Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-04-28 / nr. 17
se voru rănea asemenea cu ceialalți Canelani de castre. În locurile de stațiune numite mai susu, li se pe da un buu corăspunzătoriu pentru sevârșirea slujbei dumnezeești, și cele trebuincioase spre acestu scolu, iaru pentru călătorii li se va da o capelă transportabilă de castre. Suptu timpul de răsboiu, se va da pentru servițiul preoțescu în spitalu, la fieștecare armată operătoare văte doi preoți de castre, (unul de copoesiunea ausburghică, altul pentru cea elvetică, pănă ce va țânea răsboiulu. Cu împlinirea acestei determinăciuni prea în parte e însărcinată comanda supremă de armată. Sibiiu 24 Aprilie. Propunerea selințelor, după esperința celor mai mari capacități și bărbați de școală, ca să fie folositoare, se bazeză pe intuițiune, adecă pe privire la lucruri mai adăncă. Aceasta intuițiune la selințele reali nu poate nici suptu o condiție lipei, dacă acestea nu au să degenereze într'o recitare fără înțălesu și întreotoare de memorie. La gimnasiulu nostru din Brașovu săntu astfeliu de mijloace de învățătură precătu sau pututu după poteri, socotinduse spesele cele multe pentru clădirea caseloru de școală mărețe într'un numeru destul de însemnatu căștigate, daru însă nu săntu de ajunsu ca învățămăntul să nu simtă vreo scădere. Mai cu seama se simte un defect însemnatu în acele mijloace, care ținu de Istoria naturală. Sare înavuțirea Gimnasiului acestui și cu astfeliu de mijloace, cu spese cătu mai mici sau ce aru fi și mai bine, fără spese, s'a înviatu Direcția gimnasială, ca să porte de grijă pentru o colecție de obiecte naturale, ce aru avea să se facă suptu conducerea Profesorului de Istoria naturală de însuși scolarii, adeca prin culegere de gongi, cluturi, erburi, minerali , prin schimburi, prin provocarea DD. Protopopi, Preoți, Învățători f. ca stă și ia osteneală și să înavuiască colecția pimpasiului nostru harem cu acele obiecte naturale, ce se află în Patria noastră, deacă adunarea loru nu aru consta osteneală multă. În interesul seiințeloru și a propășirei noastre îmi iau dară și eu îndrăzneală a provoca pre toată inteligința noastră, mai alesu pre Domnii mai sue pomeniți să binevoiască a trimite: stofe, petrci, scoici, petrefacte, săruri, gongi deosebite, fluturi frumoși ș. a. ce saru aofla prin prejurul dumnealoru, la Direcția gimnasială din Brașovu, și așa să contribue la înavuțirea mijloaceloru de învățătură în ramul acesta după noteri. Prin care faptă voru secera atătu mulțumirea tinerimei școlare, a D. Director, DD. Profesori și a patroniloru gimnasiului, căzu și recunoscința și complăcerea celoru mai mari. Dr. Vasic. După mai multe zile ploioase și noroase, avemu asum ieră și timpu plăcutu de și diminețile încă su tot răci. Din causa aleilor, tărgul trecutu din 21 Aprilie iară se numeră unul dintră” tărgurile cele slăbuță. Încă pre la ameezi începu a ploa în ziua tărgului, și cătră 6 descărcă un povoiu înfuriatu, după care apoi care se căzu și guță întro măsură foarte mare, care se repeți și vineri în ziua următoare. Paguba ce sau aăcutu în pomi carii dealtmintrea promiteau roadă frumosă e însemnată. Din mai multe părți auzimu că esundarea apeloru au făcutu pagube, la care au mai contribuitu și bruma ce căzu în vreo două nopți. Bănatu, Oravița 21. Aprile. Una din femeile și matroanele noastre cele mai bune bănățane Maria T. Velia, se răai din mijlocul nostru. Aceasta e soața D-lui Prof. Nicol. T Velia, carea aflănduse în casa și la moșia sa în Secaș lăngă Oravița, muri în 13. Aprile a. c. lăsăndu în urma sa pre soțiulu său sânguru în cea mai duioasă și tristă stare. Îmmormântarea se țânu în 15 acelea esecutată de 9 Preoți cu cea mai strălucită poampă, de carii nu mai vezuse Secașul. După aceea se dede prănzulu seau pomana, la care afară de preoți și celelalte persoane deschilinite a luatu parte o mulțime nenumerată din conlocuitori și din prunuii satului. Repăusata fu plănsă de toată mulțimea și se va mai plănge de seraci și de toți cei ce au cunoscutu generositatea și dărniciea ei, și pentru inima geovoziiei cea plină de bunătate și dreptate, plănși profelineae din Ardealu, cărora le fu o mamă miluitoară și sprijinitoare contribuindu și însuși și culegăndu ajutoare în îmbunirea soartei aceloru nenorocite, bani pentru Daru mai multu ca toți o plănge soțiulu ei celu obidatu. O plănge pentru țara și curata amoare și credință, carea do una flore bine mirositoariă înoori întră ei într'unu timpu de 24 ani și care a fostu și remăne întră cunoscuții cei mai de aproape modelul vieței căsătorite, o plănge căci dânsa îi fu totodată ca și una mamă, căutăndulu și iubindulu cu cea mai fragetă simpatiă și cruțăndulu de purtarea sarcineloru casei și economiei, care grijă o purtă ea biaru și în tămpulu boalei sale de 17 anu pănă 7 oară naintea morței. O plălge, căci după atătea amărăciuni ce suferiră amândoi dela moarte și de la oameni, prevăndu căutau măngăiere în casa sa de curăndu zidită și la moșia sa în Secaș, atunci nemiloasa