Rampa, aprilie 1924 (Anul 7, nr. 1930-1952)

1924-04-24 / nr. 1949

ANUL VII No. 1949 Joi 24 Aprilie 1924 APARE ZILNIC ABONAMENTELE: IN ŢARA TELEFOANE: Direcţia 47/35; Redacţia 1/59; Administraţie 25/35 Biurourile Redacţiei: Bucureşti, Str. Sărindar No. 7 :: :•­n r - Director: M. FAUST MOHR Biurourile Administraţiei: Bucureşti, str. Parlamentului No. 2 IN STRĂINĂTATE 800 500 720 UN AN ŞASE LUNI TREI LUNI 600 350 200 Astăzi Opera Română, orele 8 30: „Aida1”. Teatrul Naţional, orele 8.30: „Masca” şi „Biruitorul”. Teatrul Regina Maria, orele 9: „Viteaiul înotător”. Teatrul Mic, orele 9: „Când fe­­meia vrea”. Teatrul Popular, orele 9: „Ne­cinstiţii”. Teatrul Carol cel Mare: „El, ca şi Hamlet” ş:­ „Puiul masnei”. Cinema Boulevard-Palace: „Ape­le primăverei”. Cinema Clasic: „La garconne”. Cinema Pathé­alace: „Domni­șoara de la Seigliere”. C­inema I­tu : „Königsraark” Cinema Select: „Micul brutar”. Cinema Apollo: „Micul brutar’’. Cinema Frascati: „Justice de a­­bord”. Teatrul Alhambra: Varietăţi. Teatrul Majestic: Varietăţi ........zx­xzoakrz......— Replica unui sclav Un actor, care a fost criticat cant aspru, s’a supărat tare şi s’a apu­cat să răspundă. Civilizat, n'a re­curs însă la moravurile, din ferici­re desfiinţate, ale răspunsului cu palmele, ci a luat tocul şi a scris. Foarte inimos d­e parcea sa că Știe sui­cientă gramatic... pen­ru ea să intre tr­umfător în rândul pole­miştilor. Dar iată că această supe­rioritate, în cazul in speţă, e prea rouşi. Pentru prestigul său artistic, ar 11 lese mai util să nu se bizue a­­tât pe­­tatentu-i Hîctor şi pe cunoş­tiinţe e ortografic­, şi Să r.n­nte la pamflet. Căci actorul — dacă ne încăpă­ţânăm să-l prenumărăm printre ar­tiştii creatori — n’are ce să caute in rândul criticilor. Şi m­ai ales ,a­ceasta n’are nici un rost, când ac­torul ţ­ine să polem’zeze pe ches­­tia propriei sale creaturi. Deunăzi, un autor dramatic, la fel de maltratat pentru ultima sa piesă, a venit la noi­ cu un răspuns. — Trebue neapărat să pun la punct o chest­e de intere­s personal, ne-a spus el. —• Te expus la riposte criticului atacat; i-am atras noi atenţiunea. Şi ce vei folosi? Tot criticul va avea ultimul cuvânt, căci d-ta eşti creatorul şi el preţuitorul creaţiei d-tale, chiar dacă acea creaţie -ar fi, la urmă, un răspuns la critica lui dintâi. Autorul a înţeles şi a renunţat la replică. Aceteş lucru ar fi trebuit să-l priceapă şi actorul. Ba el, cu atât mai mult. Căci în „polemica” sa, ce face bunul băiat?... Se scuză! C-că sala in care a jucat, e proastă. C.-că repetiţ­ile d'm­inte de spectacol n’au fost suficiente. Ci­că starea sănătăţeî lui, tocmai a­­tunci, nu era înfloritoare „ Dar ce ne interesează pe noi toate acestea? Qui l’excuse, s’ac­­cuse ! Creatorul — fie că e actor, fie că e scriitor, fie că e artist — dator e să primească critica aşa cum i se oferă... Cu atât mai rău pentru critic, dacă a fost părtini­tor. Corul celorlalţi îl va pune in­­tr’o tristă inferioritate. Cu atât mai rău însă pentru ac­torul, care a dat prilej să i se facă o critică rea. Pe acesta nu-l spală nici polemicile, cât de gramat care, nici celelalte „satisfacţ un,’’ vio­­­lente. Actorul să fie supus artei sale, şi-i ajunge. Dar şicestei arte, să-i fie realmente sclav. Primus. ■aMfM—a—ai^»»^taiMucgjipw»»i.gwya»iiuru«»v3iaw>H—■»awrtiTi—ii iii <)titaiBngMg«aaaaMaKaaataii{i6;»p vsânmmta^miaszni&mâiaăămm Crestături Valurile modei E o veche constatare că moda nu se mărgineşte numai la obiectele de îmbrăcăminte ale femeilor sau bărba­ţilor. Sensul cuvântului a fost, astfel, lărgit, şi