Argus, mai 1924 (Anul 15, nr. 3307-3330)

1924-05-07 / nr. 3311

Anii AT Nr. 3311 ABONAM­ENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 „ 2 lei în ţară. 4 IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 „ 3 luni 400 » lei în străinătate 6 PAGIlfl ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin BIROURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6­93 si 23­69 INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: Grigore Gafencu *■ \ * i mercur 1 3 Ma! 1924 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Director:­­ Carol Schulder şi S. Berger Sir. Bogmnîn Oi­raia (fostă Karagh­eorgîisviciî 9 Telefon li 84 Stagnarea exportului Suntem la sfârşitul campaniei de­­port de primăvară. Cu toate a­­cestea n'am putut înregistra nici măcar un simptom de îmbunătăţire a situaţiei financiare. Porumbul a rămas, în mare parte, Reexportat. Din porturile noastre va­poarele pleacă neîncărcate. Iar cei cari cunosc vechea activitate a Bră­ilei, privesc cu durere, cum cresc, astăzi, bălăriile în portul părăsit. Nu numai porumbul a rămas ne­exportat, și întreaga activitate stag­nează. Nu se exportă nici lemnul, în cantităţile pe cari le avem disponi­bile, nu se exportă nici petrol. România dacă nu exportă cereale, lemn şi petrol, n’are export. Vom trece asupra cauzelor diverse şi mărunte, cari conlucrează la acea­stă stagnaţi®, căci este evident că ne aflăm în faţa unui complex de cau­ze. Să ne oprim, însă, la cauzele mari, asupra cărora trebue să insistăm şi să revenim necontenit: lipsa de transporturi şi lipsa de credit. Situaţia căilor noastre ferate este disperată. De la războiu încoace, re­­gia acestei mari întreprinderi lu­crează în pagubă din ce în ce mai mare, ajungând astăzi, la cifre fan­tastice. Din această cauză căile fe­rate au devenit o sarcină insuporta­bilă pentru buget, fără ca ele să is­butească a satisface nici zece la sută din nevoile traficului. Cu un transport în asemenea con­diţii, este evident că nu poate exista comerţ intern lipsit de speculă, şi nu se poate face comerţ extern. Lipsa de credit este o urmare a ex­­perienţei de cinci ani cu piaţa ro­mână care, lipsită de transporturi regulate şi suficiente şi chinuită de fluctuaţii valutare enorme, nu şi-a îndeplinit la vreme obligaţiile. Sta­tul a făcut acelaş lucru cu mai toate angajamentel lui în străinătate. Nevoia pe care o simţeau pieţele importatoare de produse ale noastre a susţinut, până in anul acesta, cre­ditul nostru în străinătate, cu toate păcatele lui. Astăzi, ne aflăm, însă, în faţa unei situaţii tragice: produ­sele noastre sunt concurate ca preţ şi calitate, de produsele americane. Acum apare, pentru prima dată, gravitatea stării creată de dezordi­nea noastră în transporturi şi va- lută. Cumpărătorii de produse ro­mâneşti nu ne mai acordă nici o în­credere şi preferă să se îndestuleze în pieţele, unde tranzacţiile şi trans­porturile sunt sigure. Lumea s-a adaptat la lipsa Rusiei şi a României pe piaţa mondială, sporind enorm producţia de cereale şi de petrol, mai ales în America. Din această cauză comerţul nostru extern tinde a deveni, prin lipsa de încredere a străinătăţei, un trafic lo­cal accidental, întocmai ca cel din porturile ruseşti. Adoptând un sistem de politică e­­conomică, dominat de credinţa în urcarea leului, nu am reuşit să ur­căm valoarea monedei, dar am reu­şit să ruinăm căile ferate, şi cu ele, comerţul, înăbuşind astfel, creditul extern. A. Ştergerea Rentei române 4 jum. la suta din 1913 de pe cota Bursei din Londra, a fost amânată cu o lună