Argus, mai 1924 (Anul 15, nr. 3307-3330)

1924-05-05 / nr. 3310

Anul XV No. 3310 A­BONAM­ENTE: IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 „ 3 luni 400 M Iei în tară. 4 Iei în străinătate­­ PASIK! ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin BIROURILE: bucu­RESTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6­93 si 23­69 IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 n IvpS FÎMilM. PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Socîetăţei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder şi S. Berger Sir. fopiaCatada fnnsS KarailiCTrgi­esi­îl 9 Tsleîon ll/84 bKMtmn verticală a intrepiieMort de P3R. L. TRAKCU-IAȘ! "*V Fost ministru % ! Cu ocaziunea morfei lui Hu­go Stinnes, s’a pus iarăși în di­scuțiune origina concentrărei verticale a industriei. Multă ilume este în credință că Hugo Stinnes este inițiatorul siste­mului acestei concentrări.­­ Multe caracteristice avea marele industriaş sau „comer­ciantul“ Stinnes, aşa cum se califica singur. ! In cartea lui Maximilian Harden găsim de pildă faptul că până la 1917 el nu ocupa la hotelurile din Berlin mai mult decât o cameră, primin­­d­u-și vizitele în piesele comu­ne de la „rez-de- chaussée“. De­­abia acum doi-trei ani, Ballin l’a convins să-și comande un ,,dinner-jacket“ pe care l’a nu­mit „smoking pentru germa­nii cultivaţi“.­­ *.v r I El examina­ toate lucrurile numai din punct de vedere co­mercial. Se spune că șeful u­nui partid despre care se sus­ţinea că e acaparat de Stinnes şi că acesta-l ajuta cu banii săi a declarat că Stinnes nu i-a dat niciodată vre­un sprijin mărginindu-se numai a încer­ca să obţie pentru întreprinde­rile sale, comenzile de pape­­terie şi lucrările de imprime­rie efectuate pentru nevoile partidului. ..Da­r in ceia ce priveşte însă „In­tegraţiunea verticală“, ea se a­tribue lui Mathias Stinnes care in 1807 avea vase pe Rin şi ca­re şi-a construit şantierele sa­le, achiziţionând o mină de hui­lă, pentru a nu lăsa­ ca alţii să câştige din construcţia vase­lor şi extragerea cărbunelui.­­ Iată în mic concentrarea ver­ticală aplicată pe atunci şi de­­alte întreprinderi: -­ Proprietarul unei papetării care pentru a se aproviziona direct cu lemne şi celuloză, cumpără păduri, construeşte cherestele, se amenajează în vederea fabricaţiei celulozei şi apoi — pentru a evita­ să plă­tească tributul la intermediari şi pentru a-și asigura toate industriile cari alimentează materia sa primă — devine: ti­pograf, editor, publică ziare și le vinde, acest întreprinzător face, pe o scară întinsă, ceia ce deja făcea Mathias Stinnes la 1807. . ■ nt­­ . * * * In acest sistem de concen­trare industrială, ţara noastră, cu bogăţiile ei, îşi are locul ei, este o verigă. Faptul acesta ne îndreptă­ţeşte să credem că, dată fiind caracteristica actualului sis­tem capitalist, aportul capita­lului şi nu a mărfurilor, aten­ţiunea capitalurilor din Occi­dent — cu toată întârzierea da­torită concepţiilor greşite gu­vernamentale — se va îndrepta asupra noastră- "Aceiaşi nevoie pe care o avem noi, de capita­lurile străine, pentru punerea în valoare a bogăţiilor noastre, o au şi ele tocmai din cauza aplicaţiunei pe scară întinsă a principiilor concentrărei verti­cale. • Când odinioară concentrarea era­ orizontală, monopol, car­tel, trust, nevoia ca o ţară bo­gată în materie primă să intre în angrenaj nu era aşa de ine­xorabilă, ca actiuni, în timpul „integraţiunei verticale”, înălţarea noastră va veni prin efectul legilor economice, iar guvernul nu face acum de­cât să întârzie producerea a­­cestor efecte în loc să le gră­bească cum ar trebui. Şi ce păcat că se pierd atâ­ţia ani! GR. L. TRANCU-IAŞI Situaţia Politică INTERNA ! Zvonurile despre o apropiată în­ţelegere între partidul naţional şi­­cel ţărănesc capătă confirmare din­­diferte cercuri, de obceia bine in­formate. Înţelegerea ar fi deplină şi întreagă: fuziunea într’un sin­gur partid naţional ţărănesc.