Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-02-25 / nr. 8
32 simțiminte suspicioase, căci din statul civilisațiunei în care trăim, din zi în zi totu mai strălucitu răsbate adevărulu celu măngăitoriu și liniștitoriu pentru omenime, că cu cătu e mai bogată precare țară, și cu cătu sporește mai bine, cu atăta mai vârtosu se adaogă lăngă dănsa și averea și sporirea averei altora țări. Permănia Cu toate că știrea lui „Morning despre alianța între Rusia și Austria Cronicle” sau adeveritu de netemeinică, scoteau totuși din Ghereta Sibeziei, după o epistolă vienesă următoarele: Austria și Rusia se aproprie una cătră alta. Acesta se întărește, și dintr'un locu ca acela auzu, unu asemenea evenimăntu trăbue să se știe, cumcă, în zilele acestea sau făcut un așezămăntu formalu întră ambele cabinete împărătești. Austria au primitu încredințarea, bunică și la ajutoriu, dacă aru avea trebuință a năzaui după acela dunăoară ca la 1848. De altă parte Rusia încă aru fi primitu asemenea care sorrespundu năzuințeloru sale tradiționale și eveniminteloru ce se așteptă undesiuii nentru nordice ca provințiile sale nu are acelea, ce le aduce grijă, ci că pu numai concemeridionale și poate conta Visulu lui Gherilei. (Urmare.) Astoeliu vorbeamu singuru Viviani, și apoi aruncutaiu o căutătură plină de invidie asupra persecutoriloru mei. Acești ticăloși, ziceamu, care 'și copera în formule secrete pe bunia și în veșminte onorifice viiturile loru, carii prefacu minciuni omenești în cuvinte dumnezeești spre nerușinata loru comoditate și trândăvie, și aruncă turbați la pămăntu pe acelu înțeleptu, care înalță făclia adevărului, ca nu această lumină săi conturbe în voluptuasele cumva loru ațipiri; acești infami, varii sântu activi numai pentru desfrănările, și corumperea lumei, cumu 'și bat ei jocu de supărare în palaturile loru, cumu petrecu ei viața în beție și amețeală neîntreruptă, cumu au răpitu ei totulu meritului, și eceea ce e mai sfântu, onorea cumu îngenunche de evlaviosu înaintea loru acelu poporu dela care înșală fructele câmpului loru, și 'și gătesc prânzuri strălucite din unsorea turmelor loru și vinu din rodul vițeloru lui! Și tu nenorocitulei care ai consacrat viața numai lui Dumnezeu și de mărei tale, care ai nădușitu în sufletulu tău ori ce patimă, afară de aceia, care este cea mai scăntă și curată, pentru adevăru, care ești silitu, ca unu preotu mai bunu a lui Dumnezeu, și ca acela care descopereai minunele lui în sistema lumei, și într'un verme, să oi lipsitu și de aceea unică, după careți arde inima? și de care se bucură însuși fiarăle pădurii și paserile ceriului de libertate? Ce ochiu priveghiază asupra soartei omului? care mănă dreaptă fără părtinire împarte bunurile vieței? Celui nevrednicu îi dă voe a răpi totu la sine; celui vrednicu îi detrage totu! Mă plăngeamu mereu, pănă adormiseu și deodată mi se păru, ca cându saru apropia unu bătrânu venerabilu de patulu meu. Sta și mă privea cu plăcere tăcându, pe cându ochiulu meu, plinu de admirăciune, era țintatu la fruntea lui ce esprima cugetare adâncă, și la pletele capului lui cele argintie. Galilei, zisă în sfârșitu, aceea ce pătimești acumu, pătimești pentru adevărurile care teamu învățatu eu; și tot aceași superstiție, care te persecutează pe tine, m'aru fi persecutatu și pe mine, de nu maru ai scăpatu moartea în acea eternă libertate. Tu ești Copernicu serigaiu eu și'l îmbrățișatu, înainte de cemi putu răspunde. - Oisuptu dulci Viviani, affinitățile săngelui, care le încheiie patura însuși, cu câtu sântu însă mai dulci afinitățile sufletului! Cu câtu mai dulci și mai întimu, ba chiaru și cu legăturile amorului eraternu sântu legăturile adevărului! Cu ce presimțiri dulci a lățitei sferi de activitate, a înnaintatei puteri spirituale, a liberei comunicățiuni de eie care compară de cunoștințe, alergi înaintea amicului, vareți întră condusu de mâna înțelepciunei! S T Vezi zice bătrânulu dănă reîmbrățișare, amu luatu iarăși atestu veșmăntu cu care eram odinioară coperit, și voescu ați fi încă acuma aceea ceți voiu fi în viitoriu - conducăspiritu toriulu tău. Că acolo, unde eliberatulu să află totudeauna în activitate