Corespondentul nostru din Paris ne telegrafiază că in ultima şedinţă a Co­mitetului Bursei de efec­te din Londra s’a pus din nou chestiunea ştergierei de pe cota oficială a Bur­sei a Rentei române 4 și Jum. la sută din 1913, Co­mitetul a hotărât să amâ­ne cu o bună examinarea acestei chestiuni, sperând că până atunci vor inter­veni poate schimbări care să facă inutilă ștergerea Rentei de pe c©a» zilnică. * * * Chestiunea aceasta, a Rentei ro­mâne 4 jum. la sută, din 1913 nu este nouă. Încă acum câteva luni, ziarele financiare engleze discu­tau greutaţile cu care se fac­­plă­ţile cuponului acestei Rente. Un grup destul de puternic de dentatori englezi ai Rentei româ­ne cereau chiar o intervenţiune e­nergică din partea guvernului en­glez şi în orice caz măsuri de re­presalii împotriva hârtiilor de stat româneşti". Guvernul român a dat atunci o desminţire zvonuri­lor că, ar intenţiona, să nu plă­tească deloc, cuponul scăzut, mo­tivând greutăţile pe care le face achitării cuponului, prin aceea că nu înţelege să plătească şi cupo­nul acelor numere care s’au stre­curat prin fraudă în Marea Brita­nic din ţările foste inamice. Mi­nisterul de finanţe român s’a de­clarat gata, să puc, la dispoziţie sumele necesare, cuponului nume­relor conţinute pe aşa zisa „Lista Schroder", adecă, a numerelor ce fusese legitimate ca proprietate britanică, nefiind niciodată dela 1 August 1916 în mâni inamice. ■ * * Pe aceasta chestiune au ur­mat apoi tratative care, ţinând seamă de hotărârea luată a­­cum câtva timp de Bursa din Londra de a şterge de pe cotă pe lângă­ Brenta chineză şi Ren­ta Română 4 şi jum. la sută din 1913, par a nu a dus la nici un rezultat. Cu prilejul ultimei vizite a d-lui Titulescu în ţară, s’a discutat între dânsa­ şi minis­­trul de finanţe între altele şi chestiunea acestei Rente, d. Titulescu fiind de părere că, pentru bunul renume al Ro­mâniei pe piaţa Londrei aran­jarea litigiului pendinte este de absolută nevoie. Probabil că ministrul nostru la Londra a dus oarecari făgă­duieli cu dânsul, în baza căro­ra, Comitetul Bursei din Lon­dra a decis să mai aştepte o lună tranşarea definitivă a chestiunei. Pe de altă parte este probabil că şi vizita apro­piată a suveranilor noştri In capitala Marei Britanii a con­tribuit la această amânare, cercurile engleze nevoind să ia o măsură ostilă politicei finan­ciare a României în ajunul a­­cestei vizite. LAZIL Acţiunile de petrol străine şi naţionale de Viator Popularitatea de care s’a bucu­rat în ultimii ani acţiunea în ge­nere, reprezentantul prin excelen­ţa al bogăţiei mobiliare, e pe cale de a se transforma în discredit şi acest fapt ar trebui să dea de gân­dit acelora care îşi dau seama de rolul ce-l ocupă Bursa în econo­mia unei ţări. S’a arătat în repetate rânduri că prea numeroase întreprinderi cre­ate după războiu au­ dat greş, că debitorii de acţiuni au suferit cru­de dezamăgiri, că buna reputaţie a acestui titlu care nu mai e de mult copilul răsfăţat al economiilor particulare, se volatilizează, că foştii săi adepţi îi întorc spatele, cuprinzând în aceiaşi repulsiune atât acţiunile proaste cât şi pe a­­cele bune. Unele societăţi, profi­tând de încrederea oarbă a publi­cului, au­ abuzat desigur, fie prin­­tr­’o administraţie puţin scrupu­loasă, sau prin emisiuni fără rost. Totuşi, desechilibrul şi dezorien­tarea ce domnesc astăzi, în Bursă şi în special în compartimentul petrolului, industriei fundamenta­le a României, cu posibilităţile ei de expansiune neţărmurite, cons­­titue un fenomen nesănătos asu­pra căruia nu trebue trecut