Argus, mai 1924 (Anul 15, nr. 3307-3330)

1924-05-10 / nr. 3313

Anul XV No. 3313 ABONAMENTE: IN Un an 6 luni 3 luni TARA 650 lei 350 . 180 . IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 , 3 luni 400 _ 2 lei in tară: 4 lei în străinătate PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. Paucer si H. F. Valentin BIROURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 693 si 2369 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafenco SSsufpără PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder al S. Berget & Elgin's Carada (fostă Karagttorginiti) 9 Teik»n M Verificarea titlurilor de proprietate in Cadrilater de G. Georgescu Exproprierea."Improprietărirea. ~ Colonizarea " D. Alex. Constantinescu, ministrul agriculturei și domenilor, autorul capitolului privitor la cestiunea proprietătei din legea organică a Dobrogei noui din 1914, al legei care a abrogat legea votată în 1921 sub guvernul Averescu print Care se dăruia pământul statului român bulgarilor și turcilor cari nu erau decât embaiticari, a supus înaintea vacanței corpurilor legiuitoare cu privire la cestiunea despre care vorbeşte articolul de faţă. Un proect de lege care a fost votat şi die Cameră şi de Senat şi care s-a promulgat. Legea aceasta este de cea mai mare importanţă şi socotesc că este bine să dau câteva explicaţiuni tuturor acelora cari se interesează de cestiunile economice, sociale şi naţionale ale ţarei noastre. Situaţia juridică a proprietăţei rurale din Dobrogea veche şi nouă a fost şi este acea a codului funciar otoman din 7 Ramazan, anul Hegirei 1274, (creştinesc 1853 Aprilie 21). In Turcia, nuda proprietate a pământurilor rurale aparţinea sultanului, cultivatorii nu aveau decât folosinţa în baza unui act de concesiune al sultanului denumit Tarpu Cine nu avea Tapu era cotropitor şi pământul revenea cu folosinţă sultanului. Cei ce aveau Tapul plăteau o dijmă în natură sau în bani. Acest fel de proprietate se numeşte pe turceşte Mirne, care este exact ceea ce a fost embatichul la noi. Bulgarii obţinând la tratatul din Berlin Cadrilaterul, nu au făcut nici o lege până la 1913, prin care să determine modul de răscumpărare al acestor emibaticuri. Statul român moştenitor al statului bulgar şi otoman a făcut el această lege la 1914 iar acum a modificat-o şi Complectat-o cu dispoziţiuni esenţiale care mulţumeşte şi interesele populaţiunei autohtone de origină bulgară şi turcă şi interesele noastre economice, sociale şi naţionale. Deoarece din cauza războiului Cultivatorii cei mici şi-au pierdut taonurile (titlurile lor de posesori) cari au fost evacuate la Moscova, legea cea nouă ţinând seamă de un mare interes social şi din spirit de dreptate recunoaşte deplini proprietari (proprietari quiritari) ca toţi aceia cari stăpânesc ca cultivatori până la 5 hectare şi cari pot dovedi cu orice probe, chiar cu martori: 1) că au stăpânit şi au cultivat ei însăşi aceste 5 hectare cel puţin 10 ani sub guvernul bulgar înainte de 1 Septembrie 1904 (data când Bulgaria a promulgat titlul din codul civil francez: Despre bunuri şi proprietate); 2) Că la 1913 ocupaţiinea românească i-a găsit cultivând pământurile; 3) Că ei au cerut cetăţenia română, că au dobândit-o şi de atunci neîntrerupt au cultivat cele 5 hectare. Legea mai prevede de altă parte că toţi acei cari posedă mai mult de cinci hectare, aceştia sunt toţi proprietarii mijlocii şi mari, trebue să-şi justifice situaţia lor de embaticuri, mimai cu titluri adică cu taputuri. Cei ce vor prezintă taputuri, statul le recunoaşte deplină proprietate a terenurilor ce stăpânesc obligându-i însă ca să abandoneze statului drept preţ al răssmpărărei embaticului o treime din pământul lor în natură, cei ce nu au tapit sunt cotropitori şi pământul în plină proprietate revine statului. Concomitent cu, revizuirea stânii procedează şi la expropriere, conform