­­ Unele­­dificultăţi de persoane,­­cum­ ar fi aşa numitul caz Stere,­­ m­i se mai pun, D. Stere I rămâne în partid, ca membru al Iorganizaţii basarabene. Nici d-sa­­nu voeşte altceva. De altfel, frun­taşii ţărănişti fac, acum, destăinu­irea că chiar guvernul actual ar fi dorit concursul deputatului basa­rabean cu prilejul recentei confe­rinţe ruso-române de la Viena. Ar fi fost, pe atunci, vorba ca d. V.­­Sassu, fost ministru de industrie, ],să fie şeful delegaţiei oficiale,­­iar d. Stere să participe ca delegat ■fofi'.ios. ’A depins di d. Stere ca a­­ceasta combinaţie să reuşească. Cazul Stere fiind scos din des­bateri, asupra celorlalte chestii a­­cordul s’a putut lesne înfăptui. Şi în primul rând, partidul naţional ca şi cel ţărănesc socotesc că este în interesul consolidărei Statului ca, partidul liberal, a cărui politi­că economică şi financiară a dat greş, să lase locul altora. Nu încape îndoială că fuziunea celor două partide, cari au cele mai întinse și mai adânci legături cu masa electorală va constitui, daca se va îndeplini la adevăr, un fapt remarcabil pentru desvolta­­rea ulterioară a politicei noastre interne. Ș­­ Venită după înţelegerea lor la Argetoianu, ea clarifică situaţia, şi dă Capului Statului putinţa de a lua o hotărîre mai folositoare ta­rei, în ziua când se va deschide succesiunea guvernului liberal, m r.T. P. . Astăzi au loc în Germania ale­gerile generale. Nu numai­­Rei­­­chul, dar întreaga Europă aşteap­­­tă cu un interes pe deplin justifi­cat rezultatul acestei consultări e­­­lectorale. Fiindcă, niciodată poa­te, mai mult ca în această zi, cetă­ţenii unei ţări n’au fost puşi în­­situaţia de a decide, in mod cate­goric, asupra destinelor patriei. __ j 'Sunt în luptă, de fapt, două ta­bere,­­deoparte extremiştii, de­­dreapta sau de stânga, deopotrivă duşmani ai ordinei stabilite şi ai politicei de conciliere europeană; de altă parte, partidele moderate şi­­social democraţii, cu programul întemeiat pe respectarea Constitu­­ţiei Republicane de la Weimar şi pe baza unei politici de realizare a tratatelor.­­ 'Scurt: alegătorul­­german va a­­vea să aleagă între război şi pace, in momentul când rapoartele ex­perţilor tind să uşureze Germani­ei, cu sprijinul Americii şi al tutu­ror aliaţilor, refacerea economică şi deslegarea sarcinii reparaţiilor. In faţa acestei alternative, soco­tim că raţiunea rece va învinge exaltările ultra­naţionaliste sau co­muniste. Germania va dobândi un parlament capabil de înţelegere şi de realizări practice. HISOUOXd pdtip mu? ‘pjtp 9­7 EXTERNA curile electorilor naţionalişti,­­se pare că izbânda sperată de dânşii va fi prea puţin însemnată pentru a putea determina o schimbare situaţiei politice. Aces­te pronosti­curi evaluiază la 200 deputaţi vii­toarele forţe extremiste, de dreap­ta şi de stânga şi la 250 deputaţi şansele blocului constituţional. Acestea sunnt socotelile naţiona­liştilor. Sperăm că telegramele de mâi­ne ne vor arăta că chiar şi aceste socoteli au fost exagerate, —• spre binele Germaniei şi al păcii gene­rale. . ■■■ ■ rA H •tfEggtf ' —■ im... —. j j Situajiunea financiară a căilor ferate0 I - ■iW W-^—— de Victor V. Rădulescu v ! (Hârtii) Heudile refacere! şi împrumutul