Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-01-14 / nr. 2

n­ zătoare unui literatu de astăzi, va încă să se ci­­tească în lotu vionulu a deschide ochii acelora, p­ a­­căroru sa pusu o păioară așa neagră, ai scoate din glodul rătăcirei loru, și ai duce la limanul și comoara cea nesecată a limbei grecești, din care toate limbele culte să vădu a fi împrumutatu. Eu voi cerca încătva ami da părerea despre aceasta trebuință și a arăta lipsa învățăturei limbei grecești.­­ Limba grecească afară de aceia, că e mai acomodată pentru studiu ca ori­care dintre cele două, stănd de sine, separată și de mii de api nesurusă oare și cărei scimbări, este încă necesarie pentru priceperea literaturei limbei latine, carea după cum să știe nu este ceva, devăzu o floare foarte frumoasă, crescută în gră­­dină grecească, pentru că bipru lectura poețiloru latini ne face atenți la dânsa. Un clasicu romanu, dar cu deosevire unu poetu, precum: Horațu, Deidu, Viru­lu, carii portu timbrul desăvărșirei, mai nu nii de priceputu fără cunoașterea limbei gre­­cești, a cărei pasuri, construcțiuni clară, deacă limba greacă e de lipsă pentru price­­­­perea limbei latine, cu că nu este mai de lipsă, destulu recomanda tinerimei. Așa zice într'unu locu renumitulu poetu Lean Rapl: „Înstăjiturile înprejurulu cetății Domnului săptu de cei vechi făcute pentru toate timpurile, prin istoria gimnu­­lui loru, adâncu, deacă tinerimea n'ar trece mai întăiu prin templulu timnpului și a­lu oameniloru mari și antici în gărguiu vieței posterioare. Numele: So­­crate, Plato, Epaminonda ș. a. sănta piramide a po­­terei voinței­ regale. Roma, Atena și Sparta sânt cetăți ale gigantelui gem­onit, și omenimea ur­­mătoare să'și țintească ochiulu asupra tinerimei omenirei trecute, tocmai ca asupra unui minge ural. A nu cunoaște pre cei vechi este a fi o efemeră, care nu vede soarele răsărindu ci numai apunănd-” și însușiri urmărind Romanii sau formatu atătu limba, cătu și literatura, ba încă și mintologia romană este mai numai o imitare a mitologiei greciloru. Așoa Literații și luctorii cei mai mari carii erau ca modeluri înaintea tuturora, precum mnu­rilor, Goete, Lessingu, Herder, Snacereaghe, Capsop, au­dea că cineva voește a o studia din fundamentu, și ai cunoaște spiritulu limbei, ingențiunea auto­­rului și clasicului latinu. Cu că nu este mai inte­­resantu, căndu ce grești Augtorii latini, să cupești și originalul, din care sau formatu, sare ai pu­­tea asemena unii cu alți? Despre previlaritatea literaturei grecești vorbescu toți cu născătorii ei cu celu mai mare entusiasmu, și nu o potu din umblatu în școala Greciloru și Romaniloru veci, și au învățatu dela ei nu numai etilulu celu fru­­mosu, iar și acea, prin vare este condiționată s­oliditatea și eleganța vorbirei, adeca, din ei au cu­­lesu ideile sublimității și a unei priviri de lume mai înnaltă, a unei umanități mai alese și fine. Cul­­tura timpului de față au privtu numai sub razele culturei spiritului anticu la o astreliu de înbel­­șugare și chiaritate, care noi o admirămu în eroii literaturei timpului de astăzi; deci urmează că noi fără cunoașterea limbei grecești și prin aceasta apoi acei latine și a literaturei loru, nici odată nu vomu putea cu folosu ce și clasicii timpului anticu, și prin urmare și pe cămpulu lite­­raturei de astăzi vomu rătăci în veci, auzi pre mulți. Putemu chiaru dintre oameni trecuți prin școli zicându, că nu știe ce dulceață poate cineva afla cetindu p­riu Clappretoc, Lessingi, Sosme și alți clasici permani. Însă nu e mirare, căci aceștia crescuți în școala antivității, revinoe escu din aceia poarte multe urme, care unui necunoscă­­toriu de antichități 'sfântu citește fără de arețiu; despre altă parte este de escuzatu eroarea acea, că mulți oameni prețuescu numai aceea ce re este nemijlocitu de folosu, pe căndu un clasicu desbate ceva ce prin studiu mai adâncu numai să poate afla. (Va urma.) Omonimea de acum saru cubunda poarte Redastor reopunzător Ioanu rar. 3­2 Maiestatea Sa n. r. Apostolică după cum s'o făcutu cunoscutu tuturoru prin Gazeta o oficiale de Viena încă în 20. Maiu 1853, s'a înduratu prea grațiosu a demănda ca prin c. r. direptoratu de vizitele de loteriă din Viena să se îndeplinească Loterie de bani, Al căroru venitu este menitu numai spre scopuri folositoare tuturoru. ÎN CONFORMITATE CU ACESTU MANDATU împărătESCU