legei din vechiul regat. Pentru ca această lucrare de revizuire şi expropriere a întârziat legea prevede dispoziţiuni foarte bune, aplicându-se întocmai dispoziţiunile din art. 37 din legea de expropriere, cît aceleaşi comisiuni locale şi judeţene, sporind la comisiunile locale pe plasă, în interesul expropriaţilor art. 118 stabileşte precis o procedură grabnică şi simplă pentru verificare şi expropriere iar art. 125 stabileşte dispoziţiunile speciale pentru comasarea terenurilor cuvenite cultivatorilor de o parte iar terenurile cuvenite statului român de altă , parte, aceasta este o dispoziţie foarte preţioasă pentru colonizare cum vom arăta mai jos. Până aici numai dispoziţiuni mine. Este regretabil însă că s-a modificat vechiul art. 129. Cunoscând perspicacitatea juridică şi economică a d-lui ministru Constantinescu, am fost surprins când am citit noul art. 129. Articolul din legea din 1914, spune că o lege specială va determina modul, cum se vor prrjtece împământenirea şi colonizarea. Articolul cel nou stabileşte scu£t. Că colonizarea şi împroprietărirea se vor face cu loturi mici de către casa de împroprietărire. Când d. ministru Constantinescu şi alţi membri ai guvernului, precum şi toţi aceia cari sunt pătrunşi de necesitatea ca statul român să se întărească din punct de vedere economic şi naţional în Cadrilater, vor lua cunoştinţă de obiecţiuinile mele sunt sigur că-mi vor da dreptate. Dar despre aceste obiecţii în numărul viitor. GEORGE GEORGESCU Fost prefect de Caliacra, fost secretar g-ral al ministr de interne Situaţia Politică INTERNA Un ziar a răspândit ştirea că d. Iorga ar fi declarat: „Se zice că d. Marghiloman posedă unele documente, cari îl desvinovățesc de constituirea guvernului de sub ocupaţia germană. De ce nu le publică? Fiindcă dacă este în adevăr aşa, s’ar putea sta de vorbă cu d-sa". Tocmai când discuţia pricinuită de această declaraţie era mai întâi, un alt fapt, tot atât de senzaţional, a venit săprovoace noui polemici şi să atragă, mai stăruitor, atenţia cercurilor politice asupra şefului partidului progresist. D. Matei B. Cantacuzino, acest mare artist politic, citeşte discursul ţinut de d. Marghiloman, la banchetul de la 4 Aprilie trecut, cu prilejul aniversării alipirei Basarabiei, se entusiazmează şi ii trimite o scrisoare în care, între altele, spune: „Simt nevoia să-fi trimit un cuvânt de recunoştinţă, pornit din adâncul unei inimi, care — oricare ar fi unele nuanţe de tendinţi cari au survenit între noi, de când luptăm împreună a bătut întotdeauna, şi... tot mai continuă a bate la fel cu a d-tale în toate chestiile cari privesc interesele superioare ale neamului"'. Textul acestei scrisori a animat, fireşte, discuţiile. Dar, mai ales, a ridicat moralul aghiotanţilor şi trupelor progresiste. Pionii antantofili nu mai stau drepţi, intransigenţi. Unul, câte unul încep să cadă. Terenul se netezeşte: combinaţiile politice sunt acum posibile, la dreapta ori la stânga, în vederea succesiunei liberalilor. Sorţii progresiştilor de a veni la putere au crescut, cred dânşii. Cred că sunt cam pripiţi, în optimismul lor. Politica, mai cu seamă la noi, nu-i decât un joc de şah. Pionii, caii, nebunii şi chiar regina sunt, fireşte, piese importante. Şi este foarte util să le smulgi de pe câmpul advers. Dar nu ele determină câştigarea partidei. La jocul de şah, ca şi în politică, piesa hotărâtoare este regele. T. P. EXTERNA Vizita suveranilor români în Elveţia, unde pentru întâia dată este primit oficial un cap încoronat, a fost un excelent prilej pentru afirmarea sentimentelor care leagă ambele ţări. Presa elveţiană s-a ocupat pe larg şi cu bunăvoinţă de poporul românesc, relevându-i meritele şi drepturile în politica internaţională. Regele nostru, în toastul ţinut la dineul oferit de preşedintele republicei, a salutat nobila democraţie a