Rampa, mai 1924 (Anul 7, nr. 1953-1976)
1924-05-05 / nr. 1956
ANUL vn No. 1956 Luni I Mai M24 8 Pagini 3 LEI ABONAMENTELE: UN AN ŞASE LUNI TREI LUNI in tara MO 350 300 TELEFOANE : Direcţia 17/351 Redacţia 1/59; Administratia 25/35 Btarouriia Redacţiei: Bucureşti, Str. Sărindar No. 7 S s a s S Btarourile Administraţiei Bucureşti, str. Parlamentului No. S M strAinAtate •00 500 APARIZIUIK Directors M. PJOJ8T MOfIR Astăzi Opera Romană, orele 8.50: »Aida". Teatrul Naţional, orele 8.30: *Făt Frumos"; orele 8-30: »Masca” şi :’Biruitorul”. Teatrul Regina Maria, orele 3: »Viteazul înotător”; orele 9: »Heidelbergul de altădată”. Teatrul Mic, orele 3 şi orele 9: •Când femeea vrea.” Sala Liedertafel, orele 8.30 : •John Gabriel Borkmann”. Ateneu, orele xi: Concert »Filarmonica” cu Thibaud. Teatrul Carol cel Mare: »Decă- Cuta” fi „Puiul mamei". Cinema Boulevard-Palace? »Prin ce sa de Cairo”. Cinema Clasic: »Safety Last”. Cinema Patică-Palace: „Copilul halelor”. Cinema Lux: «Le pire Goriot». Cinema Select: „Safety Last”. Cinema AP°U°: „Viforul”. Cinema Frascati: „Vocea din minaret”. Teatrul Alhambra: Varietăţi. Teatrul Majestic: Varietăţi. ■--«———»■ n.«„ ' -»--! Ruşinoasă slăbiciune Directorul Teatrului Naţional în Craiova a luat cunoştinţă de o dare de seamă pe care am publicat-o intr’un număr recent al «Rampei», asupra dezastruosului spectacol dat la Sibiu de trupa actorului Dan, a orânduit o anchetă, a adunat comitetul de lectură, fie pedepsit exemplar pe vinovaţii acestui turneu «oficial», suspendându-i pe câte trei luni. Votul comitetului de lecturi a fost unanim. Nu ne felicităm pentru acest succes, fiindcă am fi preferat să notăm succesul turneului d-lui Dan care astfel ar fi scutit arta dramatică românească de una din cele mai ruşinoase exhibiţiuni, ce s’au făcut vreodată, sub eticheta «oficialităţii», în ţinuturile alipite. Dacă revenim totuşi asupra energicului gest al directorului Teatrului Naţional din Craiova, e spre a-l felicita pe d-sa şi unanimitatea membrilor comitetului de lectură şi acelui teatru. Limpeziciunea sentinţei lor e o pildă de liberă conştiinţă artistică fi de simţ al răspunderei. O greşală ca aceea a turneului pomenit nu trebuia să rămâie fără sancţiune, fi faptul că sa a fost dată, şi încă atât de grabnic, fi cu atâta străfnicie, face onoare celor ce au ştiut s’o aplice. In cazul de mai sus, pe noi ne mai interesează insă un lucru. Exemplul de la Craiova nu sugerează nimic d-lui director al Teatrului Naţional din Bucureşti ? Desele şi destul de elocventele noastre date asupra turneelor alcătuita de actori ai primei scene bucureştene, nu dau de gândit d-lui Valjean ? Aşadar, la Craiova s’a putut găsi o pedeapsă exemplară pentru acei cari şi-au bătut joc de teatrul românesc, şi nu Bucureşti nu? Să fie de vină, intru aceasta, nu Ştim cari intervenţii oculte ? Noi credem că e mai plauzibil să atribuim desinteresarea aceasta a celei dovedite și întristătoare slă- Biciuni a d-lui Valjean la conducerea primei noastre scene, slăbiciune care duce încet, dar sigur, teatral de râpă. Rmp. Ecouri OMim cu deosebită plăcere, la darea de teamă a adunărei generale a sufleurilor. po secretar al acestei simpatice societăţi a fost numit d. Jean Al Vasilescu (Vasilescu