Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-03-31 / nr. 13
50 pușt, știga aceea favoare, cunoscută, îndemnată de sine, ori de alții eu nu sciu; căci eu în discursu cu studenții nici m'amu nici mă punu despre unele trebi de aceste, ci numai dacă oare care mă recearcă ca morbosu, săi dau cătăva îndrumare; deși auzindu despre pașii ce făcură, în mine numi putumu ascunde și înneca bucuria, precumu aceea n'ar face nici unul , că tinerimea romănă prelăngă alte 4 limbe în gimnasiu voescu a învăța și limba rom. dintr'un temeiu mai bunu de cumu o învățară numai a vorbi pe acasă. Însă se întămplă cumu se întămplă, că studenții rom. nu potură că Ce văcu dară tinerimea? Încă înnainte de vreo doi ani totu auzeamu că studenții gimnesiali rom. căpciu văzură că studenții magiari în unele oare afară de școală se deprindu cu lucrări de literatură magiară, din emulăciune se deprindu și ai noștrii în cea rom. Pe atunci n'ala olaltă cu junimea clericală. veamu cunoștință despre lucrările loru; alții sciau mai multu, deja varii auziiu și eu, dar m'am îmbucuratu că tinerii noștrii începu a simți și a scrie și romănesce, firește precum poteau și Egando dissimps, Iobogando rgogghdimug. Acum poate fi apus mă cercetă redactorul foiloruloru Dn. E. B. S. rugăndumă să le cerc și eu lucrările, deci înnainte de ce le cetiiu nu putui săi zicu altă în față, decătu că și pare bine că tinerimea 'și află ocupăciunea frumoasă și întru învățarea limbei materne, și aceasta făcu mai bine, decătu că amu petrece unele oare numai cu nimicuri nefolositoare culturei, ori păcăndu nimica, ori deacă în timpul acela aru umbla numai pe strade, ori pe la locuri pe cuviincoase. ș. Leamu a cercatu dară lucrările făcute unele, în presă, altele în poesie, dar anlaiu sminte, aș. și fiindu că pentru mine fu estă niciosu lucru a îndrepta mai multe coale una, alta că și eu aveamu lucrurile mele, după vreo 2-3 săptămăni spuseiu redactorului că mi cade cu greu asemenea îndreptare, recomendăndule să învețe mai bine Gramatica, prin urmare și ortografia, și să se deprinză mai multu cu traduceri din alte limbi, decătu să facă lucruri originale, și spre încurajarea loru le păcuiu 10 distice, ce scriseiu pe coperta unei fascioare dintră scrierile loru, apoi ziseiu redactorului (văzăndu, că ei facu totuși precumu ei sciau, ) să mai roage și pe alți domni pricepători de ale revedea celelalte lucrări, dar nu vru nici unul ași bate capul cu îndreptări de acestea, și bine și făcu, precumu se vedea consecventi, că barem scăpă din gura a loru doue critice, ce eșiră, una în Tetegr, și alta într'un manuscrisu. Cumu nu scie omul nainte, și căndu socote în sine că face bine, totuși i se tălmăcesce rău! Dintr'odată numai ce auzimu, că timării noștrii vreau să tipărească dintre lucrările loru căteva piese sub numirea „Muguri,” și aceea facu ei, pentru că și studenții magiari și tipăriră lucrările, așadară să nu rămănă nici ei în dereptul celora. Altu scopu pentru ce voiau să edăie Mugurii nu ne fu cunoscutu. Pe atunci răși veniră la mine doi inșișimi spuseră ca otărâtu întră ei lucrul, ce voescu a face, de pre ce și publicară prin gazete. Ziseiu bine că ungurii tipăriră, daru ei săntu mai bine versați în limba loru, care o totu învață prin toate școalele, și ca să mui disgustezu, mai ziseiu să ieie bine sama ce facu, să aleagă lucruri mai bune și nu cumva că alunece a