Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-05-26 / nr. 21
82 voltărei loru organice. tru cuvintele de antipatiă, zisu aceea, e, că în sistemu D-lui și s'a părutu a fi representatu prea multu trecutulu și avea puținu presintele limbei, cu deosebire fonetica, bună - rea, cum nu o are poporul, carea în toate limbile e unu factoru foarte însemnatu alu de- Încătu în urmă penrea voință, împungeri, ș. c., acelea se suferu lespedela unul ca coresp. din Nrii 13 și 14 ai Gazetei, earu de acolo, de unde au venitu în Nrii 18 și 19 ai foii, credu că eramu îndreptățitu a nu le aștepta, pentrucă nu le amu meritatu. ”) Z. Boiu. Ungarial. Foia bisericească și școlară protestantă, se declară despre prea 'nalta scrisoare de mănă împărătească, din 15 Moiu, prin care s'a modificatu patenta protestanțiloru (din 1 Septemvrie ), întră altele în chipulu următoriu: „Noi amu oi nedrepți, dacă în graționsa scrisoare de mănă îndreptată cătră Comandentele general de țară de Benedec, din 15 Maiu, n'ama saluta cu mulțămire acea dispusăciune părintească, prin vare Maestatea Sa revoacă ordinăciunile de mai nainte, date cu cea mai curată tendință, însă privite cu spaimă din partea Bisericei, și prin regritatea care s'a înduratu a esprima apoi înși chivernisirea Bisericei de sine. A săltatu inimile noastre de bucurie, înțălegăndu că de aci înainte adunările autonoame atătu în cercurile cătu și în districtele bisericești, ba chiaru și conferințele bisericești provințiale sănt concesse reformațiloru, cătu și adunările generale la cei de confesiunea ausburghică, și se potu țânca fără de cea mai mică piedecă, rămănăndu liberă alegerea de curatori districtuali, inspectori și superintendenți; daru ce face cununa întregului, este, că bărbațiloru acelora, carii au fostu judecați la pedeapsă prin autoritățile tribunale din causa întroducerei antentei din fiene ertatu a observa nu e alu redacției precum se pare Dlui corespondinte, ci al nostru, multu, cu câtu Dl. Boiu nu a lucratu după ci s'a subscrisu numele ca un t'năru înfocatu pensolidă a națiunei sale, căndu iarăși cătră tineri, și în care nu amu văzutu nici a vorbitu o batjocoră, ci o critică aspră a unui tinăru, făcută alacestu articulu poate da ansă la o polemică sănătoasă , amu încunoștințatu, că colonele jurnalului nostru săntu deschise la oricine, care avu se scrie ceva în obiectul acesta. Trăbue dară să ne pară tare rău, că Dl. Corespondinte pomenitu ne împută crime de care noue nu nea plesnitu prin capu, alergându la a le descărca asupra noastră, și nu lu pricepem ce vrea să zică cu pasagiul acela: „ba nu avură milă încă nici din partea Telegrafului rom, unde lucră precum știmu și măni sfințite.” Ori ce vomu zice la aceasta, dovada e vie că noi încă nu săntemu matori a auzi adevărul, căci ori ce se scrie asupra lucrului dacă nu e cu laudă și pe placu, precum amu fostu cam dedați, delocu se împute hlănia, ș'apoi trecem la personalități și ne descărcămu în capul recensentului și a altora carii ni se paru că stau mai aproape de ele, cu invective mărșave, veninoase, vătăunătoare de demnitatea personală. Căzuțâne de manuscrisul anonimu, putemu asigura pe Dl. Corespondinte, că numai din articulul seu din Gazetă, și dintr'o scrisoare privată amu auzitu și noi, și Dl. Boiu de elu, și de aceea nici nu amu putut avea vreun comerțu cu autorul lui. R. 1 Septemvrie 1859, li sau ertatu pedeapea otă O tendință părintească privimu noi și în esprimarea acei prea 'nalte voințe, ca toți aceiia carii au aflatu acuma după ordinăciunile de bine a se organisa pănă prea în nalte, dage mai din nainte, să rămăe în starea loru de față, și să nu fie conturbați în essecutarea intențiunei loru.”