extern Rolul Iul In trecutul căilor noastre ferate Cercetând mijloacele financiare pentru refacerea şi întregirea re­ţelei noastre ferate am­ arătat, în articolul nostru de ori, că împru­mutul externe este singura solu­­ţiune în stare, se aplică­m în­­dreptare temeinică lipsurilor de azi. Am arătat conc­ţiunile principiale ale realizării lui, ne rămâne de­­cercetat azi mijloacele înfăptuărrei practice. Emiterea de obligaţiuni speciale pentru nevoile căilor ferate se adaptează cu destulă uşurinţă si­­tuaţiunei actuale a pieţelor străine cari ar trebui să le primească. Este ştiut, că sub-consumaţiunea ţărilor cari au fost zdruncinate de război este cauza pr­incipală a lipsei de lucru, care afectează Anglia, El­veţia, etc. şi a dificultăţii de plasare a produselor fabricate­ de cai­i sufe­ră toate ţările producătoare. Aceas­ta explică de ce pieţele ce oferă îm­prumuturi propun efectuarea lor in natură. Pentru refacerea şi completarea căilor ferate e nevoie de materiale ce nu se produc la noi în ţară: lo­­comotive, maşini diverse pentru a­­teliere, materiale de cale, material de telegrafie, instalaţ­iuni pentru si­­guranţa traficului, pentru iluminat, etc. Pe de altă parte, anumite lucrări care cer un personal rutinat, o experi­enţă întinsă şi un utilaj important se încredinţează caselor străine — ca­zul recent al tunelului Telin pe li­nia Braşov-Nohoiaş, dat în lucru­l u­nei case germane. — E destul de u­­şor să plasezi obligaţiuni pe o piaţă străină, atunci când, odată cu aceas­ta, dai de lucru marilor ei întreprin­deri. Eventual, s'ar putea chiar încre­dinţa săvârşirea întreagă a unor a­­numite lucrări: porturi, docturi, lu­crări de artă, unor grupuri străine — în condiţiuni cari să răspundă fireşte intereselor noastre economice şi naţionale. Admitem aceasta fiindcă a­­vem impresiunea că s’ar găsi mult mai uşor credite în străinătate dacă ele sunt cerute şi utilizate di­rect de întreprinderile cu caracter exclusiv economic şi dacă acceptăm realizarea acestor credite în condi­ţiuni, cari să satisfacă interesele îm­­prumutătorilor, preocupaţi de lipsa de lucru, de insuficienţa debuşeuri­­lor, sau de imposibilitatea de a folosi utilajul economic de care dis­­pun. Dacă voim, să ne asigurăm cola­borarea iniţiativei private şi a capi­talurilor străine, trebuie să găsim formula care să­ răspundă nevoilor noastre, fireşte, dar şi intereselor lor. Pe terenul independenţii noastre politice şi economice nu se poa­te accepta nici o transacţiune. Singura posibilitate de discuţie şi de înţelegere stă clar numai pe terenul avantajelor directe comerciale şi e­­conomice, ce-şi asigură fiecare din cei doi contractanţi. Interesul celor ce vor veni să aju­te înzestrarea noastră economică poate fi tot atât de tr­are ca al no­stru care primim concursul lor. Cu importanţa şi varietatea mij­loacelor de cari dispunem, nu ne indoim ca se va găsi o solujium.­, dacă într'adevăr o voim in mod sin­cer și cu tot dinadinsul. De împrumutul extern se leagă punerea în valoare a domeniului Statului. Refacerea şi înzestrarea căilor noastre ferate se poate con­cepe desigur în afară de chestiunea valorificărei domeniilor; punerea în valoare a bogăţiilor ţării poate în­să se permite combinaţiuni multi­ple care ar uşura problema finan­ciară ce avem de rezolvat, noi sacrificii economiei generale a ţării. Aceste sacrificii nol, se pot evita. Siliţi însă, să le purtăm po­vara avem dreptul să cerem o îm­bunătăţire reală a traficului de că­lători şi mărfuri. Dacă administraţia­­căilor ferate reclamă,­­cu drept C­uvânt, să i se plătească