tipări unele de acele, din causa cărora li s'aru opri cartea, ș. a. Cu adevăratu ei să întrebară, că fi le va ertatu să vină și versurelele mele, căci așa se botezară în cartea loru, le ziseiu, că cu multu mai bine aru fi dacă tinerimea aru pune numai lucrările sale, daru nu putuiutzesci desare toți colaboratorii, cu atăta mai puțân îmi potuiu aduce aminte că și Autorul focului din Lipova va fi representatu întră „Muguri” D. redactoru togmi toate după păîndreptă singuru lucrurile, și încătu fa schimbă și versurile mele. Mai multă cunoscință despre toată procedura nu aveamu pănă nu văzuiu cartea gata. Fie siguru D. Z. Boiu, că eu n'am fugitu după tinări sti îmbiiu a pune și versurile mele în cartea loru, nici n'am așteptatu să mă atingă cu laude în precuvăntarea cărții. Pogeau domnii autori ai criticeloru da lecțiune tinerimei neesperte și neumblate așa adăncu pe calea litteraturei noastre deaca voiau a fate, cu unu modu mai defără de atăta vătămare, fără de a o disgrusta; căci mai curăndu ori mai tărziu își venia singură în eri, dară unul oarecumva cătră tinerimea arădană se adresă cașu așa: Voi pui de pipălacă de ori alaltă ori, și voi vreți a lăți literatura rom.? Nu vedeți, că încă bine nu vau crescutu nici aripile? Voi din Aradu.. .. 7 Nos ego... Apoi căci și eu sâmu în Aradu, avură milă și îndurare și rușine, demi deteză și mie vreo doue bucături pentru încuragiarea dată. Așa mi trăbue dacă soătuimu pre tineri spre învățarea sciințeloru și a limbei materne., Si raspissem..... Dar celalaltu strigă: Voi Almanacu rom. în Aradu? La aceasta tânărimea cu adăncă plecăciune și pălăria rosu de pe capu: „căi teacă căi pungă, că redactorul nostru. .... ” „Mici o vorbă mai multu, în Aradu nu se îngăduie Almanac” .... tinărimea: „d'apoi că nici banii încă nu căpătarămu, să desplătimu spesele,” „aceasta e totu una, Almanacu nu, ne spuseiu odată, ci numai călindariu ori de cine „zise tinerimea eară: „destul o bâtă bună la unu caru de oale, pricepemu acuma” și iară priu pălăria pe capu zicăndu: „Așa dară în an, acesta vine răndul pe tinerimeau să deie Almanacu e oare ce la noi e și călindariul de autorul focului M. Bota cu litere strămoșesci, ca să nu rămăie nici elu napoia altora, la care ore dreptu, cumu se esprimă odată în Logoju de după dghertism gentilim, apoi pe viitoriu ne vomu mai socoti.” Fie ca încuragiarea dată de D. Z. B. și celalaltu D. să fie mai plăcută decătu a mea, fie să fie și meai acceptată, și tinărimea rom. ori pe unde va fi să aprețuiască secțiunea acestoru doi domni, earu celalaltu public cetitoriu să vă laude pentru aceasta, daru eu credu că calea a fostu rătăcită, a bajocori tinerimea mai întăiu, apoi a umbla după ea cu dulcețuri strigăndu. Veniți fiiloru ascultaține pre noi ș. c. l. mulțemesce și salul, căndu lai bătut cu pumnul în capu, apoi dacă scăpă umbli după el cu straița (ori pe cum se zice pela De, traietă derivată dela straiu) sălu pripzi. Fiți buni și încuragiați tânărimea noastră în publicu și de aci înnainte totu așa, că apoi veți vedea cum va creșce la numeru! Pot ca tinerimea să se folosească de tescu totuși, cele ce se află folositoare, întră zisele Dv. ear celelalte să le pună aci asta, ținândule înminte, că s'au întămplatu. - Dr. A. Ș. Viena „Ves. Zig” împărtășește subt datul 25 Mart. protestul Austriei în contra anecsbrei statelor vitate lăngă Sardinia, prin