Opinia, aprilie 1924 (Anul 20, nr. 5051-5074)
1924-04-24 / nr. 5071
ANDIT a? XX-Iea No. 51 71 REDACȚIA Șl ADMINTSTRAT1 ' voCo Strap Qtji'0^ 0«®" ifSânt numeroase, indicii că politica României în Balcani capătă o nouă orientare. Faptul, se produce odată cu zdruncinarea acelui făt artificial care se numește Mica Antanti. . Pentru o mai buniă lămurire a chestiei, relevăm încordarea vizibilă care s-a produs în ultimul timp între noi și Serbia. Evenimentele au urmat cu paşi repezi. Alianţa italo-iugoslavă a făcut spărtura în Mica Antanta, într-o afonsosferă defavorabilă pentru România. Pe timpul rectificărei graniţei Banatului,nervozitatea opiniei publice s-a manifestat în ambele state. îndată apoi, presa sîrbească a dat tonul unei nepermise violenţe de limbaj, şi aceiaşi presă a înregistrat cu satisfacţie, şi a exagerat cu plăcere fazele cunoscutelor neînţelegeri între noi şi Lolia. In definitiv, am constatat în coasta noastră o forţă pa care nu putem sa ne bizuim la nevoe. Constatarea e cu atât mai neplăcută cu cât am fost siliţi să o facem tocmai când ne loveam de afişarea brutală a imperialismului sovietic in chestia Basarabiei. Siritul de prudenţă îndemna pe conducătorii noştri să caute un alt sprijin în Balcani. Şi dacă e vorba da un sfrijin care să înlocuiască Serbia şi poate chiar împoldva Serbiei, el nu poate fi găsit decât în Bulgaria Se pare ■ că, într adevăr, sprijinul ansta a fost găsit. Pregătirea e mai veche. Nu mai reamintim de chirul cum d. Brătianui şi-a călcat de inimă, primind călduros la Bucureşti chiar de anarhicul’* Stamboliiski. Relevam însă manifestaţia amcală de la Sofia cu prilejul sfinţirei bisericei româneşti, sau primirea cordială a primarilor bulgari în vizită în Rominia (curând, primarii noştri vor întoarce vizita). S a şters dintr’odată „duşmănia ireductibilâ" româno-bulgară, în măsura în care seevapora „amiciţia tradiţională* cu sîrbii. Ziarele noastre oficioase au încet să încerce o tema nouă: Iugoslavia este primejduită de tendinţele centrifuge lupta opoziţiei este ireductibilă, statul nu-i consolidat etc, etc. Alfel stau lucrurile cu Bulgaria. Guvernul Ta akof continuă opera de reconstrucţie, printr’o politică energicâ în interior ... Curentele dizolvante aproape au disprut. Bulgaria „se găseşte în excelente relaţiuni cu Turcia şi cu România“ şi în relaţiuni numai „coreria” cu Jugoslavia. In fine poporul bulgar, cu calităţile sale de tenacitate şi muncă, fără îndoială câ va deveni un factor de progres şi de pace în Peninsula Balcanică“ (vezi «Viitorul»). Reamintim şi rezultatul satisfăcător al tratativelor romîno bulgare, şi chiar vizita apropiată a d-lui Ionel Brătianu la Constantinopol icare va fi urmată de vizita lui Izmet Paşa la Sofia’și Buctt* I reşti. I Lucrurile Act. .clare. Priete- V o ia rom io— bulgară devine o realitate. .. l Bizarerii electorale.— La apropiatel de alegeri din Franţa, la primul arondisment al Parisului—cartierul aristocraţiei—se prezintă o listă a... servitorilor. Lista cuprinde, în sferă de secretarul general al Uniunei libere a servitorilor, un bucatar, un chelner, un şofer şi un servitor, iar pentru a mări posibilitatea victoriei, au complectat lista cu 2 miei Comercianţi, un candidat sportiv (care va fi sprijinit de ziarele sportive), un ziarist de la un mare ziar parizian, doi ingineri şi un avocat Lista are culoarea republicană de stânga iar mai presus de politică, tinde să sprijine revendicările sociale ale servitorilor, asupra cărora cere să se extindă avantagiile deja oferite lucrătorilor din fabrici, cuprizînd şi ziua de 8 ore. * Ziarele parisiece se ocupă de întrunirele cari se ţin în favoarea acestei liste şi mai ales de punctul de atracţie al lor. E