uşor cu vederea. ___. -i* * * * 'v l! ’ S’a observat de un cârd de vre­me că acţiunile de petrol cotate la Paris, Londra şi Anvers se bucu­ră de un curs incomparabil supe­rior celor naţionale. Unele societăţi româneşti cu o producţie în plină desvoltare şi cari întrec cu mult producţia ce­lor străine, sunt aproape neglija­te. Ştirile cele mai favorabile de abia determină o mişcare leneşe, pe când cursul întreprinderilor cotate peste hotar înregistrează a­­vansuri de sutimi de lei. In faţa acestei constatări, unii ar fi dis­puşi să creadă, în primul mo­ment, că e vorba de o prigonire, de o demonstraţie de neîncredere in munca naţionalilor. Ne grăbim să arătăm că aici nu­ poate fi vor­ba nici de prigonire, nici de ne­încredere, ci de starea târgului monetar român comparat cu târ­gurile occidentale. Acţiunile de petrol, introduse la Paris, Londra sau Anvers, sunt susţinute de consorţii cari dispun de puternicile mijloace ale pieţe­lor respective, au un debuşeu vast, cumpărătorii nu lipsesc pentru că propaganda e bine organizată. Târgul monetar român e res­trâns, e lovit de o anemie orga­nică care lasă dealtminteri guver­nul rece ca şi peripeţiile Bursei. In­­tr’o epocă în care comerţul şi­ in­dustria sunt roase de camătă, mij­locia dividendelor la petrol nu mai tentează pe capitalistul care îşi poată plasa banii cu absolută­­siguranţă, cu 3 la sută pe lună, detenţiorul­­ de acţiuni româneşti de petrol nu­ se poate înlesni de la bănci, pentru că ele au închis robinetul credi­­tului. Consecinţa directă a unei ast­fel de stări de lucruri e că in­dustria va suferi, pentru că capi­talul doritor să evite riscuri, nu va mai răspunde cu însufleţirea de până acum apelurilor la emisi­uni noi din partea soiietăţilor de petrol naţionale. Enunţarea acestui fapt care a­­par­e atât de straniu într-o ţară de petrol ca România comportă şi re­mediul indicat. Din moment ce starea târgului nostru interior nu-i permite să absoarbă şi să plaseze milioanele de acţiuni ale întreprinderilor petrolifere româ­neşti, două soluţiuni fireşti­ se im­pun. Intâiu trebue lărgit cercul de penetraţiuni ale acţiunilor naţio­nale, atrăgând printr’o propagan­dă bine condusă atenţiunea cen­trelor­ capitaliste streine asupra lor. Societăţile româneşti să intro­ducă titlurile lor la Paris, Londra şi Anvers şi aiurea; să publice în srăinătate bilanţurile lor, prin note clare şi incisive, să arate mer­sul producţiei şi­ desvoltarea lor generală; să se înţeleagă şi ele cu consorţii streini pentru a inte­resa capitalul international la in­dustria noastră petroliferă. Deunăzi, directorul marelui ziar englez Manchester Guardian, a fost pilotat la Moroni de către un distins inginer al Societatea I. R. D. P. D-l Scott, direcorul ziarului englez a rămas adânc impresionat de cele văzute. O propagandă de asemenea natură este în împreju­rările actuale mai bine venită ca imprecaţiunile oficiosului liberal contra „Capitalului international" Procedând în acest sens vom putea lupta cu succes împotriva descurajatorului desechilibru ce-1 constatăm In Bursă şi să contri­buim la consolidarea industriei noastre. Este falsă teoria după care o societate industrială n’are nevoie să se preocupe de cursul ac­ţiunilor ei­ în piaţă. Pricepe oricine că dacă acest curs e prea scobo­­rît, lipseşte orice incitaţie pentru a contribui la o emisiune nouă. A doua soluţiune este înfiinţa­rea unei Bănci de lombard me­nită să scape pe posesorii de ac­ţiuni miniere din ghiarele cămă­tarului. O bancă care s’ar limita la operaţia de avans până la 60 la sută din curs cu o dobândă ome­nească, ar fi o salvare pentru­ ’mulţi şi totodată o combinaţie lu­crativă pentru iniţiatori1.