Al. Jean) Constatăm cu satisfacţie că actualul director al teatrului Naţional din Bucureşti dr a găsit acest impresionant tridlon «TIngres», cu care desigur va putea aduce real* servicii artistice teatrului romănesc. Si ne par* cu atât mai bine, cu cât pentru noua demnitate, a renanțat fi la anonimatul, care tn fond nu corespundea decât neînsemnatu lui rol de director general al teatrelor. Ingenuitate. Doi tineri provinciali, de curând căsătoriţi, sosiră la Bucurefti. — Du-mă la Maxim, ii ceru soţului, tânăra soţie, in prima seară. Ca să-i facă plăcere, bărbatul o conduse tn faimosul stabiliment din strada Sărindar. —■ Oh! tăcu tânăra femeie, ia trănd in localul de noapte. Toate femeile de aici au bijuterii fi rochii decoltate. — El* câştigă lucrurile astea, declară soțul, făcând cu primul venit ceea ce am făcut noi aseară. — Adevăraţi suspină naiv tânăra soţie Ce de rochii a*i fi avut fi eu, dacă fiiam asta mai de mulţi Una di primele creațiuni ale Dusei a fost rolul titular din «Frou-Frou*, frumoasa piesă a lui Meilhac fi Halévy• Pe vremea aceea, deoarece trupa din care făcea parte, era necom placid, dacă se întâmpla să se i. reased vreun rol de copil tn distribuţie, se căuta un băeţel drăguţ fi si era pus să joace fără repetiție. Se juca doi piesa lui Meilhac și Halévy și ultimul act i se aduse lui Frou-Frou muribundă fiul pe care î l chema pentru a-i zice adio: era un copil drăgălaș, adunat de pe stradă și improvizat actor. . Văzându-se pe genunchii acestei frumoase doamne, atât de palidă fi de blondă, fi care-l privea atât de afectuos, micuțul începu s’o mângâie pe obraz. Mișcată de drăgălășenia lui. Duse îl sărută fi copilul o sărută fi el cu dragostea unui suflet lipsit de mângâiere Văzând-o atât de bolnavi, copilul isbucni in lacrimi. Eleonora Duse, emoţinoată de amintiri, isbucni şi ea tn lacrimi; fi in seara aceea Frou-Frou nu mai mult, iar Duse jucă in seara aceea pentru ultima oară duiosul rol.» TEATRUL NATIONAL Desenere Gruia D. Victor A. Bumbești Ce se poate auzi București 4 Mai .924 aTustai să nu înseeapi ploii» .•• Ai auzit caval O să avem multe teatre de varit 0 — Ei, cum ai petrecut de Pattet — Dragă, am mâncat fi om dormit... ^ Da, moncher, dar după sărbătorile astea la șir, nu mai avem sărbători până tn August... 0 E adevărat ce spunel Cade guvernuli Criză... Criză, criză fi iar, criză.. 0 Vrea să zică azi sunt alegeri tn Germania, iar Duminecca viitoare în Franţa. 0 Ce zici de catastrofa dela Berlin zonal Bietul Helfferichl Dar mare noroc au frânturii ăştia... * Ştii că am auzit că o să sa poarte iar rochii scurte.. . Vai, duduie, tocmai acuma in Mail..* Dragă, e scumpete foc... 8000 de lei numai camera pe lună la Teheghioll 0 Nemaipomenit! Am ajuns ca la Paris l Cinei zile de curse tntr'o singură săptămână ! 