moarte o răpi din brațele soțiului seu iertăndui numai unu timpu scurtu, daru și acesta ca bolnavă alu petrece în casa sa, zicu în casa sa, căci răpăusala ca bolnavă cerându a fi dusă în loculu nascerei în noua sa casă, ca în casul morții acolo să se îmmormănte. D. Prof. ca să poată absenta pre un timpu mai lungu spre întreprinderea unei cure asupra boalei de plumâni acolo la țară, și mai tărziu la băi - unde însă nu o mai potu duce - fu constrânsu ași da dimisiunea de catedra sa, și astăzi în Secașu, suspină și se sbuciumă ca unu turturelu părăsitu după scumpa sa soață sănguru, fără părinții, fără socrii, fără prunci, fără orați, fără milă și mângăiere. Bine aru fi dacă vreun amicu sau alt careva voitoriu de bine primindu la inimă această tristă puseciune a acestui raru bărbatu alu nostru, iaru întinde oarecare măngăere, căci mă temu că desperațiunea lui e aproape și numerul a căroru bărbați pre zice merge totu mai multu ni se împuți A. N. Posta 1 Maiu. Capitala Ungariei, fuse eri fața locului unei sărbări de mare însemnătate, și aceasta serbare au fostu recviemul pentru celu mai mare unguru- Contele Stefanu Seceni. Cine amu potea descrie cu deplinătate astă solenitate măreață, mulțimea cea nespusă a oameniloru și entusiasmul ce a umplutu inimile tuturoru unguriloru?! Recviemul fu publicatu de Academia ungurească pe 10 oare în Biserica parohială a cetăței din năuntru. Acum la 8 oare o mulțime nenumerată de oameni pe fața plebanială (parohială, țermarea Dunărei, și la 9 oare a fostu plină! *) Lovirea cea aspră ce o simți acestu bărbatu meritatu alu națiunei noastre, ne întristă și pre noi foarte tare. Neamu bucura dacă D. N. T. Velia, s'ar potea afla în asemenea momente triste, fie macaru încătra, aici în mijlocul nostru la Sibiiu măngăerea; și dacă ar vrea a petrece pe un timp aici cu noi, săntemu gata alu primi cu brațele deschise. v. multe căsi, daru mai pe strada fătului, erau înzestrate cu flamure de deliu și în alte locuri tricolorul ungurescu și lui Seceni erau acoperite cu vălu că să mai între cineva în Biserică, vărfurile caseloru erau pline de privitori. Cu căteva minute mai tărziu după liturghia, sevărșită însuși de cătră din Strigonu, Sicriul era rădicatu în mijlocul Bisericei, înfrumsețatu cu insigniile familiei și încungiuratu de multe luminări, iară 350 de turiști cu oăcli, îmîn costum naționalu. Algarele toante cu (vălu de doliu) negru și pe păreți însigniile familiei, ear în coru văntau actorii de teatru și elevii institutului musicalu misea compusă de Mozart. Biserica cuprindea în sinu pe frungașii guriloru. Esselenția Sa de Benedes, natoru alu Ungariei, încă au fostu de față, cea au fostu toți magnații unguri, toată inteligința maghiară, ai răposatului, membrii tuturoru soțietățiloru ecentifice, artistice, ș. a. Poporulu adunatu după o gazetă ungurească capul golu și cu cea mai lăntă pietate se portară și afară de biserică, ascultăndu liturghie pănă în sfărșitu și fără ajutoriul poliția nu s'a păzitu ordinea cea mai bună. După eșirea din După aceea imnul lui Colcei „sten aldmeg a maggagt.” Întracestea sau arătatu în fereastă și a binecuvăntatu poporulu. După acestea au mersu întreaga mulțime la oțelul „Regina englesă,” unde se aflau încvartirați fii răposatului Conte, aci iară au căntatu imnulu pomenitu dela Volușmaru și iau primitu cu chiote de „elieni” și cu acestea olindu la amenzi sau resfiratu mulțimea, mergăndu fieștecare la ale sale. Seara nu s'a dusu nimenea la teatru, că ziua acesta era privită de o zi de jale, în care nu se cuvenia nimănuia a se veseli. Astreliu sa serbatu recviemul lui St. Seceni în Pesta. Asemenea recvieme sau țâanutu și în Viena și poate în toate orașele din Ungaria. Gazetele Ungurești voru avea iarăși materie de scrisu destulă vr'o căteva săptămăni. Librăriile săntu pline cu portreturile lui Seceni, și un librariu au pusu premiu de 100 galbini pentru biografia cea mai bună a lui Seceni, iaru ungurii toți poartă vălu de doliu la pălărie. Întorc undu mă cătră casă dela solenitatea aceasta, amu zisu suspinându: Doamne! dă și națiunei mele romăne un Seceni! I. V. Amtămplări de zi, cum că ă vestea ce se era lățitu de mai multă vreme, Bucovina se va încorpora săptă Galiția se adeverește. "” Foile vieneze scriu, cum că mai mulți dintră ungurii carii sau denumitu decurăndu Consiliari imperiali au țânutu conferințe, în privința, dacă pare să primească cualitatea de consilieri P. N. imp. ori ba? pează.”) piața înnaintea șterpelui sau început Primatele economice, poporul „Szozat.” fii țarii Labrăcați și 7, de laturi stăteau erau acoperite torii ungurești, casei cetăței, alte strade mai vărtosu pe 10 acumu nu mai era daru chiaru din patria făcutu unu numeru de professorii a începutu nu strada de aproape, cele de întreagă, vațu lui. Mai 10 oare Posta, toți au oBiserică portretulu cu putință de doliu. Ferestrile și noulu Guverși așa zicăndu dinpreună cu doi universității, mădulim. La Primatele numai din academiei, unAia 80,000 de oameni, carti cu a cănta imnul lui Vurușmarti