Elveţiei, contribuţia ei în lupta pentru pace şi ajutorul dat în timpul războiului, prizonierilor români. Suveranul a exprimat dorul de pace al României, şi încrederea noastră în Liga Naţiunilor. Iată o manifestaţie binevenită. Ecoul ei va străbate până departe în lumea largă vestind adevărul acolo unde suntem prea puţin sau, din cauza calomniilor unei propagande duşmănoase, rău cunoscuţi. Presa elveţiană se bucură, cu drept cuvânt, de încredere deplină în opinia publică internaţională şi elogiile ce le-a publicat pentru ţara noastră nu vor fi fără rod. Primim cu adâncă satisfacţie şi recunoştinţă cuvintele cele bune şi încurajatoare ce pornesc din Elveţia, fără atât de mică în întindere, dar atât de mare prin prestigiul ei universal, de la care putem învăţa multe, din istoria ei, din legile ei, din metodele de gospodărie ale acestei civilizaţii de cinste, muncă şi ordine, din metodele ei pentru ridicarea culturală a poporului. A. H. DÉnti itt di! I Tanned MaimP| »»Has* in Irfeil al Mi Jp“ Revizuirea tarifului vamal.- Un birou central de studii vamale. Industria şi criza de numerar.— Creditul IndustriaLComercializarea întreprinderilor statului. — Proecte viitoare.- Căminurile de ucenici (De la redacţia noastră din Cluj) D. Tancred Constantinescu ministru al industriei şi comerţului aflându-se în Cluj a binevoit să-mi acorde câteva preţioase lămuriri privitoare la chestiunile economice de actualitate. REVIZUIREA TARIFULUI VAMAL După ce arăt d-lui ministru cum e privită chestiunea revizuirei tarifului vamal în Ardeal, şi îngrijorarea pe care o au industriaşii că întârziindu-se lucrările comercianţii angrosişti vor aduce şi vor depozita cantităţi însemnate de mărfuri din străinătate, îl rog să-mi spună în ce stadiu se găsesc aceste lucrări. — „Necesitatea modificării tarifului vamal ne spune d. ministru a fost examinată de o comisiune alcătuită din delegaţi de ale celor două departamente industrie , comerţ şi finanţe. Pentru unele articole modificarea s’a impus cu urgenţă şi foarte curând va apare decretul prin care se stabilește noul tarif pentru aceste articole. Pentru celelalte categorii de produse, comisiunea va lucra așa încât in câteva luni întregul tarif să fie complect lămurit1. D. ministru ne spune că tu'ar fi folositor să arate neutru care anume articole tariful e stabilit. D-sa aplaudă proectul Camerei de comerţ din Cluj de a se înfiinţa un birou central de studii vamale. Propunerea va fi expusă pe larg în congresul Camerelor din Oradia. Promite să susţină acest proect şi să se străduiască pentru aducerea lui la îndeplinire, importanţa unui asemenea birou fiind incontestabilă“. INDUSTRIA ŞI CRIZA DE NUMERAR 1» D. ministru nu acordă importanţă crizei de numerar. De fapt, zice d-sa, nu avem criză economică. Desigur, suntem într-o perioadă de deflaţiune, dar dacă există o oarecare criză, în industrie şi comerţ ea e datorită unui alt fapt: s-a împuţinat consumaţia, cumpărările sunt mai slabe. „Şi cauzele care au determinat această scădere de consumare sunt complexe. Suntem într-o perioadă de transiţie. Măsurile luate pentru înfăptuirea deflatrinei sunt absolut necesare, chiar dacă prii aceasta industriile de situaţiune dubioasă ar avea de suferit, igele solide vor putea, rezista prin forţele lor, proprii. Noi ne consolidăm actualmente situaţia economică. r Am ajuns la o balanţă echitabilă între import şi export şi mergem cu paşi mari spre refacere. Industria suferă şi din pricina unui lux de credit de care a fost obicinuită până mai anul trecut. De altfel „Creditul industrial“ e chemat să înlesnească industriilor suportarea acestei perioade de transiție până la venirea la normal. Creditul industrial a acordat până acum industriei 700 milioane. Eu, autorul acestei instituţiuni, sunt fericit de rezultatele pe care le are ajutorul acordat. Să nu se creadă în Ardeal că am