Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-05-26 / nr. 21

f N L 84 Oo Limba și literații. (Înveere.) Și oare acum, a putemu să ne învulpămu poi pentru timpulu trecutu că așia puțini ligerați avurămu, și că nu amu propășitu mai bine în limbă? Eu vieu că nul Așia miau făcutu veaculu, și e vina loru. În deceniulu din urmă începu a ne merge mai bine cu cultura limbei. Mai painte în o mtă de ani, nu avurămu atătea institute și ocasiuni pentru cultivarea limbei romăne căte ni s'a descrsu și numai în acești 10 ani din urmă. Anmu eștiu dară din moarte la viață! Teologiile și preparandiile s'a mai reformatu puținu, parte prin pretensiunea de însușiri mai frumoase, cunoaștințe mai late pentru tineri, parte prin încătra curățire a stilului studietoru. Literile au căpătatu milă ca să se susțină și pe aici, deacă nu ca și acasă baremu ca și în acilu. Cuvintele străine s'au mai proscrisu, căci amoarea de oaspeți nevrămați, nu poate ținea cu viața. Dar în deceniulu de față, mai multu a contribuitu la cultivarea limbei romăne pentru tineri, pentru literații viitori, înființarea unoru gimnasii romăne, p. e. în Blașiu și Beiușiu, căte cu 8 clase, în Brașiovu cu 4, așa și rădicarea unoru catedre romăne pentru literatură, din Timișoara, Oradia, ș. a. Însă deceniulu acesta pănă acuma încă nu ma pututu crea literați mijloacele atinse, deră sperămu și credemu, prin că timpulu va desvăli mai multu de cătu f în trecutu. Tinerii, carii doară au luatu parte de limba romănă prin aceste institute îndemnați de un zelu firescu și naționalu, observară că încă la mai rămasu multu îndărăptu pentru a ști limba și a cunoaște geniulu ei, și ca să șio facă de o proprietate mai sigură, văzurămu că începură e se folosi și de alte mijloace. În unele părți văzurămu că adunară căte o bibliotecară romănă, prin Viena, Urbea mare fă, în alte părți începură a da căte unu jurnalu întră sine, ca totu insulu să se dedea a compune în limba maternă, și în acestu modu privatu să se prepare pe calea puiblică pentru literatură, așa făcură tinerii din Aradu, Posta, Sibiiu. Ce frumoasă întențiune! și căndu se simțiră unii că doară știu întru a tăta limba cătu cu fragetele loru fructe se pășească și în publicu, năzuiră a da și căte o carte în publiu. Aci e motivulu și din acestu punctu de vedere trebuie a judeca „Ziorile Bihorului,” și „Mugurii. Alți tineri să întălpiră și cu Gazeta, și Telegrafulu Romanu, și începură a se arăta căte odată și în saloanele aceste romăne de conversare. Și deacă amu cerca acuma numerulu acelora carii eșiră din școale în deceniulu populum, și l'am paralisa cu alu acelora carii suntu în școale seau eșiră în deceniulu acesta, vom esperia cu bucuriă, cumcă pe ici pe calea să vădu a răsări mai mulți literați ca în trecutu, și de aci pogeniu deduce înfluință bună a gimnasieloru, și catedreloru romăne asupra literaturei noastre viitoare, și e de crezutu, că deacă ne vomu sili toți mai tare, vomu cultive limba noastră, și ne vomu face o literatură, carea cu onoare să represente pe poporulu romănu! Toate aceste suntu bune, și dau speranțe dulci pentru propășirea literaturei noastre, însă, ne lipsescu multe ca să ne diă limbei și literații mai asigurați pe viitoriu. Pentru acesa ne lipsește o soțietate, seară pentru aceasta o subsistință, pentru ca literatulu să fiă în sensulu strănnu literatu, esența să o sacrifice pentru literatură, ieară acesta cu altabiulu seu să nu susțină, căci noi suntemu încă de parte va literaturu după orice opuri bune - să poată trăi. În aceasta împrejurare e causă potiită, că mulți și cu înclinare, de sine singuri să retragu dela cămpulu acestu spinosu alu literaturei, carea dă un viitoriu incertu, iează unii suntu desmentați prin alții dela această carieră. - Desmăntătorii zicu, că „tinerii pănă studiează să nu se deprindă cu nimica decătu cu studiele, și de acea carieră să se țină pe carea au plecatu pentru fericirea sa propriă în viitoriu, și pe aceea să se perfecționeze, ca să fiă fericitu adeca în cele materiale, d.e. iuristulu să rămănă iuriștu, popa popă, căci deacă'și negrijește cariera aleasă, și pleacă și pe alta, întăia 'i cutrămulțămește, pentru că la poporulu romănu, literații nu potu trăi, ei suntu, și săraci, respectați, ei nu potu scoate nici banii loru din tipariu, decumu să trăească din atare venitu, pagubă și păcatu, ar fi că unu tinăru, carele pătimește căte 10-15 ani ae să se resolve spre pefericirea sa, să trăească totu în sărăcie. - Cugete