0 A trecut și primăvara asta. ma e bere ! Dar las’ că mă răzbun eu la vară, când oi fi fără bărbatu meu la băi l Lap. Crestături Rude la Ierusalim... De câtăva vreme, centrul Bucureştilor a căpătat o alură foarte belicoasă. In piaţa Teatrului Naţional salutând cu un indescriptibil elan Pe turburătorii eifebi cari fac nesigure trotuarele căei Victoriei, şi Pe delicioasele mondene cari ciocănesc cu ispititorii lor pantof ori asfaltul martor al atâtor importante evenimente politice, o statuă a eroinei de la Jiu aminteşte tuturor acestor fanţi şi acestor portrogenete, că afară de alpov, dancing şi flirt mai există şi un sculptor cu trecere, care şi-a expus lucrarea acum câteva luni în piaţa Teatrului Naţional, spre a fi ,Admirată” şi încă se mai poate bucura de favoarea de a şi-o vedea acolo. Toţi aceşti trecători au în cap, fireşte, altceva decât smerenia cuvenită eroicei fecioare. Sau, în cel mai bun caz, o privesc cu nedumerire. Adică, mă rog, dv. să-mi spuneţi : ce cântă Ecaterina Teodoroiu la Teatrul Naţional ? Dacă nu e — vorba nu ştiu cărui bătrân bun de glume — o spectaliare care dă buzna afară din teatru, speriată de nu ştiu care excelentă piesă originală din repertoriul d-lui Valjean, apoi ae rost poate avea eroina de la Jiu în faţa „templului Thaliei romite?” Cum ? Pentru piaţa din faţa Teatrului Naţional nu s’a găsit un simbol adecvat, o idee de sculptură mai fericită, decât statua unei războinice ? Jeana d’Arc în faţa Comadiei Francese , Alexandru Machedon în faţa Burgtheaterului? Ne aducem aminte că d. Victor Eftimiu avusese pe vremuri un proect deosebit de pitoresc pentru acest squar, pecare tot d-sa de altfel l-a curăţit de tradiţionalii muscali, cari îşi aşteptau până atunci acolo — tot atât de absurd— tradiţionalele cocote, ca să le ducă la şosea... Fusese vorba de o Fântână a Blanduziei, alegorie discretă şi gingaşă, aluzie simpatică, simbol estetic... Dar d. Victor Eftiniu n’a avut pe semne tot atâta trecere cât sculptorul Ecaterinei Teodoroiu,— şi în dulcea noastră ţară, unde nu biruie mai niciodată raţ’unea, ci totdeauna carta de vizită, vedem astfel o nouă probă a influenței faimoaselor... rude de la Ierusalim!. Amal. ( Cum se scrie Din «Virtutea», gazetă hebdomadară, care apare la Ploeşti .Astfel ca Ploeştii să ajungă aşa cum trebuie să fie Ploeştii, ca să-şi merite renumele lor mondiala. Ploeştenii socotesc desigur Ploeştii drept a opta minune anuală II Din acelaş ziar: Iată declaraţiile d-lui Lache N... prezidentul Sindicatului adevăraţilor măcelari»... Adevăraţii măcelarii Cane ar fi măcelarii impostorii ni Din «Sentinela» ziar provincial, din vederea alegerilor parţiale, care urmează să aibe loc în oraşul nostru, s’au anunţat mai multe candidaturi, care se vor susţine prin intensă propagandă în oraş şi judeţ, închiriînd toate automobilele din localitate». Tratativele de închiriere dintre automobile şi candidaturi, trebue să fi fost foarte interesante!... -----xxxx---- | Premiera de Sacha Guitry la Viena De câtva timp, piesele franţuzeşti se bucură de mare căutare la Viena. In special, comediile lui Sacha Guitry sunt foarte gustate. Aşa «Raimund-Theater» a dat cu un deosebit succes: zilele trecute, comedia lui Sacha Guitry zie traimea, în traducerea scriitoarei Berta Zuckerkandl. Rolurile principale sunt interpretate de Elisabetha Bergner și Anton Edthofer, iar înscenarea a fost făcută de regizorul dr. Been Sacha Guitry (Continuare în pagina II-a) Foiletoane!» „Waiwpol“ In atelierul pictorului N. Grant de Theodor Solacolu De mult ţineam să vizitez atelierul pictorului Grant Ştiind că trebue să plece Bucureşti, în vederea expoziţiei sale din sala Mozart, şi dorind să-i