrobirea definitivă și tua luat cunoștință de înființarea față a nazismului și agenților săi Comisiei de organizare a mișcă-gardiști. Călită în condițiile luprei sindicale unite din România, iei necruțătoare, educază în spi Entuziasmul și bucuria cu care *it combativ, organizația sindiau salutat muncitorii înființarea cară în realizare devineri aacestui organ este dovada cea mai bună că el corespunde celor mai arzătoare deziderate ale celor că muncesc în fabrici, ateliere și birouri, că el corespunde unui comandament de importanță istorică pentru salariații de toate categoriile. , I Greu a fost drumul mișcări sindicale din România. Lupta ci patronatul înmănunchiat în puternice organizațiuni — trustul și carteluri, sprijinite de stat — era foarte anevoioasă, cerea multă tenacitate, perseverență, hotărâre. Sute de sindicaliști au pășt pragul temnițelor datorită drumului pe care au mers cu țări, apărându-și drepturile, luptând pentru revendicările zilnice și permanente, înregimentați iu organizațiuni profesionale. Cu toaă teroarea, cu toată dizolvarea repetată a sindicatelor, cu toate scanele și piedicile — mișcăria sindicală din România a întscris și în trecut multe succese, repurtate — prin organizarea triunicatorilor — împotriva unui dușman atotputernic și lipsit de scrupul. Grelele lovituri primite de mișcarea sindicală cu înscăunarea guvernului antonesciano-gurdist, cu dizolvarea sindicatelor, eu interzicerea oricăror formee organizare, cu impunerea comandanților militari pe lângă intreprinderi, cu terorizare medievală și "înfometarea munciorior " n’au reușit să distrugă ^oștiința de clasă și hotărirea de luptă a salariaților. Din contră ! Clasa muncitoare strâns unsă în jurul FRONTULUI MIC ! MUNCITORESC încheiat între martirele comnist și socal-de tip»»"** pentr a răsturna» ca ret.* urdul odios al mareșalului trădă! Rezoluția ședinței celor «ouă delegații constată pe drept cuvânt : „Actul din 23 August nu ar fi fost posibil fără închegarea Frontului Unic Muncitoresc, care este chezășia restabilirii unității de luptă a clasei muncitoare. Acest Front Unic a devenit motorul de mobilizare, organizare și conducere a tuturor forțelor democratice și antihitleriste pentru eliberarea națională a poporului de sub jugul cotropitorilor germani și a trădătorilor de țară Din cele ce s’au petrecut înainte și după 23 August 1914, clasa muncitoare a tras doua învățăminte fundamentale: a) Necesitatea unirii forțelor muncitorești în organizați profesionale imite. _ Dezbinările și neînțelegerile au fost cauza multor înfrângeri suferite în trecut. 1») Necestindea adaptări unor principii combative, enerf**®» nu lupta pentru dobândirea revendicărilor muncitorești. Acesta se poate numai atunci când organizația sindicală își aliniază activitatea, organizarea și acția. Pe baza principiului luptei de clasă. Aceste constatări, izvoare din practica îndelungată a lipsei suntedicale, experimentate mai pe [UNK] pielea zecilor de mii de muncitori au fost obiectul discuțiunilor duse între delegațiile partidelor muncitorești, alături de alte probleme de covârșitoare importanță. Crearea sindicatelor unite permite din capul locului trecerea s dârză la apărarea revendicărilor muncitorimii. Salariile de foame, notele de lucru, situața femeii muncitoare, a tânărului muncitor, ucenic, etc. toate vor veni la t ordinea zilei, toate voi constitui obiectul elaborării căilor pentru ridicarea nivelului de trai, pentru a da posibilitatea muncitorii lor cu brațele și mintea să obțină o viață economică la nivelul aceslei libertăți pentru care au luptat și continuă — abia de acuma încolo — să lupte.Sindicatele profesionale vor cuprinde marile masse ale salariaților transformându-le în veritabile armate de 1 milioane în drumul lor vertiginos c (tip. Generala la funcționari), care în