neobosită, acolo odihna se cuprinde în scimbarea lucrului propria cercetare în adâncurile zeității, să scimbă numai cu instrucțiunea, ce o dămu noi posteritățili vicelu dintăiu care'ți conduce spiritulu tău la cunoașterea celui eteriu, suntu eu. - Mă dusă de mână la unu noru ce se lăsase în josu, și sburarămu în nemărginita etindere a ceriului, Viviani! Văziu aici luna cu culmele și văile sale, văzuiu stelele drumului de lapte, ale Pleiadelor, și ale lui Orion, văzui petele în soare, și lunile lui Iupiteru, totu, ce amu văzutu mai nainte aici pe pământu, văzui acolo mai bine cu ochiu liberu, și umblamu pe ceriu plinu de suprindere de mine însumi în mijloculu descopeririloru mele, ca și unu filantropu în mijloculu binefaceriloru sale. Toată ora în care mă trudeamu și păcăleamu aici, era acolo plină de fericire, de o fericire, ce acela nu o va putea nici odată simți, care trece fără științe în acea lume. Și de aceea Viviani, nu voiu nici odată, a înceta chiaru și în aceste bătrănețe adânci, de a nu căuta adevărulu, că celu celu caută aici, aceluia i să gătește acolo bucurie în toate părțile, din fiecare părere întărită, din fiăcare debiu pimicitu, din fiăcare secretu descoperitu, din fiăcare rătăcire peritoare. - Vezi! eu toate aceste le simțu în acele momente de fericire, însă iarăși numai singuru aceea că le simțu, mi a mai rămasu; că spiritulu meu celu prea grămăditu pierdu ori ce feri(Va urma) cire în marea totului său. eu Raț Leneșulu, Fabulă. Vr'o căți-va ștrengari odată Merg să fure niște pere, Din grădina 'mbelșugată A lui Stan din Făngănele. Cei mai sprinteni cu iuțeală Se s'aruncă pe copacu, Dar cu sare osteneală Pe un leneșu susu ălu tragu, li s'apucă de mâncare, Iar cel leneșu se uita, Și de lene ce avea mare Mâna ''n laturi n'o 'prindea, ci la cei de-asupra cere Ca să'i dea și lui o pară, Ei ălu rădu spre măngăere, El va simte de ocară. Turcia. După o știre telegrafică sosită în 25 Fevr. din Constanstinopol în Marsilia, mișcările slaviloru în imperiul otomanu se tot mai mărescu și e teamă că va urma o erupere, în casa dacă Poarta n'aru vrea a recunoaște în Serbia pe Principele Mihailu de clironomul tătâneseu. Mai departe zice, că curtea din Petersburgu părtinește cererea asta. Încătu va fi dreaptă și încătu nu știrea aceasta, cine știe. O altă știre din Parisu încă zice că Rusia aru fi provocatu pe Sultanul ca să cunoască dreptul ereditariu a lui Moloșu. Poarta prin o scrisoare deosebită, gratulează Maoi la urmă unu i zice Dăndu'i una camu stricată: „Prinde-o vere, să pu pice Că'i o pară minunată.” Mulțumindu, elu se grăbește Ca să prindă ce'i au datu. Dar cu pare rotolește Goșu, și rău s'au struncinatu. Noi Romănii perișoare De la alții așteptămu. N'omu dabâca și poi oare Când o să le căpătămu? G. Nichigach. 7.Titație edictată. Ioan Bucșă de ref. gr. răs. păscutu în Șoard, și căsătorit în Ferihaz, tradu Sighișoarei, au părăsitu cu necredință pe ligiuita sa muere Maria Corman de aci, de 12 ani, neștiindusă de elu unde sar aciu. Deci mai susu numitul prebegitu prin aceasta se sorocește dela data de mai josu în terminu de un anu, să se înfățișeze negreșitu înaintea scaunului protopopescu a Sighișoarii, căci la dinpotrivă, se va da hotărâre la acția muerii lui cel părăsite, conform SS, canoane, și în reființa lui de față. Sighișoara 1. Fevr. 1860. Zaharie Boiu, Protopop. 82 Titație Edictată Simion Ducu, de legea greco răsăriteană, născutu în Fișăr, Pretura Cohalmului, Prefectura Brașovului, au părăsitu cu pecredință pa legiuita sa soție Bucura Bălan totu din Fișăru, de 16 ani, fără de a se fi știutu vreodată, că unde este. Prin aceasta susu atinsul părăsitoriu de soția ea legiuită, se sorocește, ca dela datul de față în terminu de un anu să se înfățoșeze negreșitu înaintea scaunului Protopopescu al Cohalmului, căci din contră să va da hotărâre la acția soțului și în absența dănsului. Draosu 28 Ianuarie 1860. Scaunul Protopopescu orien. al Coha șului. Ioan Iosif. Adm. Protopopescu. Cursurile baniloru în Viena în 2 Martie p. val. austr. ol. uj Galbini Împărătești.. ce 30 Din Împrumutul național 5% . „7725 Metalicele . „ la Editura și tipariul tipografiei diecesane.