nepărtinit pe cineva. Creditul se acordă fiecărei industrii proporţionale capitalul pe care-l are învestit, aşa încât dacă Ardealul are o industrie mai desvoltată decât restul ţării, primeşte o sumă mai importantă“. DESPRE COMERCIALIZAREA ÎNTREPRINDERILOR STATULUI Solicitaţi de noi, d. ministru vorbeşte despre legea comercializării întreprinderilor statului. „Proectul trecut prin Cameră, se va depune la Senat, imediat la deschiderea corpurilor legiuitoare. Punerea legii în aplicare se va face cât mai grabnic, imediat după votare și promulgare, pentru ca până la finele anului acestuia cele mai importante bunuri economice ale statului să fie comercializate“. „Este inutil, — spune d. ministru — să insist asupra importanţei rezultatelor pe care legea, le va avea in cea ce priveşte rentabilitatea întreprinderilor. E neîndoios şi toată lumea trebue să fie de acord, că din punct de vedere al economiei naţionale e un rezultat formidabil ca întreprinderi cari lucrează cu dificile sau venituri de tot slabe să lucreze cu beneficii mari. Şi e incontestabil că comercializarea va avea acest efect’’. ..Nu putem admite ca contribuabilii să suporte impozite grele in vreme ce statul nu-şi pune in valoare bunurile şi domeniile”. La întrebarea noastră dacă se va găsi in ţară capitalul de investire, necesar pentru valorificarea bunurilor, d. ministru răspunde: „Sunt sigur că se vor găsi toate resursele din partea capitalului privat, pentru înfăptuirea comercializării întretreprinderilor mai importante ce vor veni la rănd in acest an. Acestea vor fi industriile în legătură cu nevoile apărărei naţionale. Mai apoi numai vom face comercializarea întreprinderilor cu caracter economic: păduri, pescării, mitic etc.. PROIECTE VIITOARE Sunt gata şi se va depune curând în parlament proectul legei minelor, proectul legei energiilor, acel privitor la îmbunătăţirea culturei şi comerţului de cereale, (standardizarea produselor) legea camerelor de comerţ şi în legătură cu aceasta proectul înfiinţării unei burse de mărfuri şi efecte la Cluj. Pentru înfiinţarea a cât mai multe căminuri de ucenici, guvernul pregăteşte o lege după care instituţiunile industriale şi financiare să fie obligate la o contribuţie oarecare din beneficiul bilanţului. , Iată, spune de ministru, o parte din chestiunile pe care le avem in program, acea parte care va fi realizată mai curând. TÂRGUL DE MOSTRE DIN CLUJ Aducem la cunoştinţa d-lui ministru iniţiativa Camerei de industrie şi comerţ din Cluj, de a aranja în luna August—Septembrie un târg general de mostre, aci la reşedinţa ei şi-l rugăm să ne comunice cum priveşte această Iniţiativă. , „Văd cu ochi foarte buni planul Camerei de Comerţ şi industrie şi vă pot asigura că atât eu cât şi intregul guvern vom da tot concursul pentru ca acest târg de mostre să obţină succesul cel mai deplin. Aştept ca iniţiatorii să vie să imi facă propuneri şi imi iau angajamentul să acord toate avantajele ca mi se vor cere şi care ar putea contribui la reuşita târgului. Un târg de mostre dă avânt Industriei şi comerţului, şi un târg de mostre la Cluj Înseamnă cimentarea relaţiunilor economice dintre diferitele provincii aie ţării". * * * Cu acestea s’au terminat interesantele declaraţiuni ale d-lui ministru al industriei şi comerţului. NIC. CONSTANTIN Fiscalitate absurdă Comisionul de 2 la sută ________ Asupra tuturor mărfurilor importate in ţară, Statul percepe un comision de 2 la sută. Nimeni n’a spus până acum pentru ce anume scop se percepe comisionul acesta, nici o lege nu-l autoriză, e una din acele dări parasitare cari cresc ca buruienile in marea pădure fiscală a ţărei. Insă şi perceperea In sine a aceste! taxe se operează intr’un mod cu totul original şi merită să fie pusă in plină lumină pentru ca ori cine să fie in posiţie de a judeca normele cari conduc pe agenţi şi vameşi in împlinirea