cunosc ultimele tablouri, m’am dus să-i fac o vizită. L’am găsit în grădină. Era o zi primăvară târzie, cu pomii abia înmuguriți. Pictorul Grant sădea flori, și un lucrător alături rânduri aleele. — Vous voyez..... Le jardin et Ies fleurs, c’est mon violon d’Ingres.... La vară am să-ți ofer întreaga serie a Mareşalilor Franţei.. — ?.. — Sunt o specie de trandafiri admirabili! — Pledi la Bucureşti? — Poimâine, chiar, în vederea expoziţiei ce pregătesc după sărbătorile paştelui — Atenei răsese la timp. Mi-ai ftgăduit acum câtva timp că-mi vei arăta tablourile... Intrăm în casă. Atelierul pictorului e un salon mare, luminos, pe pereţii căruia suie fi coboară într’un arabesc natural tulpina unei edere şerpuitoare... Divanuri largi îmbietoare la odihnă şi visare, velinţe româneşti, perne pufoase, etajere, vaze, bibelouri, blidaruri ardeleneşti de cari atârnă seci de oaie bănățene... Un interior de artist. Pictorul Grant lucrează aninatuarela. Are o mare predilecție pentru acest gen de pictură a cărui technică o posedă la prefecție. — Acuarela n’a fost inventată spre B se hm la întrecere cu pictura un ulei, ceri cs i-ar fi fost imposibil, fiind pentru a fixa senzaţii definitive, ci din potrivă ca o completare a picturei îa alei care nu poate cini ochilor plăcerea unor notaţiuni mai fragede, mai delicate, mai străvezii, înţelegi, degetele unui uriaş culeg drugi de aur, dar nisipul scânteietor de aur, numai nişte degete micuţe şi trandafirii de zână îl pot strânge! Acuarelei să nu-i pretinzi profunzime de artă, ci subtilitate de impresie; nu gândire, ci vervă, nu echilibru şi ponderaţiune în linii şi culoare, ci delicata notaţiune a celor mai imperceptibile unduiri, a celor mai insezisabile nuanţe. Intri un cuvânt, acuarela este o artă delicioasă, desigur inventată de o zână, pentru a reda tot ceri ce este uşor, vaporos, fluidic, străveziu în natură, tot ceri ce este imaterial în materie, adică reflectele, transparenţele, scânteierile, aş putea spune fără exagerare, parfumurile chiar.... Acuarela împreună cu muzica şi poezia, este arta care întrebuinţează materialul cel mai ideal, cel mai imaterial, câteva picături de rouă puţin colorate, şi rit-o însufleţită, vibrând de lumină, de tinereţe, de frăgezime... — Desigur, adăugai eu, dacă şi îngerii ar picta, a picta numai acu arelă. " . — Cu siguranţă!... Şi pictorul Grant râse. — Am să-ţi arăt câteva „interioare”. E un subiect al meu de predilecţie. Modelele omeneşti sunt deobicei plicticoase, sâcâite, inculte... Pictorul Grant are multă dreptate. Nu trebue să cutreiere lumea spre a-şi găsi subiectele şi nici o zare largă, necunoscută nu-i trebuie. Nu! o călătorie în jurul odăii sale de lucru, i-ajunge. Cele patru ziduri ale camerei în care trăieşte, lucrează, visează sau citeşte, îi sunt de-ajuns pentru ca pictând diferite colţuri să ne facă să vedem şi să simţim sufletul obiectul neînsufleţite... Dar să nu se creadă că pictura unui interior trebue să fie o copie corectă a pereţilor, a stofelor, a divanului, a mobilelor ce-l compun. Neam mulţumi un cazul acesta cu o fotografie. Un pictor de ,,interioare” trebue să realizeze întâi un prim portret al camerii în sine, adică al camerii aşa cum e ea material construită şi rân