vorba de o bucâtărească, d-ra . I i&abailft Saotour, o normandă I cam de 30 de ani, drăguţă, cu -i gestul energic, privire clară şi. I vorba aleasă. Ga Vo asculte, vine ! I o mare mulţime de parizieni şi f pariziene©, nu toţi din tomes... a Imaturei şi a eratiţilor. • i * O revoluţie a modei. — Un I mare croitor parizian lansează, ur mătoarea propunere originală şi ■ euragioasă : j I Vrea să se adopte modul de' I îmbrăcare al abisinienilor, care* \ se aseamănă mult cu acel al Romei şi al Greciei antice. in ţara lui Menelîk, femeile ce drapează cu o singură bucată de stofă, ţesută de ele inşile. Această stofă e aşa de fină şi suplă, că poate lua orice formă, după toate gusturile şi necesităţile : cu 5—6 agrafe se poate aranja după plăcere o rochie de casă, de primblare sau de serată. Armonia faldurilor corespunde exigenţelor celei mai rafinate arte. ţ Se vor vedea astfel în unele cazuri capodopere în arta îmbrăcămintei, dar şi contrarul, pentru că nu toate femeile sunt artiste. De altfel, cine crede că moda «rochiei dintr'o bucată», ar putea face vre-o economie, se înşeală. Stofa mereu prefăcută la altă rochie, nu poate avea durată lungă şi astfel noua îmbrăcăminte ar ajunge să coste mai scump, argument care nu e indiferent pentru succes. Mii simţi in ifin mmmmmv Span*a contemporană Tendinţe intelectuale şi artistice Roman Gomez de la Serna — Astăzi Spania intelectuală prezintă aspecte foarte interesante. Cu toată dezordinea politică şi greutăţile economice, Spania este o ţara "care a găsit rezerve de energie suficiente pentru a produce o literatură cu adevărat Europeană. Tot meritul acestei redeşteptări aparţine unui pumn de oameni, adevăraţi eroi, destul de tari pentru amenţine, în asemeneaîmprejurări, cultul gândirii şi al lirismului. Printre aceşti scriitori, filozofi, artişti, în primul rând stă Miguel de Unamuno, pe care militarii l-au exilat, provocând astfel protestările lumii întregi. Se numeşte in general în Spania, «generaţia de la 98» care a venit imediat după războiul din Cuba, şi ale cărei prime manifestări coincid cu trezirea spirituală amintită. Renaşterea artistică a Spaniei s’a produs în acelaşi timp in pictură (Picasso), în muzică (Albeniz, Granados, Manuel da Falla) şi în literatură. Sa poată nota in domeniul literelor, începând dela 1898, o mişcare ascendantă destul de precisă. După marele scriitor naţional I .Benito Perer Goldaz, literatura spaniolă, înultimii ani ai seco- lului al XlX-Iea, cu Palacio Val-Ides și Emilio Pardo Bazan (pe I care îi continuă în oarecare măsură V. Blasco Ibanez), se mărginea într’un naturalism din ce in ce mai «localist* și simplist. Opera scriitorilor noi a venit să rupă cadrele acestea înăbuşitoare ale esteticei regionaliste. Tendinţa lor este să se ridice către înălţimile marilor reprezentanţi ai spiritului european, întunecatul, puternicul şi copiosul .Pio Baroza nu mai poate fi numit un naturalist. In orice caz, stilistul desăvârşit şi subtil numit Azorin este cu totul în afara naturalismului «terrentem»». Ramon del Valle Inclan, într’o serie de patru «Sonate» se ridică la o ană de puritate şi o vrajă incomnarabilă, iar Ramon Perez de Ayala, unind amploarea unei vase culturi, meditarea rafinată, bogăţia imaginaţiei şi savoarea humorului, aminteşte pa marii scriitori din epoca de aur a Spaniei. ZIAR POLITIC COTIDIAN ÎNSEMNĂRI Observaţiuei dezinteresate D. Gheorghe Tanase a părăsit partidul comunist,fapt care a provocat printre sfărmăturile mişcării socialiste ieşene un e tapaj asemeni cataclismului din Janorra. Ex-comunicarea d-lui Tanase nu-i mi fapt extraordinar. Poate că omul nu a’a mai Împăcat cu chipul cum interpretează marxismul sau cu tactica pe care o