timpul când se realizează frontul unic și sindicate unite chiamă pentru formarea altor asociații și sindicate. Numai dușmanii salariaților își pot permite asemenea jocuri. Numai vrăjmașii luptei pentru revendicările juste ale salariaților pot încerca introducerea dezbinării și derutei în rândurile muncitorilor. Toți muncitorii, funcționarii, salariații trebue să știe că în unitatea rândurilor lor stă chezășia succesului luptei ce o duc. Nici un muncitor să nu se organizeze în alte sindicate decât acelea inițiate și conduse de Comisiunea de organizare a mișcării sindicale unite din România. Lupta împotriva nazismului e în plină dezvoltare. Poporul român, în rânduri strânse a pornit astăzi just pe calea luptei împotriva cotropitorilor. Unirea poporului român, succesul luptei sale e profund legat de unirea in rândurile muncitorimii. De aceia credem că și guvernul român trebue să oprească înființarea unor asociații și sindicate paralele, aceasta în interesul muncitorimii române, în interesul poporului român, în interesul luptei pentru realizarea și statornicirea României libere, independente, democratice. N. MORARU PATRIOT! ROMÂNI DIN ARDEALUL COTROPIT! Distrugeți căile de comunicație in spatele cotropitorilor, dezarmațî i, predați-i armatei române și armatei roșii sau nimiciți-i. Cu ajutorul s armatelor aliate, faceți din Ardealul a cotropit mormântul călăilor lui Horia, Cloșca și Crișan, lui Gheorghe Doja și Avram Iancu. Steagul nostru este steagul lui Doja și Horia, [sub care țăranii români și maghiari au luptat [veacuri dearândul cont***] asupritorului comun ! DE VORBA CU SOLDAȚII SOVIETICI Soldații sovietici se află pe străzile mi-a explicat și cum se trage cu tu Capitalei. Pâlcuri întregi de cetățeni nul”. se adună, plini de admirație și curiozitate, pentru a privi și a pune diferite întrebări celor ce ne-au adus eliberarea de sub Nemfi. Veseli, cu figura luminată de încredere, prietenoși și simpli, binevoitori, de la simplul soldat până la ofițerul superior. Sunt numai câteva zile de când au venit și te miri câtă simpatie și dragoste și-au și câștigat. Intr'un cartier mărginaș — o motocicletă în care se află , un soldat roșu. Pe genunchi are un băcfel de vreo 7 ani. Il cheamă Ionel Popescu — aflu mai târziu. Alaturi, un camion în care este un al doilea soldat, în jurul lui vreo 16 copii. Sunt copii din cartier, între care se află și câțiva basarabeni ai căror părinți au fost omoriți în Transnistria. , • A - „Asta e prietenul meu" — îmi spune Ionel" îmbrățișând "pe soldatul sovietic. - „De când îl cunoști?"' — îl [UNK] întreb eu. — „De azi dimineață" — răspunde copilul —, dar e foarte bun „Tofi ne sunt prieteni, strigă , fetiță de 14 ani care a trecut prin calvarul Transnistriei. Aflu că numai datorită faptului că a fost socotită moartă a reușit să fugă din groapa în care fusese aruncată împreună cu părinți ei. Trecând mai târziu prin acelaș loc văd că grupul s’a mai îngroșat, iar discuția continuă mai departe cu râsete și voie bună. . Pe Brătianu, un grup adunat. Un soldat sovietic și o vânzătoare de ziare. Mă apropii. Cei doi poartă o discuție în care nimeni nu-l înțelege pe celălalt. Văd că soldatul sovietic are în mână o rublă pe care o întinde pentru a cumpăra un ziar. Vânzătoare- șovăie. Intervin unii care-i arată că rubla valorează mai mult. Alți o îndeamnă pe soldatul roșu să ia ziaru fără să dea vreo socoteală. Soldatul sovietic a priceput și răspunde: „Nicil Un crasnoarmei (soldat al armatei roșii) nu a luat și nu va lua niciodată un lucru ce nu-i aparține". In sfârșit, vânzătoarea a înțeles valoarea rublei și oferă ziarul. Unii curioși pun diverse întrebări: „De unde ești? Din Minsk. „Rămâneți sau plecați mai departe?” Noi am venit ca să vă ajutăm să scăpap du Nemț și acum mergem mai departe să-i distrugem până la ultima