cum trebue transporturi­le Ce face, dacă ni se atrage atenţiîl­nea asupra diferenţei ce există în­tre tarifele noastre şi Cele străine, apoi se Cuvine, rca aceasta la rân­dul ei, să îngrijească altfel decât până a­vem de nevoile călătorilor şi de mărfurile ce i se încredinţează. Pe de altă parte, imposibilitatea de a se cunoaşte azi situaţiu­nea fi­nanciară exactă a căilor, ferate, fap­tul că o mare parte diin cheltuelile lor stau de ani de zile necompta­­biliza­te dovedesc că gestiunea tran­sporturilor noastre ferovi­are tiu este din­­cele ce pot să asigure întrebuinţare economică şi un Con­trol serios al sumelor­ ce li se pun la dispoziţie. Chestiunea unei exploatări nor­male a căilor ferate nu este clar nu­mai o problemă financiară. Fără o schimbare grabnică şi te­meinică a metodelor de gestiune şi exploatare de azi nu se poate ajun­ge la o îndreptare reală, oroare ar fi sacrificiile financiare ce am fi dispuși să facem. II A doua problemă de rezolvat este împerirea nevoilor bugetului ex­traordinar, adică procurarea mij­loacelor financiare, pen­tru­ înfăp­tuirea, cât mai grabnică, a lu­cru­rilor de refacere şi completare a reţelei noastre ferate şi înzestra­rea ei desăvârşită d­e materialul necesar. Am arătat că în situaţi­inea ac­tuală nu putem conta pe excedente bugetare, iar aşezarea unor impo­zite extraordinare — impozitul pe capital şi Cel pe îmbogăţiţii de răz­boi — ne pare imposibilă sai­, în orice caz, foarte anevoioasă. împrumutul intern­, în fine, n­u ar­ putea da decât sume neînsem­nate, fată de importanta nevoilor de azi. împrumutul extern, legat even­tual de punerea in valoare a bu­nurilor Statului rămâne dar singura soluţiune, care ar putea asigura, ne­întârziat, mijloacele necesare pen­tru grabnica înfăptuire a refacerii şi complectărei reţelei noastre fe­rate. Cercetarea amănunţită a situa­ţiei de azi şi istoria trecutului Căi­lor­ noastre ferate ne duce, deopo­trivă, la această deslegare. Experienţa ultimilor ani ne-a do­vedit însă că această repede înfăp­tuire nu se poate produce dacă­­iU. alcătuim de indată un program complet care să ne ducă cât mai curând la satisfacerea desăvârşită a tuturor nevoilor de azi. Precizarea acestui program nu suferă întâr­ziere. Nu avem­ pretenţiiîn­ea de a fi în divat solUţiuni tidii. Concluziunile noastre sunt ale tuturor, Celor Ce au gândit la această problemă. Am voit numai să arătăm­, printr‘o oglindă obiectivă a situ­aţiUnei ac­tuale, pe Ce se întemeiază soluţiu- nile propuse. Va trebui dar să păşim şM ele la o înfăptuire imediată, dacă vrem CU tot dinadinsul să eşim dirn fă­gaşul dificultăţilor actuale. Buna întocmire a transporturilor noastre ferate nu, se poate amâna­­ decât în paguba propăşirii ţării şi siguranţei fruntariilor ei.________ Marele incendiu din portul Constanța CONSTANTA, 3 Vuia. — Un mare incendiu a îsbuc­­nit astăzi în port. Maga­­ziile So­ftf. R.­ constituite din scânduri, sunt cuprin­se de flăcări. Focul con­tinuă. Pagubele sunt imense. împrumutul extern în trecutul căilor noastre ferate CU CE S’A CONSTRUIT REŢEAUA VECHIULUI REGAT? •­­ Cercetarea soluţiunilor financiare la lumina situaţiunei de azi, ne-a dus la concluziunea necesităţii absolute a unui împrumut extern, pentru refacerea şi înzestrarea căi­lor noastre ferate. Ne rămâne de văzut ce rol a ju­cat împrumutul extern In politica noastră feroviară înainte de răz­boi. împrumutul extern nu este o so­­luţiune nouă în istoria căilor noas­tre ferate. El a fost mijlocul, a­­proape exclusiv, cu’ care s’au aco­perit nevoile financiare ale­­con­sta­ui­rei