. Înspărșitu scrie foia pomenită: „orațilorui una și aceeași datorință sfăntă ne leagă pre toți de Biserica în care trăimu, de legea la care o muoținere la olaltă solidă curgu preste noi, ajunsu prin părinții noștrii, care ne garantează tesaurul noostru pe carele avemu alu apăra cu cea mai mare scumpătate. Bunuri spețiale, căștigate, fie acolea încă odată pe atăta de mari, nu potu precumpăni pre aceli binecuvăntări, care din Unu lucru mare stă astăzi înnaintea noastră, unu lucru, la care are a se lua în considerațiune năzuința cea mai serioasă a bisericei întregi. Să nu uitămu trecutul, și să ne ajugămu unii pe alți de toate părțile spre ajunțerea scopului comunu. Atuncea și numai atunci se va pogori binecuvăntarea lui Dumnezeu preste noi.” Principatele dumnărene. Dela Constantinopol se scrie Dămboviței, vă Turcii aru fi pretinsu că Domnitorulu căndu se va înfățișa la Sultanul, după protocoale, să poarte fes și papuci cumu a făcutu cei alți Domni romăni dela regulamentu. Domnitorul a protestat prin trimisul său de la Constantinopol la puteri. D. Tuvenel a cerutu de la Turci să nu mai previză de la Domnul actual aceasta. Ambasadorul Enghterei s'a unitu cu al Franției și plăcerea Domnitorului s'a împlinitu. Astfelu Domnitorul se sa înfățișa în costum de cavaler ce purtau Domnii romăni în secolul alu 16-lea, încănecau și mergeau la bătălie, pe căndu Domnii Se scrie încă cuă dacă în acestu momentu Domnitorul aru porni la Constantinopol multe și folositoare lucruri pentru țară s'er dobăndi. Turcii ru gătescu o priimire asemenea celii ce s'au făcutu vice regelui Eghiptului Mehemet Ali. Uan Saraiu pe Bosforu, acela ce este destinatu pentru priimirea princiloru de sănpe regal, este destinatu pentru alesulu romăniloru. Lucrările din întru nu sântu de mare importanță. Camera Llegislativă din București s'a ocupatu în mai multe ședințe trecute, de adăogirea în Regulamentulu său, a unei penalități ce line aplicată deputațiloru carii nu vinu regulatu la lucrările sale, cu desființarea degradatoarei pedepse a bătăei, cerăndu totu d'odată dela ministeriu, a'i înfățișa unu aspedu de lege, pentru desființarea și înlocuirea acestei rușinoase pedepse, prin amendă și arestare; în fine, a cerutu Ministerului să'i înfățișeze și budgetele, și ministerulu a refuzatu declarăndu, că a degiudatu răspunsul Daru dacă din nescai împrejurări nepromisionatu și nu le poate înfățișa, văzute, demisiunea ministerului nu se va priimi nici peste zece ani, trebue oare ca și lucrările să stea nelocu? Apoi unde mergemu cu asemenea pretediie? La peire negreșitu! Și mulțumită acelora ce preparu astă peire! D. V. Alecsandri, nemulțumitu că țara la alesu numai deputatu, se leapădă de această misiune, dupe care, suntemu siguri că a alergatu foarte multu. Nimicu nu e mai tristu decâtu astă retragere. Țara are trebuință de brațe, și bra- În Camera din Moldova, ministrulu Cogălniceanu, a înfățișatu programa liniei de conduită ce are a urma în administrarea țării, sperămu, că pe curăndu vomu publica și noi în întregulu ei, această profesiune de credință a ministerului de peste Milcova. S'au mai ocupatu camera din Moldova, de chestiunea pedepsirei ministeriului căzutu. (Otărârea camerei legislative din Moldova, în privința acusației și a pedepsirei ministeriului căzutu o împărtășește Naționalulu în întreaga sa estensiune.) Camera din Moldova au adresatu ca discureu la cuvăntul tronului acestea: Prea înălțage Doamne! Adunarea electivă a Moldovei au salutatu cu vie bucurie venirea Înălțimei Tale în mijlocul ei spre a inaugura în persoană noua legislatură. Bucuria noastră au fostu cu atăta mai pare, cu cătu suntemu convinși că nimica nu poate restrănge mai multu legăturile între țară și alesul ei, nimica nu poate