rămășiță. „Dar celelalte armate”? Vor rămâne cât timp o vor cere interesele militare. „Antonescu a căutat să ne înșele spunându-ne că vă veți amesteca în treburile noastre. Ce este adevărat din aceasta?” Minciuni intenționate. Noi venim dimpotrivă pentru a vă ajuta să vă câștigați libertățile democratice, pentru a vă putea alege liber ordinea economică și socială pe care o doriți. Un general care merge pe jos Piața Romană, trec doi ofițeri sovietici. „Uite, un general și merge pe jos” — îmi suflă la ureche un cetățean, alături de mine. Am vrea să ne apropiem. Ezităm. Totuși dorința e mai tare. încercăm să ne exprimăm nedumerirea prin semne iar generalul, cu fața mongolă, surâde înțelegător. Se mai apropie cineva care vorbește rusește și primim explicați din partea generalului. „Ofițerul sovietic trebue să fie în primul rând un bun militar. Ne apărăm cu dragoste patria și ajutăm cu bucurie pe toți cei ce luptă împotriva hiterismului. încolo, ofițerul sovietic e și el un om ca toți ceilalți, are picioare, deci poate umbla și el pe jos atunci când timpul i-o permite — ne răspunde cu modestie generalul a cărui piept e împodobit cu cea mai înaltă decorația sovietică — ordinul Lenin. „Era frumos, era liniște“ Sărindar. Un ofițer întro mașină de câmp ușoară. In jur, mulți muncitori, vânzători de ziare. Trec prin îmbulzeală și reușesc și eu să pun câteva ntrebări. — De unde sunteți? „Din Zaporoie”. E frumos acolo? întrebarea trezește parcă o rană, o amintire dragă, depărtată. „A fost prietene, dar au trecut Nemții și au lăsat scrum, așa cum au lăsat și în alte orașe. Dar orașele se reclădesc și noi avem mulți tineri”. — Dar cum era acolo înainte de război? „Era frumos, era liniște, lumea toată muncea cu drag. Aveam palate, universități, teatre, cinematografe, vile frumoase, clădite toate din efortul tuturora". — Și lumea câștiga suficient pentru un train mulțumitor? Ofițerul sovietic a izbucnit în râs și apoi mi-a răspuns: Cine muncește este bogat. Eu eram înainte într’un kolhoz rodnic, în care fiecare care lucra era milionară. Aș mai vrea să-l întreb și alte lucruri, atâtea întrebări ce stau pe buzele celor care au fost mințiți ani de a rândul asupra adevăratei vieți din Uniunea Sovietică, dar ofițerul sovietic trebue să plece. II cheamă datoria, datoria voluntară a oricărui cetățean sovietic ce-și apără cu drag avutul său. Elena Florian SOARTA GENERAȚIILOR de ILIA EHRENBURG în America se scrie mult despre viitor. Noi nu avem timp pentru discuții și proecte: noi luptăm. Dar câteodată rămânem și noi pe gânduri: cuim va arăta lumea după victorie ? Desigur că la acelaș lucru se gândesc și cumenii de sub acoperișurile Parisului și din munții Iugoslaviei. Europa chinuită încearcă săhicească contururile neclare ale zilei de mâine. Oricât de diferite ar fi drumurile popoarelor, există ceva care unește pe toți omenii cinstiți: lupta contra fascismului. Uitându-ne înapoi la cimintirile primului răsboi mondial. Sar cei douăzeci de ani de pace șubredă, care, a fost pentru uniii un vis neiirfeștit, iar pentru alții pregătirea febrilă pentru atac, pentru ultimatumuri pentru iperită, pentru cenușa Gudernicei, — ne întrebăm: va curăța oare furtuna lumea de miasmele fascismului ? In zilele noastre se hotărește soarta generațiilor. _ Ce va fi a doua jumătate a veacului al XX-lea: epoca spicelor ce se vor coace sau epoca pământului ars ? In 1916 am fost într’un oraș francez Arras; atunci îl nimicea artileria franceză. Era un oraș vechiu cu minunate monumente de arhitectură. După răsboiu francezii au început să reconstruiască Arrasul. Desigur, nimeni n’a putut să reconstituie antichitățile pierdute ; a crescut un oraș nou, el a fost reconstruit tocmai înainte de război. In Iulie 1940 am văzut ruinele Arrasului nou. Nu numai francezii, dar o lume întreagă se întreabă