îmbrăţişează astăzi fluctua­ţiile gustului în multe şi diverse ra­muri de preocupare omenească. Astfel, azi, la Paris sunt la modă, Românii. In schimb, la Bucureşti, a devenit „dernier­uri“, Byzanţul, Bizan­tinii şi Bizantinologii. Faceţi o plimbare pe străzile Capi­talei şi opriţi-vă la vitrinele librării­lor. Fiind cele mai puţin ancombrate, veţi putea uşor examina conţinutul lor şi veţi constata, prin urm­are, aşa cum am făcut şi eu, că alături de „La­ garsonne“, „La maîtresae legi­time“, „Tu seras' Qourtisace”, sau „Prostituee”, au apărut „Un empereur de Byzance“, „Hoteire de Byzance et des Croisades“, „Souvenir de Byzafc­­ce“, mă rog, tot ce s’a putut gusi în podul librăriilor noastre, dela lucră­rile lui Schlumberger până la cele ale lui Charles Diehl. Dar nu m’am­ oprit la vitrine, ci am intrat chiar­ în librării, întrebând pe unii librari, pe care-i cunoșteam, dacă aceste lucrări, bizantinologe as vând. Mi s’a răspuns: — Enorm! Și la nedumerirea mea, librarul a adăugat: —» E la modă! Din pricina Congre­sului.. In adevăr, bizantinologii e la modă. E la modă, într’o cafenea, să LIU UCT ca argument în discuţiile asupra orien­­tărei noastre economice, politica lui Ni­­chifor Phocai şi e la V­odă­ ca într’un salon, sorbind o ceaşcă de ceaiu aro­mat, să evoci cuconiţei epatate de alături, vremurile împărătesei Teodora De fapt byzantinologia este o ştiin­ţă. Cercetarea ei este, fără îndoială, utilă din punct de vedere cultural. Or, un progres cultural însemnat, va fi astfel realizat printriun val al modei Toată propaganda, toate străduinţele celor m­ai bine intenţionaţi apostoli, nu au putut, determina, prin urmare, o apropiere de cultură, aşa cum o face azi moda. Nu, ar fi o preţioasă indicaţie pen­tru un viitor program cultural ? Ku. Ecouri Verni­sajul expoziţiei Degas or­ganizată la Paris în folosul Ligei Franco-Anglo-Americane pentru combaterea cancerului, a fost prece­dat de dimineaţă de un avant-ver­­nisaj din cele mai strălucite, în prezenţa M. S. Regina Maria. Regina noastră a sosit la orele 11, însoţită de d. Henry de Jouvenel. «Blondă, plină de spirit, suvera­na noastră a găsit cuvinte de ad­miraţie pentru fie­care tablou şi o profesiune de surâsuri pentru a­­sistenţă,—scrie «Excelsior». Regina Marin a semnat cu acest prilej trei cataloage ale expoziţiei, cari îi fură presintate. A mai adău­gat o admirabilă ga­roafă smulsă din jerba care îi fu­sese oferită, și pe care o purta cine­va din suită. * După plecarea Reginei, d­-na Lair Dubreuil, care se afla în sală, luă cele trei cataloage şi garoafa, se urcă pe un scaun şi începu o li­citaţie în folosul Ligei Baroana de Rotschild plăti 420 franci primul catalog doi domni cumpărată celelalte cu­­500 şi cu 250 franci iar garoafa a fost vân­dută cu 200 de franci. Şeful unei bănci către im am­ploiat care telefonează, cu ţigarea aprinsă în mână­­ . — Dar pentru numele lui Dum­nezeu, d-le Ionescu, vrei să ne neno­roceşti !Nu-ţi dai seama că vor­beşti la telefon cu o fabrică de di­namită ? Stinge ţigara ! Moritz are optzeci de ani şi doc­torii nu mai dau nici o speranță de scăpare. — Cred că e gata să plece în ul­tima lui călătorie ! spune doctorul. — Apoi nare de ce să se plân­gă ! replică prietenul cel mai in­tim al lui Moritz E singurul drum pentru care nu s’au sporit încă ta­rifele de transport! In Simplon. Scena se petrece tocmai în mo­mentul când Şarpele de fier a ieşit din faimosul tunel. Discuţia urmează între d-na P.P...SCU, tânăra şi tulburătoarea blondină, care a făcut acum trei ani un atât de nesatisfăcător ma­riaj, şi­ tânărul Epaminonda M. .. care-i face o curte asiduă-M..