­­­ Avem convingerea că ambele so­luţiuni vor deveni într’o bună zi realităţi. Păcatul e că realizările merg la noi cu carul cu­ boi, iar destrămările gonesc cu locomo- Situaţia D. Cipăianu, subsecretar la agri­­Cultură, este un optimist. De alt­fel, optimismul este o stare sufle­tească ce să întâlneşte de obiecţii, la toţi cârmuitorii. Marile acanta­­gii ale h­alerei, morale ca şi cele materiale, satisfacţia ce ai de a crede că totul se mişcă după vre­rea ta, că nimeni altul nu a­r putea răspândi, ca tine, atâtea fericiri peste populaţia acârmuită, face pe guvernanţi să vadă trandafiriu­ toate lu­crurile: bălăriile cele mai com­une iau, pentru dânşii, aspec­tul celor mai delicaţi şi parfumaţi crini. Iată de ce d. Cipăianu declam, prin ziarul oficios al guvernului, că „tot pământul expropriat e murțmit de aceia­­dări au devenit nouii lui proprietari". Din nenorocire lucrurile nil stem­ tocmai așa, cum le afirmă d. sub­secretar al agr­icult­u­rei. In Dobro­­gea, în Basarabia, în Transilvania imn mare număr de împroprietăriţi nu­-şi cultivă singuri pământul, ci Reziltatele alegerilor din Cjer­­manya, de la 4 Mai, unii ne-a­u­ sosit încă, aşa că nu­ putem şti dacă a învins spiritul de împăciuire şi de împlinire a tratatelor sau dacă, biciuite de­­către propaganda uria­şă a reacţionarismului, m­assele de alegători germane au scos din ur­nă pe candidaţii acestuia. In ori­ce caz, niciodată fărâmiţarea po­litică a Germaniei nu­ a luat pro­porţiile de astăzi. Nu mai puţini de 27 de liste dife­rite au fost prezentate la alegeri. Diin acestea 23 au fost admise. Ne putem închipui greutăţile alegăto­rului care se găseşte înaintea a­­cestei pretore de­­Candidaţi. Parti­de vechi, partide noui, grupuri şi grupuşoare şi-au trimis fiecare mai multe liste, ceea ce va contri­bui de­sigur la dezorientarea tota­lă a alegătorilor. Ceea ce se poate însă prezice, da­că ţinem seamă de alegerile pen­tru Landtag, care au avut loc nu de mult, este o simţitoare sporire a numărului mandatelor pentru Reichstag ale partidelor, populist şi naţional. Mai ales acesta din urmă, care dispănea în vechiul parlament de 66 mandate, va­­Că­păta probabil acelaş număr ca par­tidul social democrat. Ceea ce a îm­bunătăţit oarecum în ultimul moment situaţia naţionalilor este faptul că au părăsit nota intran­si­gentă, declarând că nu înţeleg să respingă în bloc propunerile ex­perţilor şi­­Că în nici Uni Caz nU se gândesc la tin războiu cu Franţa. Partidul populist ger­man, care avea numai trei reprezentanţi în Reichstag speră să-şi înzecească numărul mandatelor, întocmai du­pă cum Comuniştii sîunt siguri că vor, rupe­âteva mandate din numărul de până acum al social­­democraţiei. Pronosticurile acestui partid sunt nU tocmai favorabile. Perioa­da de inflaţiune de anul trecut i-a înstrăinat multe simpatii din par­tea mUnitoriniei care a trecut în lagărul comunist. Şansele comu­niştilor sunt destul de bune. Speranţele celorlalte partide sunt slabe. Ele, şi-au prezintat listele Politică INTERNA îl arendează. Faptul, destul de alar­mant, este înregistrat şi veştejit, în acelaş număr al Viitorului, în care d. Cipăianu­ laudă, fără rezer­ve actuala situaţie agricolă. Mai mult încă. Ocupaţi cu­ că­răuşia sau din alte motive, asupra cărora nu vom insista aci, mulţi ţărani nici nu şi-au muncit pă­mântul ori îl ară abia acum, la sfârşitul lui Aprilie st. vechiu. Cine nu crede n’are decât să ia tre­nul până la