întrebuinţează partidul comunist. Ar fi normal, dacă ar fi aşa. Da' se pare că nu-i aşa. D. ’fanaseh’a declarat director-proprietar al unui ziar denumit «Oraşul Muncitorescu», şi în care găsim etaturi şi critice la adresa guvernuui laburist englez, cu următoarea observaţiune finală: «un lucru mogul trebue să rămâe în picioare şi anume: Tradiţia si dreptul domnesc in Anglia. O evoluţie in acest sens nu ar strica nici României». Aşadar, tradiţia şi evoluţie, în chip mai respectuos de cât înţeleg însăşi laburiştii englezi (prin excelenţă evoluţionişti). De aici şi pănă la «armonia socială» a d-lui G. G. Mârzescu nu mai sânt decât câţiva metri de îrotoa"... «laşul Muncitoresc» ne prezintă şi alte lucruri relativ a Borasate. Sfada (filtrată prin articolele codului penal) între cei rămaşi şi cei plecaţi din partidul comunist, se încrustează în fraze lapidare. «Le vom administra lecţia cuvenită», «îi voi pune la respect»,—iată cei aşteaptă pe aşa zişii calomniatori ai d-lui Tanase. Expresiile produc anumite ipdogii. Dar todoelile dispar când întâlnim următoarea freză explicativă : «In ce priveşte pe calomniatorii ordinari, ia afară de sancţiunile legale, ie vom aplica şi pe cele de legitimă apărare». Este aici o profundă inovaţie juridică a cărei analiză o lăsăm pe altădată. Deocamdată observăm că anunţata «legitimă apărare» re traduce în limbajul curent prin vorba ciomag. Auzisem odinioară de nişte bătăi zdravene organizate pe la periferia Iaşului, cu scopul şi rezultatul de a face mâhălăie «socialiste». Credeam că e o tactică specială a socialismului ieşan. Dar iată păstrându-se tactica şi ln ipostaza «tradiţionalistă». Ceiace dovedeşte că argumentul ciomagului n’a fost o caracteristică a doctrinei sau a partidului, ci numai a persoanei... Renoválás Împrumutul Bucureştilor Bucureşti. D-rul Cosă nescu, preşedintele comisiei interimare a comunei Bucureşti, a părăsit aseară Capitala, plecând la Londra pentrua semna împrumutul ce se acorda oraşului Bucu- reşti. • 1 JÓI 24 APRILIE 1924 Măsurile excepţionale Internetul d-lui Franasovici: Ţara e liniştită.—Studenţii ,comuniştii.—«Uneltiri» «Viitorul», publică, in numărul de ieri, un interview cu d. R. Franasoviei, subsecretar de Stat la Interne, asupra măsurilor excepţionale... — «îndată ce au intrat în vigoare masurile excepţionale, spune d-ta, au încetat şi agitaţiile extremei drepte ,naţionaliste şi uneltirile extremei stângi internaţionaliste. ...«Tineretul din universităţi liniştindu-se iar muncitorimea din fabrici şi ateliere neînţelegând să se agite, eu drept cuvânt pot să afirm că ţara este liniştită». Afirmaţiile d-lui Franasovici ne bucură. Au fot «agitaţii», «uneltiri»... Guvernul a declarat starea de asediu. Totul a intrat în ordine. Perfect. Dar, «dacă ţara este liniştită», ce rost mai au măsurile excepţionale? De ce nu se ridică ? Teama de noi «agitaţii» şi «uneltir » nu-i o justificare... căci altfel starea de asediu ar fi îndreptăţită să domine pretutindeni şi în permanenţă—în vederea unor tulburări viitoare posibile. D. Franasovici ne explică pentru e guvernul a proclamat starea de asediu. Motivele lui sânt stranii. «Manifestaţiile studenţeşti erau puţin periculoase pentru ordinea dinăuntru, dar absolut dăunătoare pentru bunul renume al României în afară». lată o stare de asediu aplicată, nu pentru Înăbuşirea uror tulburări, ci pentru menţinerea prestiului la afară. Admiţându-se această doamnă de guvernământ, nu vom fi siguri de nimic deţaraaceasta. Va fi deajuns un discurs sau un articol de gazetă, care uneori fac tot atât de mult rău ţării ca şi o manifestaţie de stradă,pentru ca guvernul să înfiinţeze cenzura şi starea de asediu. * Mai departe d. Franasovici laudă