cu neliniște : oare victoria neva aduce pacea ? Oare pe un al treilea Arras îl așteaptă soarta celui dintâi și celui de al doilea ? Pe malul drept al Niprullui am cules un pachet de scrisori germane; una dintre acestea mi s’a părut interesantă ; iată se scria socot. Robert Greiser unui prieten de al său : „Când mă întristez mă susțin cu gânduri la viitor. Mi se întâmplă adeseori să ascult diferite păreri despre cauzele nereușitelor noastre, unii reduc totul la critica operațiilor militare ,alții socot, că termenele au fost greșite. In orice caz poporul german a arătat forța sa. Nu trebue să cădem în disperare. Dacă ne este dat să pierim, copiii noștri vor face tost la ce am visat noi și anul 1965 va deveni anul Germaniei Mari“. Deci și nemții se gândesc la viitor. Prevăzând înfrângerea militară, ei visează pregătirea unor noui războaie de cucerire. Ei pun acuma speranța nu atât în arma secretă cât în bunătatea adversarilor. De vigilență, tărie și de putere sufletească a popoarelor depinde soarta veacului, soarta spicului, soarta copiilor și soarta Europei. E puțin să smulgi arma din mâinile fascismului — el va fărui asta. Trebue să distrugem fascismul. Noi vedem în jurul nostru ruine, scrum, prăpăstii, unde sunt îngropați copiii executați, lacrimile major. Oamenii încătușați ai Europei le văd. Un jurnalist american mi-a spus „Oamenilor dela noi nu le place să călească despre barbariile germane“. Asta nu place nimănui, deși este mai ușor să citești, decât să vezi cu proprii tăi ochi. De altfel nici americanii nu se îndoesc acum de barbariile comise de armata hitleristă. Rămâne să ne gândim, deci oare vânzători pașnici, măcelari și berari au devenit călăi, dece oare ei îngroapă de vii copii și se mândresc cu „automobilele lor cu gaze ?“ Nu e vorbă de sânge german, sângele nemților e la fel ca al tuturor muritorilor. E vorba despre structura societății și a formării omului. Germania HohenzollernMor a fost contaminată cu acele idei, care și-au găsit pe urmă desăvârșirea în fascism. Și în anii aceia nemții strigau, că ei sunt mai presus de celelalte popoare și atunci ei asigurau, că slavii trebue să servească drept îngrășăminte pentru germani. Fraza despre „petec de hârtie“, pronunțată în legătură cu Belgia batjocorită, sună ca un preludiu pentru multe discursuri „istorice“ și istorice ale fuehrerului. „Pentru ruși sunt bune spânzurătorile“, spuneau generalii kaizerului, savurând înainte operele lui Koch și Lose. In 1893, adică cu 40 de ani înainte de instaurarea lui Hitler, profesorul german Karl Jerisch a scos o carte sub titlul: „Nici comunism, nici capitalism“, în care el propunea rezolvarea problemelor sociale prin cucerirea și colonizarea Rusiei. In 1916 am intrat, împreună cu regimentele franceze, în orașul Chany, părăsit în ajun de nemți. Chany era vestit pentru perele sale. Grădinile fructifere păreau nevătămate, dar apropiindu-mă am văzut că toate trunchiurile pomilor erau tăiate cu fierăstrăul. Peste 27 ani, am văzut în orașul ucrainean Gluhov, meri tăiați de către nemții în retragere. Aceleași idei, aceleași fapte. Germania kaizerului a lui Bandenburg, a lui Ludendorff a fost un stat model prefascist. Fascismul a născocit pentru îndreptățirea războiului „teoria rasistă“. El a stabilit „ierarhia națională“ : unele popoare sunt create pentru stăpânire, altele pentru sclavie. <&er(Continuare în pag. 3-a) România Liberă mă întreabă ce părere am despre „evenimentele din 23 August 1944 și ce consecințe vor decurge din ele pentru viitorul poporului român“. Mărturisesc că-mi văd mintea inundată de chestiunile ce vor suferi schimbări, îndrăznesc să spun că aproape toate se vor schimba. Prin evenimentele de la 23 August, poporul român se smulge din încătușarea în care îl cuprinsese, pe etape, regimul Regelui Carol al V-lea și acel de