Buzău, deopildă, şi va vedea, în trecere, cum ară şi astăzi copii, cu plugul tras de doi boi, doi boi şi un cal, sau chiar numai de doi cai, mici şi slăbănogi Cârmuitorii trebue să ştie că ce­­ia ce vede toată lumea nu se poate ascunde, că niciodată şi nicăeri, pe neadevăr nu s’a clădit nimic. Greu­tăţile situaţiei trebuesc privite, bărbăteşte, drept în faţă de cei ele sus, fiindcă numai aşa vor şti şi cei de jos că trebue să-şi facă da­toria şi numai datoria, T. P. EXTERNA mai mult din motive reprezentati­ve. Reichstagul viitor va fi în pri­mul rând o eman­aţiune a extre­mei drepte şi a extremei stângi. In Ce măsură , aceasta ne-o va a­­răta rezultatul alegerilor. Rezultatul alegerilor sosite până înainte de închiderea ziarului con­firmă pierderile tu­ristre. L. I. % De la consiliul technic superior Consiliul technic superior în şe­­dinţa sa de Miercuri 7 Mai — se va ocupa cu următoar­ele chestiuni im­portante: Regulamentul pentru construcţia de clădiri la Oradia Mare, proectul unui pod de beton armat pe şoseaua Storobancara-Bragadiru-Zminicea în valoare de 350 mii lei, chestiunea în­stalărei luminei electrice la Buşteni, lucrări de apărare ale malului Oltu­lui la comuna Haglig (judeţul Bra­şov). I Acordul cu creditorii belgieni CONDIŢIUNILE ACOR­DULUI Zilel­ tr trecute s’au­ îna­poiat de la Bruxelles il-tiii Barbu Bemetrescu şi Wex­ter, delegaţii Camerii di comerţ din Bucureşti, neutru a trata cu credito­rii belgieni. După multiple discu­­ţiuni şi cari au durat pes­te o lună, s’a ajuns la un rezultat satisfăcător. Reprezentanţii noştri au căzut de acord cu o parte din delegaţii care repre­zintă majoritatea negus­torilor belgieni. S’a şi încheiat un proto­col provizoriu care va lua în curând o formă defini­tivă sub rezerva ratifică­­rei guvernului.. C­ondiţiunile acordului sunt absolut identice cu ale acordului încheiat cu creditorii francezi. Se speră că şi ceilalţi creditori belgieni cari nu au luat parte la tratative vor adera la condiţiunile acordului. Mâine după amiază va avea loc la Camera de co­merţ o consfătuire cu de­bitorii români, când se vor lua hotărâri definiti­ve. Cereţi ALMANACHUL AR­GUS PE 1924. Cea mai vastă enciclopedie economică, finan­ciară şi Industrială. Volumul de 360 pagini lei 100. La toate librăriile. * Producţiunea agricolă de după răsboi de Mircea A. Bădărău Ea este inferioară calitativ şi cantitativ producţiunei dinainte de răsboi Criza de producţiune, care dom­neşte în toate ramurile de activi­tate, ale ţarei, a atins in mod seri­os şi producţiunea agricolă. Dela încheierea păcei încoace, agricul­tura noastră produce mult mai puţin decât înainte de războiu. O simplă aruncătură de ochi, asupra câtorva date statistice, ne conduce la observaţiuni foarte interesante din acest punct de vedere. Astfel în primul rând, putem constata, că însămânţările anuale, executate după încheierea păcei, deşi au crescut în suprafaţă, de la an la an, totuşi­ nu au ajuns încă să acopere întreaga întindere ara­bilă a ţărei. * Şi raportează, numai la cele cinci principale cereale, pot însă fi socotite, ca exprimând situaţiu­­nea întregei noastre producţiuni a­­gricole, de­oarece aceste culturi re­prezintă 90 la sută din totalitatea însămânţărilor noastre. Şi înainte de război, media pro­­ducţiunei noastre agricole la ha., nu se ridică decât la o cifră cu mult inferioară, producţiunei me­dii­, a ţărilor din occidentul Euro­pei. Dela încheierea păcei încoace, după cum se vede din tabloul de mai sus, această medie nu numai că a scăzut dedesubtul celei dina­­­nte de