cineva seriosu, și va zice că e adevăratu, pentru aceasta tinerii să observeze principiele aceste, ca să se știe orienta în viitorlulu loru. - Îndemnetorii, zicu că „tinerii” nănă studiează trebuie să se deprinză cu literatura romănă, și adeverescu că întră înțeliginți pentru aceea suntu puțini literați, pentru că tinerii nu s'au dedatu de timpuriu cu lucruri literarie. - Înclinarea trebuie desvoltată atunci, căndu viața tineriloru e încă poesiă, adecă înară anii 1830, căci varii în acești ani nu șiau desvoltatu însușirile literarie, mai tărziu cu greu le poate, chiaru să le și aibă, de oarece eltnstitatea spiritului trece, și mai tărziu deacă întră cineva în viață familiară seau deregătoriă, și nu cuprindu și alte cugete, e mai greu a începe, prin urmare, tinerii pănă studiează trebuie să 'și desvoalte înclinarea, căci funeața e timpulu în care se dă proba pentru aceasta chrămare, și unu literatu trebuie să treacă prin această probă. Nu poate nimenega, cu aceștia nu au dreptu. Acei dăntei vorbescu pentru fericirea unui individu, iară aceștia pentru binele comunu și fericirea națiunii. Și acela carele are de scopu numai fericirea sa, îngrijească să dară numai de sine, dar acela carele poate împreura fericirea sa cu a națiunii, nu se ză uită de mama romăniloru, văd ca romăni, numai prin ea suntemu, și numai în ia putemu oi fericiți, poate știm prea bine că fără cultură nici un popor fi fericitu, și litereții săntu chiămați ca să lățască cultura. Cine poate face în viața sa ceva mai multu decătu pentru cultura poporului seul? Cine s'aru îngriji și de acestu poporu părăsitu, deacă totu insulu aru cugeta numai la fericirea sa? Noi amu dormitatu cu seculi, și alții neau întrecutu, ma au călcatu pe umerii noștrii, ca să ne înduilece capulu cătră pămăntu, să nu putemu căuta în fața soarelui! și noi să numai, strigoii ce ne apasă, să numai luminile la altariulu poporului nostru, pe carele Dzeulu păzește de atăta seculi?! Acela, carele a căpătatu dela Dzeu talantul seu, l'a primitu ca să sporească cu elu în via poporului și a Domnului, și trebuie să lu folosească pentru toți. Acela carele iubește poporulu din care s'a păscutu și prețuește viața lui, semănă cu inima în poporu, și lucre pentru dpuriului, căci să va preamări prin elu. Dar' pe lăngă toate năzuințiele private a uncuigerați ori cătu de fructifieri pe cămpulu l' acesta nu va propăși așa că tu să s bată le sufletulu și inima poporului, așa să fimu asigurați de unu ondamenu tare pe basămu, așa sătu să ne servească spre on înnaintea următoriloru și națiuniloru culte, zicu, pănă nu vomu avea reuniuni literarie, e țietate identifică fiă cătu de debilă la începutu, ca cu timpu să poată deveni o academiă de științe. Oare mai trebuie multu să dormitămu și să așteptămu pănă vomu face ceva în privința aceasta? Să începemu și în micu, ca să putești găta în mare! Au nu e destulu motivu lipea, au nu e destulu exemplu alte națiuni și mai mici de cătu noi? Deacă nu s'a arătatu pănă acumu unu fundatoriu, să ceremu dela poporu mai mulți bărbați, ca aceștia, cu puteri unite se facă ceva în privința aceasta, și deacă pu să poate face în scurtu timpu, să ne preparămu baremu pe viitoriu, căci vai de poporulu acela, iește de timpuriu ca să aibă carele nu se îngrijnu viitoriu mai mărețu, și vai căndu va fi slabu ca să efundarea potopului celu poate amenința, împedece Mișcați cu toții, mișcați la scopulu celu dorimu Pesta 10. Maiu 1860. Morienestu mură viitoriulu dar literatura capetu și mai puțănu'lu și la școale, și ne și în raturei, u.. reepunzător. Rat et 114 Concure. Pentru ocuparea postului de învățătoriu la școala poporală gr. răsăriteană din Sighișoara, vu care este legatu unu salariu de 170 d. v. a. cvartiru liberu și lemne de oocu, se deschide concursu pănă la sfărșitulu lui Iunie 1860. Doritorii de a compeți la acestu postu, au să aștearnă cererea scrisă de însuși mănu sa, și documentată cu atestate despre sevârșirea cursului preparandialu și a altoru studii, despre cunoștința limbiloru și portare bună morală, precumu și despre desteritatea în căutările bisericești, pănă la fie satulu terminu, la subscrisul scaun protopopescu, sighișoru în 18 naiu 1860. Scaunulu Protopopnescu gr. răsăriteanu. Zaharie Boiu. Protopopu și inspectoru districtual de școale. Cursurile baniloru în Viena în 5 iunie n. val. austr. fl. cr Ghibini Împărătenii.6323 Din Împrumutul pațional 55,... 750 Metalicele . J.p.D. Elemara și tivariul Mografiei diecesane.