„ care a tăcuit tot timpul cât a durat trecerea prin tunel, se a­­dresează în sfârşit acum d-nei P.p.,,seu • — Ştiţi, dudue, că tunelul acesta a costat trei sute de milioane?! — A fost o cheltuială cu totul inutilă, cel pufin în ce te privește pe­­d-ta, răspunde d.na P.p .,seu furi­oasă, întorcăndu-i deliciosul spate. BIZANTINOLOG’! Desen de Ross D. Guarneri Citat! Cronica silei Conflict d plomatfc România avea până acum renumele de ţară pac­inică. Ultimele evenimente par însă să denote o schimbare ra­dicală a acestui spirit de flegmă bri­tanică. In adevăr, ne ţinem numai de con­flicte diplomatice... cu Italia, cu Fran­ţa, cu Belgia, cu Spania, cu Rusia... Ultimul e cel cu Serbia! Şi desigur seria nu s’a încheiat... Comitetul experţilor Şi fiindcă veni vorba de diploma­ţie, preşedintele faimosului comitet al experţilor, care a redactat nu mai puţin faimosul raport, menit să adu­că, în sfârşit pacea, este un colonel american Daves. Colonelul acesta poseda o avere de vreo patruzeci de milioane de dolari. (Se vede că în America, ofiţerii stau mai bine cu soldele decât la noi). Uţivar e şi un mare îndrăgostit al pipei Ca şi Baldwin, ca şi Ramsay Macdonald, nu părăseşte o clipă lu­leaua.... Şi în fiecare zi, fumează dintr’o pipă nefită....! Ceea ce, firește, îi va atrage dispre­țul fumătorilor, partizani ai vechimei vinurilor, viorilor și lulelelor.... Sper. Pi­ctură, sculptură Astăzi, ştim precis, că asocierea femeilor artiste este vremelnică şi , datorită numai intereselor momen­ta­ne, ce­ au impus această legare reciprocă. Sensibilitatea l­or de două ori rafinată—sunt şi artiste şi fe­mei...le-a făcut, să creadă că sunt primite cu o­a­re­care răceală, în mij­locul comunităţilor artistice exis­tente conduse de bărbaţi.—şi acesta a fost mobihil sentimental la care s’a adăugat nevoia de a fi în con­tact cu publicul, fără a expune în cadrul societăţilor existente.Aşa a luat naştere asociaţia ar­tistelor pictori şi sculptori. Vreo ca­racteristică specifică sufletului fe­minin, care să condiţioneze neapă­rata existenţă a aces­tei asociaţii, nu putem descoperi nici în expoziţia din anul acesta, după părerea noas­tră, în momentul în care legenda despre nepoliticoasa atitudine a ar­tiştilor bărbaţi—se va fi spulberat, asociaţia femeilor artiste se va di­zolva, şi fie­care dintre expozantele de acum se va înscrie în aceia din­tre societăţile existente către care se va simţi atrasă. • D-ra Nina Arbore, expune câteva lucrări executate în maniera-i atât de caracteristică—fără a da totuşi încă importanţa cuvenită cuioarei. Portretul doamnei dr. H. Teodorii o reprezintă bine,­­cu minunate ca­lităţi de desemn, punerea în cadru şi compoziţie,—dar cu un fond ne­potrivit ca nuanţă,­ peisagiul «Beau Rivage» (4)­ este deasemeni frumos stilizat ca linie, destul de studiat ca formă, dar prea puţin colorat. Doamna Demetriad­ Bălăcescu, pune multă poezie în atmosfera în­­tunecată, de interior a tablourilor d-sale, utilizând o culoare caldă, vie cu ajutorul căreia ştie să mode­leze plastic obiectele. Preferăm stu­diul de nud (14) şi cele două dintre naturile moarte expuse (11 şi 12). Acum două ani aveam impresia că doamna Bibescu are talent, în­cep să mă îndoiesc însă, când pri­vesc ce lucrări expune. Maeştrii francezi cari îi plac, şi o înfluien­­ţează, ştiu să desemneze, să pună o culoare, şi mai ales să-şi aleagă şi să compună ult subiect. Florile doamnei Braun nu ne dau măsura talentului său; sunt ta­blouri dacă nu mediocre, dar com­plect şterse, fără