războiu, dar nu egalează nici măcar producţiunea medie a micei proprietăţi, din perioada an­terioară războiului. Cifrele din tablou ne mai indică în fine, că în general producţiunea noastră agricolă, a scăzut după răz­­boiu cu 21,7 la sută. Concluzia trasă din cele ce pre­ced, este fără îndoială, de natură a ne îngriji şi a ne face sceptici, în ceea ce priveşte posibilitatea ur­­cărei cursului leului pe pieţile streine. Salvarea economică a ţarei de­pinzând în primul rând de inten­sificarea exportului nostru este de datoria, celor cari conduc ţara de a face tot posibilul pentru ca cu un ceas mai de­vreme, producţiu­­nea noastră agricolă, să revie mă­car la situaţiunea ei dinainte de răboiu. Importanţa deficitului, ce s’a produs în această mare bogăţie a­ noastră, nu poate să scape nimă­nui, cu atât mai mult cu cât o creştere sau o scădere a producti­­vităţei solului nostru arabil, cu o singură unitate, poate avea o ma­re influenţă asupra aspectului vie­­ţei­ noastre economice pe care o poate schimba cu desăvârşire. Ast­fel de exemplu un spor de pro­­ducţiune, de un hl. de cereale, la fiecare hect. de pământ, înseamnă un spor total pentru suprafeţele însămânţate în anul trecut, de 60 mii, până la 70.000 vagoane cerea­le a însămânatt în total în întrea­ga ţară 8.304.000 ha. în 1919—20; 10.040.000 ha în 1920—21; 10 mili­oane 340.000 ha în 1021—22; 10.712.000 ha. în anul trecut, deşi suprafaţa arabilă a tarei, este după d- Carabella de circa 16 mi­lioane ha. Un important deficit în produc­­ţiunea agricolă este cauzat de a­­ceastă stare de lucruri. In al doilea rând, din tabloul de mai jos, se poate uşor vedea, că după încheierea păcei, fiecare har­ de pământ pus în cultură, a pro­­dus mult mai puţin decât înainte de război. Iară, un plus de devize streine, în valoare de 3 jum. — 4 miliarde lei. Din contră o scădere de pro­ductive de o unitate, s’ar traduce prin o lipsă echivalentă. Să-mi îngăduie cititorul să fac un calcul ipotetic, dar foarte su­gestiv în această privinţă.­­ Să presupunem, că fiiecare hec­tar de pământ, ar fi produs după război, tot atât cât şi înainte de răz­boi. In acest caz în anul 1922, de pe suprafaţa însămânţată cu cerea­le, s’ar fi recoltat în plus 224.000 vagoane, iar în anul 1923, an agri­col mai prost, 241.000 vagoane cereale. Valoarea acestor vagoane de cereale, care ar fi rămas dispo­nibile în întregime pentru export, ar fi atins, în anul 1923, aproxi­mativ 12 miliarde lei, o cifră care ori­cât ar părea de domeniul fan­teziei este totuşi foarte apropiată de realitate. Rezultă deci din a­­cest calcul, că dacă producţiunea de după război, ar fi e­galat în anul trecut, pe aceia de dinainte de război, valoarea exportului total s’ar fi dublat pur şi simplu.­­ Producţiunea noastră agricolă, de după război nu a scăzut însă numai cantitativ, însăşi valoarea­ ei, ca marfă de export a scăzut, din cauza condiţiunilor, în care este prezentată pe piaţă, de către micul cultivator. Greutatea hecto­­litrică, a tuturor cerealelor noas­tre, a scăzut după război, iar cor­purile lor străine s’au înmulţit. A­­cest lucru, este în­deobşte cunos­cut, de către toţi cei, care se ocupă cu comerţul de cereale şi cifre sunt uşor de dat şi în această pri­vinţă. Faptul, că Europă a avut ne­­voe, după război, de cereale, pen­tru a-şi reface stocurile sale, ne-a dat posibilitatea, i de a găsi un pla­sament uşor pentru toate produse­le noastre, fără o prea mare depre­ciere a preţului lor. In viitor însă, se va putea foarte bine întâmpla, ca plasamentul cerealelor noastre, să nu­ se