reţelei noastre ferate îna­inte de război. încă dela 1864, cu modestul îm­prumut de 12 milioane pentru po­durile de fer, s’a înţeles că o ţară tâ­nără an se poate Înzestra fără con­cursul economiilor, realizate de-a­­lungul vremurilor, de ţările mai în­­naintate. La 1865 se făcu Împrumutul pen­tru construirea liniei Bucureşti- Giurgiu, urmat apoi la 1871 şi 1872 de alte împrumuturi pentru liniile Suceava-Roman, Roman-Vârcioro­­va, Iaşi-Ungheni. La 1880 se emit obligaţiunile pen­tru răscumpărarea­ liniilor ce fuse­se concedate grupurilor Ofenheim şi Strasberg. Această politică a continuat de la răscumpărare încoace şi a permis construirea reţelei ferate a vechiului regat.­­ După darea de seamă a căilor fe­rate din 1915, suma efectiv chel­tuită pentru cei­ 3702 km. de care, aflaţi în exploatare la 31 Martie 1915, era de 1.096 milioane Iei, re­partizată astfel: mii. lei împrumuturi (externe în cea mai mare parte) 941 Fond de rezervă al C. F. 64 Excedente și fonduri bugetare 91 Total 1.096 Aceste cifre ne arată cât de neîn­semnată a fost acoperirea făcută cu excedente bugetare și ne îngădue să afirmăm că împrumutul extern a fost mijlocul financiar cu care s‘a construit reţeaua de căi ferate vechiului Regat. REPATRIEREA IMPRUMUTU­­RILOR EXTERNE Situaţiunea creată în momentul emitere! împrumutului extern nu rămas aceiaşi până azi. S’a produs şi la noi, ca şi aiurea, fenomenul cunoscut al repatrierei titlurilor externe, îndată ce creşte­­rea prosperităţei generale a îngă­duit această operaţiune. . . Acest fenomen de repatriere co­respunde şi tendinţei pieţei naţio­nale, de a-şi plasa disponibilităţile în titluri al căror substrat econo­­mic şi financiar îi este cunoscut, şi intereselor împrumutătorilor stră­ini cari au avantaj să -şi degajeze fondurile, după câtva timp pentru a le da o altă întrebuinţare. Cu vremuri mai bune titlurile da­toriei externe se întorc pe piaţa de unde au fost emise. Economiile noastre de atunci vor sluţi la aco­perirea nevoilor noastre de azi. împrumutul extern, singur, ne poate permite să aşteptăm, fără zdruncinare, închegarea şi folosirea acestor economii. învăţătura trecutului ne dlace, dar, la aceiaşi deslegare ca şi cercetarea nevoilor şi împrejurărilor financia­re de azi. . . . Concluziune generală CU aceasta am ajuns la sfârşitul studiului nostru asu­pra situafia- Hei financiare a Căilor ferate. Ne rămâne să rezumăm­, concluziuuiile generale ,ce se desprind din arti­colele publicate până acum. Inr situaţiunea de azi căile noas­tre ferate au de deslegat o îndoită problemă financiara , gă a tuturor cheltuelilor curente de exploatare. Urcarea tarifelor, revizuirea gra­tuităţilor și reducerilor sunt mij­loacele necesare pentru a realiza acest echilibru. V Anficarea ro/ v.a­­mpMe 'desigur\ * Echilibrarea efectivă a bugetu­lui ordinar, adică acoperirea întrea­(1) Vezi 'Argus, No. 3306 la 3309 din Aprilie și Mai .• %•- - I. G. Bibicescu A murit veteran al şcoalei veche a liberalismului român, un bărbat integru care a ocu­pat cu demnitate funcţiuni înalte in stat şi pe care presa revendica cu mândrie ca unul de ai săi* ca anul care a început să lupte pentru ideia democratică, in sensul cel mai curat al cuvântului, cu pana în mână. Generaţiunea mai tânără, acea care a ajuns la maturi­tate după război, îşi aduce a­­minte de I. It. Bihicescu nu­mai ca director şi apoi ca gu­vernator al Băncei Naţionale, urmaş al lui Anton Carp. Dis­părutul a compus destinele marelui nostru institut de cre­­dit in timpul războiului de dezrobire, şi într’o carte, în care a pus în evidenţă