datoriei lor, in special, in respectarea drepturilor si intereselor comerţului. O paranteză se impune aci» In diferitele branşe de mărfuri, in mica ferărie in deosebi, sunt mii si mii de articole, şurupuri, nituri, piroane, etc. al căror preţ se Indică in factura exclusiv sub forma de rabat ce-i acordă fabricantul. Articolele acestea sunt prea numeroase pentru ca producătorul să ia asupra sa bătaia de cap ca, pentru fiecare comandă, pentru fiecare articol, să facă socoteala preţului unitar. Procedează altfel. Fixează o dată pentru totdeauna un preţ de bază şi după cum e târgul şi conructura, in caz de haos să faca adăogiri de atâta la sută la acel preţ de bază, in caz de scăderi, oferă un rabat asupra aceluiaşi preţ de bază. Acesta din urmă rămâne punctul fix in jurul căruia evoluiază tariful. Deoarece, in Germania si Austria mai ales, moneda s’a devalorat in proporţiuni fantastice, s’a întâmplat in timpul inflaţiei, ca preţul de bază al entărei mărfi să fi fost sporit cu milioane de procente; acum că s’a ajuns la oarecare stabilizare, preţul se indică prin rabatul de atâta la sută. Acest sistem este universal. La unele articole, fabricantul englez* acordă un rabat de 60, 80 şi chiar 90 la sută. E vorba de un obicem comercial traditional, adoptat peste tot locul * Acum inchidem paranteza şi ne întoarcem spre fiscalitatea noastră,spre modul cum vameşii înţeleg să opereze. Industriaşul X a adus din Cehoslovacia un vagon cu fierărie mică, şi prezintă factura agentului însărcinat cu încasarea faimosului comision de 2 la sută. In factură e indicat un rabat de 67 la sută. Aceasta va să zică că costul real al măriei, este preţul de bază minus 67 la sută, cu alte cuvinte, dacă acest preţ de bază este de 100 lei, atunci costul real al măriei este de 33 lei. E un lucru elementar pe care îl pricepe cel mai mic negustor de la Obor. Insă nu-1 pricepe vameşul nostru. Ce-mi pasă de rahatul d-tale, o fi adevărat, o fi închipuit. Eu taxez după preţul de bază. Deci, in cazul pe care il cităm, importatorul este taxat de trei ori. Dar când rabatul este de 95 la sută? Atunci vameșul percepe asupra unei mărfi în valoare de 5 lei un comision de 20 de ori mai mare ca cel fixat de stăpânire. Jaful atinge, în acest caz, culmi nebănuite de profani. Am relevat pentru azi numai una din diversele ipostaze ale înspăimântătoarei avidităţi şi inichităţi ce manifestă fiscul prin diversele sale organe. Când se ajunge a se lua de la contribuabil de douăzeci de ori atât cât e dator să dea, intrăm în domeniul samavolniciei fără alt epitet. Nu un astfel de mod se cultivă insă simţământul moralei fiscale la cetăţeni. Dimpotrivă, se distruge orice simţ elementar de dreptate, contribuabilul şi Statul stau faţă in faţă ca doi duşmani, unul gata să fraudeze pe celălalt. Urât sistem! VIATOR O revoluţie in industrie sticlei Din America ne vine lumina. Un director al societăţei General-Electric din New-York, a reuşit să Întrebuinţeze quarţiul pentru fabricaţiunea in stil mare a sticlei Până acum quarţiul era extrem de greu de mânuit din cauza fragilităţei sale. Sticla obţinută din quarţ este foarte transparentă, pe când printr’o placă de grosimea unui metru de cea mai bună sticlă optică obişnuită trece 65 la sută din lumina prin sticla de quarţ trece 90 la sută din lumină. Afară de aceasta, sticla de quart, compusă din silicle curată, nu e atacată de acide. Sticla de quart mai presintă o mare importanţă pentru terapie întrucât lasă să treacă razele ultraviolete pe când sticla ordinară le reţine. In furnale electrice special construite, sub presiune, quarţiul se topeşte; procesul durează vreo 80 minute şi se poate obţine orice cantitate de sticlă mai eftină ca cea actuală. Astăzi, aparatele optice cu sticla de quarţ, de cristal cum i se spune, sunt extrem de scumpe. Descoperirea americană ar însemna o revoluţie în