întemeia mai multu buna înțelegere între puterile Statului, nimica nu poate întări încrederea poporului în guvernulu său, de cătu respectarea și sincera aplecare a principiilor și datineloru sistemului constituțional. Chemația representa și dorințele țerei, pot suntemu neapăratu daguri de a constata, înainte de toate, că acestu sistemu binecuvântat de toate popoarele civilizate, consacratu prin unanimele voturi naționale din 7 și 9 Octomvrie 1857, precum și prin convențiunea Europeană din 749 Augustu 1858 au devenitu, întocmai ca și Unirea Principatelor într'un singuru Stat, una din cele mai sacre dogme ale religiunei politice a Romăniloru. Recunoașterea votului din 5 și 24 Ianuarie au doveditu și celoru puțini la credință că dreptulu Romăniloru de a lucra în puterea autonomiiloru, nu se poate de nega, și că suveranitatea națională înscrisă în tratatul și în convențiunea de la Paris, se recunoaște și în faptele îndeplinite. Ca și Înălțimea Ta simțimu și noi neapărata nevoie și urgență de a vindeca ravele trecutului și suntem adânc convinși, că numai prin multe și neintărziate îmbunătățiri sociale și materiale înființate pe calea legală, vom putea redica neamul romănescu la loculu ce i se cuvine. Mandatari ai țerei noi ne cunoaștem datoria încredința pe Înălțimea Ta, că pe îngărziata realizare a principiilor înscrise în ochiul constituțional ale Principatelor Unite, este unul din obiectele principale ale preocupațiunelor și dorințelor. Departe de poi cugetarea de a pune în el, contestațiune vreuna din prerogativele tronului național și constituțional, credem însă că îmalimu o sacră datoriă cătră Înălțimea Ta și cătră națiune, arătăndu vă respectuosu, că ori care să fi fostu marea necesitate, disolvarea Adunărei trecute tocmai în zioa deschideri ei, nu numai s'a privit ca contra condițiuniloru unui guvernu cu regim parlamentaru, dară au avutu și de efect întărzierea reformăriloru neapărate, reclactate de articolul 46 alu convențiunei și așteptate cu nerăbdare de cătră întreaga pațiune. Dorindu a recăștiga timpulu perdutu și totu odată pătrunși de mărirea chemării noastre precumu și de respunderea unită cu ea, noi vomu închina cercetării proecteloru de reorganisare, care ni se voru supune pe calea însemnată prin convențiune, cea mai serioasă luare aminte, cea mai serioasă aceotu odată încredințăm pe Înălțimea Ta, că de la 5 șitivitate și celu mai sinceru concursu.rătă, tre țele fugu de dânsa! Fiva oare frica de muncă, 24 Ianuarie, noi nu avem, nici putemu avea altă vare silește pe D. Alesandri să părăsească uu privire de cătu aceea de a lucra în strănnă unire mandatu atâtu de onorabilu? Noi credemu că pu. - Înălțimea Ta, la întemeerea Guvernului con- ”) Dacă ne am erta stările împrejuru și amu aefla o estindere mai mare a coloaneloru jurnalului nostru, atunci amu fi în stare să dovedim, că niciun articul din cele eșite în contra recensiunei Domnului Boiu, făcute asupra „Muguriloru,” nu a resturnatu întru nimica argumentele aduse de acestu tinăru de mare speranță, nu putem însă totuși trece cu vederea invectiva, care se face acestei redacții într'un articul din Arad, în anii 1344 a „Gazetei Transilvaniei,” unde întră altele se zice: „onorata redacțiune a Telegr. rom. se vede foei se,” a fi acceptatu cu plăcere în bvaji sale, această batjocoră asupra tinerimerei atinși mai josu: „săi împărtășească critica, fie și cu baterea de jocu despre alții.” Noi cunoaștemu pre Dl. Boiu, ca pre un tinăru raru în portarea sa morală și în agonisirea științeloru diferite, și de aceea amu primit o spunemu curatu cu plăcere articulul lui în colonele Telegrafului romănu, care totu tineri păzindu însă că alte jurnale cu atâta mai perdeatru o propășire