studenţimea, care s'a liniştit. «Şi aceasta nu poate să-i facă decât cinste». Aşa-i. Dar dacă studenţimea nu mar fi agitat niciodată sau dacă ea ar fi potolit fără baionete— «aceasta» i-ar fi făcut, fără îndoială, şi mai multă cinste. «Viitorul», având urmele Îndesii asupra necesharii măsurilor excepţionale, îi întreabă pe d. Franasovici «dacă era absolută nevoe de ele». Desigur, răspunde d-sa. Iar drept dovadă dă faptul că, mulţumită stării de asediu, tulburările au luat Mânjit. Argumentaţia d-lui Franasovici ar fi justă dacă numai starea de asediu ar fi in stare să asigure ordinea. Nu există însă şi alte măsuri— legate, care ar fi dat acelaşi efect... dacă ar fi fost luata şi executate cu bună credinţă ? * In altă ordine de idei, Franasovici explică motivele arestării comuniştilor. «Comuniştii, spune d-sa, au fost arestaţi nu pentru credinţele I lor politice, ci pentru uneltirile s puse la cale In complicitate cu forţe străine de ţară. Dovadă că aşa este stă faptul că nu toţi conducătorii mişcării au fost arestaţi, ci numai aceia găriţi amestecaţi îa unele maşinaţiuni urmărite de Curţile marţiale. «Că sunt vinovaţi comuniştii da uneltiri împotriva ordinei şi siguranţei statului, aceasta au dovedit-o cei care au fugit». Principiul admis de d. Fanakovici merită toată atenţia. In dezacord cu guvernul averescar, guvernul liberal nu admite teoria culpabilităţii de păreri, ci numai de fapte. Rămâne să vedem cum va fi respectat acest principiu. Avem insă unele îndoeli. Împotriva unuia dintre arestaţi, de pildă, autorităţile civilemilitare nu’au putut aduna decit două probe materiale de «uneltiri contra siguranţei statului» , un eaet de cuvinte la Germană şi o scrisoare de amor dela o fată din Berlin. Agenţii secreţi mai descoperiseră şi un număr din «Le Temps», dar—în uîim Intervenţiei comisarului regal— gazeta n’a fost confiscată. Cît priveşte dovada peremptorie de vinovăţie, scoasă de.d. Franasovici din fuga inculpaţilor, ea ne face să zîmbîm mai aleii acum, când o sugură tragedie se desfăşoară la Jilava. înţelegem perfect orice teroare. Nu pricep morit de ce teroriştii se simt obligaţi să se explice la gazetă. Lozinca lor ar trebui să fie . Aşa vreau, aşa fac!—fără intervii-vari. - X - Siflis! Elai lIlbîlik în chestia Basarabiei Am combătut categoric alarma războinică ce se făcea zilele trecute în jurul diferendului rusoromân pe chestia Basarabiei. Mă că acum, in baza noulor clarificari survenite şi a cunoştinţeor pe care este în măsură să le aibă, oficiosul guvernamental « Viitorul» ne confirmă in întregime prin următoarele cuvinte: «Ziarele engleze şi americane, care au corespondenţi la Riga, au publicat mai multe rânduri, ştiri exagerate asupra diferendului ruso-român. Cercurile ruseşti au căutat să exploateze, în toiul conferinţei de la Londra, perricolul unui război european, pentru a obţine condiţiuni mai buni în chestia unui împrumut pe piaţa engleză. Jocul era evident, şi niciodată liniştea pe Nistru n’a fost mai perfectă. De altfel, condiţiunile bancherilor puse bolşevicilor au tăiat şi din importanţa ştirilor alarmante care nu-şi mai aveau rostul. Şi astfel, clinchetul războinic a încetat odată cu depărtarea zăngănund delire scrime, pe care sovietele nu-l mai aud acum». ... wmmmmmqMC3NMM£HBaMM»m«Ku<>~-' Oitiţi în pag. IV-a Ultima ©rá ii« In ultimii ani, literatura spaniolă a vrut să-și asimileze descoperirile poeticei franceze. A fost, firește un «cubism» iberic. Printre moderat, se distinge în deosebi Ramon Gomez dela Serna, tînăr autor al unei opere deja voluminoase, prozator minunat, de o extremă originalitate. Ramon Gomez de la Serna este tipul scriitorului ce îşi poartă privirea asupra obiectelor