fabricarea sticlei. Ül oducţiunea agricolă de după răsboi" ____de H. Bădârău Cauzele scăderei producţiunei noastre agricole Am arătat în articolul precedent că producţiunea noastră post-beli-'că este inferioară calitativ şi cantitativ celei dinainte de război. E examinarea cauzelor care au produs această scădere în producţiunea noastră agricolă, cantitativ şi calitativ, este plină de interes. Aceste cauze au fost enumărate, chiar în acest ziar (Argus din 12 Oct. 1923) de către d. Garoflid. Reforma agrară, este , desigur, cea mai principală cauză a scăderei producţiunei noastre agricole. O astfel de revoluţie socială, chiar atunci când este înfăptuită pe cale paşnică, nu poate să nu tulbure adânc un gen de producţiune atât de complex, ca producţiunea agricolă. Pământul a fost luat, de la marea proprietate, care avea la dispoziţie mijloace mai numeroase, pentru a-l face să rodească şi a fost trecut, fără nici o tranziţie, în mâinile micului cultivator, a cărui mijloace de cultură sunt mult mai reduse. Marea proprietate, care produce mai mult şi consumă mai puţin în natură, decât mica proprietate, lăsând o mai mare disponibilitate pentru export, a fost desfiinţată şi înlocuită pe acelaşi pământ cu mica proprietate, reprezentată, după cum o spune d-l Garoflid, nu de către cei mai destoinici, ci de către acei care au suferit mai mult de pe urma răsboiului. Numai dacă destrămarea marei proprietăţi, s'ar fi făcut progresiv, menţinându-se mai multă vreme o proprietate ţărănească colectivă, s'ar fi putut evita în mare parte, scăderea producţiei agricole. Din nenorocire însă, demagogia care a domnit la înfăptuirea reformei agrare, (expresiunea este a însuşi autorului legei) a zădărnicit toate încercările, de a se pune in concordanţă această importantă reformă, cui marile interese ale neamului. Politica economică, pe care aui făcut-o guvernanţii noştri, dela războiu încoace, nu este de sigur nici ea străină, de scăderea producţiunei agricole. Sistemul contingentării, a preţurilor maximale, a prohibirilor şi a taxelor de export, nu putut decât să descurajeze pe cele 12 milioane de cultivatori de pământ. Din această cauză unele ramuri de producţia neagricolă, au fost cu desăvârşire părăsite, iar altele limitate la strictul necesar al consumaţiunei casnice. Cu preţurile reduse, pe care le pot obţine astăzi cultivatorii de pământ, în schimbul produsului muncei lor, preţuri care sunt menţinute, prin comprimare, cu mult dedesubtul preţurilor dinainte de războiu, principalele culturi agricole, au încetat de a mai fi remuneratorii, în afară de cât, doar pentru acei care au la dispoziţia lor munca manuală în mod gratuit. In bună parte, tot din cauza regimului special care i-a fost impus, cultura grutui, a pierdut atât de mult din importanţa ei, în agricultura noastră. Pe când înainte de război, se însămânţa numai în vechiul regat, în fiecare an câte 200.000 ha. grâu, astăzi de abia se seamănă aceeaşi întindere în întreaga ţară, fără ca să putem exporta un bob din această cereală, al cărei valoare este sinonimă cu aurul. Tot din această cauză, alte speculaţiuni agricole, ca creşterea vitelor şi mai ales îngrăşarea lor, au ajuns să constitue, un adevărat lux, pentru proprietarii agricoli, care se mai încăpăţânează să le practice. Obârşia scăderei producţiunei agricole, de după război, mai trebuie apoi căutată şi în sistemul nostru de cultură agricolă, care a fost şi a rămas un sistem primitiv extensiv. Şi dacă înainte de războiu, când nevoile ţărei şi a populaţiunei erau mai mici, acest sistem de cultură, aplicat marei proprietăţi dădea o producţiune agricolă mulţumitoare, astăzi sistemul aplicat unei proprietăţi parcelare şi cu mijloace mai rudimentare, nu poate conduce, decât la o producţiune deficitară. De bine, de rău, marea proprietate, a avut înainte de războiul mondial, mai ales, în acele