odioasă dictatură al Mareșalului Antonescu, deschizându-și astfel drumul spre libertate, democrație și spre izvoarele autentice și consacrate ale creației spiritului omenesc. O atmosferă de justă înțelegere a lumei, de caldă și dulce umanitate va pluti din nou peste orașele și satele acestei frumoase țări. Prieteniile normale și folositoare vor veni din nou și din nou vom lua locul în concertul popoarelor civilizate, contribuind cu râvnă la tot ce se croește pentru binele nostru, al altora și pentru frumosul din lume. Regimul, a cărei sfărâmare a început la 23 August, era sortit să distrugă bruma de civilizație ce acopere tendințele barbare din om în favoarea acestora. Era întoarcerea spre primitivitate. Acțiuni pline de înțelepciune și lupte aprige au deschis porțile ferecate de nazism și întreg poporul român poate păși spre lumină, spre o viață mai bună și mai onorabilă. Vor fi desigur multe dificultăți de pășit, unele chiar grele, dar cu pricepere, organizare și hărnicie le vom depăși. Una din marele dificultăți este desigur purificarea țării de elementele și mentalitatea regimului muribund. Trebue ca în fiecare ramură de activitate să conducă elemente dovedite prin fapte că aparțin mentalității ce se înscăunează acum. După cum prin fapte trebuesc dovediți toți acei care trebue să părăsească viața publică pentru greșelile lor față de popor și civilizație. In învățământ ca și în alte locuri problema aceasta este acută. In plus, aici chiar structura acestuia trebue schimbată. Doresc, însă, cu toate aceste transformări, poporul român să le facă în pace și cu bună învoire. 1 Aurel Potop Mărturii universitare Spre o viața mai buna și mai onorabila La ancheta noastră printre universitarii ce au semnat memoriul pentru pace, d-l prof. univ. Aurel Potop dela Universitatea din Iași ne răspunde: LEGIONARII DIN PRESA Am primt la redacție următoarea scrisoare: și deoarece corespunde cu cele verificate și de noi, o publicăm: Considerând ca o datorie elementară a oricărui bun patriot, denunțarea tuturor agenților provocatori și a tuturor oportuniștilor care altădată formau elementele avansate ale coloanei a 5-a hitleriste, vă aduc la cunoștință următorele, rugând a cerceta exactitatea lor și a le aduce la cunoștință în coloanele ziarului dvs. 1. in ziarul „SECARA“ au aplărut două zile consecutiv, articole de demascare a unor teatraliști care au colaborat cu trecutele regimuri. Foarte bine s’a făcut deși lista este cât se poate de incomplectă. Trebuie însă menționat că denunțătorul C. CRISTOBALD este una și aceiași persoană cu gazetarul stipendiat de nemți C. CRISTOBALD, autorul reportajelor ORORILE N. K. V. D.-ului și IADUL ROȘU DE LA SEVASTOPOL, etc., același care și-a publicat în ziarele și revistele de acum doi ani fotografia sa cu piciorul peste sfărămăturile statuii lui Lenin din Sevastopol. De asemenea numitul Cristobald, astăzi mare democrat și denunțător în coloanele ziarului SEARA este una și aceiași persoană cu C. Cristobald, primul redactor al ziarului „Spectator“, proprietatea omului de încredere al lui Mișu Antonescu, fostul subdirector al Președinției Consiliului de Miniștri Titi Simionescu. In unire cu evreii S. Masler și M. Breza, Cristobald și Titi Simionescu au făcut afaceri de milioane exploatând evreii cărora le pretindeau sume fabuloase pentru obținerea cărților de scutire de muncă. 