caracter pronun­ţat, acele expuse de domnia-sa şi portretul soţului său deacum două ani, ne făcuse par’că altă părere despre dânsa. Tablourile doamnei Masius Goi­­lav sunt însufleţite pe alocuri de un început de expresionism de bună calitate. Ar putea face vitraux-uri interesante judecând după peisa­­giile expuse. (32, 33). E singura care ştie să întrebuinţeze «batik»-ul şi încă cu multă pricepere şi gust. (28 bis. 27.) Crezusem că doamna Olga Gre­­ceanu, a început să iasă de sub ob­sesia neîncetată a vitraux-urilor flamande, care îi frământă toate lu­crările dându-le un aer impersonal, străin și rece. Acest lucru îl între­­văzusem în portretele expuse în ul­timii ani. De data aceasta vedem iar că ne-am înşelat Ne înclinăm în faţa ştiinţei şi în­­demănării doamnei Nadia Grossman Bulyghin. Stăpâneşte dese­­mul, con­struieşte bine, modelează frumos şi colorează destul de îndrăzneţ. O u­­şoară notă rusească pare că stă la baza cunoştiinţelor sale picturale- Portretul doamnei Merica Râm­ni­­ceanu, împreună cu cele două na­turi moarte expuse, o aşează între primele noastre artiste pictore. Doamna Risa Kraid, deși e mai bine reprezentată ca număr, nu e mai bine reprezentată ca valoare. Nu găsim nici­ o lucrare de tempe­rament, nici una mai caracteris­tică, din care să putem clarifica drumul pe care merge de două ani de zile. Nici doamna Georgetta Peters nu e bine reprezentată în pictură, dar are in schimb câte­va desenuri foarte interesante, ce ne permit să credem că am produce pagini surprinză­­toare în gravură. Două peisagii minunate şi clare expune doamna Cuţescu Stork. Doamna Brateş mai expune aqua­­rete delicate — un desemn de o con­centrată expresivitate şi minunat de simplu cu toată comoara anali­zei sufleteşti pe care-o conţine, dom­nişoara Nina Arbore,—iar doamna Lucia Beller îi face o îndrăzneaţă concurenţă d-lui Teişaniu. * In sculptură avem de înregistrat un nume nou, surprinzător de în­­drăzneaţă şi de coaptă ca artistă : doamna Milita Pătraşch­, Masca (i23) şi pisica (I26) o aşează din­­trodată în rândul celor mai mari sculptori­ ai noştri. Doamna Esmée Gafencu,, progre­sează văzând cu ochii şi lucrările expuse în acest an, sunt stăpânite de o linie pură, un modelaj fin ce ne îndrituesc să punem mari speranţe în talentul domniei­ sale. «Ionicuţa» (118) e o lucrare fru­moasă şi ca stil. Doamna Lydia de Kotzebue, în­cearcă să facă un expresionism în cele câte­va lucrări expuse, cu care nu ne prea împăcăm, Lucifer. 3 LEI Sărbătorirea lui Richard­ Strauss — Programul definitiv al festivită­ţilor de la Viena — Comitetul organizator al festi­vităţilor ce vor avea loc lai Viena pentru sărbătorirea lui Richard Strauss, a­­fixat, în ultima sa şe­dinţă, programul acestor festivi­­tăţi, l­a Opera Ma­re se vor repre­zintă următoarele opere și balete ale maestrului: La 2 Mai: „Feuersnot” și „Jo­­seflegende”; la 4 Mai: „Salomea”; la 6 Mai: „Elektra”; la 8 Mai­: „Rosenkavalier”; la 9 Mai : premiera baletului „Schlagobers”; la 11 Mai: „Ariadne auf Naxos” la 12 Mai: „Schlagobers”; la 13 Mai, „Die Frau ohne Schat ten”. La 7, 10 şi 14 Mai vor avea loc câte un concert simfonic la „Gros­ser Musikvereinssaal”, dintre cari unul va fi dirijat de Franz Schalk, iar celelalte două de Strauss. La 3 Mai va avea loc o serată de muzică de cameră la „Mittle­rer Kon­zerthaussaal” iar la 5 Mai va avea loc, în aceeaş sadă, o serată, de Lieduri. La una din aceste două ultime serate, Richard Specht, cunoscutul biograf al lui Straiuss, var ţine o cuvântare introductivă. La Opera mare vor participa toţi soliştii.

Next