regiuni ale ţărei, unde cultura în dijmă crea o excepţie, un inventar viu şi mort destul de important. Acest inventar, a fost însă distrus aproape în întregime, în timpul şi din cauza războiului. Şi dacă inventarul viu s’a putut reface dela sine, aproape în întregime, apoi inventarul mort. 1) Vezi „Argus” No. 331, nu a mai fost refăcut de nimeni. Lucru foarte explicabil, căci care este agricultorul, care s’ar mai putea gândi astăzi, să importeze maşini agricole, sau piese de schimb, pentru a-şi reface inventarul său şi a şi-l întreţine în stare normală de funcţionare, maşini şi piese pe care el trebuie să le plătească în monedă aur, atât timp cât preţul actual, cu care i se permite să-şi desfacă produ-sele sale, exprimat în aur, este cil mult inferior preţului dinainte de război? Mica proprietate, pe de altă parte, căreia îi lipseşte în primul rând educaţiunea agricolă, nu a avut şi nu are nici astăzi, în cele mai multe regiuni ale ţărei, nici inventar mort şi nici inventar viu suficient. Vitele ţărăneşti, au fost şi au rămas afară de rare excepţiuni, mici şi rău hrănite. Din această cauză şi puţinele maşinii agricole, pe care le întrebuinţează locuitorii de la sate, pentru a putea fi purtate de aceste vite, trebuie să fie şi ele în dimensiuni reduse. Plugul, de la acţiunea căruia asupra pământului, depinde atât de mult recolta ulterioară, în mâna ţăranului trebuie să fie şi el de dimensiuni reduse şi ca atare nu se poate afundat niciodată la mai mult de 10 ora, adâncime, chiar atunci când pământul este afânat de ploaie. Acolo unde, se obişnuieşte curtura in dijmă, pământul rămas marei proprietăţi, este lucrat cu aceleaşi vite şi cu aceleaşi maşini şi d in acelaş mod, de părce micul proprietar. Care poate fi rezultatul, unA astfel de culturi primitive, fără maşini şi în care noul proprietar, al pământului, se mărgineşte numai să-l sgârâe la suprafaţă fără a face vreodată două arături» pentru aceaşi cultură, semănându-l cu mâna şi aşteptând apoi» ca ploile şi soarele, să facă restul, altul decât scăderea producţiunei agricole? Climatul nostru, cu excepţia unor mici regiuni, este extrem continental. Precipitaţiunile atmosferice care cad într’un an, sunt suficiente pentru a acoperi nevoile unei recolte, dintre cele mai abundente, repartiţia lor insă este defectoasă. După luni de zile de ploaie, urmează luni întregi de secetă. Recoltele noatre sunt, uneori compromise, nu fiindcă nu le-a ploat suficient, dar fiindcă nu le-a ploat „la timp". Technica agricolă modernă, pune însă destule mijloace la dispoziţiunea plugarului, pentru a lupta în contra marelui inconvenient, pe care îl prezintă această repartiţie defectuoasă a ploilor. Aplicarea acestei technice cere însă, maşini şi vite multe. Iată de ce, pentru ţara noastră sporirea inventariului agricol, viu şi mort, are o atât de mare importanţă şi de ce prin abrogarea legei pentru încurajarea motoculturei, a d-lui Garoflid, s’a făcut un rău atât de mare agriculturei noastre. Aceste sunt fapte reale. Producţiunea noastră agricolă este scăzută din motive care în parte să pot remedia. La ce ne-ar servi oare, să ne ascundem această situaţiune, susţinând că am revenit la normal şi de ce nu am căuta, mai curând să îndreptăm lucrurile? ! Să încurajăm agricultura, să o facem să producă pentru economia ţăreii, atât cât poate produce, este concluziunea naturală, la care trebuie să ne oprim cu toți. Prin ce mijloace aceasta o vom arăta într'un articol viitor. MIRCEA A. BÄDÅRÄU O nouă scrisoare a d-lui Macdonald către d-l Poincaré PARIS 8 (Rador). — „Echo de Paris“ anunţă că d. Macdonald a adresat o nouă scrisoare d-lui Poincaré, pe care-l anunţă despre convorbirile ce le-a avut cu d-nii Theunis şi Hymans. Primul ministru englez exprimă mulţumirea de-a cunoaşte punctul de vedere al fiecărui guvern interesat în chestiunea reparaţiunilor.