2. Al. Cerna Emulescu, directorul ziarului SI .tA este una și aceiași persoană cu legionarul Al. Cerna Răducu, fost redactor la VIAȚA legenară. Pedeapsa suferită pentru că în ROMÂNIA VIITOARE ,a publicat o poezie împotriva lui Antonescu a avut-o nu în calitate de democrat, ci de lej. n.,r trădat de Antonescu. Să nu confunde nuanțele și să se amintească d i timpul în care numitul Al. Cema Rădulescu făcea parta d'be cardla Medica. Dealtfel poezia pentru care Cerne Rădulescu se intitulează r tr a fost tradusă de legional ERNEST VERZEA, astăzi rector al ziarului VIAȚA, altă rușine tolerată de regimul actual. Dealtfel administratorul delegat al ziarului VIAȚA și director al ziarului INFORMAȚIA nu este altul decât cunoscutul agitator antisemit MIHAI PANAITE, omul de acredere al legației germane, care prin agenții ei Gebauer, directorul agenției Europa Serviciu Special, și Wölkisch, opera în toată presa românească. Zince grafia pe care numitul Mihai Panaite o posedă nefiind decât o fațadă — construită cu bani nemțești — pentru înlesnirea unor operațiuni propagandistice. Ca o dovadă în plus de legăturile pe care Mihai Panaite le are cu Legația Germană adaug că în redacția ziarului VIAȚA funcționează și azi agentul hitlerist ȘTEFAN MARINESCU despre care toată presa românească știe că primea dela legația germană 200.000 lei lunar. Rog cercetați toate cele de mai sus și desvăluiți-le opiniei publice. UN PATRIOT După 23 August... Atnci când o societate se rupe din chingile unui regim opresiv, de multe ori ea este ispitită să-și considere victoria ca definitivă și să se bucure de ea acordându-și o libertate pe care nimic nu o îngrădește Beția victoriei cuprinde atunci populația, conștiința cetățenească, înăbușită sub coroanele de lauri, se stinge cu încetul și cele câteva glasuri conștiente care se ridică nu izbutiec să oprească degradarea mereu crescândă a vieții publice. O victorie, ca să fie victorie cu adevărat, trebue să fie in primul rând punct de plecare pentru înfăptuiri lumi. Astfel, ea degenerează și devine izvorul înfrângerilor viitoare. Iar înfăptuirile cer altceva decât așa zisa ,,libertate loială“. Ele cer o disciplină severă, riguroasă. O disciplină de fier și liber consimțită. Căcibertatea, aceasta e, dreptul omului și al popoarelor de a-și alege, disciplina. Și omul, și popoarele sunt libere și în măsura numai în care își pun libertatea în serviciul unei cauze, a unei cauze drepte și firești. Numai acolo unde libertatea și disciplina s-au condiționat reciproc, numai acolo oamenii și popoarele au mers pe calea realizării lor istorice și a progresului. 23 August a fost fără indoială o vio tone. Dar pentru ca victoria aceasta să-și capete înțelesul ei plin, istoric, lupta cea grea abea începe. O luptă continuă, de fiecare zi, a fiecăruia și a tututror, pentru disciplinarea și organizarea efortului, pentru menținerea cu orice preț a unei lucidități mereu treze, mereu, active. , Să nu ne amețim spunând . ..democrația noastră e realizată’’. Nu l-am tins abia temelia. Și ridicarea ei rai cere muneră multă. Să părăsim odată pentru totdeauna visul dulcag și anarhic al „libertății totale“. Să știm să ne spunem: „Lupta e grea“ și n’o înfruntăm, hotărîți. Așa, și numai așa, vom realiza România ,pe care o dorim, o Românie stăpână, pe destinele ei, o Românie de mattres și de vieață. ANA- 511 CABLA FLORESCU Criminalii de război nu vor găsi azil în nici una din țările neutre — se anunță ca și alte țări neutre au adoptat aceeaș atitudine. Ieri, postul de radio elvețian a citat un comunicat oficial prin care se decretează mobilizarea posturilor elvețiene de frontieră. In felul acesta autoritățile elvețiene caută să împiedece trecerea graniței de către indezirubili. Ministrul Argentinei la FFashiniffnn a declarat Marți că svonurile după care Argentina ar deveni un azil pentru conducătorii naziști sunt lipsite de orice temei. Ambasadorul Spaniei la ffashin ff to it a declarat deasemeni că nimeni nu-și poate închipui că Spania ar putea deveni refugiul inamicilor națiunilor aliate. L50C0.CBQ © de rămasus sem de patru asulsiste jugul gsrnilor maghiari, slugile mârșave ale lui Hitler. LONDRA, B (Radar). In urma declarației categorice făcute de Suedia că criminalii de război fiu vor putea locui în Suedia,