următoarele: În decurgerea anului trecutu amu devenitu în mai multe rănduri în oposițiune ca aceea, ca să întoarcemulttențiunea cea mai serioasă a cabineteloru asupra lucrăriloru guvernului piemontesu, ca asupra unoru lucrări ce au fostu ațintate spre a conturba cu volnicie posesiunea cea întemeiată în Italia, și tractatele ce formează temeiurile drepturiloru comune europene. Lucrările acestea își aflară încheerea în disposițiunile Maestății Sale Regelui sardu din 18 și 22 Martie, în puterea cărora Statele Parma, Modena Toscana și Romania sau unitu cu Piemontulu. Aflăndusă Maestatea Sa Împăratul cu astă ocasiune silitu ca să protesteze în contra disposițiuniloru care nu răstoarnă numai organisarea politică în Italia, la care organisare au luatu parte toate puterile europene în urma tractatului din 1815, și ca în contra tuturoru violărilor pe față, ce săni în contra atătoru tractate, acestora, și cu deosebire în contra drepturiloru garantate pentru Austria, e convinsu, că au doveditu o asemenea mărtgnire, pe care o voru aproba acele guverne care ponderează la posițiunea spre susținerei păcii. ș. . .. (Subscrisu Rehbergi.) Ș Principatele dunărene. „Naționalia” împărtășește următoriul prov, de răspunsu la discursul tronului, care proectu se va discuta apoi în adunarea generală: Măria Tai Națiunea Romănă glorioasă prin memorabilele acte care în două mari circumstanțe au rădicat'o din căderea trecutului, vine astăzi prin representanții săi a consacra încă o dată, într'un modu solemn, unanimele sale aspirațiuni pentru realisarea principiului unirei în persoana Mării Tale. Foarte în a sa credință și considetă înnalteleru promisiuni ale alesului ei, se felicită că cercările, prin care a fostu condusă, s'au săvârșitu virtuțile sale străbune, paciența și înțelepciunea. Teara, sărită prin suferințele ei a înțeles de timpuriu că daca ceea ce are suvu ochi, nu este idealul guvernului constituțional, representetiv, circumstanțele și timpulu, nu au avutu puțină parte în aceasta. Disoluțiunea Aduprivită poate ca o necesitate, n'ar putea fi bconsiderată ua teorie admisă în usul parlamentaru. Fideli observatori ai AA internaționale, vomu lucra în acordu pentru realisarea marelui principiu alu Unirei, pentru codificarea legiloru, și pentru fortificarea și reciproca mărginire a puteriloru statului. Înaltele prerogative ale poterei esecutive, ne aducu garanția că Comisia centrală, va putea în a sa libertate îndeplini cu scumpătate îndoitulu scopu alu creațiunei sale. Inițiativa legiloru de interesu comunu, convenționale, și stricta observare a principiiloru suntu două atribute ale corpului celui mai mare alu statului, care în intențiunele Înalteloru puteri garante, suntu destinate, ameni țerile surori la adevărata uie și mărire rațională. Națiunea nea însărcinatu Măria te „avă esprima a sa mulțumire, pentru mai multe salutarii principii, coprinse în mesargiul de la 6 Dechemvrie. Așteaptă cu nerăbdare realisarea loru; și suntemu deciși a vă acorda totu concursulu forțeloru noastre spre a organisa țeara și a'i da în fine fericirea materială, morală și politică. Națiunea eimte ca și Măria Ta, trebuința de liniște și organisare. Ea ne cere instituțiuni și garanții, și pune mai iartă a perde unu timpu prețiosu. Asigurarea creditului socialu, construcțiunea căiloru, desvoltarea comerciului și sceau iarerea sa, reonanței naționale,