U. C R. DIREPTORATU DE VINI­­TELE DE LOTERIE DESCIDE ACUMA CINCE DIN ACESTE E­ FILANTROPICE CU C ă DVI VAN. Vinnutu acestei loterii e destinatu pe temeiulu mărț­tului Maiestatei Sale c. r. Apostolice pe jumă­­tate spre înou­țarea unui institutu de țoară pentru smintiți de minte din Spiria, Carintia și Carnio­­lia și spre subvențiunea institutului de surdo-muți din Clagdenfurt, celalalte jumătate e dedicată spre înființarea unei case militare de scăldatu în loculu de cură pistrav. Foloasele ce le dă planulu de jobu cumpărătoriloru de sorți sântu foarte însemnătoare, fiindcă” se dau publicului dreptu căștigu 300,000 florini de valuta austriacă. Și anume parte mare în sorți nimeritori foarte însemneți, apoi fiindcă scopulu e ca să se dee ajutoriu stărei celei triste a nefericițiloru poștrii conorați carii sântu smintiți de minte or și-au perdutu auzulu și limba și să se procure mijloacele de însănăto­­șire pentru vitegii ostași carii s'au luptatu cu atăta glorie și și-au versatu sângele loru pentru pa­­trie or și-au stricatu sănătatea prin straparela resbelului, de aceia directoratulu­i­ r. de vinitele de loteriă crede, că precum la celelalte ale ei întreprinse de logeriă spre scopuri folositoare tutu­­roru a fostu ajutată din toate părțile cu cea mai mare promu­tate și bunăvoință, așa și la aceasta așa întreprindere nouă alu cărei scopu este atâtu de filantropicu, va afla în părtășire binevoitoare. Dela c. r. directoratu de vizitele de loteriu. Viena în 30. Dechemvrie 1869. Nicolae Stoica, Cati, de relegea greco­­răsăriteană, din Brașovu, a părăsitu cu necre­­dință pe legiuitulu său bărbatu Dimitrie Voicu, totu din Brașovu, acumu mai bine de 14 ani, pe­­­­­ Țitație edictată. Ioan Boeriu, de religia greco răsăriteană daundu celu mai micu semnu de abtivațiunea ei, daveianu din Bedileanu. Deci mai susnumita părăsitoare, prin aceasta se sorocește, ca, dela data de mai josu, pr­­anu aflării lui, trumu­anu și o­­ să se înfățișeze 1-3 Iosefu Baronu de Spaunu, c r. consiliariu de curte și directoru de loteriă. fFrideric Stanc, c. r. consiliariu de tuvernu și adjunctu alu directoratului de lob­iă- Țitație Edictată Ecaterina V Dimitrie Voicu, născută naintea Scaunului Protopopescu f­iu alu Brașovu­­lui, căci la dinpotrivă se va da hotărăre la ac­­iia bărbatului ei și în lipsă. Brașovu 16 Dechemvrie 1859. Ioanu Popazu. Protopopu. au părăsitu cu pecredințe pe legiuta sa soție Maria Ioan Păimu din Râu­­șoru, cu un prunc micu de țără- acuma de un și 9 luni, pe știinduse nimica de locul . Deci mai sus numitulu pribegitu prin aceasta se sorocește, dela data de mai jos întrun anu, și azi, să se înfețoșeze negreșit înaintea scau­­nului Protopopescu I. al Făgărașului, căci din protivă, se va da hotărâre la acția muerii pără­­sigh, și în lipsa lui. Făgăraș 28 Dechem. 1859. Petru Popescu. Protopop. 4­1 Concure La Biserica greco-răsăriteană din S. Sebeșu, este de a se zugră­vi Iconostasul­­ Tâmpla, în stilu bizantinu, și prin florăria, părcanele ș­i stâlpii cei minți în lemnu, stătătoriu din 10 Icoane de mărime mare, 46 de mărime mijlocie și 33 micuțe, înaltu de 3”. 4'. iară lata de 3. 4.3­­ se descrie prin aceasta concuren pănă la 25 Fevr. 1860. Doritorii de a cuprinde lucrul acesta asu­­prăle, au de a se legitima înaintea spaunului Epi­­scopescu greco-răs, despre desteritatea loru în atinsele arte, și de a se adresa prin scrisori flancate către reprezentația bisericească respec­­tivă mai josu subscrisă, pănă la terminul pusti. Despre prețul și condițiunile zugrăvirei și auririi, se au înlesninduse a se înfățișa în persoană rec­învoire și privirea lucrului. 6. Sebeșu în Stan, 1860. Reprezentația bisericească greco-răs. din S. Sebeșui 5-1 Înștiințare. La Orlatu, în Prefectura Sibiiului, se află moașă, anume Nasta esie - văduva l. Ioam anu, în vărstă de cincizeci de opi, pro­­... zitea­t dinluau despre învățarea moșitului, și cu alte mai multe attestate despre portarea, pracsul și hărnicia sa, carea se recomăndă­­ ori care orașiu ori satu, unde adeca aru cere trebuința. Întrebarea mai de aproape se poate face la oufiniciatul parohialu gr. catol. din Orlatu. Orlat 9 Ianuarie 1860. Cursurile baniloru în Viena în 23 Ianuariu n. val. austr. cl. si Galvini Împărătești n­. .6327 Din Împrumutul Național 55,73680 detaliiele sivă „onujiiioa 738­- Editura și tinariul tinografiei diecesane.

Next