rolul ce l-a jucat Banca in anii hotărâ­tori pentru făurirea României Mari — a lăsat în umbră con­­tribuţia persoanei sale — a scris o serie de pagini ce vor fi consultate cu folos de către toţi acei care vor studia modul cum a fost finanţat războiul şi peripeţiile prin care a trecut institutul nostru de emisiune. Documentele, în mare parte i­­aedite, în care relatează trans­portul stocului de aur la Mos­cova, în momentele tragice pe care le-am trăit, nu pot fi ceti­te fără o adâncă emoţie. VhB ■BlălIMMIIMBWRBBMMBM—MWWi Cei mai bătrâni dintre noi, işi aduc aminte insă de I­ G. Bibicescu ca ziarist, care în scrierile sale în voinţa Naţio­­nală şi alte foi liberale, şi-a ex­primat convingerile sale fără a recurge vreodată la nota agre­sivă şi corosivă care a ajuns la modă, în diferitei© sale func­ţiuni ulterioare, fie la Primă­ria Capitalei, fie ca deputat, n’a uitat legăturile sale cu pre­sa şi în­totdeauna afabil, pre­venitor, s’a pus la dispoziţia ei cu vasta sa experienţă şi cu bunătatea sufletului său.­­ Bibicescu a făcut jertfe ma­­teriale — după vorba evanghe­liei: „să nu ştie dreapta ce dă stânga“ — pentru cauza arde­leană şi basarabeană — şi, o altă caracterizare a omului, moare sărac. La retragerea sa de la Banca Naţională în urma stărei sănătăţei sale, Consiliul Băncei i-a oferit un aparta­ment în localul instituţîuneî. In toată activitatea ce a desfă­şurat-o în serviciul ţărei, uni­tatea morală a dispărutului nu se desminte: simţământul­ datoriei, curăţenie sufletească, iubire de neam, convingeri de­mocratice şi nici un pic de sectarism.­­ Cetăţeni ca I. G. Bibicescu o­­norează Patria. - J \ ■ *! ț * - ■ ■ ! î ■ - <- Tr­ MARITIME: Regalele maritime York-An­vers, clauza din contractul transport, mo­dalităţile de contribuţiune şi avarii­le comune texte, regulamente, miş­carea porturilor noastre maritime şi danubiene de Const. G. Tonegarn, sunt publicate pe larg în Almana­­chul Argus 1924. Exemplarul Iei 100. Procesul Băncii italiene de Scont ROMA, 3. •— înalta Curte de Justiţie a emis o ordonanţă spre a se face o expertiză în adminis­traţia Băncii italiene de Scont în­­tr’un timp de patru luni. Procesul acestei bănci a fost amânat până la preeentarea raportului întocmit de experţi. __ .*«£**. Se va modifica anteproectul legii minelor Punctul de vedere al societăţilor pe­trolifere cu capital strein Am redat la timp şi pe larg conţinutul anteproectului legii minelor, întocmit de către d. Tan­­cred Constantinescu, ministru de industrie şi comerţ, precum şi o­­biecţiunile aduse acestui ante­­proect de către asociaţia industri­aşilor de petrol. Deşi se făcuseră lucrările premergătoare pentru ca legea minelor să fie depusă în Parlament în cursul acestei se­siuni­, totuş în urma demersurilor societăţilor petrolifere cu capital străin s-a hotărât ca anteproectul legii minelor să nu mai fie depus în Parlament decât la toamnă CERERILE SOCIETĂŢILOR STRĂINE DE PETROL Societăţile petrolifere străine ca: „Astra-Română”, „Româno- Americană”, etc. atât în şe­dinţele asociaţiei petroliştilor precum şi în diferitele demer­suri către autorităţile In drept, au arătat că punctul lor de vedere permanent cu privire la naţionalizarea întreprinde­rilor prevăzută în anteproiec­tul legei minelor ar fi urmă­torul: 1) Să li se respecte toa­te drepturile câştigate înainte de această lege şi 2) Să se bucure în vii­tor de acelaş regim ca şi societăţile petrolifere cu capital românesc. Societăţile petrolifere străine revendică aceste drepturi, ba­­zându-se pe faptul că atunci când au venit în ţară ştiau că pot lua