exterioare, identificându-se cu ele prin însăşi aceasua privire, găsind în ele, eul său. El şi-a expus adeseori teoria căutării Eului, şi a spus, limpede, că îşi găsea Eul in privirea pusă pe obiect, în zvîcnirea realităţii înregistrată de sensibilitatea lui adâncă. «Obiectivism subiectiv» ,■ aşa defineşte Ramon metoda artei lui. «Trebue să lăsăm imaginile să vină la noi, către imagini, nici un pas voit». Aceasta abm- donare către obiectele exterioare constitue secretul liberării, a artei lui, secretul plăcerii şi a forţei pe care cărţile lui ni le comunică. Cu ce prezenţă de spirit, ce sânge rece şi graţie înlătură cele mai periculoase minciuni ale vieţii, provocându-le, cum provoacă toreadorul cu mantaua roşie taurul, privindu-i cura sa năpusteşte asupra lui, apoi, cu o mişcare imperceptibilă, făcută în ultia clipă, trimiţând departe bâta înşelată ! Ramon Gomez de la Serna şi-a făcut o specialitate din scurte improvizaţii fantastice şi lirice, de o inteligenţă ascuţită, care străpung adesea inima Iată, de pildă, Fioarea înrebării» . «Unul din lucrurile care coorup lumea sunt întrebările. Vad livezi după livezi ,acoperite cu flori de întrebare. Nu-i așa de ușor de întâlnit Citifi contînaurea ?n pag. n~a Scuză nereuşită D, sub ministru de interne Richard Franasovici, îi zice aşa, într’un ziar oficios: «Faptul că agitaţiunile dăunătoare ale extremei drepte şi uneltirile criminale puse la cale de extrema stângă, n’au putut fi oprite sau urmărite decât prin aplicarea măsurilor excepţionale, face singur dovada că era nevoe de aceste măsuri». D. svb-ministru se înşeală, sau ne înşeală. Agitaţiunile extremei drepte nu puteau fi oprite câtă vreme ele aparţineau guvernului. Propagandiştii antisemiţi călătoreau pe căile ferate cu permise de la ministerul instrucţiei, şi tot acelaş minister alimenta haosul din Universităţi Dezordinele antisemite nu erau reprimate, delicvenţii nu erau traşi la răspundere. Aţâţările erau întreţinute prin publicistica oficioasă, îndată ce guvernului îi vor trebui «agitaţiunile extremei drepte», ele vor reîncepe in toată libertatea, sub orice coi de măsuri de guvernământ. In ce priveşte «uneltirile criminale ale extremei stângi»—presupunând că existau şi că prezintaui vre-o primejdie—e destul sa contemplăm rezultatul aplicărei măsurilor excepţionale. au fost confiscat,e vre-o trei registre şi arestate vre-o zece persoane. După această ispravă, însuşi d. Franasovici ne asigură că s’a restabilit siguranţa şi liniştea. Dar, mă rog, atâta ispravă nu putea face Siguranţa d-lui Romulus Dobrescu ? Atunii, pentru ce mai inghite atâtea niticam . Noi ştiam că Siguranţa poate nu numai confisca, dar şi inventa registre compromiţătoare. Cât despre arestări, slavi Domnului. Ori cum ai privi lucrurile, măsurile excepţionale n’au râd o scuză. " Lt. Cronica artiatică îmii iar pictări ! Mii luni Etrsulfsis de Rm. Manoiu Am avut în un trecut de mai bine de unan, ptacula ocazie să vorbesc de diletantismul d-lui Colonel Cornătescu in pictură. De câteva zile d-sa a expus vreo 18 bucăţi în sala de aperitive a magazinului de coloniale «Smirnov». Pentru ce a preferat d-sa acea sală cam împroprie pentru o expoziţie, îi priveşte ; dar aceasta nu mă înpiecţică de a spune că a fost In paguba d-saie, nu pentru desfacerea tablourilor—căci slava Domnului, le-a vândut pe toate pot zice—dar, pentru că n’avea destulă lumină ca lucrările sale să se prezinte ochilor în toate amănuntele lor de execuţie. Vânzarea atâtor bucăţi, numai în câteva zile, dovedeşte că au interesat pe cumpărători şi aceasta constitue un punct de merit pentru d. ..Coronel Ce matecu. D-sa nu este un profesionist, dar ca diletant in mersu-i progres Siîi|i continuarea în paginar