poată face, decât la pre­ţuri mult inferioare celor mon­diale, în paguba economiei­ noas­tre naţionale. M MIRCEA A. BÄDÅRAU­­ din acest tr­iblou, deşi se­le, care exportate ar fi int­rodus în" fr­\ititî continuarea in pag. II(a). In excursie la Constanftinopdl Si Atena Pera, Galata, Stambul de G. Horia Pentru călătorul care pleacă la Constantinopol fără altă intenţie decât de a vizita această minunată poartă a Orientului, informatorul benevol căruia i se va adresa încă de pe bordul vaporului, îi va răs­punde că în Constantinopol sunt trei părţi importante de vizitat: Pe­ra, Galata şi Stambulul. Trei cartiere cu caracteristice distincte. Pera, cartierul european, sau având această pretenţie, dar care nu prezintă absolut nimic, demn de reţinut afară de scumpetea ex­cesivă a vieţei. Galata, amestec pitoresc de eu­­ropeism şi orientalism­, în care afa­ră de faimosul funicular subte­ran — care-l leagă cu Pera — şi de celebrul pod pe care poţi vedea defilând soarte. Riturile rasei urna­le — şi care-l leagă de Stambul, nu se remarcă decât abundenţa za­rafilor. Şi în sfârşit Stambulul, care es­te adevăratul, miraculosul şi pito­rescul Constantinopol, Byzanţul de altădată. Pentru a lua contact cu Stambu­lul, începi, prin a te supune unei vechi obicei turcesc, plata trecerei peste podul de la Cornul de Aur. Câte cinci turci, înşiraţi de fiecare parte a podului, stau cu mâna în­tinsă şi nu te lasă să treci printre­ ei, decât dacă plăteşti un piaştru­, pe care cu aceiaşi, mişcare leneşe, încasatorul l-asvăilă în cutia de metal care-i atârnă de gât. Toată lumea, se supune acestui bir,* E^cj$£\c nu fac decât milita­rii, foarte vizibili în acest moment la Constantinopol. Afluenţa pe pod e enormă. Pe ambele­­trotuare circulaţia e imen­să. Iar prin mijlocul podului cir­culaţia vehiculelor nu se lasă în­tru nimic mai pe jos de aceia a pietonilor. Vehiculele nu plătesc trecerea pe pod. Nu mi-a explicat nimenea a­­cest fapt, decât prin invariabilul: — Nu ştiu. Aşa e obiceiul. Fireşte că de acest obicei se fo­losesc aceia cari având mult de lu­cru în port, sunt nevoiţi să "treaca dese­ori peste pod. Pentru a nu fi obligaţi să plăteacă fiecare mintere, „obişnuiţii" iau tramvaiul de la prima staţie de lângă pod. Cum au ajuns la mijlocul podului sar din tramvai. Astfel nu plătesc nici tre­cerea, nici biletul. Evident, că poliţia a văzut şi ve­de acest lucru, care devenind,, „o­­bicei“ nu mai e combătut. * * * In cursul trecerei peste pod, pri­virea călătorului este atrasă de ad­mirabila privelişte a Celebrului Corn de Aur, pe care-şi făgăduieş­te să-l viziteze mai târziu. Şi iată-l intrând în Stambul. Dintr’odată Orientul apare, în toată plenitudinea lui. Străzi înguste, îm­tortochiate, şi cu un caldarâm pur şi simplu hu­fernal. Este atât de chinuitor, atât de îngrozitor de mers pe străzile Stambidului, încât bietul european are picioarele nu maltratate, dar pur şi simplu desfiinţate. După cum desfiinţate îi surii şi urechile de larma, asurzitoare a negustorilor, cari din faţa vitri­nelor lor — şi în Stambul vei, găsi înşirate lângă un magazin de bi­juterii, unul de cârnaţi cu respecti­vul grătar, imediat apoi’un maga­zin de mătăsuri şi altul de raha­turi — le strigă în toate limbile pă­mântului, îmbibindu-­te să le vizi­­tezi magazinele „nu pentru a cum­păra, ci numai pentru a vedea". Dacă amăgit, de aceste invitaţi­­uni inzisterite faci un cânt de vag gest afirmativ, atunci negustorul nu ezită să te tragă de mânecă, * * * să-ţi bareze drumul, să te împingă aproape cu sila, în prăvălie.

Next