în concesiune ori­ce teren petrolifer fără de nici un fel de restricţie. Ori după noua lege a minelor, concesiu­nile de terenuri petrolifere ne­mai acordându-se de­cât ace­lor societăţi ce se vor supune naţionalizării, instalaţiile lor nu-şi vor mai avea întrebuin­ţarea necesară. Societăţile petrolifere străine mai arată că restricţiunile prevăzute in noua lege a mi­nelor cu privire Ia concesiu­nile de terenuri petrolifere sunt dăunătoare Însuşi statu­lui, Întrucât In aceste timpuri de criză acută nu poate găsi şi dispune de capitalul necesar pentru naţionalizarea societă­ţilor de petrol străine. De altfel aceste societăţi au venit în ţară şi şi-au riscat munca şi capitalul lor atunci când încă nu se ştia de existenţa acestei bogăţii de petrol, contribuind astfel la propăşirea acestei in­dustrii. Bazându-se pe conside­rentele de mai sus, societăţile petrolifere străine au cerut şi şi ca la viitor bucure de acelaş regim ca şi societă­ţile de petrol cu capital româ­­nesc, cari s’au creat in timpul din urmă.­­ GUVERNUL A RECUNOSCUT TEMEINICIA CEREI SOCIE­TĂŢILOR PETROLIFERE * STRĂINE După câte suntem informaţi cea mai mare parte din membrii gu­­vernului, inclusiv d. Vintilă Brăi tianu, au recunoscut întru câtva temeinicia cererilor, societăţilor,­ de petrol străine. Ca o primă mă-­ sură s’a hotărât ca anteproectul legii minelor să fie depus în Par­­lament abia în sesiunea de toam-­ nă, urmând ca până atunci să se numească o nouă comisie din care să facă parte şi reprezentanţi ai societăţilor de petrol străine, pentru a se aduce modificările necesare la părţile referitoare la naţionalizarea­­întreprinderilor, precum şi la drepturile câştigate, în aşa mod ca să se ţie seamă atât de doleanţele industriei de petrol cu capital străin, cât și de intere­­sele superioare ale statului.­­..­ M. B. ; . Intensificarea învăţămân­tului românesc In zonele cu populaţie heteroglotă Ministerul­­de Instrucţie a fixat în re­giunile cu populaţiune heteroglotă, o zonă culturală în care activitatea şco­lară şi extra-şcolară a corpului di­dactic va fi mai intensă. Această zonă va cuprinde în Ardeal, judeţele: Mara­mureş, Satu-Mare, Sălaj, Bihor, Timiş- Torontal, Trei-Scaune, Odorhei şi Ciuc. In Bucovina, judeţele: Cofmani, Văs­­cauii, Vişniţa şi Zastavna. In Basa­rabia judeţele: Hotin, Tighina (oraş) şi Cetatea-Albă. In Dobrogea judeţul Ca­­­liacra.­­ Pentru activitatea şcolară şi extra­­­şcolară se acordă deocamdată până la fixarea prin lege a unor dispoziţiuni speciale, un spor de 50 la­ sută asupra salariului de bază.­­ Acest spor se va acorda­ numai de ministru în urma unui raport motivat al inspectoratului-şef al regiunii pentru profesori, sau al inspectorului şcolar ETimar pentru învăţători şi e destinat în mod special pentru membrii cor­pului didactic originari din vechiul re-­ gat, cari doresc să meargă în zona he-■ teroglotă. Totuşi acest spor va puteai fi acordat şi altor membri ai corpului­ didactic numiţi în zona heteroglotă, dacă sunt originari din alte judeţe de­­cât cele din care cer catedra, în acest caz însă, ministerul îşi rezerva dreptul de a controla activitatea profesorului, institutorului sau învăţătorului printr'un delegat al său. Recomandările se vor face ministe­rului pe tablouri întocmite pe regiuni în ce priveşte profesorii de grad se­cundar, şi pe judeţe in ce priveşte membrii corpului didactic primar. Ele se vor referi la activitatea profesorului institutorului sau învăţătorului, pe cel puţin un an, iar aprobarea dată de minister va fi valabilă numai pentru anul școlar ,curent ... -

Next